Tehnici de ingrijire a bolnavilor in colica renala

Tehnici de ingrijire a bolnavilor in colica renala

TEHNICI DE RECOLTARE A PRODUSELOR BIOLOGICE

Recoltarea sangelui venos cu trusa vacutainer

Sistemul Vacutainer de recoltare a sangelui venos constituie si prezinta o tehnica simpla, sigura, mentinand precautii ca:

spalarea mainilor cu apa curenta si sapun, dezinfectarea lor;

echipament de protectie: manusi, masca, halat, sort, ochelari etc.;

evitarea expunerii la contaminare cu agenti infectiosi;

mentinerea securitatii personalului medical.

In functie de codul de culoare al dopului przentam tuburile Vacutainer:

rosu - Vacutainer pentru chimie clinica

verde - Vacutainer cu litiu heparina pentru analizele biochimice

galben - Vacutainer S.S.T.T pentru chimia clinica

mov - Vacutainer E.T.A. - K3 pentru analize hematologice

albastru - Vacutainer pentru determinari de coagulare

negru - Seditainer pentru determinari V.S.H.

Etapele prelevarii:

recoltarea sangelui prin punctie venoasa pentru investigatii de laborator se practica dimineata pe nemancate, in timpul frisoanelor sau la indicatia medicului indiferent de ora;

pregatirea psihica si instalarea pacientului pentru recoltare;

verificarea si completarea datelor privind probele sanguine de recoltat indicate de medic;

alegerea si pregatirea materialului pentru punctia venoasa;

alegerea locului pentru efectuarea punctiei venoase;

aplicarea garoului;

dezinfectarea locului de electie;

efectuarea punctiei venoase;

efectuarea recoltarii;

aplicarea pansamentului adeziv;

reorganizarea mediului (eliminarea materialelor utilizate);

transmiterea tuburilor la laborator.

Pregatirea materialelor

Materiale necesare

holder

ac in carcasa sa protectoare; verificam integritatea benzii de siguranta si valabilitatea termenului de utilizare;

garou elastic;

solutie dezinfectanta;

tampoane de vata, comprese sterile, pansament adeziv;

tuburi Vacutainer pentru analizele indicate de medic;

ordinea prelevarii in tuburi este:

flacoane de hemocultura;

tuburi fara aditivi

tuburi pentru determinari pentru coagulare - citrat Na, DIATUBE-H;

tuburi cu aditivi = E.D.T.A., heparina, trombina.

Montare holder - ac:

tinem acul cu ambele maini

efectuam o miscare de rasucire dintr-o parte spre cealalta avand loc astfel ruperea benzii de siguranta

indepartam carcasa protectoare de culoare alba

se desurubeaza capatul liber al acului in holder

ATENTIE: este interzis sa scoatem carcasa colorata de pe celalalt cap al acului.

Punctia venoasa:

in timpul lucrului ne pozitionam vis--vis de pacient;

alegem locul punctiei si il dezinfectam, interzis a palpa vena pentru dezinfectare;

mentinem bratul pacientului inclinat in jos cu pumnul strans;

intindem pielea pentru imobilizarea venei si facilitarea penetrarii acului prin cuprinderea extremelor in mana stanga in asa fel incat policele sa fie situat la 4-5 cm sub locul punctiei exercitand miscarea de tractiune si compresiune in jos asupra tesututilor vecine;

holderul trebuie sa formeze cu bratul pacientului un unghi de 15⁰;

detasam carcasa colorata a acului;

introducem acul in vena cel putin 1 cm.

Efectuarea recoltarii in tuburi

introducem tubul in holder apucand aripioarele laterale ale holderului cu indexul si mediusul, iar cu policele impingem tubul

presiunea de impingere se efectueaza numai asupra holderului nu si asupra acului aflat in vena

capatul captusit al acului insurubat in holder strapunge diafragma gumata a capacului tubului Vacutainer, iar sangele va fi aspirat in tub

cand sangele nu mai curge in tub acesta va fi scos din holder printr-o usoara impingere a policelui asupra aripioarelor

holderul este mentinut stabil

in timpul recoltarii cu un tub nou, tubul deja umplut nu se agita puternic deoarece provoaca hemolizarea probei, pur si simplu il rasturnam de cateva ori pentru a de amesteca sangele cu aditivul din tub

daca se recolteaza in canula venoasa sau cateter montat pacientului, primii milimetrii de sange ii aruncam deoarece rezultatul analizelor poate fi modificat de reziduurile solutiilor injectate sau perfuzabile

calea venoasa o curatam dupa recoltare prin injectare a 10-20 ml de NaCl 0,9%

acul utilizat, carcasele sunt puse in recipientul pentru deseuri

in cazul in care holderul este contaminat din greseala va fi aruncat

este interzis sa punem carcasa protectoare cu mana pe acul deja utilizat - risc de contaminare prin intepare

dupa recoltare comprimam locul punctiei 3-5 minute cu un tampon steril imbibat in solutie antiseptica (atentie la solutiile antiseptice care provoaca senzatie de arsura), iar la pacientii cu tratament anticoagulant sau antiagregante plachetare durata compresiei trebuie marita si aplicam pansament adeziv.

Complicatii posibile:

daca sangele nu este aspirat in tub, controlam ca acesta sa fie corect impins in holder

daca sangele nu curge, nu am punctionat corect vena si il impingem sau il retragem fara a-l scoate din vena

atat timp cat acul se gaseste sub piele, tubul este vidat, iar sangele va fi aspirat imediat ce am punctionat corect vena.

Nota:

in cazul punctiei venoase cu ajutorul unui ac steril atasat la seringa sterila aspirarea sangelui se face prin retragerea lenta a pistonului pana la extragerea cantitatii necesare.

Valori normale:

ureea = 20-40 mg %; valori cuprinse intre 50-100 mg = azotemie de alarma; valori de peste 100 mg ne confirma o insuficienta renala simpla.

acid uric = 3-5 mg %.

creatinina = 0,6-1,3 mg %.

Studiul functiei renale de mentinere constanta a concentratiei ionilor prin ionograma serica urmarind ionii de Na, K, Ca si Cl.

Valori normale:

Na = 300-335 mg %.

K = 15-21 mg %.

Ca = 9-11 mg %.

Cl = 350-390 mg %.

Studiul functiei renale de mentinere a echilibrului acido-bazic prin determinarea pH-ului sanguin.

Valori normale:

PH = 7,3-7,4

Determinarea rezervei alcaline

Valori normale:

53-75; scaderea sub 50 duce la stare de acidoza, iar cresterea peste 75 duce la stare de alcaloza.

Recoltarea sangelui venos pentru examene hematologice

Examenele hematologice sunt:

Hemograma

V.S.H. (viteza de sedimentare a hematiilor)

Hemograma

Se recolteaza sange prin punctie venoasa pe EDTA.

V.S.H. - viteza de sedimentare a hematiilor

Factorii care influenteaza VSH sunt eritrocitari si plasmatici

Masurarea si supravegherea VSH permite urmarirea unor boli infectioase, inflamatoare sau evolutia unei infectii - in tuberculoza.

Sangele este recoltat prin punctie venoasa cu ajutorul sistemului Venoject format din:

eprubete vacumate

stativ cu scala redusa.

Anticoagulantul folosit in mod umanim este trisodium citrat in concentratie 3,1 % si 3,8 % concentratie in functie de codul eprubetei venoject.

Raportul sange/aditiv este de 4/1 si determinarea vitezei trebuie facuta imediat dupa recoltare sau cel tarziu in primele 2-3 ore deoarece conservarea sangelui micsoreaza viteza.

Recoltarea sangelui pentru examene biochimice

pentru determinarile chimice de laborator se utilizeaza: masa totala a sangelui, plasma si serul.

se efectueaza prin punctie venoasa, dimineata, bolnavul fiind nemancat.

recoltarea sangelui fara substanta anticoagulanta este utilizata pentru determinarea de acid uric, amilaza, transaminaze, bilirubina, colesterol, creatinina, fosfataza alcalina, glucoza, ureea, calciu, magneziu, sodiu, potasiu, fier, electroforeza, trigliceride.

Recoltarea urinii pentru examene biochimice

Fiind un lichid excretat de rinichi, examenul constantelor fizice si chimice ale urinii informeaza asupra starii functionale a rinichilor, cat si a intregului organism.

Un element important in scopul recoltarii corecte de urina este pregatirea si educatia pacientului pentru:

toaleta locala, utilizarea corecta a vaselor colectoare, sa urineze fara defecatie

sa colecteze urina imediat dupa emisie in vasul colector

pentru femei sa evite recoltarea in perioada menstruala

sa nu arunce din urina, sa nu urineze in timpul toaletei efectuate pe plosca

examen fizic - se determina: cantitatea, culoarea, mirosul, pH-ul, densitatea;

cantitatea - variaza in functie de sex si varsta - la nou-nascut 50-300 ml/24 h, la copii 500-1200 ml/zi, la adult 1200-1400-1800 ml/zi;

culoarea urinei

incolora sau aproape incolora in diabetul insipid, diabetul zaharat, scleroza renala, faza poliurica a insuficientei renale acute

galben-inchis dupa afectiuni febrile acute, transpiratii profunde

galben-verzui in afectiunile hepato-colecistice

rosu brun in prezenta eritrocitelor, hemoglobinei, methemoglobinei sau a mioglobinei, dupa ingestia de medicamente, coloranti.

brun inchis in ictere

albastru dupa ingestie de albastru de metilen.

mirosul - amoniacal in fermentatia alcalina intravezicala sau aromatic;

pH-ul - este usor acid, variaza intre 4,5-7,5;

variaza in functie de regimul alimentar (alimentatia carnata scade ph-ul, pe cand cea vegetariana il creste), de timpul in care se recolteaza (dimineata este mai acida), de modul de recolteaza etc.

puternic acida in cazul diabetului, insuficientei renale grave

alcalina in infectii urinare, dupa varsaturi etc.

densitatea - 1010-1025 la temperatura de 15⁰ C;

examenul biochimic - se cerceteaza albumina, glucoza, puroiul, urobilinogen, pigmenti biliari, amilaza, ionograma, etc.

Se adauga si examenul sedimentului urinar.

Materiale necesare

tava medicala acoperita cu camp steril;

tavita renala;

stativ cu 1-2 eprubete sterile astupate cu dop de vata;

2 sonde sterile;

casoleta cu manusi sterile;

recipient cu oxicianura de mercur in concentratie 1/5000 sau ser fizilogic steril;

musama, aleza;

materiale pentru toaleta organelor genitale: indiferent de sex apa si sapunul, lubrefiante cum este uleiul de parafina;

medii de cultura.

Pregatirea fizica si psihica a bolnavului

se anunta bolnavul si se explica necesitatea tehnicii;

se recomanda bolnavului un regim fara lichide cu 24 h inainte de efectuarea probei;

Atentie: la femei nu se recolteaza in perioada menstruala;

dimineata bolnavul este rugat sa urineze, notandu-se ora exacta; acesta urina se arunca;

din acest moment bolnavul este rugat sa ramana culcat timp de 3 ore, timp in care nu mananca si nu bea nimic;

cand recoltarea se efectueaza in salon, se izoleaza patul cu paravan;

se asaza musamaua si aleza pe pat;

se asaza bolnavul in decubit dorsal, cu genunchii ridicati si coapsele indepartate;

se indeparteaza perna de sub capul bolnavului;

se acopera bolnavul lasand accesibila numai regiunea genitala;

se asaza tavita renala intre coapsele bolnavului;

se efectueaza toaleta regiunii genitale cu apa si sapun.

Efectuarea tehnicii

spalare pe maini cu apa si sapun;

dezinfectie cu alcool;

se pun manusile sterile.

Efectuarea sondajului vezical la femei

asistenta se asaza in partea dreapta a bolnavei, iar cu policele si indexul mainii stangi se indeparteaza labiile si se pune in evidenta meatul urinar;

cu un tampon imbibat in oxicianura de mercur se sterge orificiul uretral (meatul) de sus in jos si niciodata invers; tamponul se utilizeaza pentru o singura stergere, operatia repetandu-se cu 2-3 tampoane;

cu o pensa se scoate sonda din cutie si se prinde intre degetele mediu si inelar ale mainii drepte si se lubrifiaza in intregime cu ulei steril;

sonda se orienteaza cu varful inainte si in sus, tinand-o ca pe un creion in timpul sondarii;

se introduce sonda in uretra la o adancime de 4-5 cm cu varful spre sinfiza pubiana;

paralel cu inaintarea sondei, se coboara extremitatea libera a sondei printr-o miscare in forma de arc de cerc;

prezenta urinii la capatul liber al sondei atesta prezenta sondei in vezica;

primele picaturi de urina se scurg in tavita renala;

se recolteaza apoi urina intr-o eprubeta cu dop respectand conditiile de perfecta asepsie;

daca tehnica s-a facut in scop evacuator se recolteaza restul urinii in recipientul pregatit in acest scop sau se ataseaza sonda la o punga speciala pentru colectarea urinii.

Ingrijirea bolnavei dupa tehnica

se face toaleta vulvara;

se asaza bolnava in pat in pozitie comoda;

se supravegheaza bolnava in repaus.

Efectuarea sondajului vezical la barbati

se spala bine glandul penisului cu apa si sapun, iar meatul urinar cu ser fiziologic si tampon cu oxicianura de mercur;

cu mana dreapta cu manusa se prinde sonda si se lubrefiaza in ulei de parafina steril, in intregime;

cu mana stanga se apuca penisul si se intinde bine in pozitie verticala, se introduce in meat sonda cu curbura spre sinfiza pubiana aproxinativ 12 cm.

Atat la femeie, cat si la barbat, cand sonda a ajuns in vezica, incepe sa curga urina. Primele picaturi de urina se scurg in tavita renala, iar in continuare se goleste vezica in recipientul pregatit si anume: se recolteaza intreaga cantitate de urina si se masoara volumul.

Se trimit 500 ml de urina la laborator cu urmatoarele date:

numele si prenumele bolnavului;

volumul de urina/24 h;

varsta;

greutatea;

sexul;

volumul de lichid ingerat;

analiza ceruta.

Reorganizarea locului de munca

se spala instrumentele folosite si apoi se dezinfecteaza;

se pregatesc materialele pentru sterilizare;

sondele care mai pot fi folosite se indeparteaza.

Observarea, masurarea si notarea diurezei

Diureza este procesul de formare si eliminare a urinii din organism pe 24 de ore.

Urina este lichidul format de rinichi prin filtrarea sangelui in care sunt eliminate substante rezultate din metabolismul intermedial protidic, inutile si toxice pentru organism si secretate de aparatul renal.

Tulburarile metabolismului intermediar afecteaza cantitatea urinii.

Mictiunea este actul fiziologic, reflex, constient de eliminarea urinii.

Scopul observarii, masurarii si notarii diurezei este de a obtine informatii privind starea morfo-functionala a aparatului renal si a intregului organism, cantitatea si calitatea urinii, furnizand date importante pentru stabilirea diagnosticului, prognosticului, urmarirea evolutiei bolilor precum si in stabilirea bilantului nutritiv in bolile matabolice.

Observarea diurezei

Se va observa ritmul mictiunilor:

normal 5-6 / 24 ore la barbati

4-5 / 24 ore la femei (de 3 ori mai mic noaptea)

patologic - ritm crescut (polakiurie), mai mult noaptea (nicturie)

Se vor observa tulburarile de mictiune:

polakiurie - mictiuni frecvente, dar mici cantitativ;

disurie - urinare cu dificultate si durere;

nicturie - egalarea sau inversarea raportului dintre numarul mictiunilor si cantitatea de urina emisa noaptea, fata de cea emisa in cursul zilei;

ischiurie sau retentie urinara - incapacitatea vezicii urinare de a-si evacua continutul;

enurezis - pierdere involuntara de urina in timpul noptii (mai frecvent la copii cu tulburari nevrotice);

globul vezical - distensia vezicii urinare deasupra sinfizei pubiene.

Tulburari de diureza

poliurie - cresterea cantitatii de urina peste 2500 ml in 24 ore;

oligurie - scaderea cantitatii de urina sub 800 ml in 24 ore;

anurie - absenta urinii in vezica, data de incapacitatea rinichilor de a forma si filtra urina.

Masurarea diurezei

vase gradate 2-4 l sau pungi speciale pentru colectarea urinii;

foaie de temperatura;

creion sau pix de culoare albastra.

Pregarirea materialelor

se curata riguros recipientele de colectare;

se clatesc cu apa distilata pentru a nu modifica compozitia urinii si se acopera;

recipientele vor fi etichetate, purtand numele bolnavului si numarul patului.

Pregatirea bolnavului

se educa bolnavul sa urineze numai in urinar si sa nu arunce urina;

se anunta bolnavul, imobilizat la pat, ca inainte de defecare sa urineze.

Efectuarea tehnicii

spalare pe maini cu apa curata si sapun;

se incepe colectarea dupa un orar fix, pentru toti bolnavii sectiei;

este rugat bolnavul sa urineze si se arunca urina de la ora 8 dimineata;

se colecteaza apoi urina pana a doua zi ca la ora 8 dimineata pastrandu-se ultima emisie;

se citeste gradatia pe recipient care indica urina emisa in 24 ore;

spalare pe maini cu aop si sapun.

Notarea diurezei

Notarea cifrica - se noteaza in carnetul asistentei numele bolnavului, numarul salonului si numarul patului, data si cantitatea de urina eliminata in 24 ore.

Notarea grafica - pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura se socotesc 100 ml urina. Se noteaza cu un creion sau pix albastru sub forma unei coloane ce are hasurata numai partea superioara care corespunde cantitatii de urina a zile respective.

Reorganizarea locului de munca

vasele in care se face colectarea urinii pe 24 ore se depoziteaza in incaperi racoroase pentru a se preveni descompunerea ei. La urina colectata, se adauga cateva cateva cristale de timol, care impiedica procesele de fermentatie, dar nu modifica reactiile chimice.

Interpretarea rezultatelor

Valori fiziologice normale la urina:

la femeie = 1000 - 1400 ml/24 h

la barbat = 1200 - 1800 ml/24 h

Valori patologice:

poliurie - peste 2500 ml/24 h

oligurie - sub 800 ml/24 h

anurie - absenta urinii in vezica.

Calitatea urinii:

culoarea - normal -   galben deschis - urina diluata

galben inchis - urina concentrata

patologic - crem inchis - (si spuma) in icter

rosie deschisa pana la rosie bruna

urina cu sange (hematurie)

fiziologic - albastru verde - tratament cu albastru cu metilen

cafeniu-rosu-brun - tratament cu chinina sau acid salicilic

miros - caracteristic amoniacal (in fermentatie) alcalina intravezicala; aromatic - de fructe, in diabet

aspectul - normal - dar transparent

patologic - tulbure (saruri, puroi, microbi, calculi)

UROCULTURA

Cerceteaza prezenta bacteriilor in urina. Se impune ca recoltarea urinei pentru urocultura sa se realizeze in conditiile de perfecta asepsie, intr-o eprubeta sterila cu dop de vata. Are deci un scop explorator pentru depistarea bacilului Koch, tific, cocobacilului, etc.

Recoltarea urinei pentru urocultura se poate executa direct, din mijlocul jetului urinar (10-20 ml), intr-o eprubeta sterila cu dop de vata prin sondaj vezical dupa ce se arunca primele picaturi de urina, prin sonda se introduc 10-20 ml urina in eprubeta sterila.

Pregarirea bolnavului pentru urografie

Definitie - urografia este o metoda curenta de examinare morfo-functionala a rinichilor si a cailor urinare cu substante hidrosolubile administrate intravenos.

Materiale necesare

Odiston 30-60-75%;

medicamente antihistaminice;

medicamente de urgenta: seringi de 10 cm sterile si ace pentru injectie intravenoasa;

carbune animal;

ulei de ricin;

materiale necesare unei clisme evacuatoare.

Pregarirea materialelor necesare:

se pregatesc materialele necesare si se asaza pe tava;

se transporta materialele in apropierea bolnavului.

Pregatirea bolnavului

se face pregatirea psihica, alimentara si medicamentoasa a bolnavului

se reduce cantitatea de lichide

in ziua examinarii bolnavul nu mananca si nu bea pentru a reduce volumul urinei

se face o clisma evacuatoare inainte de injectarea substantei de contrast.

Testarea tolerantei la iod.

se face proba tolerantei la iod

se informeaza bolnavul asupra unor simptome ce pot aparea: ameteli, greturi, dureri abdominale care dispar repede fara consecinte;

in cazul in care bolnavul prezinta reactie hiperergica exagerata se intrerupe administrarea si se anunta medicul.

Participarea asistentei medicale la efectuarea tehnicii

bolnavul va fi condus la radiologie de catre asistenta, va fi ajutat bolnavul sa se dezbrace si sa se aseze la masa radiologica;

in cazul in care toleranta este buna, se injecteaza Odiston 20 ml din concentratia 75% sau 25 ml din concentratia 60%;

la 8-10 minute de la injectarea substantei, medicul va face radiografia renala.

Ingrijirea bolnavului dupa tehnica

Bolnavul este ajutat sa se imbrace, este condus la salon si asezat in pozitie comoda. Se va nota tehnica in foia de observatie.

Trebuie retinut ca injectarea substantei de contrast se face pe masa radiologica foarte lent, cu multa precautie, amestecandu-se cu sangele bolnavului.

Urografia este contraindicata in insuficienta renala si hepatica, sari alergice, anemii hemolitice, tuberculoza evolutiva.

Hidratarea organismului prin perfuzie

Perfuzia - introducerea pe cale parenterala (intravenoasa) picatura cu picatura a solutiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitica si volemica a organismului.

Scop - hidratarea si mineralizarea organismului, administrarea de medicamente la care se urmareste un efect prelungit, curativ diluand si favorizand excretia produsilor toxici din organism, alimentatie pe cale parenterala.

Materiale necesare

pansamente adezive tip folie sau plasa, solutii dezinfectante

camp steril, manusi sterile

tampoane de vata, comprese sterile

garou elastic, masca

musama, aleza

tavita renala, foarfece

pensa hemostatica

romplast, fesa

solutie perfuzabila

perfuzor, piese intermediare (robinete)

stativ, canula i.v., fluturas

seringi si ace de diferite dimensiuni, sterile

Solutia de perfuzat

inainte si dupa efectuarea perfuziilor este obligatoriu spalarea cu apa curenta si sapun a mainilor si folosirea solutiilor dezinfectante

controlam ca:

solutia sa fie cea prescrisa de medic

aspectul solutiei sa fie limpede si sa nu prezinte particule solide in suspensie

etanseitatea sacului prin comprimarea acestuia

incadrarea in termenul de valabilitate

sacii de P.V.C. sau flacoanele al caror continut nu a fost epuizat la prima administrare sau cele cu dopul perforat nu se refolosesc.

solutiile perfuzabile indiferent de prezentare, flacoanele, sacii PVC sunt sterile, apirogene, dar trebuiesc administrate numai daca sunt usor incalzite sau la temperatura corpului, cu exceptia solutiei hipertonice 10-20% de Manitol unde este obligatoriu incalzirea sacului, cand acesta prezinta cristale, pana la disparitia lor deoarece solutia este suprasaturata.

Perfuzorul Sicomed are urmatoarea alcatuire:

trocar acoperit cu carcasa transparenta

tubulatura din material plastic

camera de vizualizare a picaturilor prevazuta cu filtru

clema sau robinet de inchidere

mansori din material plastic, elastic, galben-brun

port-ac cu carcasa protectoare

Pompa de perfuzie:

este constituita dintr-un sistem electronic propriu pentru administrarea solutiilor, perfuzoarele avand o lungime variabila intre 1,5-2 m, cu reglare programata a volumului si fixarea ratei de flux

se folosesc numai truse de perfuzie cu presiune pozitiva

Pompa de perfuzie - injectie:

prin acest sistem pot fi folosite simultan mai multe seringi sau una singura, ele fiind actionate de un propulsor linear cu piston

ambele sisteme sunt prevazute in caz de intrerupere sau micsorare a ratei de flux cu alarma vizuala si sonora

Montarea perfuziei

indepartam ambalajul solutiei perfuzabile si armatura metalica, badijonand dopul gumat cu solutie dezinfectanta si fixam pe stativ flaconul sau punga P.V.C.

indepartam ambalajul trusei de perfuzat si acolo unde perfuzorul permite, fixam pensa hemostatica sub trocar si inchidem clema sau robinetul de fixare al numarului de picaturi

indepartam carcasa protectoare de pe trocar si il introducem prin dopul gumat in flacon fara a atinge trocarul cu degetele

indepartam pensa hemostatica si umplem camera de vizualizare a picaturilor 2/3 (niciodata complet pentru a putea observa numarul de picaturi pe minut)

eliberam clema pentru umplerea intregii tubulaturi a perfuzorului cu solutie fara a scoate carcasa protectoare de pe port-ac pe care il mentinem deasupra nivelului solutiei din flacon-sac si coborarea lui progresiva pe masura umplerii tubulaturii eliminand astfel complet bulele de aer

in cazul flacoanelor de sticla sau plastic folosim tubul-filtru de aer prevazut la un capat cu un trocar

Pregatirea pacientului

dupa pregatirea psihica a pacientului, pozitia in pat este decubit dorsal cat mai comod cu membrul in care se va efectua perfuzia in abductie si instalarea la indemana a obiectelor utile, ca de exemplu soneria

atunci cand este necesar se efectueaza depilarea zonei interesate si chiar anestezie locala

Loc de electie si punctia venoasa

pentru alegerea locului de electie examinam atent ambele brate ale pacientului pentru a observa calitatea si starea anatomica a venelor

evitam regiunile care prezinta:

- procese supurative

- piodermite

- eczeme

- nevralgii

-traumatisme, etc.

examinarea o facem:

plica cotului

- antebrat

- fata dorsala a mainilor

- vena maleolara interna

- vena jugulara

- venele epicraniene la sugari si copii

- la nivelul plici cotului venele antebratului cefalica si bazilica se anastomozeaza dand nastere venelor mediana cefalica si mediana bazilica.

aplicam garoul elastic si inclinam bratul pacientului in jos, abductie si extensie maxima

solicitam pacientului sa-si stranga bine pumnul sau sa inchida si sa deschida pumnul de mai multe ori consecutiv pentru reliefare venoasa

masam bratul pacientului dispre pumn catre plica cotului

tamponam locul pentru punctie cu doua degete

incalzim bratul cu ajutorul unui tampon imbibat in apa calda sau prin introducere in apa calda

garoul elastic se aplica la aprox. 10 cm. deasupra locului punctiei, pentru plica cotului la nivelul treimii inferioare a bratului cu cea mijlocie

strangem garoul in asa fel incat sa opreasca complet circulatia venoasa si controlam pulsul radial care trebuie sa ramana perceptibil altfel am intrerupt circulatia arteriala a bratului prin comprimarea arterei; in cazul unei staze normale presiunea este de 80-100 mmHg

daca intre garou si extremitatea bratului apare cianoza, slabim sau detasam garoul pentru circa 3 minute, apoi repunem garoul

daca pacientul prezinta frison, slabim si detasam garoul care a fost prea strans sau mentinut timp indelungat

dupa executia punctiei venoase indepartam garoul elastic si carcasa protectoare de pe port-ac pe care il fixam la canula i.v., fluturas fixand cu benzi romplast atat amboul acului cat si mansonul perfuzorului

la executia punctiei venoase cu ac, aceasta se efectueaza cu acul deja montat la port-acul perfuzorului

deschidem imediat clema pentru a evita refularea prin ac, canula, perfuzor a sangelui si reglam viteza de scurgere in functie de scop si solutie perfuzabila

rata de flux a perfuziei este fixata de catre medic si ea se calculeaza astfel:

picaturi ₌ volum total X picaturi/ml

minut timpul total de infuzie in minute

dupa terminarea administrarii cantitatii prescrise, se inchide clema inainte ca solutia sa se goleasca complet, exfoliem romplastul si exercitam presiune asupra venei punctionate cu tamponul imbibat in solutie dezinfectanta

retragem acul printr-o miscare brusca in directia axului venei si aplicam un pansament steril

Complicatii posibile:

frison si stare febrila

embolie gazoasa insotita de sincopa cardiaca

dispnee si dureri precordiale

compresia vaselor sau a nervilor

flebita sau necroze

coagularea sangelui pe ac

tromboza

limfangita

refularea masiva sanguina

embolie de cateter partiala sau totala.