Tulburari ale functiilor pleurei

Tulburari ale functiilor pleurei

Pleura, foita seroasa care delimiteaza cavitatea pleurala (captusind la interior cavitatea toracica si la exterior pulmonul), indeplineste un rol esential in cadrul mecanicii respiratorii. Acest rol se concretizeaza prin:

-asigurarea unei presiuni negative la nivelul cavitatii pleurale (vid pleural), care asigura expansiunea pulmonilor, in ritmul miscarilor inspiratorii[1] si aspirarea aerului atmosferic;

-lubrefierea foitelor pleurale (viscerale si parietale) si facilitarea glisarii acestaora una fata de cealalta, fapt care concura la:

-facilitarea expansiunii pulmonilor, in inspiratie;

-revenirea acestora la volumul normal, in expiratie.

Tulburarile functiilor pleurei pot viza:

-afectarea vidului pleural (proces cu cauzalitate multipla);

-afectarea capacitatii de asigurare a glisarii foitelor pleurale, situatie consecutiva pleuritelor, inflamatii ale pleurei inductoare de efuziuni pleurale inflamatori[2], care se pot complica cu aderente pleurale, limitatoare ale miscarilor de expansiune ale pulmonilor.

In prima categorie intra:

-pneumotoraxul, reprezentand acumularea de aer in cavitatea pleurala, consecutiv:

-traumatismelor (fracturi costale, plagi intepate penetrante etc.);

-unor afectiuni cu implicatii destructive al parenchimului pulmonar (pneumonii, abces pulmonar, emfizem pulmonar);

-manoperelor terapeutice, care vizeaza scoaterea din circuitul functional a unui singur pulmon[3], in scopul facilitarii vindecarii sale;

-hidrotoraxul, reprezentand acumularea de transudat in cavitatea pleurala, consecutiv unor procese patologice aseptice, inductoare de amplificare a presiunii hidrostatice a sangelui (insuficienta cardiaca stanga);

-chilotoraxul (acumularea de lichid limfatic in cavitatea pleurala), consecinta a limforagiilor de la nivelul cavitatii toracice;

-hemotoraxul (acumularea de sange in cavitatea pleurala), consecinta a hemoragiilor interne de la nivelul cavitatii toracice;

-efuziuni pleurale inflamatorii, reprezentand acumularea de exudat in cavitatea pleurala, consecutiv pleuritelor si pleureziei.

Pneumotoraxul se poate clasifica astfel:

-in functie de gradul de acumulare a aerului in cavitatea pleurala, pneumotoraxul poate fi:

-total, caracterizat de desprinderea completa a foitei viscerale de cea parietala a pleurei;

-partial, caracterizat de desprinderea incompleta a foitei viscerale de cea parietala a pleurei;

-in functie de posibilitatile de intrare si iesiere a aerului din cavitatea pleurala, in timpul miscarilor respiratorii, pneumotoraxul poate fi:

-inchis, situatie in care aerul nu poate patrunde si iesi din cavitatea pleurala, pe parcursul miscarilor respiratorii, aerul captiv fiind resorbit treptat, vidul pleural fiind restabilit;

-deschis, situatie in care aerul poate patrunde si iesi din cavitatea pleurala pe parcursul miscarilor respiratorii, situatie care conduce la colabarea definitiva a pulmonului;

-cu supapa, situatie in care aerul poate patrunde in cavitatea pleurala in timpul inspiratiei, fara sa mai poata iesi in expiratie, situatie care conduce la colabarea definitiva a pulmonului.

Pneumotoraxul este compatibil cu viata la rumegatoare, suine si primate, unde mediastinul nu permite comunicarea celor doua jumatati ale cavitatii pleurale, situatie care conduce numai la colabarea pulmonului din jumatatea afectata. La caine si cal, din cauza faptului ca mediastinul permite comunicarea intre cele doua jumatati ale cavitatii pleurale, pneumotoraxul determina colabarea ambilor pulmoni si moartea prin asfixie (atelectazie pulmonara).

Evenimentele consecutive derularii proceselor patologice care afecteaza vidul pleural, conduc la urmatoarele efecte functionale:

-diminuarea suprafetei totale a membranei respiratorii (atelectazie pulmonara);

-neoxigenarea completa a sangelui care perfuzeaza zonele pulmonare conpromise (comprimate sau colabate);

-hipoxemie si hipercapnie;

-diminuarea numarului de capilare pulmonare, urmare a pierderii masive de parenchim pulmonar, fapt care conduce la cresterea rezistentei vasculare pulmonare (hipertensiune pulmonara, care conduce, in formele cronice, la insuficienta cardiaca dreapta).

Tulburarile care afecteaza vidul pleural, prezinta manifestari, diferite, in functie de tipul fluidului implicat in generarea acestor tulburari. In conditiile pneumotoraxului, se constata:

-deplasarea mediastinului posterior (datorata diferentei de presiune dintre cele doua jumatati ale cavitatii pleurale);

-respiratie dispneica;

-tahicardie;

-hipertensiune pulmonara;

-hipertensiune arteriala si venoasa (compresiuni pe marile vase din cavitatea toracica);

-pericol de asfixie si stop cardiac.

In conditiile tulburarilor care afecteaza vidul pleural, prin implicarea unor fluide cu consistenta lichida, se constata:

-respiratie dispneica;

-tahicardie;

-hipertensiune pulmonara;

-hipertensiune arteriala si venoasa (compresiuni pe marile vase din cavitatea toracica);

-epuizare functionala a inimii.

TULBURARI RESPIRATORII GENERATE DE APARATELE SI SISTEMELE INTEGRATE FUNCȚIEI RESPIRATORII, EXCEPTAND APARATUL RESPIRATOR

Functia respiratorie este o functie intergrata, performantele sale fiind sustinute de participarea simultana si coordonata a mai multor aparate si sisteme. Astfel pe langa sistemul respirator, se implica in derularea functiei respiratorii:

-sistemul cardio-vascular;

-sangele;

-componente ale aparatului de sustinere si miscare;

-componente ale sistemului nervos;

-segmentul tisular, beneficiar direct al oxigenului si producatorul dioxidului de carbon, locul unde are loc fosforilarea oxidativa (respiratia celulara).