Tehnologia de executie a ochelarului de corectie

Tehnologia de executie a ochelarului de corectie

1. Partile componente ale ochelarului de corectie: descrierea partilor componente pentru toate tipurile de rame.

Ochelarul este un instrument optic care are rolul de a proteja ochiul sau de a corecta anumite defecte ale vederii. La inceput, era o singura lentila intr-o carcasa numita monoclu, apoi a apatut lornionul si treptat s-a ajuns la ochelari.

Ochelarul este format din rama propriu-zisa si doau lentile. Rolul principal al ramelor este de a pozitiona cat mai corect lentila pe axul optic al ochilor. Rama pentru ochelari este formata dintr-un suport pentru lentile nimit cadru, bratele pentru fixarea ochelarului dupa ureche si saua nazala. In general se recomanda ca lentila sa se prinda pe intreaga ei circumferinta, dar lentila poate fi in contact cu rama numai pe anumite zone.

Conditii ce trebuie indeplinite de catre ramele de ochelari.

Ramele determina forma si functionalitatea ochelarului. Cerintele de baza pe care acestea trebuie sa le indeplineasca sunt urmatoarele:

sa permita lentilelor sa fie fixate in pozitia dorita, astfel incat prescriptia sa fie respectata,

sa permita ca ochelarul sa fie purtat comfortabil, in pozitie corecta pentru o perioada lunga de timp,

sa fie usoare, rezistente si anticorozive,

sa fie in pas cu moda, atractive.

Pentru a satisface primele doua cerinte, ramele trebuie sa fie rezistente, adaptabile, flexibile, elastice, bine echilibrate si sa nu fie incomode la purtat.

Pentru a satisface cerinta de la punctul trei, ramele trebuie sa fie usoare, sa aiba rezistenta chimica, sa fie rezistente in timp si sa permita purtatorilor sa aiba un camp vizual larg.

Progresele facute in ultimii ani in sistemul de prindere al lentilelor au facut posibila aparitia a numeroase tipuri de rame.

In mare, ramele au trei parti componente: anouri (unde sunt fixate lentilele), pernite (unde rama vine in contact cu nasul) si brate (unde rama vine in contact cu urechile).

Materiale utilizate

Metale :

Aur : densitate specifica de 1,93. In general, se utilizeaza aur de 18 K si de 14K. Aurul

se utilizeaza in aliaj cu cupru, argint, nichel sau platina. Culoarea si duritatea aliajului

variaza in functie de compozitie.

Nichel-argint: densitatea specifica de 8,5-8,7. compozitia standard: cupru 64%, nichel

18% si zinc 18%.

Monel: densitatea specifica de 8,8. un aliaj ce contine nichel (63%-70%) si restul

cupru.Este folosit la confectionarea partilor inguste ale ramelor.

Aliaj Hi-nichel: densitate specifica de 8,7-8,8: nichel 80%-85%, crom 9-10%, cupru,

fier, cositor. Adaugarea de 1% argint face ca acest aliaj sa fie mai usor de prelucrat.

Titan: densitate specifica de 4,5. rezistenta la torsiune a acestui aliaj este de 26,4,

rezistenta ce este de douaa ori mai mare decat cea a aliajului nichel-argint. Titanul este usor si are proprietati anti-corozive superioare, fiind utilizat din ce in ce mai des la fabricarea ramelor.

Beriuliu-cupru: acest aliaj contine 1,6-2,0% beriuliu si restul cupru. Acest aliaj este

utilizat la confectionarea componentelor cu forma complicata, care nu pot fi relizate prin presare. Duritatea poate fi reglata prin incalzire.

Aliaj Beta-Titan: aliaj ce contine aluminiu 4%, vanadium 22% si restul titan. Este un

aliaj cu elasticitate si rezistenta mai mare la torsiune si este folosit la fabricarea bratelor inguste. Poate fi colorat intr-o mare varietate de nuante prin procesul de oxidare anodica.

Aliaj NI-T: nichel 53-56% si restul titan. Acest aliaj are aceleasi prorpietati cu aliajul

cu memorie a formei (are o elasticitate comparabila cu cea a cauciucului , mentinandu-si forma inintiala). Aliajul NI-T este foarte rezistent si are proprietati anti-corozive superioare.

Plastic:

acetatul de celuloza(CA): densitate specifica de 1,23-1,3 Acest material plastic a fost

creat pentru a beneficia de proprietatile materialelor ce contin celuloza( rezistente, precizia dimensiunilor si maleabilitatea mecanica), imbunatatind totodata de proprietatile rezistentei termice. Cu toate ca proprietatile rezistentei termice ale CA sunt mai bune decat cele ale nitratului de celuloza, higroscopicitatea este mai mare si precizia dimensiunilor este inferioara.

Propionatul de celuloza(CP): densitatea specifica de 1,15-1,22. acest material plastic a fost creeat petnru a inlatura dezavantajele asociate cu utilizarea acetatului de celuloza.

In cazul propionatului de celuloza, rezistenta la soc, stabilitatea dimensiunilor, higroscopicitatea si maleabilitatea sunt superioare, dar rezistenta mecanica este inferioara. Acest material este folosit in special la fabricarea mansoanelor pentru brate.

Rasina Epoxy: densitatea specifica 1,20-1,50. Aceasta rasina este o substanta galben-

maronie, lichida sau solida. Din aceasta rasina se pot obtine rame cu o gama larga de culori. Rasina Epoxy este flexibila si are proprietati de adeziune si rezistenta chimica superioara.

2. Tehnologia de executie a lentilelor de corectie: definitie, clasificare, descrierea procesului tehnologic de executie a lentilelor in productie de serie mica, mijlocie sau mare.

Lentila este o piesa optica transparenta, de forma unui disc, ce are cel putin una din suprafete curbata. Rolul sau este de a corecta viciile de refractie ale ochilor sau de a-i proteja de radiatiile mediului inconjurator. Lentilele utilizeaza refractia si reflexia luminii, iar productia lor implica proiectare, selectia materialului si tratamente de suprafata (tratament de durificare, tratament antireflex, etc.). Deci, lentilele de ochelari trebuie evaluate in functie de aceste componente. In prezent, lentilele oftalmice sunt facute din plastic sau sticla si ambele materiale trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

• Sa fie omogene si transparente,
• Sa aiba un indice de refractie, o densitate specifica si un numar Abbe echilibrate,
• Sa fie durabile si rezistente la agresiuni termice, chimice, socuri si zgarieturi,
• Sa posede putine variatii seculare,
• Sa fie usor de prelucrat.

Clasificarea lentilelor din punct de vedere al:

a) volumului de fabricatie al lentilelor:

1. de serie (stoc) sunt lentilele executate de producatori pe baza unei statistici proprii fara a avea in vedere niste comenzi de la diversi beneficiari. Acopera cea mai mare parte a cerintelor: lentile sferice cu dioptrii cuprinse intre 0 si 6 dpt cu Φ = 65 70 mm si lentile astigmatice cu 0 6 dpt sferice combinate cu cilindru 0,25 4 dpt.

2. dupa reteta sunt lentilele executate de producatori pe baza numai de comanda individuala fara o centralizare a lentilelor comandate. Domeniul: 0.25 dpt sfera combinat cu cilindru 8 dpt sau prisme 0,25 6 dpt, lentile monofocale, bifocale si multifocale.

b) tipului de corectie realizat:

1. sferice

2. astigmatice

c) materialului din care se executa:

sticla minerala:

- standard n = 1,523

- cu indice mare de refractie n = 1,6 1,9

- incolora

- colorata in masa

- fototropa

sticla organica:

- polimetil metacrilat (PMMA)

- lichid CR 39

- policarbonat

d) tipului de corectie realizat simultan:

1. monofocale
2. multifocale: -  bifocale

- trifocale

- progresive

e) corectoare:

1. lentile aeriene

2. lentile de contact

f) gradului de prelucrare al lentilelor:

1. lentile finite livrate in forma finala

2. lentile semifinisate - au o singura suprafata finita, a doua poate fi neprelucrata sau prelucrata superficial numai pentru a conferi transparenta pentru a putea fi controlata.

Sticla optica minerala

Sticla optica este un material amorf, transparent, obtinut prin fuziunea unui amestec de oxizi anorganici, material care in urma racirii nu se recristalizeaza.

Caracteristicile sticlei optice sunt:

indicele de refractie;

dispersia;

puterea dispersata;

coeficientul lui Abb;

coeficientul de transmisie a luminii;

coeficientul de reflexie;

absorbtia;

omogenitatea dupa indicele de refractie;

birefringenta.

Componenta de baza a ei este oxidul de siliciu care in forma naturala este nisipul si ocupa un procent de 60 - 70 % din componenta sticlei. Sticla optica mai contine: Al₂O₃, CaO, MgO, Na₂O, K, Pb, Bo. Pentru sticla colorata se mai adauga oxizi metalici: Ni (sticla rosie), Co (albastra), Cr (verde), Cd (galbena). Materialele sunt amestecate in creuzete de platina incalzite pana la topire, urmeaza agitarea creuzetelor, proces de racire controlata a sticlei, extragere din creuzete si rezulta sticla optica.

Pentru lentilele de ochelari sticla optica se utilizeaza sub forma de semifabricate presate care se pot obtine prin doua procedee:

a.       presare manuala care se utilizeaza in cazul unor semifabricate caracterizate

printr-o varietate mare si cantitati mici din fiecare tip. Prin presare manuala se executa in general semifabricatele cu grosimi mari, peste 8 10 mm.

b. presare automata care se foloseste in cazul semifabricatelor cu grosimi pana la

8 10 mm intr-o varietate mica si in cantitati mari. Se utilizeaza pentru obtinerea semifabricatelor pentru lentile de serie (stigmatice si astigmatice).

Conditii tehnice pentru semifabricat:

Conditii privind forma si dimensiunile semifabricatelor:

toleranta la diametrul semifabricatului: 0,2 0,4mm, variind de la producator la producator in functie de greutatea semifabricatului.

toleranta grosimii la centru se stabileste in functie de masa semifabricatului; exista deferite limite:

m < 40g - toleranta la centru 0,3 mm

40g < m < 50g - toleranta la centru 0,4 mm

50g < m < 60g - toleranta la centru 0,6 mm

m < 60g - toleranta la centru 0,8 mm.

- toleranta marimii razelor, aprecierea se face masurand, apreciind fanta ramasa intre masa semifabricatului si un sablon metalic avand raza egala cu valoarea razei nominale a semifabricatelor si de sens invers. Pentru suprafata convexa se foloseste sablon concav, iar pentru suprafata concava se foloseste sablon convex.

Fanta nu trebuie sa fie mai mare de 0,3 - 0,4 mm. Se admite fanta numai la centru. Diametrul semifabricatului se masoara cu sublerul, iar grosimea la centru cu un

comparator cu cadran prins intr-un suport.

Conditii pentru sticla:

indicele de refractie: toleranta admisa este de unitati la a 4-a zecimala

coeficientul de dispersie

birefringenta

bule, incluziuni, striuri (numarul defectelor, dimensiunea lor, distanta intre defecte).

Conditii la defectele de suprafata si de fabricatie constau in fisuri ale suprafetelor, bavuri, arsuri pe suprafata semifabricatului:

defectele pe suprafata semifabricatului nu trebuie sa aiba o adancime mai mare de 0,3 - 0,4 mm

bavurile de presare nu trebuie sa fie mai mari de 0,1 mm

abaterea de la planeitate a cercului rezultat din intersectia suprafetei concave cu suprafata cilindrica a semifabricatului de maxim 0,3 mm

deformatiile pe suprafata sferica trebuie sa se incadreze in abaterile admise la raza

pe suprafata cilindrica a semifabricatului deformatiile trebuie sa se incadreze in abaterile la diametru.

Sticla optica organica

Odata cu aparitia materialelor plastice, concurenta dintre lentilele din sticla si cele din material plastic devine din ce in ce mai mare.

Dupa numeroase cercetari, intre anii 1938-1945, un grup de savanti din Statele Unite ale Americii descopera materialul plastic pentru fabricarea lentilelor: carbonat de alildiglicol, numit "ColumbiaResin 39" (CR 39).

Monomerul lui CR 39 este un material plastic transparent ce are un miros specific.

Polimerizarea lui CR 39 dureaza saptamani intregi, dar cu incalzirea lui, si mai ales cu adaugarea catalizatorilor, polimerizarea se poate realiza mai rapid. Materialul polimerizat rezista la actiunea substantelor corozive, cum sunt acizii sau solutiile bazice.

In timp ce executarea unei lentile din sticla necesita mai multe operatii tehnologice (turnarea semifabricatelor, prelucrarea lor, ebosarea, durisarea, polisarea), executarea unei lentile din material plastic necesita o singura operatie si anume turnarea lentilei.

Metode de obtinere si procedeu de fabricatie a lentilelor organice:

a)      turnarea sub presiune

b)      formarea prin caldura si presiune

c)      formarea prin turnare.

a) Turnarea prin presiune este utilizata in productie de serie mare pentru lentile monofocale si pret scazut. Plastifierea se face intr-un organ exterior formei intr-un vas de injectie.

Materia de baza sub forma de pudra este incalzita intr-un cilindru. Sub actiunea caldurii materialul ia consistenta siropoasa. Asupra cavitatii unde se gaseste materialul se exercita o presiune de catre un piston care proiecteaza materialul in interiorul formei. Forma prezinta o singura intrare. Injectia se realizeaza intr-o forma rece. Materia plastica se solidifica in forma din cauza temperaturii joase a formei cu care vine in contact. Daca injectia s-a terminat, se ia pistonul, se deschide forma si se evacueaza lentila terminata.

Cea mai mare parte a materialelor termoplastice se obtin prin turnare sub injectie (acetatul si polistirenul).

b) Formarea prin caldura si presiune se realizeaza pornind de la foi de material plastic polimerizate si cuprinde: operatia de plastifiere, introducere in forma, fixare, extragere, ejectie. Plastifierea se obtine prin incalzirea materialului care devine moale, se pune in forma si se exercita o presiune asupra materialului incins. Fixarea se face prin racirea materiei in forma. Extractia si ejectia permit ca prin dispozitive automate sa se scoata lentila.

Lentilele de PMMA se fac astfel, pornind de la folii de diverse grosimi. Din folie se decupeaza discuri circulare la presa. Apoi se prelucreaza prin strunjire la o forma apropiata de forma finala. Semifabricatele sunt introduse in forme si se exercita o presiune de 500 daN/cm² timp de 5 min. Nu se produc tensiuni interne decat spre suprafata. Apoi temperatura se reduce la circa 50⁰ C si lentila este scoasa din matrita.

c) Formarea prin turnare permite sa se obtina lentile de mare calitate. Rasina de baza sub forma lichida este turnata in forme unde se solidifica fie prin reactie chimica, fie prin racire. Reactia chimica este posibila prin adaugarea in prealabil a unui catalizator care produce polimerizarea. Cel mai des se provoaca intarirea sub actiunea temperaturii intr-o etuva sau autoclava. Cand intarirea s-a terminat se extrage lentila din matrita.

Acest procedeu este utilizat pentru clorura de polivinil care se solidifica in matrite prin policondensare si polimerizare. Lentilele Orma bazate pe carbonat de dialilglicol se realizeaza prin polimerizare in matrite din sticla. Alt material de baza lichid constituit din monomerul numit CR 39, catalizatorul, un adaos de pericarbonat de izopropil si un agent absorbant de radiatii UV, numit uvinil 400. Inainte de a fi introduse in forma, sunt supuse filtrarii, destinata sa elimine particulele polimerizate si corpuri straine si la o dezagregare sub vid pentru evitarea formarii de bule.

Puritatea, omogenitatea si transparenta amestecului sunt controlate, ceea ce garanteaza calitatea. Lichidul este varsat in forme din sticla, se etanseaza formele cu garnituri din plastic, inchiderea formelor este realizata de niste arcuri, folosite pentru ca in timpul polimerizarii apar variatii de volum. Contractia este de ordin 14% din volum. Aceste matrite asezate pe platouri sunt introduse in cuptoare. In medie ciclul de polimerizare dureaza 24 ore si temperatura creste de la 65⁰ la 115⁰ astfel materialul se durifica si se obtine o piesa care are exact forma matritei. La sfarsitul ciclului de polimerizare matritele sunt scoase fin cuptor si dezasamblate. Lentilele sunt supuse unei recoaceri la 115⁰ pentru eliminarea tensiunilor interne.

Tehnologia de executie a lentilelor de serie:

Operatiile principale in executia lentilelor de serie:

slefuire bruta convex si slefuire bruta concav

lepuire (slefuire fina) convex si lepuire concav

polisare convex si polisare concav

spalare

control

In afara acestor operatii principale mai sunt si operatii auxiliare de mai mica importanta:

fatetarea suprafetei concave

verificarea calitatii lentilei dupa spalare

ambalarea lentilei dupa controlul final.

Slefuirea bruta

Este operatia in urma careia se genereaza forma geometrica necesara. La aceasta operatie se indeparteaza cea mai mare parte din material. In principiu, slefuirea bruta se poate realiza cu abraziv sau cu scule diamantate (freza - diamant).

In cazul slefuirii brute cu abraziv liber, schema de principiu este figura nr.6

Suportul abrazivului este din metal (fonta pentru operatia de slefuire bruta) si are raza egala cu raza nominala ce trebuie obtinuta. Acest suport reprezinta, de fapt scula de slefuire si se fixeaza in axul masinii, avand o miscare de rotatie.

Lentila are o miscare de oscilatie urmarind suprafata sculei.

Antrenarea lentilei poate fi:

manuala - in acest caz suprafata cealalta a lentilei se fixeaza pe o pernita de mastic,

mecanica - in acest caz lentilele sunt fixate pe un dispozitiv de blocare prin intermediul unui mastic de blocare.

Pentru slefuirea bruta cu abraziv liber se utilizeaza carbura de siliciu cu granulatie intre 100 -180 m (dimensiunea medie a granulelor abrazive).

In cazul slefuirii brute cu diamant, granulele abrazive sunt inglobate intr-o coroana sinterizata care mai are in compozitie si un liant. In acest caz granulele abrazive sunt din diamant natural sau sintetic avand granulatia intre 100 -180 m.

O scula de frezat cu diamant este formata dintr-un suport metalic prevazut cu o parte de prindere in suportul masinii si o coroana de diamant lipita de suportul metalic.

Schema slefuirii brute ( generare a suprafetelor sferice ) este veyi figura nr.8

Lentila este prinsa intr-un dispozitiv de fixare elastic. Aceasta penseta este fixata in brosa port-piesa care are o miscare de rotatie de pana la 10 rot/min. Lentila este prinsa in penseta prin strangere mecanica fara nici un alt material intermediar.

Scula de frezat este prinsa in axul port-scula. Diametrul sculei de frezat trebuie sa fie ceva mai mare decat jumatate din diametrul lentilei.

Axul port-scula se inclina cu α fata de axul sculei:

D_m D_m

sinα = --- - suprafata convexa; sinα = --- - suprafata concava.

2(R + r) 2(R - r)

Fixarea are loc in prezenta unui lichid de racire (amestec de ulei mineral in apa) cu rolul de a elimina materialul rezultat in urma prelucrarii, micsoreaza frecarea intre scula si lentila, raceste lentila in timpul frezarii.

Slefuirea fina (Lepuirea)

Operatia de slefuire fina are ca scop mentinerea formei geometrice generate prin slefuirea bruta si realizarea unei rugozitati a suprafetelor prelucrate cat mai mici. Ca si operatia de slefuire bruta, slefuirea fina se poate realiza cu abraziv liber (in acest caz se numeste dusisare) sau cu scule diamantate (lepuire) cu antrenare manuala sau mecanica.

Materialul suportului pentru slefuire cu abraziv liber (suport din bronz) si granulatia abrazivului utilizat:

pentru slefuire manuala: oxid de Al cu granulatie 5/20 m

pentru lepuire: 15/20, 10/20, 5/10 in functie de calitatea necesara a suprafetelor.

In cazul utilizarii sculelor cu diamant, acestea se prezinta sub forma unor suporti metalici pe care sunt lipite pastilele cu diamant avand dimensiunea cel mai frecvent de Φ = 10x3

Suportul se executa din aluminiu, iar pastilele se lipesc pe suport cu un adeziv special. Numarul de pastile necesar pentru a fi lipite se determina considerand ca gradul de acoperire trebuie sa fie intre 25 - 40%. Concentratia este de regula C 35.

Schema de principiu a slefuirii fine cu diamant.

Scula se fixeaza in axul masinii si are o miscare de rotatie.

Lentila este introdusa liber fara a fi lipita intr-un suport numit port-lentila, este pozitionata deasupra. Asupra suportului port-lentila se exercita o presiune. Axul port-lentila are o miscare de oscilatie, iar lentila si suportul au o miscare de rotatie datorita vitezelor periferice diferite la centru si periferia sculei de lepuit.

Intre suprafata de asezare a lentilei si port-lentila exista un suport elastic (pasla, folie cauciuc, pluta). Prelucrarea are loc in prezenta unui lichid de racire (amestec de ulei solubil si apa).

Polisarea concav si polisarea convex

Polisarea este operatia prin care semifabricatul capata transparenta, apropiindu-se de forma finala. In general polisarea suprafetelor sferice se realizeaza pe masini avand aceeasi cinematica pe masinile de slefuit fin cu diamant (lepuire).

Suportul lentilei este identic, difera numai abrazivul utilizat si suportul acestui abraziv.

Schema de principiu a polisarii se prezinta astfel : vezi figura nr. 11

Pentru polisare se utilizeaza ca abraziv un amestec de oxizi de pamanturi rare in care preponderent este oxidul de ceriu. Granulatia acestui amestec este de ordinul 1 - 3m. Suportul abrazivului este o folie sintetica, de cele mai multe ori poliuretan de grosime 2,3 - 1,7 mm. Aceasta folie se lipeste pe un suport metalic (corpul sculei), raza se calculeaza la fel ca in cazul lepuirii.

Controlul suprafetelor prelucrate

La fiecare dintre cele trei operatii prezentate anterior se controleaza valoarea razei obtinute si abaterea de la forma geometrica a suprafetei respective (abateri locale).

La slefuirea fina si polisare se mai verifica in plus gradul de acuratete al suprafetei. Abaterea la raza si abaterile locale se verifica cu inelul sferometric si comparatorul cu cadran cu valoarea diviziunii de 0,001mm. Diametrul inelului sferometric trebuie sa fie egal cu cel putin 2/3 din diametrul lentilei verificate.

Verificarea se face:

direct, masurand valoarea sagetii suprafetei verificate fata de un etalon plan

indirect, comparand indicatia aparatului fata de o valoare zero reglata pe un diametru D_i , D_e ≥ 2/3 D_l

‌‌‌‌‌ D² D² h

h = R-√ R² - - ; R = - + - .

4 8h 2

Controlul acuratetei

Dupa slefuirea fina se verifica ca pe suprafata lentilei sa nu existe:

urme ramase de la operatiile de frezare (intepaturi, rizuri)

rizuri provocate de granule dure din pastile de diamant.

In urma operatiei de polisare se verifica calitatea materialului (nu trebuie sa prezinte defecte de material, bule, striuri, neomogenitati) si acuratetea (nu trebuie sa existe rizuri si intepaturi mai mari decat cele admise).

Verificarea acuratetei se face vizual fara nici un instrument maritor conform STAS 10150.

Deblocarea: desprinderea lentilei de pe aliajul metalic se poate face prin imersie de apa calda sau prin soc metalic.

Spalarea se face in instalatii specializate constand intr-o succesiune de bai:

a)      bai de inmuiere

una sau doua bai cu un solvent (percloretilena) in care impuritatile de pe suprafata lentilei se inmoaie.

b)      bai de spalare

bai de spalare cu ultrasunete cu detergent de baza;

baie de clatire cu apa curgatoare;

baie cu ultrasunete cu detergent acid;

baie de clatire cu ultrasunete;

baie pentru indepartarea apei (cu un ulei special mai usor decat apa); la introducerea lentilei in aceasta baie, picaturile ramase pe lentila se depun pe fundul baii, apa rezultata fiind evacuata prin partea inferioara a baii.

c)      bai de uscare

baie de uscare cu ultrasunete, cu perclor cald;

3-4 bai de uscare in vapori de perclor.

Cosuletele cu lentile se trec din baie in baie, transportul lor fiind manual sau automat. Cosuletele se agita usor in baie.

6. Controlul final se executa in doua etape:

verificarea vizuala a acuratetei si materialului conform STAS 10150;

verificarea abaterilor de putere cu frontifocometrul, abaterile existente trebuie sa se incadreze in STAS 10150.

Controlul se mai poate face pe fondul unui ecran negru la lumina unui bec.

7. Colorare si tratament antireflex

Pentru colorare se folosesc substante dielectrice care sunt oxizi de diferite metale. Acesti oxizi se pun in diferite cantitati, cu cat absorbtia este mai mare cu atat se pune mai mult oxid pe suprafata lentilelor.

Oxizii sunt asezati in nacele confectionate din tabla de wolfram sau molibden, care sunt greu fuzibile.

Pentru colorare se folosesc substante maro sau gri, iar pentru antireflex se foloseste fluorura de Mg.

Operatiile care se urmaresc la colorare sau antireflex sunt urmatoarele:

pregatirea lentilelor, care presupune indepartarea de pe suprafata lentilelor a grasimilor, praf sau oxizi;

asezarea lentilelor pe un platou;

introducerea platoului intr-o instalatie;

se realizeaza vid cu ajutorul a doua pompe;

se incalzeste pana la temperatura de topire a oxizilor, materialul se topeste si apoi se evapora astfel se depune pe suprafata lentilelor.

Colorarea lentilelor din plastic

Dupa realizarea lentilelor din CR 39, acestea pot fi tratate antireflex sau colorate in diverse culori si nuante.

Colorarea lentilelor din plastic se realizeaza prin imersia lentilelor incolore in bai cu coloranti. Colorarea se face prin patrunderea pigmentilor organici in spatiile intraoculare existente in masa lentilei. Fenomenul este favorizat de prezenta unor agenti tensioactivi si a unei temperaturi convenabile. Utilizarea a trei coloranti de baza: galben, rosu, albastru, permite obtinerea tuturor nuantelor. Concentratia solutiei si durata de imersie sunt in proportie directa cu densitatea de culoare dorita.

In principiu, o instalatie de colorare industriala este compusa dintr-o succesiune de bai incalzite. Inainte de imersare in baia cu colorant, lentilele se spala fie cu solventi (alcool sau acetona), fie cu solutie de apa cu detergent. Lentilele se aseaza pe un suport fara ca acesta sa vina in contact cu ele. Se introduce suportul cu lentilele in baia cu colorant imersand lentilele complet in solutie. In functie de culoarea dorita se mentin in solutie timp de 2 - 50 minute. Se scot lentilele din baie, se spala, se verifica culoarea obtinuta prin comparatii cu etaloane de culoare.

Depuneri antireflex Cand lumina traverseaza o lentila, refractia si reflexia au loc simultan. Daca o lentila nu are tratament antireflex, lumina reflectata de suprafata lentilei duce la vedere dubla si impiedica vederea clara.

Mai mult, o lentila fara tratament antireflex impiedica vederea clara a ochiului prin lentila.

Cel mai utilizat material pentru depunere este fluorura de Mg care de regula se depune intr-un singur strat. Pentru depuneri duble sau multiple se utilizeaza oxizi metalici sau depuneri ceramice. In cazul straturilor multiple micsorarea reflexiei se obtine depunand succesiv straturi cu grosimi diferite cu materiale diferite. Grosimea straturilor este de ordinul a cativa milimetri.

Depunerile performante sunt formate din 6-10 straturi

Tratamentul antireflex este aplicat pe lentile printr-o metoda numita evaporare vacuum.

Intr-un furnal cu vacuum, tratamentul antireflex este evaporat prin supraincalzire pentru a forma o membrana la suprafata lentilei. Odata cu tratamentul se incalzeste si lentila, ceea ce duce la o mai buna adeziune a tratamentului la lentila si o durabilitate mai mare in timp a acestuia. Lentila este rotita constant pentru ca tratamentul sa fie uniform aplicat.

Tratamentele antireflex se fac in general pe ambele suprafete ale lentilelor

Tratamentul de durificare

Pentru a proteja lentilele din plastic de zgarieturi, un strat de durificare este aplicat pe suprafata lentilei pentru a o intari. Acest tratament este aplicat pe suprafata lentilei printr-un proces numit "scufundare" - lentila este scufundata in intr-o solutie de silicon si uscata apoi intr-un furnal electric.

3. Tehnologia de executie a ramelor de ochelari: din material plastic, metalic si combinat.

1. Tehnologia de executie a ramelor metalice

Ramele metalice au forme asemanatoare cu ramele din materiale plastice. Rama metalica este formata din anouri legate intre ele printr-o bara de legatura si din suportul nazal.Bratele sunt prinse de anouri prin balamale.

Unele modele de rame metalice au anourile prinse de un cadru superior, pe care se monteaza si suportul nazal si bratele.

Anourile pentru ramele metalice pot avea diferite forme constructive, in general insa anoul nu este complet inchis, ci prezinta o deschidere necesara pentru montarea lentilei. Anourile se executa din sarma de alama moale cu diametrul de 2,3 mm ce se trefileaza la profilul dorit. Trefilarea sau tragerea este procedeul prin care sarmele, barele si tevile, sub actiunea unui efort de tractiune, sunt trecute printr-un orificiu calibrat, de forma profilului dorit si sufera o reducere si, uneori o modificare a formei sectiunii. La trefilare, pe langa modificarea dimensiunii si a formei, se modifica si caracteristicile fizico-mecanice ale materialului din care este executat produsul respectiv. Reducerea si profilarea sectiunii sarmei se obtin prin trecerea ei fortata prin orificiul unei filiere.Sarma este asezata in forma de colac pe o vartelnita pe care se desfasoara, trecand prin filiera si infasurandu-se pe toba de tras, care este antrenata, prin intermediul unui reductor, de un motor electric. Semifabricatul care urmeaza a fi trefilat trebuie sa aibe o suprafata curata fara urme de oxid. In acest scop, el este supus unei operatii de curatire prin decapare intr-o solutie acida. Dupa trefilare, in vederea inlaturarii efectului de ecruisare, alama este supusa unui tratament termic de recristalizare prin recoacere la 500 - 650C.

Filierele se executa din otel, diamant si carburi metalice.

Sarma de alama astfel trefilata la forma corespunzatoare, adica prezentand

in sectiune un canal in V la un unghi de 90 si adancime de 0,5-0,6 mm, necesar pentru asezarea lentilei, este infasurata pe un sablon avand forma corespunzatoare anourilor dorite.  

Infasurarea se executa pe strung similar cu realizarea arcurilor elicoidale.

Din acest arc elicoidal se taie cate o spira, obtinandu-se anoul (ringul) respectiv: pantoscopic, dreptunghiular, rotund, trapezoidal etc. La cele doua capete libere ale anourilor se lipesc, prin alamire sau argintare, indeosebi, elementele de prindere de cadrul ramei glazant si de prindere a lentilelor. La unele modele, prinderea anourilor intre ele prin bare de legatura si suportul nazal se fac tot prin sudura. Bratele se executa din sarma de alama, ce este supusa unei operatii de deformare a sarmei prin indreptare obtinandu-se diferite profiluri. In general bratul prezinta o parte de sectiune dreptunghiulara cu o latura foarte mica 0,5-1 mm (ca o banda subtire), iar cele doua capete sunt prelucrate astfel incat sa permita montarea la cadru la un capat, iar la celalalt este ascutit pentru a putea fi montata o aparatoare de plastic pentru protectia urechilor purtatorului de ochelari. La partea exterioara a sectiunii plate se pot executa diferite profiluri si incrustatii ornamentale. Suportul nazal se executa din sarma de alama cu grosimea de 1,2 - 2,5mm. Dupa ce se taie la lungime, se aplatizeaza cele doua capete, prinzandu-se de ele pernitele de protectie a nasului. Dupa aceea, sarma se indoaie la forma dorita a suportului nazal.

Aparatorile pentru brate si pernitele pentru suportul nazal se realizeaza prin injectarea in matrite inchise pe masini de injectat material plastic. Operatia se executa la cald sub presiune. Materialul plastic este polietilena de joasa presiune. Balamalele se executa din alama tare, au diferite forme constructive si realizeaza, in principal, legatura dintre brate si anouri, dar pentru unele modele servesc si la prinderea lentilei. Axul balamalei indeplineste si rolul de surub de strangere a anoului pe lentila.

Profilul balamalelor se obtine, in general, prin stantare, operatie urmata de executarea gaurilor necesare pentru prindere de brate sau de rama si, eventual, frezari si ajustari pentru pasuirea corecta a balamalelor. Dupa executarea subansamblurilor ochelarilor, se trece la asamblarea acestora. In functie de modelul respectiv, rama pentru ochelari poate fi demontabila sau sudata (cu exceptia prinderii lentilei si a bratelor prin balamale). La ramele sudate, lipirea se poate executa cu ajutorul unui aliaj de argint cu alama (Zilberlot). Inainte de lipire, portiunea de lipit este decapata prin curatire cu pasla inmuiata in acid boric. Topirea aliajului intre cele doua piese se realizeaza sub actiunea unei flacari. In cazul sudurii electrice se vor curata mai intai suprafetele de oxizi, se introduc partile ce trebuie sudate intr-un lichid de sudare intr-o baie, intre electrozi. Varful sarmei de sudare cu diametrul de 0,3mm din argint se introduce in baie aducandu-se in contact cu zonele ce trebuie imbinate. Cand se atinge temperatura de topire a argintului, acesta se va scurge pe cele doua zone de lipit. Se scoate din baie si se raceste in apa rece. Se mai poate executa sudura si cu electrozi de cupru la o tensiune de 1,5 - 3,5 V.

Daca piesele sudate cu astfel de electrozi sunt din duble sau tombac, trebuie inlaturate straturile de oxid de cupru depuse in timpul sudarii, prin dizolvare cu solutie de 20% acid clorhidric.

Dupa sudare urmeaza operatia de curatire si apoi lustruirea ramei, mai ales la ramele din duble, sau operatii de nichelare, eloxare etc. in vederea obtinerii unui aspect placut.

Balamalele sunt prinse de cadru sau de brate cu ajutorul unor bride, imbinarea realizandu-se prin nituire sau insurubare. La imbinarile cu suruburi se folosesc saibe din material plastic, cu care se acopera piulitele metalice.

Montarea ramelor demontabile decurge dupa aceeasi succesiune de operatii Suruburile sunt M1,2 si sunt montate cu grija in locasurile respective fara a le zgaria. Dupa montare, urmeaza operatiile de ajustare a ramei dupa configuratia si fizionomia clientului. Se indoaie bratele in zona aparatorilor pentru urechi.

Indoirea se realizeaza prin incalzire cu un cleste de indoit care are suprafetele de lucru bine prelucrate sau acoperite cu placute protectoare pentru a nu zgaria plasticul. De asemenea, se ajusteaza suportul nazal, precum si unghiul dintre planul cadrului si cele doua brate.

Suportul nazal se cambreaza cu ajutorul unui cleste de cambrat.

Unele modele de rame metalice sunt combinatii de montaj prin sudura si prin insurubare. Astfel, suportul nazal este realizat din doua parti sudate de anouri, acestea sunt prinse intre ele prin bare de legatura prin sudura, iar pe aceasta bara se prinde prin suruburi un ornament. Prinderea lentilei in anouri se realizeaza prin suruburi M 1,2 x 4 care prind si balamaua.

O alta combinatie posibila este cea cu glazantul din ebonita neagra, in care anourile se prind de glazant prin suruburi. Operatia de montare a lentilelor in ramele metalice presupune o marire a deschiderii anourilor cu 10-15, introducerea lentilelor si strangerea cu suruburi a celor doua parti. La strangerea surubului se va avea grija sa nu se tensioneze lentila, in astfel de cazuri se poate proceda fie la ajustarea profilului lentilei, fie a anourilor.

2. Tehnologia de executie a ramelor din materiale plastice

Ramele pentru ochelari de protectie sau corectie pot fi fabricate din urmatoarele materiale plastice: acetat de celuloza, nitrat de celuloza (celuloid), polistirol, etc.

Pentru realizarea acestor rame se folosesc urmatoarele metode:

v     prelucrarea la rece, si

v     prelucrarea la cald.

Fiecare procedeu de prelucrare are avantajele si dezavantajele sale. Prin prelucrarea

materialelor plastice la rece, calitatea materialului nu se schimba. Procesul tehnologic, in acest caz, cuprinde mai multe operatii. Procedeul se foloseste la fabricarea individuala a ramelor si pentru serii mici de piese. Metoda este totusi economica deoarece se pot procura usor si repede scule potrivite. Prin prelucrarea la cald, odata cu incalzirea materialului, acesta isi pierde din plasticitate, devine rigid si isi pierde astfel din durabilitate. Procedeul se foloseste la productia in serie mare.

La fabricarea ramelor pentru ochelari un lucru important este finetea si luciul suprafetei. Utilizarea ramelor este influentata de forma, de aspect, de marime si de durabilitatea ramei. Operatiile de finisare ale suprafetei sunt operatii prin care sunt inlaturate neregularitatile care raman de la operatiile de prelucrare. In timpul fabricarii pieselor componente ale ramelor pentru ochelari este important controlul finetei suprafetelor care se realizeaza cu sabloane etalon.

Prelucrarea la rece cuprinde urmatoarele operatii:

• taierea placii din material plastic in bucati (straifuri).
• copierea modelului pentru cadru la masina pantograf,
• tobarea cadrelor,
• trasarea pe cadru a locului unde vor fi montate balamalele,
• gaurirea cadrelor cu masina de gaurit,
• executarea curburii nazale,
• montarea balamalelor,
• taierea din straifuri a bratelor,
• injectarea in brate a armaturilor metalice,
• frezarea profilului bratelor,
• tobarea bratelor,
• gaurirea bratelor pentru montarea balamalelor,
• montarea balamalelor la brate,
• montarea bratelor la cadru,
• confectionarea pernitelor nazale,
• lipirea cu acetona a pernitelor la cadru,
• acetonarea ramelor,
• lustruirea la perie a aplicatiilor metalice,
• ambalarea in pungi.

Prima operatie care se executa pentru a confectiona o rama de ochelari din material plastic

este taierea materialului la masina de tipul fierastraielor circulare, obtinandu-se straifuri (placi), de dimensiunile dorite. Astfel, pentru rame de copii, lungimea placii va fi de 13 cm, pentru ramele de barbati, intre 15 si 15,5 cm, iar pentru rame de femei intre 14 si 14,5 cm.

Dupa aceasta operatie, straifurile se fixeaza la masina pantograf, unde se copiaza modelul dorit pentru cadru. Bratele se confectioneaza din placi de celuloid cu grosime de 2,8 mm. Din aceste placi se taie straifuri de 16-18 mm latime. Dupa taiere bucata de material este introdusa in masina de injectat armaturi metalice.

Operatia de frezare a bratelor se executa la o masina care are la baza principiul copierii dupa un model. In paralel cu bratul ce trebuie prelucrat, pe masa masinii se afla modelul de referinta. Pozitiile relative ale piesei si modelului sunt dispuse pe verticala. Masa are o miscare de translatie-alternativa pe directie orizontala. In cursa activa, prin deplasarea mesei, modelul va intalni doua discuri plasate de o parte si de cealalta a modelului. Coaxial cu aceste discuri, dar intr-un alt plan, pe directie verticala, respectiv in planul piesei, se afla doua freze profilate conform formei pe care trebuie sa o aiba bratul.

Dupa operatia de frezare, bratul este introdus in toba si mentinut 16 ore. Tobarea este necesara pentru rotunjirea muchiilor, atat pentru cadru, cat si pentru brate.

Dupa aceasta operatie, cadrelor li se executa conturul nazal la o masina de presat formata dintr-un sablon fix prevazut cu doua limitatoare pentru diferite modele:

un piston actionat de un compresor de 6-8 atm;

masa prevazuta cu un sistem electric pentru incalzire.

Urmeaza operatia de gaurire a cadrelor si bratelor, care se executa cu un burghiu avand

un diametru de 1,1 - 1,8 mm.

Dupa montarea balamalelor este nevoie de: capuitor, contracapuitor, un ciocanel, nituri, aplicatii, etc. Se ia balamaua si i se aplica lovituri pana intra piciorusele aplicatiei in gaurile balamalei. Se taie din lungimea aplicatiei si se nituiesc cu nituitorul. Se executa aceeasi operatie si la brate. Urmeaza montarea bratelor la cadru prin intermediul suruburilor.

Cu o penseta si prin intermediul acetonei se executa lipirea aripioarelor de cadru.

Ultima etapa este finisarea ramei. Se pileste rama pana ce deschizatura bratelor este buna. Pilirea cadrului, respectiv a bratului, se realizeaza cu ajutorul unei pile semirotunde.

Dupa pilire, se curata suprafetele respective cu smirgel fin. Este necesara apoi o slefuire, mai ales a ramelor executate din acetat sau celuloid. Reslefuirea se executa la un polizor prevazut cu panza si pasta de slefuit. Aceasta elimina de pe suprafata ramei toate zgarieturile, iar suprafata rugoasa devine omogena. Polisarea trebuie executata pana ce dispar toate zgarieturile.

La ramele de celuloid se foloseste lustruirea prin polisare cu carpa si acetona, iar la ramele confectionate din acetat se foloseste lustruirea prin polisare cu carpa. Cel mai des folosita este lustruirea cu acetona care este o metoda rapida, economica si da ramei un luciu indelungat.

Ramele gata montate se introduc in baie de acetona. Pentru aceasta operatie este nevoie de o cuva si un gratar mai mare pentru a se putea introduce in baie mai multe rame deodata. Ramele de acetat se tin in baie circa 2 minute, iar cele de celuloid 1 minut. Apoi, ramele se lustruiesc la perie pentru ca aplicatiile metalice sa aiba un luciu placut.

Ramele se asambleaza in plicuri si se trimit la magazie.

Prelucrarea la cald se aplica in special materialelor termoplastice. Pentru injectarea in matrite a ramelor pentru ochelari se foloseste acetatul de celuloza. Acesta este color sau incolor, transparent si se foloseste sub forma de granule. Este un material rezistent, ceea ce il face sa fie indicat pentru ramele de ochelari.

Fazele procesului tehnologic sunt: vopsirea materiei prime; uscarea; injectarea in matrite; tratamentul final; gaurirea.

3. Tehnologia de executie a ramelor combinate

Ramele combinate sunt combinatii de materiale plastice cu metale. Un astfel de ochelar, de exemplu, are partea superioara din celuloid, saua nazala si anourile fiind metalice. De anouri sunt lipite pernite de celuloid cu suporturi din metal.

Pernitele sunt comode si se aseaza usor dupa fizionomia purtatorului de ochelari. Partea superioara a ramei, confectionata din celuloid, se monteaza cu suruburi M 1,4 x 2 mm fixate in doua locuri, spre nazal si spre temporal. Acest tip de rama combinata este folosita pentru barbati. Bratele sunt confectionate tot din celuloid si sunt prevazute cu armaturi metalice. Rama poate avea 42, 49, 46 sau 98 mm.

La ramele combinate se folosesc brate combinate.

Fabricarea acestor brate este diferita de cea a bratelor obisnuite. Rame pentru ochelari cu astfel de brate combinate (impletite) se recomanda pentru sportivi si copii. Bratul are capatul mai arcuit, se poate fixa mai strans de ureche. Bratul este format din:

o parte impletita alcatuita din doua straturi din sarma de alpaca de 0,4 mm grosime. Pentru a-i mari elasticitatea, fiecare strat, dupa impletire, se bate sub forma rotunda. Impletitura se executa pe arc de otel cu diametrul de 0,8 mm si dupa extragerea arcului se obtine o impletitura cu diametrul de 0,8 mm.

alta componenta a acestui brat este armatura de metal, mai scurta si are diametrul de 0,8 mm. Pe armatura se monteaza o componenta din material plastic. Bratul mai are si o parte de legatura, iar la capat se afla terminatia bratului.

Bratul combinat se confectioneaza din alpaca nichelata. Daca impletitura este bine executata ea este deosebit de elastica, se poate indoi in orice directie si isi pastreaza forma.

Reparatii curente, necesare monturilor de ochelari:

La ramele metalice se executa operatii de lipire cu aliaje pe baza de argint. Pentru lipirea unei rame metalice se procedeaza astfel:suprafetele de lipit, daca sunt inegale, se indreapta cu o pila; suprafata de lipit se incalzeste prin scufundare in borax cald; pe suprafata imbibata cu borax se aplica circa 1mm² de aliaj de argint; daca argintul nu se lipeste de suprafata imbibata cu borax atunci suprafata ramei unde se executa lipirea va fi umezita cu apa; cu ajutorul flacarii unei spirtiere se topeste argintul pana cand acesta se scurge pe cele doua suprafete de lipit.

Urmeaza curatirea metalului de impuritati, spalarea cu o solutie bazica si apoi cu apa curata. Finisarea locului unde s-a efectuat lipirea se realizeaza prin lustruire cu o panza foarte fina. Dupa operatia de lipire trebuie executate proba de tragere si indoire a ramei.

In cazurile in care trebuie lipite bucatele mici, partile de lipit se suspenda cu sarma si operatia de lipire se executa in aceasta pozitie. Marimea aliajului de argint se alege in functie de grosimea materialului de lipit. La lipiturile tari, in loc de argint se mai poate folosi cupru sau aur. Se pot efectua si lipituri moi cu cositor in cazul in care lipitura de argint prezinta pericolul de a inmuia prea tare materialul de lipit incat acesta sa nu mai poata fi utilizat.

Aliajul folosit pentru lipiturile tari se compune din:4-20% Ag., 4-80% Cu si 40-48%Zn. Are punctul de topire intre 710-855⁰C. Se gaseste sub forma de: panglica, cablu, placa sau granule. La lipiturile tari se mai pot folosi aliaje care contin 46%Zn si 54%Cu.

Lipirea ramelor din material plastic se efectueaza fie pentru ca rama rupta este foarte scumpa si este rentabila lipirea ei, fie ca rama rupta, datorita dimensiunii speciale si formei, nu se poate inlocui usor cu alta rama. Cel mai des se lipesc ramele din celuloid. Pentru lipire se foloseste acetona, un lichid incolor si inflamabil. Cea mai simpla metoda de lipire consta in dizolvarea celor doua suprafete de lipit din celuloid. Cand cele doua suprafete s-au inmuiat se vor lipi una de alta.

Lipirea ramei se poate efectua si cu pasta de lipit. Se dizolva in acetona aschii de celuloid si partile rupte se acopera cu aceasta pasta. Dupa lipire, rama se lasa 24 de ore ca sa se intareasca. Dupa intarirea lipiturii, se finiseaza locul de lipit cu o pila sau panza de slefuit si rama se va lustrui cu o carpa inmuiata in acetona.

In cazul in care este nevoie sa se schimbe balamalele, ramele pot fi gaurite cu burghiul, manual sau cu masina. In timpul operatiei, burghiul se scoate si se curata de mai multe ori. I Inainte de gaurire se puncteaza centrul gaurii cu dornul. Burghiul trebuie sa fie perpendicular pe materialul de gaurit.

Gaurirea cu acul incalzit este mai rapida si mai avantajoasa. Operatia trebuie efectuata rapid pentru ca acul sa nu se incalzeasca.

Pentru gaurirea ramelor metalice se foloseste masina de gaurit. In timpul operatiei, burghiul trebuie curatat de aschii si daca este incalzit se raceste cu carbonat de sodiu sau cu ulei special.

Verificarea lentilei inainte de montare descrierea etapelor

de verificare a lentilelor de ochelari inainte de montare, inclusiv aparatele si dispozitivele necesare acestei verificari.

Verificarea lentilei consta din controlarea acuratetei si a valorii puterii dioptrice.

Lentilele se scot din ambalaj, se spala si se verifica sa nu aiba incluziuni filiforme, bule, zgarieturi, cioburi.

Se verifica valoarea puterii lentilei, sa corespunda cu indicatiile de pe reteta si se puncteaza centrul optic al lentilei cu tus negru spalabil.

Puterea lentilei si punctarea centrului optic se verifica cu ajutorul frontifocometrului.

5. Etapele montarii lentilelor in rama de ochelari: descrierea etapelor manuale si automate, inclusiv aparatele si dispozitivele necesare.

In atelierele de optica medicala se executa operatii de montare a lentilelor in ramele pentru ochelari si de reparatii ale ochelarilor. Montarea lentilelor in rame necesita urmatoarele operatii:

verificarea generala a datelor lentilelor si monturii;

ajustarea preliminara a monturii;

fabricarea calibrului dupa locasul din dreapta al acestuia;

verificarea calibrului in al doilea locas;

trasarea liniei de referinta pe calibru;

se verifica linia de referinta in al doilea locas;

alegerea sistemului de referinta (Datum sau Boxing);

trasarea centrului calibrului;

masurarea intervalului monturii;

calculul descentrarii si trasarea centrului de montaj pe calibru;

verificarea lentilelor cu frontifocometrul;

trasarea lentilelor dupa contur si apoi taierea cu diamantul;

verificarea dupa trasare;

cretuire - pentru lentilele din sticla;

polisarea conturului lentilei; montarea lentilei in rama;

verificarea cu frontifocometrul;

curatarea lentilelor si verificarea aspectului general.

Calitatea lucrului de montaj se evalueaza prin precizia, atentia si grija pentru estetica (prin responsabilitate profesionala).

Prin precizie se intelege respectarea datelor optometrice, vergenta, centrajul, orientarea axelor, ajustarea lentilei, forma, profilul lentilei, alegerea judicioasa a unghiului si curburii bratelor sau bizotului (tesitura).

Prin atentie se intelege folosirea sculelor potrivite.

Grija pentru estetica: nu se modifica forma de origine a monturii, muchiile, curbura si pozitia tesiturii alese corespunzator, lentilele nu vor fi ciobite.

Intretinerea utilajului folosit:

diamantul: nu se apasa prea tare; conteaza pozitia exacta si nu presiunea; se fereste de lovituri si se pastreaza in tocul lui;

clestele de cretuit: se verifica periodic uzura bacurilor si ele pot fi schimbate;

polizorul: se verifica periodic, vibratii si alimentarea cu apa;

- frontifocometrul: este pastrat curat si ferit de lovituri.

Calibrul pentru montaj manual

Forma si dimensiunile se fac dupa desen sau dupa forma interiorului monturii. Cel dupa desen se face doar cand se calibreaza montura.

Calibrul dupa montura: se recomanda sa se realizeze dupa rodoid de grosime 0,5 mm suficient de suplu.

Rolul calibrului:

verificarea locasurilor din montura (cercurilor monturii);

centraj si axare (orientarea axelor);

verificarea formelor lentilei si a dimensiunilor ei.

Conditii pentru calibru:

forma corespunzatoare formei de referinta;

marginea calibrului sa fie regulata, fara bavuri, ondulatii;

se marcheaza care este partea spre nas;

toate trasajele sa fie nete, precise, clare;

conturul calibrului corespunde fundului canalului ramei.

Fabricarea calibrului dupa montura cuprinde urmatoarele etape:

Verificarea generala a monturii:

se verifica daca cercurile sunt inchise;

se verifica starea cercurilor si a suruburilor de strangere;

se observa dificultatile si particularitatile monturii;

de pe unele monturi se demonteaza anexele de infrumusetare;

daca se constata deficiente, se incearca remedierea;

se verifica santurile din montura, simetria -i curbura fetelor.

Curbarea cercurilor: lentila nefiind inca debordata se evalueaza curbura bizoturilor si se curbeaza si cercurile monturii functie de aceasta valoare. Curbarea pentru monturi metalice se face cu un cleste special de curbat, avand grija sa nu se striveasca canalele. Nu se curbeaza brutal montura intr-un singur punct, ci se exercita presiuni mici in mai multe puncte ale cercurilor.

Montura din plastic se incalzeste cu grija si se curbeaza cu ajutorul degetului mare.

Trasarea calibrului:

Se foloseste un ac de trasat bine ascutit. Dinainte se traseaza partea dinspre nas in partea de sus a calibrului. In timpul trasarii se incearca sa se pastreze acelasi unghi de inclinare a acului de trasat in raport cu montura.

Decuparea:

Se face cu foarfeca pastrand o rezerva suficienta pentru pilit.

Pilirea:

Se face cu o pila semifina, lata, pentru usurarea lucrului.

Verificarea formei calibrului:

Se verifica conturul in afara centrului monturii. Se curbeaza calibrul dupa curbura centrului monturii. Se introduce calibrul in interiorul cercului. Se verifica pe fond alb corectitudinea executiei. Se repereaza erorile cu dermatograf. Se incearca corectarea erorilor. Se evita folosirea pixului sau a fetrului pentru ca acestea pot sa pateze montura.

Ajustarea pe montura a calibrului:

Nu se introduce niciodata un calibru prea mare in montura pentru ca pot avea loc deformarea cercului monturii, deteriorarea marginii calibrului.

Un calibru bun nu trebuie sa atinga fundul santului monturii in toate punctele. El trebuie sa fie supus unei usoare compresiuni.

Finisarea marginii calibrului:

Se incearca calibrul finisat pentru cercul din dreapta in cercul din stanga.

Trasarea calibrelor

Se aseaza montura ochelarului pe un platou de trasat si cu un subler paralel pentru trasaj se traseaza o dreapta paralela cu masa. Se scoate calibrul din montura din dreapta si se pune in montura din stanga. Se verifica cu sublerul de trasaj daca linia mediana a calibrului din dreapta este in prelungirea celui din stanga.

Se scoate calibrul din montura si se aseaza pe hartie milimetrica. Se cauta care este inaltimea calibrului si se traseaza o linie exact la jumatatea acestui interval. Se masoara pe montura intervalul monturii cu o precizie de 0,5 mm.

Pe hartia milimetrica se vede cat este intervalul A₀B₀ ,se imparte in doua si se traseaza mijlocul cu o linie scurta. Se determina astfel centrul calibrului.

Trasarea centrelor de montaj

Intervalul monturii pacientului este de 64 mm, iar H este de 38 mm; inaltimea pupilelor este de 21 mm.

Inaltimea pupilei este distanta de la marginea inferioara a monturii pana la centrul pupilei.

Se verifica trasajele montand calibrul in montura.

Trasarea lentilelor

Se verifica daca lentila este corespunzatoare: se verifica puterile si se marcheaza axele in cazul lentilelor astigmatice. Pentru o lentila sferica se traseaza numai un punct, iar pentru astigmatice trei puncte pentru orientarea axelor.

Punctul din centru reprezinta centrul optic al lentilei; acesta trebuie sa coincida cu proiectia pupilei pe calibru, exceptie este in cazul cand pentru compensarea unui efect prismatic se deplaseaza centrul.

8. Decuparea cu diamant

Montatorul trebuie sa aiba o masa si sa isi aseze corpul paralel cu marginea mesei. Trebuie aranjata inaltimea mesei astfel incat bratul care tine diamantul sa fie paralel cu planul mesei. Pozitia la sfarsit de traiectorie a cotului sa fie sensibil la inaltime. Daca pozitia nu este corecta si cotul urca, diamantul se inclina si inceteaza sa mai taie.

Pozitia diamantului este verticala. Se curata bine lentila cu alcool si se aseaza calibrul pe lentila. Daca diamantul taie, el emite un sunet ascutit si taietura este fina si stralucitoare. In timpul taierii nu se modifica orientarea diamantului si nu se invarte corpul in jurul calibrului.

Pentru taierea dupa calibru lentila se pozitioneaza pe marginea mesei in felul urmator:

diamantul sa fie pe normala la suprafata lentilei;

prinderea lentilei calibrului cu lentila se face intre degetul mare si aratator. 

Inainte de decuparea lentilei se marcheaza cu creion dermatograf zona spre nas.

Inainte de a taia se iau precautiile:

se marcheaza, se verifica daca sunt corespunzatoare OD si OS ;

se aseaza pe masa ca si cand pacientul ar fi in fata noastra.

Aceasta dispozitie aminteste schema Tabo. Taierea se recomanda a se incepe cu OD si apoi cu OS. Cand se taie lentila din stanga nu trebuie sa se uite intoarcerea pe jos a calibrului

9. Cretuirea

Se face cu clestele de cretuit care serveste la ruperea sticlei. Fata concava a lentilei se intoarce spre operator. Degetul mare este cat mai aproape de locul unde se face cretuirea si aratatorul pus in contact cu varful clestelui pentru evitarea patrunderii prea mult in lentila. La o patrundere a clestelui h < 1mm, clestele aluneca si nu rupe lentila.

1 < h < 2 mm este ideal pentru cretuit. Daca patrunde mai mult de 2 mm efortul este prea mare, lentila este supusa la indoire. Nu se foloseste toata lungimea falcii clestelui, ci numai coltul. Clestelui i se da o miscare de rotatie prin rasucirea pumnului dinspre interior spre exterior. Daca taietura cu diamantul a fost perfecta este suficient sa se taie rectiliniu de la taietura inspre afara. Se decupleaza usor, fara cretuire. Aceasta metoda se poate face la lentile convergente foarte subtiri si nu este valabila la lentile divergente care au marginile groase.

10. Polisarea conturului lentilei

Se poliseaza conturul si tesiturile. Se poliseaza preliminar conturul cu un disc abraziv pentru ebos, lasand un adaos pentru finisare. Se finiseaza conturul cu un disc fin. Se executa tesiturile in doua faze: se eboseaza cu un disc de ebos si apoi se finiseaza.

11. Curbura si pozitia tesiturii

Pentru a avea montaj corespunzator trebuie ca, curbura cercurilor monturii sa fie perfect adaptate muchiei bizotului lentilei. Curbura prea pronuntata presupune si curbura monturii, aceasta capatand un aspect inestetic, apar dificultati la montare si fixarea lentilei in montura este nesigura. Curbura prea plata: in cazul lentilelor convexe tesitura devine prea vizibila, daca muchia este prea in spate este inestetic, iar daca e prea in fata este inestetic si fragil.

12. Descentrarea lentilei

Necoincidenta centrului optic al lentilei monofocale pentru departe cu centrul de montaj se numeste descentrare. Descentrarea lentilei are drept consecinta aparitia unui efect prismatic. Toleranta maxima admisa la efectul prismatic binocular in plan orizontal este maxim 1pdpt. Pentru lentilele convergente se admite pentru fiecare lentila descentrarea pozitiva ∆_max = 0,5 cm/m B.E., pentru lentilele divergente se admite pentru fiecare lentila descentrarea negativa ∆_max = 0,5 cm/m B.I.