Tulburari ale respiratiei tisulare

Tulburari ale respiratiei tisulare

Respiratia tisulara consta in:

-schimbul de gaze respiratorii pe realatia sange spatiu interstitial, prin:

-transferul oxigenului din sangele oxigenat, catre spatiul interstitial;

-transferul dioxidului de carbon din spatiul interstitial, catre sange;

-derularea respiratiei propriu-zise, la nivel celular unde, in structurile mitocondriale, are loc fosforilarea oxidativa a hidrogenului, prin participarea sistemului enzimatic oxidatv al citocromilor, pana la dioxid de carbon si apa, rezultand ATP.

Respiratia tisulara reprezinta punctul final al derularii functiei respiratorii.

Tulburarile respiratiei tisulare pot fi determinate de:

-factori externi, precum:

-substante toxice, capabile sa blocheze enzimele respiratorii (cianurile, sarurile de plumb si arsenic);

-carente vitaminice, inductoare ale unor dereglari ale proceselor oxidative (vitaminele B₁,B₂,B₃, E si C);

-factori endogeni, capabili sa determine tulburari respiratorii tisulare, precum:

-tulburari endocrine, inductoare de reducere a proceselor oxidative (hipotiroidism, hipofunctia hipofizara si hipofunctia gonadelor);

-tulburari circulatorii;

-acumulare de cataboliti;

-alergii.

Disfunctiile respiratiei tisulare, pot genera manifestari, precum:

-senzatiei de sufocare, cianoza;

-dispnee;

-prelungirea ciclului respirator;

-tahicardie.

HIPOXIA

Hipoxia consta in diminuarea concentratiei de oxigen la nivel tisular, sub limitele normale. Aceasta este o consecinta a tuturor tulburarilor functiei respiratorii, indiferent de zona sistemului respirator integrat , in care aceasta se manifesta.

In aceste conditii hipoxia poate fi:

-hipoxica:

-indusa de oxigenarea nesatisfacatoare a pulmonilor, cauzata de factori extrinseci (din afara aparatului respirator), situatie intalnita in cazul:

-scaderii presiunii partiale a oxigenului atmosferic (boala de altitudine);

-hipoventilatiei pulmonare, intalnita in boli neuro-musculare, capabile sa afecteze derularea miscarilor respiratorii in conditii optime (vezi paragraful.

-asfixia acuta, conjuntura patologica grava, produsa de sistarea accesului aerului in pulmoni, prin in blocarea totala a cailor aeriene (inec, corpi straini, edem laringian, edem pulmonar);

-indusa de boli ale componentelor aparatului respirator (traheite, bronsite, pneumonii, astm bronsic, emfizem, edem pulmonar etc.) (hipoxie hipoxica), care conduc la:

-hipoventilatie pulmonara, prin cresterea rezistentei cailor respiratorii si a compliantei pulmonare[2];

-ventilatie alveolara neuniforma;

-diminuarea difuziunii prin membrana alveolo-capilara;

-anemica:

-indusa de afectarea sistemului sanguin de transport al gazelor respiratorii, situatie intalnita in:

-anemii (oligocitemii);

-hipocromiilor (diminuarea concentratiei de hemoglobina);

-hemoglobine anormale (methemoglobina etc.);

-ischemica (de staza):

-indusa de afectarea sistemului cardio-vascular, situatie intalnita in:

-insuficienta circulatorie globala;

-insuficienta circulatorie localizata (periferica, cerebrala, coronariana etc.);

-edem local;

-histotoxica (tisulara):

-indusa de o capacitate inadecvata de utilizare a oxigenului (tulburari ale respiratiei tisulare), situatie intalnita in:

-blocajul toxic al enzimelor respiratorii (cianuri);

-diminuarea capacitatii metabolice celulare, induse de:

-carente vitaminice (vitaminele B₁,B₂,B₃, E si C);

-hipofunctiilor tiroidiene si gonadice.

Hipoxia este insotita de:

-reactii adaptative, precum:

-tahicardie;

-amplificarea tensiunii arteriale;

-tahipnee sau dispnee;

-intensificarea eritropoiezei ;

-mobilizarea eritrocitelor din organele hematopexice;

-tulburari functionale, manifestate in cazurile severe, precum:

-diminuarea reactivitatii corticale, somnolenta, apatie;

-diminuarea capacitatii de lucru a muschilor;

-moarte celulara.

O modalitate de actiune terapeutica in conditiile hipoxiei este oxigenoterapia. Cu toate acestea, tipul hipoxiei influenteaza eficienta acestui demers terapeutic. In acest sens, subliniem faptil ca:

-in cazul hipoxiilor hipoxice, indiferent de factorii care le induc, oxigenoterapia este eficienta si recomandata;

-in cazul hipoxiilor anemice, indiferent de factorii care le induc, eficienta oxigenoterapiei este redusa (hemoglobina este ineficienta, dar mici cantitati de oxigen pot fi transportate sub forma dizolvata in plasma, fapt care, in anumite conditii, poate fi decisiv in salvarea vietii);

-in cazul hipoxiilor ischemice, indiferent de factorii care le induc, eficienta oxigenoterapiei este redusa (in conditii de ischemie, oxigenarea suplimentara, poate furniza tesuturilor cantitati suplimentare de oxigen, fapt care, in anumite conditii, poate fi decisiv in salvarea vietii);

-in cazul hipoxiilor histotoxice, indiferent de factorii care le induc, eficienta oxigenoterapiei este nula (sistemul metaolic celular este incapabil sa utilizeze oxigenul; deci nu are nici un rost sa furnizam cantitati suplimentare de oxigen, cara sa nu poata fi utilizat).