Viscul - adjuvant in tratarea bolilor

VISCUL - ADJUVANT IN TRATAREA BOLILOR

(Viscum album)

Cine nu cunoaste acea planta care traieste ca semiparazit pe foioase si conifere, fixata cu ajutorul radacinilor sale sugatoare si împrastiate si pe care n-o mai putem îndeparta din viata noastra gratie puterii sale tamaduitoare? Ea creste sferic pe ramurile plan-tei-gazda. Frunzele vesnic verzi sunt pieloase. Fructele, în forma unor bobite, sunt albicioase, putin sticloase, în interior vâscoase si lipicioase. Pasarile raspândesc samânta cleioasa, frecând-o cu ciocul de crengi sau eliminând-o nedigerata în excremente. Numai asa este posibila înmultirea plantei, caci s-a dovedit ca samânta ei nu ajunge sa încolteasca nici pusa în apa, nici în pamânt.

Vâscul se mai întâlneste în popor si sub alte denumiri, cum ar fi: stoletnic, vâsc, vasc-de-par, vasc-de-brad.

Vâscul a fost o planta de leac si farmece înca de pe vremea stramosilor nostri. Este învaluita de mister. Druizii (preotii celti) o considerau o planta sfânta, un leac universal ce putea sa înlature orice rau. Preotii o taiau cu cutite si seceri de aur în cadrul unor ceremonii festive. Vechii medici naturisti foloseau vâscul ca un mijloc excelent si cu actiune sigura în combaterea epilepsiei. Aceasta forta lecuitoare straveche o re­cunoaste si adeptul lui Kneipp, dr. Bohn. în zilele noastre el recomanda vâscul contra spasmelor cronice si a acceselor de isterie.

Frunzele si tulpinile micute, care se taie marunt pentru a fi uscate, se culeg numai de la începutul lunii octombrie pâna la mijlocul lunii decembrie si în lunile martie si aprilie. În celelalte luni vâscul n-are putere de leac. Plantele cu cea mai mare forta curativa sunt considerate cele de pe stejari si plopi; dar si cele de pe brazi, pini si pomi fructiferi au putere vindecatoare. Înca o indicatie legata de cules: în lunile martie si aprilie, vâscul nu prea are bobite. Pasarile i le-au ciugulit pe timpul iernii. Deci se procedeaza mai usor la taiatul frunzelor si al tulpinitelor, întrucât se scapa de colectarea bobitelor lipicioase, care din luna octombrie pâna în decembrie mai sunt pe vâsc.

Am fost adesea întrebata de ce laud atât de mult vâscul, când de fapt se spune ca ar fi otravitor. Vâscul - adica frunzele si tulpinile - nu este deloc otravitor, însa bobitele, administrate intern, sunt. Dar daca sunt amestecate cu untura de porc pâna se formeaza o alifie (a se vedea „Moduri de folosire'), care se întrebuinteaza extern când îti îngheata sau degera o parte a corpului, ele ajuta foarte mult.

Unei femei îi îngheta nasul în fiecare iarna. În lunile cu ger de-abia se mai încumeta sa iasa din casa cu nasul ei vesnic vânat. Aceasta situatie s-a înrautatit an de an. Am sfatuit-o sa puna peste noapte pe nas un terci proaspat din bobite de vâsc. Chiar daca suna aproape incredibil, trebuie sa certific totusi ca în câteva zile nasul i s-a vindecat.

Vâscul influenteaza pozitiv functionarea întregului sistem glandular si realizeaza performante excelente în stimularea metabolismului. În acelasi timp, actiunea sa asupra pancreasului este atât de buna, încât la o cura continua de ceai de vâsc dia­betul îsi pierde cauza aparitiei. Oamenii care sufera de tulburari cronice de metabo­lism ar trebui sa faca o data încercarea de a bea în mod regulat timp de cel putin o jumatate de an ceai de vâsc. Daca aveti tulburari hormonale, recurgeti la vâsc - veti obtine un rezultat extraordinar .În acest caz se prescriu minimum 2 cesti pe zi, una bauta dimineata si una seara.

Vâscul este un leac exceptional contra arteriosclerozei, este foarte apreciat si re­comandat în apoplexie, la care rareori s-ar mai fi ajuns daca s-ar fi baut înainte în mod regulat ceai de vâsc. Daca s-a ajuns totusi la un atac de apoplexie, se beau timp de 6 saptamâni zilnic câte 3 cesti, timp de 3 saptamâni zilnic câte 2 cesti si timp de 2 saptamâni zilnic câte 1 ceasca, si anume prima ceasca înainte si dupa micul dejun, a doua ceasca înainte si dupa masa de prânz, iar a treia ceasca înainte si dupa cina, de fiecare data numai câte o jumatate.

Ceaiul de vâsc este folosit si ca mijloc hemostatic. Tras rece pe nas, opreste hemoragiile nazale, consumat ca ceai opreste hemoragiile pulmonare si intestinale din timpul tifosului sau al dizenteriei.

Vâscul este leacul cel mai stimulant al functiunii cardiace si circulatorii. În grave tulburari circulatorii nu poti înceta sa tot recomanzi vâscul. Întrucât vâscul are sub­stante active care normalizeaza functionarea întregului organism, el produce inimagi­nabilul - adica scade tensiunea arteriala la hipertensivi si o creste la hipertensivi.

Se calmeaza astfel inima agitata si se fortifica activitatea cardiaca, vâscul având efect cardiotonic. Toate fenomenele secundare legate de o tensiune arteriala anor­mala - cum ar fi congestia cerebrala, senzatiile de ameteala, vâjâitul în urechi si tul­burarile de vedere - sânt îndepartate. Vâscul contracareaza, în acelasi timp, toate afectiunile cardiace, asa ca se poate afirma pe drept cuvânt ca este de un ajutor indispensabil în toate tulburarile cardiace si circulatorii. Epoca noastra contempo­rana, în care se traieste într-un ritm rapid, care impune oamenilor cele mai mari so­licitari si îi streseaza cu o criza de timp violenta, are realmente nevoie de astfel de ajutoare.

Din multe scrisori ce-mi sânt adresate reiese ca oameni cu hipertensiune arteriala, tulburari serioase ale circulatiei sângelui, moleseala, tulburari cardiace, deci si cu tulburari în ritmul activitatii cardiace, vertij, lipsa de chef de munca au scapat în scurt timp de aceste suparari gratie vâscului. S-au simtit iarasi bine, recapatându-si bu­curia de a munci. Zilnic 3 cesti cu ceai de vâsc preparat în asa-numitul extract rece si baut încetul cu încetul va vor normaliza si inima, si circulatia sângelui, realizând astfel o putere mai mare de munca, De altfel, ar trebui efectuata macar o data pe an o cura de 6 saptamâni cu ceai de vâsc, astfel: Se beau timp de 3 saptamâni câte 3 cesti pe zi, timp de 2 saptamâni câte 2 cesti pe zi si timp de 1 saptamâna câte 1 ceasca pe zi. Circulatia sângelui si tensiunea arteriala s-au refacut în aceste 6 saptamâni. Pentru ca starea buna sa se mentina constant, ar fi propice ca timp de un an sa se bea în continuare în fie­care dimineata câte 1 ceasca cu ceai de vâsc.

Un domn din regiunea Mainzului suferea de ani întregi de hipotensiune arteriala, care se manifesta atât de acut în anumite zile, încât de-abia putea sa mai faca fata muncii sale ca morar. Consultase medici renumiti nu numai din Germania, ci si din Elvetia, însa fara rezultat. A primit plin de scepticism afirmatia mea ca vâscul este cel care ar mai putea ajuta când este vorba de tensiune, fie ca aceasta este scazuta, fie ca este ridicata. Eram tocmai în luna aprilie si vâscul, detinând înca forte de leac, putea fi luat din copaci. Câteva luni mai târziu, la una din prelegerile mele dintr-un orasel din Austria superioara, morarul nostru din frumoasa zona a Mainzului s-a asezat în primul rând si a relatat întregului auditoriu ca tensiunea lui, altadata atât de joasa, se normali­zase total datorita vâscului.

Si femeile ar trebui sa apeleze la ceaiul de vâsc. Normalizarea circulatiei sângelui aduce dupa sine o încetare a dereglarilor menstruale, mai ales a menoragiilor (a hemoragiilor menstruale puternice), precum si a metroragiilor postpartum (de dupa nastere). În cadrul indispozitiilor din timpul menopauzei, însotite de palpitatii, stari de agitatie, anxietate si insuficienta respiratorie, ceaiul de vâsc ar trebui ad­ministrat câtiva ani la rând. Toate aceste stari neplacute dispar si femeia nu mai are senzatia ca se afla la menopauza. Sucul proaspat de vâsc poate înlatura sterilitatea

femeii. Vâscul trebuie spalat bine si presat, cât e înca în stare umeda, cu ajutorul storcatorului electric. Se iau din acest suc câte 25 picaturi în putina apa, dimineata pe stomacul gol, 1/2 ora înainte de micul dejun, si seara înainte de culcare.

Cu câtva timp în urma s-a publicat în presa o comunicare din Londra în legatura cu faptul ca trei grupe de cercetatori au ajuns, independent unele de altele, la concluzia ca la femeile în vârsta de peste 50 de ani se formeaza într-un procent mare cancer la sân daca au folosit în tratamentul hipertensiunii arteriale o perioada îndelungata medicamente pentru scaderea tensiunii. De ce sa ne asumam acest risc când avem minunatul vâsc?

De scurta vreme, vâscul se utilizeaza si medicinal ca un mijloc ce previne cancerul si combate cancerul. Experienta arata fot mereu ce efect depurativ si profilactic au plantele medicinale. Recurgeti la aceste ajutoare, pentru ca sanatatea dumneavoastra sa se consolideze si sa se mentina pentru totdeauna!

MODURI DE FOLOSIRE

Prepararea ceaiului: Ceaiul de vâsc se pregateste doar ca extract rece. Se pune peste noapte la macerat 1 lingurita (cu vârf) de vâsc în 1/4 litru de apa, dimineata se încalzeste usor si se filtreaza. Daca este necesara o cantitate mai mare pe zi, atunci ceaiul ar trebui sa fie pastrat într-un ter­mos clatit în prealabil cu apa fierbinte sau sa fie încalzit de fiecare data în bain-marie.

Tinctura: Picaturi de vâsc gata preparate se pot cumpara de la farmacie.

Suc proaspat: Frunzele si tulpinile proaspete sânt spalate si presate în stare umeda cu ajutorul storcatorului electric.

Prepararea alifiei: Bobitele proaspete, albe ale vâscului sânt amestecate (la re­ce) cu untura de porc, pâna ce se formeaza o alifie (se foloseste extern la degeraturi).