Dietoterapia ulcerului acut necomplicat

Dietoterapia ulcerului acut necomplicat

Scopul dietei in faza acuta a bolii este de a reduce secretia gastrica (aspect aproape lipsit de importanta in conditiile utilizarii inhibitorilor secretiei de protoni), de a diminua inflamatia mucoasei lezionate, de a stimula procesele reparatorii locale si de a scadea sensibilitatea dureroasa in zonele afectate (1). Pentru a raspunde acestor deziderate, s-au conceput mai multe scheme de regim alimentar. Se are in vedere introducerea treptata a produselor nutritive de-a lungul a trei etape.

In primul stadiu evolutiv a bolii se recomanda consumul unei game limitate de alimente. Laptele se administreaza in functie de preferintele pacientului, la temperatura camerei sau caldut, cu sau fara frisca, usor indulcit (15-20 g zahar la un litru de lapte) . I se poate adauga putina vanilie sau ceai. In caz de intoleranta digestiva, se poate adauga la fiecare cana de lapte o lingurta de carbonat de calciu sau 5 g de citrat de sodiu. Laptele se bea neecremat. Uneori se poate adauga putina smantana proaspata sau frisca. Laptele poate fi administrat si incorporat in gelatina. Aceasta din urma are avantajul tamponarii unei parti din aciditatea gastrica si al eliminarii treptate a alimentului inglobat.

Mentionam ca in conditiile utilizarii medicatiei antisecretorii moderne, folosirea laptelui in perioada puseului acut se face doar prin prisma calitatilor sale de a stimula procesele reparatorii locale si de a diminua sensibilitatea dureroasa la nivelul nisei (prin intermediul unor peptide ce interfereaza cu receptorii antialgici). Doar in conditiile in care nu se recurge la medicatia antisecretorie, laptele se administreaza in doze fractionate la interval de 2 ore si noaptea in cazul persistentei durerilor.

In afara de lapte se pot folosi supe mucilaginoase preparate cu unt desarat, oua moi sau sub forma de omleta preparata in baie de apa, gelatina de lapte, creme de lapre si ou, infuzie de musetel, ceai slab de plante, usor indulcit.

Acest regim alimentar se tine cateva zile, uneori chiar mai putin, in functie de gravitatea bolii. Datorita duratei primului stadiu al bolii ulceroase si a faptului ca organismul nu dispune de posibilitatea vegetala, exista riscul instalarii carentei vitaminice. De asemenea, intrucat nu se asigura necesarul zilnic de fier, apare spolierea depozitelor acestui mineral. De aceea, se impune administrarea injectabila a acestora. Un alt inconvenient al dietei primului stadiu evolutiv il reprezinta constipatia. La instalarea acesteia contribuie si repausul la pat la care este supus bolnavul. Ea se combate prin cresterea dozei de magnesia usta din prafurile alcaline sau prin folosirea uleiului de parafina sau a semintelor de in.

In stadiul al doilea al regimului dietetic din puseul acut, in functie de evolutia clinica si de starea de nutritie a bolnavului, alimentatia se diversifica introducandu-se supe de orez strecurate, gris cu lapte, fulgi de ovaz, paine alba veche de o zi, piureuri de legume cu foarte putin unt. Acest regim se tine 7-10 zile si se asigura in jur de 1700-1800 calorii pe zi.

In a treia etapa a dietei din faza acuta a ulcerului se adauga perisoare dietetice, preparate din carne sau peste si legate cu ou, supe de cereale pasate, branza telemea desarata sau branza de vaci, fainoase fierte, cas proaspat, sufleuri de carne, supe de zarzavat fierte cu fainoase si strecurate prin sita, prajituri de casa (ecleruri, biscuiti). Carnea trebuie bine fiarta si se adauga treptat. Se evita carnurile grase sau bogate in elemente fibroase. Sarea se foloseste in cantitate mica. Mesele se dau in cantitati mici si repetate (5-6 mese pe zi). Prin mese mici si repetate se reduce si efortul contractil al stomacului, care, fiind pus astfel mai mult timp in repaus, inlesneste cicatrizarea leziunilor ulceroase.

In stadializarea dietetica din puseul acut, subliniem inca o data faptul ca cel mai important lucru este introducerea treptata a alimentelor si nu includerea cu rigurozitate a unui produs nutritiv intr-o etapa sau alta. De asemenea, mentionam ca durata fiecarei etape se stabileste de la caz la caz de catre medicul nutritionist, in functie de particularitatile individuale ale bolii.