TEHNOLOGIA FABRICARII PECTINEI

TEHNOLOGIA FABRICARII PECTINEI

Pectina se obtine pe cale industriala din tescovina de mere, produs secundar rezultat la obtinerea sucurilor. Schema tehnologica de fabricare a pectinei din tescovina de mere este urmatoarea:

HCl sau Apa TESCOVINA DE MERE

solutie SO₂ dedurizata

Pectina se poate obtine sub diferite forme:

extract pectic, obtinut prin extractia tescovinei de mere la cald, urmata de concentrare. Extractul contine 10 - 12 % substanta uscata solubila si 3 - 4 % pectina solubila;

- pectina pulbere, obtinuta prin uscarea extractelor pectice sau prin precipitarea extractului apos, urmata de conditionare si apoi de uscare;

- pectina farmaceutica, caracterizata printr-o puritate inaintata. Deoarece fabricarea pectinei pulbere necesita instalatii complexe si consum mare de combustibil, pentru valorificari la scurt timp dupa fabricare, se pot folosi extractele pectice.

In tara noastra se obtin trei tipuri de pectina: pectina puternic metoxilata de valt; pectina puternic metoxilata purificata; pectina slab metoxilata.

Pectina de valt este pectina nepurificata, obtinuta prin uscarea directa a extractului pectic concentrat pe valturi de uscare.

Tescovina de mere proaspata contine 0,7 - 1,2 % substante pectice si 60 - 70 % apa, de aceea nu poate fi pastrata ca atare. Pentru a asigura functionarea unei sectii de pectina mai multe luni, este necesar sa se realizeze conservarea tescovinei.

Conservarea tescovinei se poate realiza prin metoda chimica, cu 0,15 - 0,20 % SO₂, pentru o durata scurta, sau prin uscare pana la 5 % umiditate, metoda cea mai frecvent folosita pentru conservarea de durata. In lipsa instalatiilor de uscare, tescovina se mai poate conserva prin adaos de SO₂ solutie 5 % in proportie de 10 % fata de tescovina sau prin pastrare la frig (metoda mai costisitoare).

Spalarea tescovinei se practica pentru a inlatura substantele de insotire ale substantelor pectice (zaharuri, acizi, substante tanante, colorante, saruri minerale) cu apa la temperatura de maximum 40^oC. Se foloseste un volum de apa de spalare de 5 - 6 ori mai mare decat cantitatea de tescovina, durata operatiei fiind de 1 - 3 ore. Timpul de inmuiere si spalare depinde de modul in care a fost conservata tescovina (12 ore pentru tescovina uscata). Procesul de inmuiere si spalare se realizeaza intr-un extractor, in care ulterior se face si extractia pectinei, cu posibilitati de agitare si incalzire a amestecului.

Extractia pectinei consta in transformarea protopectinei din tescovina de mere in pectina solubila si trecerea acesteia in solutie. Hidroliza se realizeaza cu apa fierbinte acidulata, dedurizata, in cantitate de 4 - 5 ori mai mare decat cantitatea de tescovina proaspata si de 10 - 12 ori mai mare decat cantitatea de tescovina deshidratata. Se recomanda ca apa de extractie sa se adauge in trei etape. Acidularea pana la pH 2 - 3 se face cu acid clorhidric sau sulfuros. In ultimul caz, care permite obtinerea unei pectine deschise la culoare, parametrii de lucru sunt: temperatura, 86^oC, durata, 2,5 - 3 ore; in ultima faza se adauga apa fara acid. Cele trei solutii de extract pectic, obtinute prin scurgere, se racesc la 40^oC si se amesteca cu lichidul obtinut de la presarea tescovinei.

Purificarea extractelor pectice se poate face prin doua metode: tratarea cu preparate enzimatice (din Aspergillus oryzae) sau absorbtia pe carbune activ. Prima metoda se bazeaza pe actiunea hidrolizanta a preparatelor enzimatice adaugate in proportie de 0,03 - 0,05 %, la 40 - 50^oC, timp de 30 - 40 min, asupra amidonului si proteinelor. In unele cazuri, pentru a evita si hidroliza pectinei, se face purificarea extractelor pectice prin adaugare de 0,1 % carbune activ si 0,3 % kiselgur, urmata de filtrare.

Concentrarea extractelor pectice se realizeaza in instalatii sub vid la temperatura de maximum 60^oC, pana se reduce volumul de 8 - 10 ori. Extractele purificate care au un continut redus de pectina (0,15 - 0,4 %) ajung prin concentrare la 12 % substanta uscata solubila.

Precipitarea pectinei se poate realiza prin doua metode:

- precipitarea cu alcool a extractului concentrat cu aproximativ 3 % pectina; extractul se amesteca cu 1,5 % acid clorhidric concentrat (d 1,18) si apoi cu 1 - 1,2 parti alcool etilic de 95 %, pectina precipitandu-se sub forma de masa fibroasa care se separa prin filtrare. Pectina este spalata cu alcool etilic in proportie de 1:1. Alcoolul folosit la precipitare si spalare se recupereaza prin distilare.

- precipitarea cu ioni polivalenti, care se face direct pe extractele pectice neconcentrate, la pH 3,6 - 3,7 si la temperatura de 30^oC. Coagulul obtinut se spala cu un amestec de alcool si acid clorhidric pentru indepartarea completa a ionului metalic din coagul. Lichidele de spalare se separa din coagul prin centrifugare, iar alcoolul se recupereaza.

Uscarea pectinei. Precipitatul pectic se usuca in instalatii de uscare sub vid la temperatura de maximum 75 - 80^oC, pana la o umiditate a produsului de 4 - 5 %.

Macinarea pectinei se face pana la dimensiuni de maximum 2 mm, cu ajutorul unor mori cu ciocane. Pentru obtinerea unui produs cu acelasi grad de gelificare, pectina pulbere se amesteca cu zahar pudra in cantitati variabile.

Ambalarea pectinei se face in recipiente de expeditie de capacitati diferite, din materiale destinate produselor deshidratate si higroscopice (de exemplu, pungi sau saci de polietilena).

Depozitarea pectinei se face in magazii in care temperatura trebuie sa fie de maximum 25^oC.