Calitatea vietii - politici sociale si cai de crestere a calitatii vietii.

Calitatea vietii - politici sociale si cai de crestere a calitatii vietii

Calitatea vietii- obiect al cercetarii stiintelor sociale.

Doua au fost motivele care au dus la aparitia unei directii de cercetare in domeniul calitatii vietii. In primul rand, constatarea ca, in ciuda progresului economic al societatii, o buna parte a populatiei continua sa traiasca in saracie, in conditii de viata precare. Al doilea impuls vine din directia ecologiei : "perturbarile suferite de mediul ambiant, ca efect al industrializarii si urbanizarii necontrolate are consecinte dramatice in planul calitatii vietii". (UNESCO, "Quality of Life" in "Socio-Economic Studies", nr.5, 1985)

Calitatea vietii este un concept evaluativ ce are semnificatie pentru viata fiecarui om ce rezultat al evaluarii sale globale. Calitatea vietii este "rezultanta raportarii conditiilor de viata si a activitatilor ce compun viata umana, la necesitatile, valorile, aspiratiile umane". (C.Zamfir si colab., coord., 1993, 79)

Calitatea vietii se refera atat la evaluarea globala a vietii - cat de buna, de satisfacatoare este viata pe care diferitele persoane, grupuri sociale, colectivitati o duc - cat si la evaluarea diferitelor sfere ale vietii. In acest ultim caz avem in vedere calitatea mediului ambiant, calitatea vietii de munca (sau calitatea umana a muncii), calitatea relatiilor interpersonale si calitatea vietii de familie. Asa cum am precizat, saracia si poluarea sunt motivul aparitiei noului domeniu al calitatii vietii. Ponderea lor, insa, este diferita : daca de saracie sufera doar un fragment al societatii, poluarea, in schimb, degradeaza calitatea vietii tuturor, fara exceptie. Saracia este un concept ce capata configuratia numai prin raportare la un anumit context social-economic, afectand doar un procent al populatiei. Mai mult, sociologii contemporani considera saracia ca forma de patologie sociala cosubstantiala societatii, asemenea delicventei si criminalitatii. Poluarea, insa, este un insotitor permanent al societatii.

In conditiile unei societati superdezvoltate si determinate de persistenta poluarii si saraciei, cercetarile sistematice referitoare la calitatea vietii debuteaza in S.U.A. la inceputul deceniul al saptelea al secolului al XX-lea. Vizand intr-o prima instanta cu precadere, aspectele economice si obiective ale calitatii vietii, curand, acestei dimensiuni avea sa-i se adauge componenta subiectiva, respectiv, modul cum apreciaza oamenii viata pe care o traiesc. In acest sens, calitatea vietii reprezinta o reluare - dar dintr-o alta perspectiva - a conceptului de fericire. Dar, daca fericirea se refera la starea subiectiva rezultata din trairea propriei vieti, calitatea vietii se refera atat la conditiile obiective in care viata umana se constituie, cat si la modul subiectiv in care fiecare isi evalueaza propria sa viata (stare de satisfactie, implinire, fericire). Daca fericirea este asociata cu o perspectiva predominant etica (ce strategii trebuie sa adopte individul pentru a maximiza fericirea sa), calitatea vietii este asociata mai mult cu o perspectiva sociologico-politica. Interesul cade, in primul rand, pe determinarea factorilor obiectivi care sunt responsabili de variatia calitatii vietii si pe elaborarea strategiilor social-politice de actiune in vederea sporirii acesteia.

In cadrul tematicii calitatii vietii se desprind trei mari functii :

1)- Functia de definire operationala a obiectivelor dezvoltarii social-economice ;

2)- Functia de feed-back al activitatii social-economice : eficienta umana ultima a activitatii social-economice este data de efectul ei asupra calitatii vietii ;

3)- Functia de instrument de evaluare operationala a progresului social : putem vorbi despre un progres efectiv doar in masura in care s-a inregistrat o crestere a calitatii vietii.

Tematica calitatii vietii, subliniaza C.Zamfir, se inscrie in prezent, pe urmatoarele aliniamente mari :

1)- Constituirea unui sistem complex de indicatori ai calitatii vietii.

"Deja in anii '60 s-a produs o trecere de la setul de indicatori strict economici la o gama mai larga de indicatori care sa caracterizeze viata colectivitatii - indicatorii sociali. Pe la inceputul anilor '70 s-au facut eforturi intense de dezvoltare mai departe a indicatorilor pe care colectivitatea ii utilizeaza spre indicatorii calitatii vietii. Acesti indicatori preiau indicatorii economici si sociali, ii reinterpreteaza si chiar remodeleaza, in asa fel incat sa fie semnificativi pentru estimarea calitatii vietii." (ibidem, 21)

2)- Identificarea efectelor negative ale proceselor sociale caracteristice societatii contemporane asupra calitatii vietii.

"Ambitia este extrem de ridicata : sa ofere un set ultim de criterii de evaluare a starii societatii - criterii umane - care sa depaseasca evaluarea exclusiv economica, care este o evaluare sectoriala, iar nu globala. Efortul este orientat spre oferirea unei formulari operationale a acestor criterii. Este o tentativa ce poate fi considerata intrarea intr-o noua faza istorica : operationalizarea idealurilor ca preconditie a transformarii lor din deziderate abstracte in obiective pragmatice ale actiunii". (ibidem, 22)

3)- Elaborarea unui program reformist de schimbare sociala.

Ideologiile calitatii vietii promoveaza o strategie de perfectionare a organizarii existente, implementand mecanisme de orientare a sistemelor existente spre realizarea obiectivului cresterii calitatii vietii. "Doua mari aliniamente sunt cuprinse in aceasta strategie :

a)- Implementarea in sistemul economic existent a orientarii globale spre cresterea calitatii vietii ;

b)- Promovarea de activitati specific orientate spre acest obiectiv." (p.22)

In acest context se pot inscrie programe in premiera istorica, plasate in sfere si la niveluri diferite ale societatii : de la promovarea unui tip nou de responsabilitate a intreprinderilor pentru calitatea vietii de munca si umanizare a muncii salariatilor, pentru calitatea vietii colectivitatii in care functioneaza, pana la proiectarea unor noi stiluri de viata capabile sa ofere o viata de calitate. Umanizarea mediului natural, urban, socio-cultural si interpersonal devine obiect al unor programe speciale a caror tehnologie este in curs de elaborare.

4)- In stransa legatura cu preocuparile pentru calitatea vietii s-a dezvoltat problematica politicii sociale subsumata orientarii sociale active a colectivitatii bazata pe ideea de welfare - stat al bunastarii.

Orientarea curativa (adevarate cruciade impotriva saraciei, criminalitatii, marginalizarii si izolarii, prejudecatilor si intolerantelor de tot felul) se impleteste cu orientarea constructiva (promovarea unui mediu uman de calitate). "As putea spune in rezumat ca ideea de calitate a vietii a fost axul ideologiei perfectionarii societatii moderne ajunsa intr-un inalt stadiu de eficienta economica si tehnologica". (p.23) Mitul unei societati care se regleaza spontan este depasit. Studiile de calitatea vietii pot contribui la ghidarea si evaluarea intregului proces social.

Indicatori ai calitatii vietii. Cai de crestere a calitatii vietii.

Dezvoltarea umana si calitatea vietii.

Cea mai spectaculoasa dezvoltare a tematicii calitatii vietii s-a produs in sfera indicatorilor de calitatea vietii. Se disting doua directii de cercetare : prima, se concentreaza asupra analizei indicatorilor social-economici existenti, cu scopul descoperirii semnificatiei acestora si, deci, a gradului de utilizare a lor pentru analiza calitatii vietii. A doua directie se dezvolta prin construirea de indicatori specifici ai calitatii vietii.

In "Calitatea vietii - teorie si practica sociala" - C.Zamfir defineste indicatorul de calitatea vietii ca "rezultat al combinarii unui indicator de stare (starea mediului ambiant, a relatiilor interpersonale, a tipurilor de munca oferite etc.) si unui indicator al criteriului de evaluare (al necesitatilor, aspiratiilor umane)". (1991, 21-27) In plus, calitatea vietii implica o teorie asupra naturii umane, a sistemului de necesitati umane, a factorilor ce guverneaza dinamica acestora.

In practica cercetarii sociale sunt utilizate frecvent sase tipuri de indicatori ai calitatii vietii :

1)- indicatori ai starii diferitelor componente ale vietii umane (indicatori ai mediului natural, ai conditiilor de munca, de educatie etc.) ;

2)- indicatori ai necesitatilor / aspiratiilor (ce tipuri de munca doresc oamenii, ce tipuri de locuinta etc.) ;

3)- indicatori complecsi rezultati din raportarea starii la necesitati ;

4)- indicatori ai calitatii percepute a vietii - determinarea modului in care membrii unei colectivitati evalueaza ei insisi calitatea diferitelor componente ale vietii lor ;

5)- indicatori de satisfactie cu viata - gradul estimat de satisfactie cu viata, ca indice sintetic al efectului subiectiv al calitatii vietii ;

6)- indicatori ai unor simptome critice ale calitatii vietii (indicatori de sinucidere, boli mentale, optimism sau pesimism, alienare).

In ceea ce priveste caile prin care se poate realiza cresterea calitatii vietii, sociologii contemporani disting doua posibilitati : pe de o parte perfectionarea conditiilor obiective de viata in perspectiva necesitatilor umane, si, pe de alta parte, perfectionarea stilurilor si modurilor de viata, fapt de natura a maximiza calitatea vietii in conditiile existente la un moment dat.

Omul, prin constructia sa interna si prin intregul sau sistem de necesitati format de-a lungul a milenii de existenta, este o fiinta sociala. El a creat societatea, iar societatea il modeleaza pe el. Si pentru ca societatea sa poata exista, ea trebuie sa asigure individului o dezvoltare, o evolutie optima. Intelegem prin dezvoltare umana "procesul de largire a evantaiului de posibilitati oferite indivizilor : sa traiasca mult si in sanatate, sa fie instruiti si sa dispuna de resursele necesare unei vieti convenabile". (B.Iatan in "Calitatea vietii - teorie si practica sociala", 1991, 60) Acestor exigente fundamentale li se adauga libertatea politica, respectarea drepturilor omului, respectul de sine si fata de ceilalti.

Aristotel insusi spunea, ca structurile sociale nu trebuie judecate prin prisma banilor si a bogatiei, ci in functie de masura in care acestea multumesc oamenii. Simpla existenta a veniturilor nu ofera garantia ca sunt utilizate in scopuri pozitive. Bunastarea unei societati depinde intr-o mai mare masura de gradul de cuprindere a veniturilor, de destinatia lor, decat de nivelul acestora. In multe cazuri, un nivel modest al veniturilor poate fi insotit de un sensibil progres in domeniul dezvoltarii umane sau invers. Determinarea unui anumit nivel al calitatii vietii permite stabilirea gradului de dezvoltare umana, acesta fiind atat o componenta a calitatii vietii, cat si o consecinta a cresterii ei.

Pentru a-si diminua insatisfactia de viata, indivizii isi schimba fie conditiile de viata, fie nivelul exigentelor. In plus, reprezentarile oamenilor despre fericirea de fiecare zi se deosebesc de perspectiva teoretica referitoare la satisfacerea a absolut tuturor dorintelor umane. Fericirea depinde de experiente si criterii personale si poate surveni in situatii de viata dificile. Mai mult, nivelul de fericire se modifica cu timpul si difera de la un individ la altul. Stabilitatea fericirii este mai fragila decat cea a satisfactiei de viata. Aceasta teza poate fi usor demonstrata prin introducerea, si la inceputul si la sfarsitul chestionarului de interviu, a intrebarilor : "Cat de multumit sunteti de viata?" si "Cat de fericiti sunteti?"

Calitatea perceputa a vietii este marcata de contradictii : gradul inalt de satisfactie de viata si de fericire al unei populatii, nu exclude larga raspandire a simptomelor de neliniste (grad mare de revendicabilitate, anxietate, nervozitate, etc.) si de anomie (sentimente de neputinta, apatie, singuratate). Caracterul contradictoriu al imaginii generale se explica prin faptul ca la multi indivizi bunastarea este ambivalenta, sentimentele pozitive coexistand cu cele negative.

Satisfactia din diferitele domenii ale vietii are o influenta majora asupra satisfactiei generale de viata. Numeroase cercetari au demonstrat ca profesiunea nu este nu numai o scara de satisfactie sau insatisfactie, ci modifica si ponderea satisfactiilor in celelalte domenii ale vietii sociale. Citand studiul realizat de W.Glatzer si W.Zapf in 1984 in fosta R.F.G., M.Neder ajunge la concluzia ca cel mai mare interes pentru individ il prezinta domeniile sanatate, casnicie, venit, domenii ce inregistreaza cele mai mari niveluri de satisfactie. Datorita faptului ca individul se preocupa mai mult de satisfacerea trebuintelor sale in domenii pe care le considera ca cele mai importante, satisfactia este mai mare in domeniile private, decat in cele publice ale vietii. De aceea, influentarea calitatii vietii individuale prin masuri sociale este mai eficace daca se face nu direct, prin prestatii sociale, ci indirect, prin masuri asupra standardului de viata, si asupra sanatatii, care au un impact mai puternic asupra satisfactiei generale de viata. (op.cit., 50)

In afara conditiilor da viata obiective, gradul de satisfactie a vietii este determinat si de caracteristicile socio-demografice si socio-economice. El creste odata cu nivelul veniturilor si variaza in functie de gen, varsta, stare civila, prestigiu si independenta profesionala. Cercetarile efectuate in Europa Occidentala si in America de Nord au demonstrat ca, odata cu inaintarea in varsta, scade nivelul fericirii si creste cel al satisfactiei de viata. Anomia, anxietatea maxima se constata la intrunirea caracteristicilor : varsta inaintata, sex feminin, venit scazut, nivel redus de instruire. Teza crizei varstei mijlocii este confirmata de gradul redus de satisfactie inregistrat de aceasta grupa de varsta, mai ales in ceea ce priveste standardul de viata, venitul, timpul liber si profesiunea. Saracii sunt mai nemultumiti decat bogatii in circa jumatate din domeniile vietii, domenii influentate de fapt, de nivelul venitului si de puterea de cumparare. Satisfactia de viata este influentata si de apartenenta de clasa (patura sociala). Mai mult, indivizii care exercita profesii cu prestigiu social inferior celor ale parintilor tind sa fie mai nemultumiti de viata decat cei cu profesiuni mai prestigioase decat cele ale parintilor.

P.Atteslander (1981) evidentiaza un aspect mai putin perceput : "munca salariata este, in general, considerata o nefericire si orice reducere a timpului de munca, un progres". (apud M.Neder, op.cit., 51) De aici, pe de o parte, saptamana redusa de munca, concedii din ce in ce mai mari, protectia femeilor si a tinerilor sub o anumita varsta si alte avantaje pentru oamenii muncii salariati, iar pe de alta parte, excluderea liber-profesionistilor si a cadrelor de conducere de la reglementarile generale privind timpul de munca.

Nivelul de instruire influenteaza pozitiv satisfactia de viata, dar numai in domeniile : educatie, profesiune, venit, standard de viata. In acest context se resimte insa tot influenta venitului mai ridicat, corespunzator nivelului superior de instruire, caci satisfactia scade de indata ce nivelul de instruire nu mai constituie un mijloc de obtinere de posturi bine platite. Femeile sunt de obicei mai nemultumite decat barbatii, de toate domeniile vietii, cu exceptia bisericii, cea mai mare diferenta de satisfactie inregistrandu-se in ceea ce priveste educatia, urmata de profesiune, participare social-politica, casnicie. Diferenta de satisfactie dintre sexe se estompeaza, in multe domenii ale vietii, la varsta senectutii. (ibidem)

Nivelul mai redus al asteptarilor la varsta senectutii se poate explica pe de o parte, prin faptul ca varstnicii au suportat, in tinerete, perioade de penurie, mentinandu-si asteptarile reduse de odinioara. Pe de alta parte insa, el poate fi si un efect al varstei : cu cresterea experientei de viata, individul ajunge la batranete, sa-si adapteze asteptarile la orice situatie. Deficitele de satisfactie constituie potentiale surse de tensiune sociala si pot fi percepute de indivizi drept conflicte sociale, de tipul conflictelor de clasa, ale celor dintre generatii, ale celor dintre genuri (care stau la baza miscarilor de emancipare a femeilor) etc.

Cercetarile efectuate de Glatzer in Germania au confirmat ca cele mai intens percepute conflicte se inregistreaza in viata politica, in special intre partidele de dreapta si cele de stanga. Ele sunt urmate de conflictele de clasa, dintre munca si capital (respectiv dintre bogati si saraci), de conflictele dintre tineri si batrani si cele dintre muncitorii autohtoni si cei imigrati. Conflictele religioase si cele dintre sat si oras si-au pierdut mult din importanta de alta data.

Sociologul finlandez E.Allardt 81975) a demonstrat ca perceptia conflictelor sociale influenteaza numai intr-o mica masura bunastarea individuala (calitatea vietii), o reducere nesemnificativa a satisfactiei de viata inregistrandu-se numai la indivizii ce percep foarte multe conflicte sociale. O influenta mult mai puternica asupra calitatii vietii o au conflictele personale ce afecteaza, practic, peste doua treimi din populatia globului. Principalul focar de conflicte personale este familia. Cercetarile efectuate de Glatzer in Germania au relevat ca o cincime din indivizii casatoriti sunt afectati de conflictele cu partenerii de viata, aproape o treime din indivizii cu copii de conflictele cu copiii, dar numai 13% din incadratii in munca, de conflictele cu colegii. Certurile si discutiile care afecteaza cel mai mult calitatea perceputa a vietii sunt cele dintre soti, iar cele care o afecteaza cel mai putin, cele dintre vecini. (apud M.Neder, op.cit., 52) Societatea satisfacuta este o utopie, subliniaza M.Neder, si argumenteaza astfel :

1)- chiar daca s-ar putea realiza o impartire perfect echitabila a bunurilor, serviciilor si sanselor intre toti membrii societatii, inegalitatea ar continua sa existe, ca urmare a capacitatii diferite de sesizare si de valorificare a posibilitatilor oferite ;

2)- nivelul maxim al satisfactiei de viata este dificil de realizat pentru toti membrii societatii, intrucat principalul sau determinant este posibilitatea de comparare favorabila cu alte grupuri ale populatiei. Aceasta presupune insa ca in permanenta sa existe indivizi cu o calitate a vietii relativ inferioara si probabil si perceputa ca atare. Satisfactia maxima a celor mai bine situati presupune o satisfactie mai mica a celor mai putin bine situati, caci nu toti isi pot maximiza concomitent satisfactia ;

3)- satisfactia creste numai atunci cand conditiile de viata se imbunatatesc pentru individ mai mult ca media. Imbunatatirea situatiei sale presupune o inrautatire, fie chiar numai perceputa, a situatiei altora, ceea ce duce la scaderea satisfactiei acestora, facand imposibila maximizarea cresterii satisfactiei pentru toti membrii societatii ;

4)- dinamica asteptarilor proprii exclude existenta continua a unui inalt nivel de satisfactie, caci asteptarile se schimba necontenit, in functie de conditiile de viata atinse ;

5)- deosebirile dintre sistemele de valori precum si conflictele permanente existente in interiorul diferitelor comunitati sociale sporesc sursele de insatisfactie ;

6)- contributia politicii sociale la cresterea gradului de satisfactie este si ea limitata. Doar ea poate determina un spor de satisfactie mai mare atunci cand nu urmareste imbunatatirea conditiilor de viata pentru toti, ci numai pentru anumiti indivizi si anumite grupuri sociale ;

7)- nivelarea diferentelor nu trebuie sa constituie nici principiul de baza si nici obiectivul democratiei, caci ele stau la baza conflictelor sociale, conditie a pluralismului si a tendintei de crestere a bunastarii. Daca toti oamenii ar fi multumiti de viata societatea n-ar mai evolua, caci n-armai exista nici o motivatie pentru schimbare. (ibidem, 53-54)

In concluzie, calitatea vietii depinde nu numai de situatia in care se afla indivizii, ci si de modul in care ei percep aceasta situatie. Folosirea indicatorilor de perceptie, subiectivi este mai putin problematica in cazul investigarii unor coordonate obiective ale vietii, cum ar fi veniturile, locuinta, situatia profesionala etc. Cand este vorba insa despre perceptia starii psihice, a gradului de fericire, de exemplu, indicatorii subiectivi devin mai operanti numai in conjunctie cu indicatorii obiectivi.

In prezent, cercetarile privind calitatea vietii reprezinta un domeniul preferential de activitate care ii reuneste pe sociologi si pe alti specialisti din sfera stiintelor sociale intr-un justificat efort interdiscipinar. Explicatia acestei pozitii trebuie cautata "nu numai in interesul practic-politic al acestei pozitii, ci si in statutul ontologic si epistemologic sui-generis al calitatii vietii si al conceptului corespunzator in cadrul realitatii sociale si al stiintelor acesteia, pentru ca "rostul intregii activitati sociale, al societatii insasi este de a asigura existenta oamenilor". (G.Socol, "Calitatea vietii - teorie si practica sociala", 1991, 28)

In Romania, studierea calitatii vietii "are un caracter urgent". Este imperativ fundamentarea unei politici sociale de anvergura care "stopeze procesul de degradare biologica si spirituala la care a fost supus poporul nostru de catre regimul totalitar (din perioada 1945-1986), iar apoi sa grabeasca alinierea calitatii vietii din Romania la standardele vietii civilizate". (ibidem, 29)

In ultima instanta, cheia politicii de ridicare a calitatii vietii la cota optima este restructurarea economiei pe bazele principiile pietei libere, iar cheia succesului acestei reforme este renasterea omului ca homo economicus si homo moralis. Numai restructurand astfel economia si numai redandu-i omului adevarata sa conditie putem reveni in lumea civilizata. Economia de comanda nu poate duce decat la saracie. Avortonul numit "om nou" ne intoarce in mod inevitabil spre barbarie.