PSIHOSOCILOGIA SANATATII SI SANATATE PUBLICA PROGRAME DE PREVENTIE A IMBOLNAVIRII SI PROMOVAREA SANATATII

UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI

ASISTENTA SOCIALA

SECTIA:ASISTENTA SOCIALA

REFERAT ELABORAT IN CADRUL SEMINARULUI DE

PSIHOSOCILOGIA SANATATII SI SANATATE PUBLICA

PROGRAME DE PREVENTIE A IMBOLNAVIRII

SI PROMOVAREA SANATATII

I. Consideratii introductive

Protectia sanatatii si a consumatorului sunt domenii importante pentru legislatia UE, aspect reflectat si in politicile comunitare care le corespund. Aceste domenii fac parte din serviciul public european.

Serviciul public european este o notiune juridica ce se refera la un ansamblu de atributii ale functionarilor publici din tarile membre ale UE. In conformitate cu standardele europene, functionarul public se afla la dispozitia cetateanului european pentru a-i asigura servicii de calitate in toate domeniile. Aceasta atributie este si cea mai relevanta obligatie de serviciu a sa. Prin urmare, acest aspect se reflecta si in domeniul sanatatii si al protectiei consumatorului.

In materia protectiei sanatatii experienta comunitara a dovedit ca unele idei preconcepute pot fi depasite; astfel, o privire comparativa - de ansamblu - asupra sistemelor de protectie a sanatatii si asigurarilor de sanatate existente in statele membre ale UE poate lesne dovedi ca nu exista o relatie directa, de cauzalitate, intre cuantumul cheltuielilor realizate cu sanatatea si acoperirea reala a nevoilor de sanatate ale populatiei. State care au cunoscut evolutii comparabile din punct de vedere ale demografiei, al nivelului de trai si al progresului tehnic si stiintific au ajuns la stadii destul de diferite in materie de protectie a sanatatii populatiilor lor. Acest fapt a ilustrat si mai bine necesitatea si importanta existentei nu doar a instrumentelor tehnice, bugetare sau a resurselor umane inalt calificate, ci si a unor a unor standarde comune in domeniul serviciilor de sanatate si, mai ales, a unor instrumente eficiente si mijloace concrete de asigurare a supravegherii si controlului asupra modului in care aceste standarde comune sunt puse in aplicare. In cea mai mare parte a sa, acquis-ul comunitar referitor la protectia sanatatii vizeaza stabilirea unor standarde comune in domeniul alimentatiei si al serviciilor (publice, dar si private) de sanatate, inclusiv al asigurarilor de sanatate, al luptei impotriva drogurilor, etc., precum si crearea unor institutii si proceduri prin care punerea in aplicare a acestor standarde sa fie efectiv realizata.

Acquis-ul comunitar in domeniul protectiei consumatorului este extrem de vast. El cuprinde nu doar reguli referitoare la etichetarea produselor comercializate pe ansamblul teritoriului Uniunii Europene, ci si reguli privitoare la institutiile si procedurile de care consumatorul european dispune pentru a putea beneficia in mod concret si eficient de drepturile sale. Consumatorul trebuie sa poata avea acces la toate informatiile care i-ar permite sa ia o decizie conforma cu dorintele sale reale vis--vis de un produs sau serviciu existent pe piata europeana. Informatiile oferite trebuie sa ii permita sa nu faca confuzie cu alte produse sau servicii similare existente pe piata, fara insa ca acestea sa limiteze in vreun fel libera competitie existenta in cadrul UE intre producatorii si cei care comercializeaza respectivele bunuri si servicii. Tocmai de aceea nu este surprinzator ca regulile juridice referitoare la protectia consumatorului sunt invocate nu doar de destinatarii lor directi, consumatorii europeni, ci, destul de des chiar, de statele membre, care incearca sa le opuna regulilor referitoare la libera competitie pe piata comunitara si celor patru libertati definitorii pentru UE (libertatea de circulatie a persoanelor, serviciilor, bunurilor si capitalurilor).

Protectia consumatorului, ca de altfel si protectia sanatatii, sunt domenii in care acquis-ul comunitar poate fi usor utilizat in dublu sens: fie pentru protectia efectiva a unor obiective si standarde comunitare, de integrare a sistemelor juridice si economice ale statelor membre ale UE, fie pentru justificarea unor masuri cu caracter protectionist din partea diferitelor state membre. Din aceasta perspectiva, capitolul 23 interfereaza si trebuie interpretat in stransa legatura cel putin cu primele sase capitole ale acquis-ului comunitar, dar nu numai. Numeroase decizii ale Curtii Europene de Justitie au ilustrat acest aspect, jurisprudenta in materie fiind cel putin la fel de variata ca si acquis-ul insusi.

Sanatatea si protectia consumatorului sunt domenii foarte vaste. Ele includ subdomenii cum ar fi: protectia sanatatii si a consumatorului in privinta produselor alimentare, a confectiilor, jucariilor, produselor cosmetice, a detergentilor sau a bauturilor alcoolice, etc.

II. Acquis-ul comunitar privind protectia sanatatii si a consumatorului

A. Protectia sanatatii

Sanatatea publica este o prioritate a UE, care se reflecta in mod corespunzator in legislatia europeana. Prevenirea bolilor, reducerea efectelor nocive ale drogurilor si lupta impotriva maladiilor mortale pe cuprinsul UE presupune incurajarea cooperarii dintre statele membre, dar si cu statele terte si organizatiile internationale competente.

Baza legala pentru protectia sanatatii la nivelul UE o constituie art. 152 (4) al Tratatului Constitutiv al UE. Masurile de protectie a sanatatii sunt de competenta Consiliului, cu consultarea Comitetului economic si social si a Comitetului regiunilor. Ele se refera la numeroase domenii, ca: siguranta nucleara, protectia mediului, a florei si faunei, prevenirea poluarii, fixarea de standarde ridicate si de siguranta ale organelor si substantelor de origine umana, ale sangelui si ale derivatelor sale, protejarea sanatatii publice in domeniul veterinar si fitosanitar si in orice alt domeniu, cu exceptia masurilor de armonizare a dispozitiilor legislative si de reglementare ale statelor membre. Actiunile Comunitatii in domeniul sanatatii publice respecta pe deplin responsabilitatile statelor membre in materia organizarii si functionarii serviciilor de sanatate si a ingrijirii medicale. Aceasta precizare se refera, in special, la dispozitiile nationale privind donarea de organe si sange sau utilizarea lor in scopuri medicale.

Preocuparile pentru armonizarea actiunilor statelor membre in materia protectiei sanatatii nu au inceput o data cu constructia europeana, dar ele se manifesta tot mai pregnant, astfel incat eventualul decalaj in timp a fost extrem de mult atenuat. La nivel institutional, inca din 1996 functioneaza Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca, cu sediul la Bilbao, Spania. Aceasta agentie este o institutie a UE, creata pe baza deciziei Consilului European, care faciliteaza schimbul de informatii economice, tehnice si stiintifice pentru imbunatatirea conditiilor de munca si prevenirea accidentelor de munca.

La 12 ianuarie 2000 a fost adoptata Cartea Alba a Securitatii Alimentare (White Paper on Food Safety), care prevede infiintarea unei autoritati independente privind siguranta alimentelor. Aceasta va obtine avizele stiintifice necesare in baza analizei riscurilor si a stabilirii precise a ingredientelor alimentare. Drept consecinta, in baza Regulamentului Comisiei nr.178-2002 a si fost creata Autoritatea Europeana pentru Securitatea Alimentelor (European Authority on Food Safety). Scopul ei consta in asigurarea controlului stiintific cu privire la producerea alimentelor. Organismul corespondent acesteia in Romania este Fundatia pentru Alimentatie Sanatoasa.

B. Protectia consumatorului

Protectia consumatorului este reglementata in Tratatul Constitutiv al UE intr-un Titlu distinct, al XIV-lea. Art. 153 (ex-art.129 A) din Tratatul de la Maastricht precizeaza contributia Comunitatii la protectia sanatatii si a intereselor economice ale consumatorilor, la promovarea dreptului lor la informatie, la educatie si la apararea intereselor proprii. In acest scop, Comunitatea ia masuri in cadrul realizarii pietei interne si masuri care sustin si completeaza politica statelor membre. Astfel, toate persoanele fizice si juridice implicate in lantul comercial european trebuie sa se conformeze standardelor de calitate si etichetare ale UE, in conditiile legislatiei pe care o vom prezenta.

In aplicarea acestor dispozitii, statele membre sunt abilitate sa mentina sau sa stabileasca masuri de protectie mai stricte, cu conditia ca acestea sa fie compatibile cu legislatia europeana. Curtea de Justitie de la Luxembourg a fost deseori chemata sa se pronunte in astfel de cazuri; dupa cum aratam si anterior, statele membre au incercat sa utilizeze reglementarile referitoare la protectia consumatorului drept un instrument pentru promovarea unor politici sau actiuni protectioniste.

PROGRAME NATIONALE DE SANATATE PUBLICA,
organizate si finantate de Ministerul Sanatatii

1. Programul national de supraveghere si control al bolilor infectioase;

3. Programul national de supraveghere si control al tuberculozei;

4. Programul national de supraveghere si control al infectiei HIV/SIDA;

7. Programul national de transfuziologie si hematologie transfuzionala;

8. Programul national de prevenire si control al toxicomaniei si patologia indusa;

9. Programul national de actiune pentru mediu si sanatate (impactul factorilor de risc din mediu);

10. Programul national de supraveghere a starii de sanatate in colectivitati de copii si adolescenti;

11. Programul national de supraveghere a factorilor de risc din mediul de munca si de risc profesional;

12. Programul national de planificare familiala si de protectie a starii de sanatate a mamei si copilului;

13. Programul national de sanatate mintala si profilaxie in patologia psihiatrica si psihosociala;

14. Programul national de preventie geriatrica/gerontologica si protectia varstnicului;

16. Programul national de preventie in patologia nefrologica si dializa renala/transplant renal;

17. Programul national de preventie si control in patologia oncologica si transplant medular;

19. Programul national de preventie si control in diabet si alte boli de nutritie;

20. Programul national de ortopedie preventiva si recuperatorie;

21. Programul national de preventie in patologia endocrina;

22. Programul national de preventie stomatologica;

23. Programul national de sustinere a centrelor nationale de referinta pentru laborator;

24. Programul national de standardizare a serviciilor medicale in sanatatea publica;

25. Programul national de educatie pentru sanatate;

26. Programul national de evaluare a starii de sanatate a populatiei si supraveghere demografica;

29. Programul national de reabilitare a serviciilor de urgenta prespitaliceasca;

30. Programul national de acreditare a unitatilor medicale de sanatate publica si servicii de interes national;

ACTIVITATI
in domeniul asistentei de sanatate publica pentru care Ministerul Sanatatii elaboreaza norme tehnice

I. Protectia populatiei fata de factorii nocivi
din mediul de viata si munca:

1. Norme privind protectia persoanelor impotriva factorilor de poluare a mediului inconjurator si la locul de munca:

1.1. Norme privind calitatea sanitara a apei potabile;

1.2. Norme privind securitatea sanitara a alimentelor;

1.3. Norme privind protectia persoanelor din colectivitati.

2. Norme pentru inregistrarea si controlul medicamentelor si al produselor biologice de uz uman;

3. Norme de igiena si antiepidemice pentru activitatea care se desfasoara in unitatile sanitare publice si private;

4. Norme privind functionarea farmaciilor publice si private, a unitatilor de productie si a depozitelor de distribuire a medicamentelor si materialelor sanitare;

5. Norme privind productia, pastrarea si utilizarea substantelor toxice si a stupefiantelor;

6. Norme privind protectia persoanelor care lucreaza in locuri de munca cu radiatii ionizante sau care vin in contact cu substante radioactive.

BIBLIOGRAFIE:

LEGEA NR.100 DIN 26 MAI 1998 PRIVIND ASISTENTA DE SANATATE PUBLICA

ILEANA PASCAL, MONICA VLAD, STEFAN DEACONU, CODRU VRABIE "PROTECTIA CONSUMATORILOR SI A SANATATII", BUCURESTI, 2004