Tratamentul tulburarilor fonologice

Tratamentul tulburarilor fonologice

Metoda trasaturilor distinctive a fost aplicata si in reeducarea tulburarilor de pronuntie.

Spre deosebire de metoda traditionala, in metoda trasaturilor distinctive, centrarea preocuparilor nu se face pe fonemele eronate, ci pe trasaturile eronate ale acestor foneme. Trasaturile distinctive nu sunt invatate intr-o maniera izolata ci sunt intr-un anume context. Se procedeaza la "opunerea" a doua foneme: unul care contine trasatura ce trebuie insusita iar celalalt care nu contine aceasta trasatura. De exemplu pentru insusirea trasaturii de sonoritate (prezenta vibrarii coardelor vocale) de un copil care nu are aceasta trasatura, se poate apela la fonemele "k" si "g" care au aceleasi caracteristici cu exceptia celei care trebuie insusita. Se presupune ca antrenarea trasaturilor intr-un fonem va permite transferul acelei trasaturi si la alte foneme care nu au fost antrenate.

Teoria fonologica care pana in prezent a avut cel mai mare impact asupra terapiei logopedice este 'Fonologia naturala lui Stampe'. In evaluarea tulburarilor de pronuntie (fonologice) aceasta teorie a condus la metoda cunoscuta sub numele de analiza a proceselor fonologice. Obiectivul acestor proceduri nu este de a corecta sunetele in mod izolat, unul cate unul, ca si in cazul metodei traditionale, ci de reducere a frecventei unor procese fonologice eronate cum este cazul modelului de interventie care utilizeaza perechi minimale. O pereche minimala este formata din doua cuvinte care devin identice din punct de vedere acustic daca se aplica un proces fonologic particular. Pentru a se elimina procesele de anteriorizare a pronuntiei, se pot utiliza perechi de cuvinte cum ar fi 'tura/cura'. Pentru a elimina suprimarea consoanei finale putem utiliza perechi minimale ca 'bea/beat'. Procedeul se poate utiliza pentru a suprima procesul de reducere a grupurilor consonantice. Strategia de baza pentru tratament este de a confrunta copilul cu faptul ca pronuntia celor doi termeni din pereche este asemanatoare, si sa i se arate ca pronuntia gresita determina confuzii si dificultati de comunicare. Copilul este angajat intr-o situatie de joc in care el trebuie sa ceara logopedului unul din cele doua cartonase care ilustreaza o pereche de cuvinte. Logopedul reactioneaza la cererea copilului in functie de pronuntia sa indiferent de ceea ce copilul a dorit intr-adevar sa spuna. In practica logopedica romaneasca acest gen de exercitii fac parte din educarea auzului fonematic.

Gierut si Williams (1989, citat de Van Borsel 1999) au largit utilizarea perechilor minimale si au recomandat utilizarea perechilor maximale in locul celorlalte. In aceasta metoda, in loc sa se utilizeze perechi de cuvinte identice cu exceptia unui fonem, diferentiat printr-o singura trasatura, perechile de cuvinte sunt alese pe baza unor foneme care se disting.

Daca in perechea minimala 'tura/cura' diferenta consta doar in locul de articulare a fonemelor in perechile 'cat/sat'; 'coc/soc' difera locul si modul de articulare. Si, atunci cand printr-o metoda de perechi minimale invatam copilul sa puna in contrast eroarea sa cu sunetul tinta, intr-o metoda prin opozitie maxima invatam copilul sa puna in contrast fonemele tinta care nu sunt folosite cu cele care sunt utilizate in sistemul sau fonologic. Ca si tratamentul cu perechi minimale si tratamentul cu perechi maximale este considerat ca fiind eficient.

O alta procedura care este foarte cunoscuta in SUA a fost elaborata de Hodson si Paden (1983, citat de Van Borsel, 1999) si este cunoscuta sub numele de metoda ciclica. Aceasta metoda se centreaza pe schimbari progresive in procesul fonologic utilizat de copil. Terapia este organizata pe un anumit numar de cicluri, altfel spus perioade de timp, mergand de la 5-6 saptamani, pana la 15-16 saptamani in timpul carora sunt facilitate anumite pattern-uri fonologice. Pentru fiecare pattern fix se selectioneaza un anumit numar de sunete implicate in procesul fonologic si sunt antrenate prin exercitii de discriminare, exercitii de producere de structuri verbale, precum si printr-un bombardament auditiv. Cel din urma se refera la procedura de prezentare auditiva a unei liste de cuvinte care sunt selectate in functie de pattern-urile care se doreste sa fie eliminate. Copilul trebuie la inceput doar sa asculte lista de cuvinte (care se citeste). In metoda ciclica, primele pattern-uri vizate sunt cele care sunt caracteristice copilului. Dupa un timp, se urmareste un pattern diferit, independent de progresul avut cu pattern-ul precedent. Intr-un ciclu ulterior, acelasi pattern va fi din nou antrenat, dar cu un ansamblu diferit de sunete.

Presupunem astfel ca suprimarea continua a unui pattern se va efectua automat, dupa ce suprimarea a fost introdusa pentru prima data. Hodson si Paden (1983), au raportat ca procedura lor este eficace si practica.

Metoda 'Metaphone' (Dean si Howell, 1986 si Howell si Dean, 1994, citati de Van Borsel, 1999) este o alta metoda fonologica. In aceasta metoda, tulburarea fonologica este considerata ca fiind o problema cognitiv/lingvistica si terapia are ca scop de a oferi copiilor ceea ce le este necesar pentru a opera schimbarile in limbajul lor, dezvoltandu-li-se abilitatile metalingvistice. Terapia consta in doua faze. In prima faza, obiectivul este de-a ameliora constiinta copilului cu privire la categoriile de foneme si la contrastele dintre aceste categorii. Faza a doua se centreaza pe constiinta pe care copilul o are despre propria eficienta comunicativa si este incurajat sa utilizeze cunostintele nou achizitionate despre sistemul de foneme pentru a-si corecta propriile productii verbale.

Teoriile fonologice sunt cele mai recente teorii utilizate in examinarea si corectare tulburarilor de pronuntie.

Teme:

Enumerati aspectele necesare si suficiente pentru realizarea diagnosticului diferential intre tulburarile fonetice si cele fonologice.

Aratati deosebirile de abordare terapeutica in cazul tulburarilor fonetice si a celor fonologice.

Care sunt avantajele utilizarii si limitele metodei numita 'analiza trasaturilor distinctive'.

Aplicati regulile 'analizei generative' in cazurile de parasigmatism.