DEZVOLTARE FIZICA SI COORDONATELE FITNESS -ULUI

1. Definirea categoriilor de crestere si dezvoltare fizica

2. Caracteristici - Categorii de indici pentru dezvoltarea fizica

3. Coordonatele fitness-ului

1. Definirea categoriilor de crestere si dezvoltare fizica

Cresterea fizica este nivelul cantitativ al indicilor somatici ai individului, rezultat cumulativ al factorilor ereditari si de mediu, avand un caracter predominant natural.

Crestere fizica notiunea superioara -

morfologic) - intelesul principal = nivelul cantitativ al indicilor somatici ai individului, rezultat cumulativ al factorilor ereditari si de mediu predominant natural.

Physical growth (generic notion - morphology) - principal meaning = the quantitative level of the individual's somatic indexes, a cumulative result of the hereditary factors and of the natural predominant environment.

Dezvoltarea fizica / Corpul omenesc

- comparatie intre scheletul la adult (stanga) si a copilului nou -nascut (dreapta, creat la aceeasi scara). Dureaza cateva luni pana cand scheletul poate sustine membrele unui copil.

Dezvoltarea fizica este rezultatul precum si actiunea indreptata spre influentarea cresterii corecte si armonioase a organismului uman, concretizata in indici morfologici (somatici) si functionali, cantitativi si calitativi, cat mai apropiati de valorile caracteristice organismului sanatos, la varste diferite. Dezvoltarea fizica este nivelul calitativ al indicilor somatici ai individului, rezultat cumulativ al factorilor ereditari si de mediu natural si predominant social, in care practicarea exercitiilor fizice are un rol insemnat.

Dezvoltare fizica notiunea superioara - morfologic) - intelesul principal = nivelul calitativ al factorilor somatici ai individului, rezultat cumulativ al factorilor ereditari de mediul natural predominant social in care practicarea exercitiilor fizice are un rol insemnat.[3]

Physical development ( generic notion - morphology ) - principal meaning = the qualitative level of the individual's somatic indexes, a cumulative result of hereditary factors and of the natural and socially predominant environment where the physical exercises practice is playing an important part.

Obiective

Realizarea armoniei intre cele doua categorii de indici: somatici (morfologici) si functionali (fiziologici).

Realizarea armoniei, proportionalitatii in cadrul fiecarei categorii de indici.

Mentinerea unui tonus muscular optim.

Obtinerea si mentinerea unei atitudini corporale, globale si segmentare, corecte, in desfasurarea diverselor acte motrice.

Prevenirea si dupa caz, corectarea tuturor atitudinilor fizice deficiente si a unor deficiente fizice de grad usor si mediu.

Optimizarea marilor functii ale organismului si in mod special a functiei respiratorii.

2. Caracteristici - Categorii de indicatori pentru dezvoltarea fizica

2.1. Indicatori somatici( morfologici): se vad, se observa cu ochiul liber, se obtin prin masuratori: talia, greutatea., perimetre si diametre la diferite niveluri, lungimea segmentelor. Acesti indici se pot urmari in structura urmatoarelor sisteme pe care le vom descrie mai jos:

Sistemul osos (I): este alcatuit din oasele si articulatiile. In absenta oaselor corpul ar fi lipsit de forma. Articulatiile permit miscarea.

Articulatiile : reprezinta legatura dintre oase = articulatie

Sistemul muscular II: muschii somatici scheletici reprezinta tesuturile prezente in jurul oaselor. Ei actioneaza asupra oaselor, determinand mobilizarea lor.

2.2. Indiatori functionali (fiziologici) sunt motorul organismului, nu se observa cu ochiul liber. Se pun in evidenta cu mijloace specifice de investigatie privind: frecventa cardiaca, frecventa respiratorie, capacitatea vitala, tensiunea arteriala[4]. Acesti indici pot fi urmariti in structura urmatoarelor sisteme: nervos, circulator, respirator.

Sistemul nervos (III): encefalul, maduva spinarii si reteaua de nervi cranieni si spinali.

Sistemul nervos a). somatic - care asigura unitatea organism - mediu.

Sistemul nervos b). vegetativ - unitatea functionala a organismului.

Sistemul nervos indeplineste 2 functii a). de conducere - aferente si eferente, cai ale sensibilitatii si motricitatii; b). reflexa.

Sistemul circulator (IV): Alcatuit din sistemul cardiovascular si cel limfatic

Sistemul cardiovascular: sangele, inima si vasele sanguine (artere, capilare, vene). Functia sa consta in alimentarea organismului cu hrana si oxigen si in indepartarea compusilor reziduali.

Sistemul limfatic : este un alt sistem, de vase, al corpului care transporta limfa. Functionand in stransa legatura cu sistemul circulator, el asigura un serviciu vital secundar de transport, scurgere si regenerare.[5]

Sistemul respirator (V): plamanii si caile respiratorii. Are rolul de a prelua oxigenul din atmosfera si elimina dioxidul de carbon.

O a doua grupa de sisteme este: endocrin (hormonal), digestiv, excretor, limfatic.

Sistemul hormonal (VI): un set de glande care secreta hormoni. Acesti compusi chimici participa la controlul proceselor de crestere si metabolism ce se desfasoara in organism.

Sistemul digestiv ( VII): tubul digestiv si glandele anexe. Rolul lui este de a descompune alimentele in compusi necesari pentru obtinerea de energie si pentru cresterea si regenerarea organismului.

Sistemul excretor (VIII): rinichii. Alte organe: plamanii, tegumentul, Functia sa consta in indepartarea (excretia) reziduurilor din organism. De exemplu, prin respiratie se elimina dioxidul de carbon. Noi adaugam aici si pielea., care prin transpiratie indeplineste un rol de excretie si de eliminarea a toxinelor.

I. Sistemul osos

Sistemul osos alcatuieste scheletul format din oase si articulatii si este structura de baza ce sustine corpul uman. Oasele ofera un suport rigid tesuturilor moi ale corpului si formeaza parghii ce se misca cu ajutorul contractiilor musculare. Totalitatea oaselor din corp (aproximativ 206 - 230 la numar), legate intre ele prin articulatii, formeaza scheletul corpului. El reprezinta partea pasiva a aparatului locomotor.

Forma, structura si modul de legatura a oaselor corpului uman reprezinta expresia adaptarii la (postura bipeda) si locomotie. Raportata la principalele regiuni ale corpului, distingem: scheletul capului, scheletul trunchiului si scheletul membrelor.

Oasele membrelor unui individ adult, predomina oasele lungi care au urmatoarea alcatuire. Capetele osului se numesc epifiza si corpul diafiza. Corpul osului este alcatuit din periost, tesut osos compact si canalul medular.

Capetele oaselor contin tesut compact la exterior cu cartilaj articular si tesut spongios in interior.

cartilaj alb, neted si alunecos. Protejeaza regiunile terminale ale osului;

- tesut osos compact dur si rezistent. Este alcatuit din fibre cimentate cu saruri de calciu;

- canal medular umplut cu o materie moale si galbena numita maduva;

- periost o teaca fibroasa rigida care acopera integral osul, cu exceptia regiunilor terminale.

- tesut osos spongios dur, usor si rezistent. Compus din fibre si saruri de calciu. In unele tesuturi osoase spongioase, spatiile sunt umplute cu maduva rosie cu rol in formarea celulelor sanguine.

a. Scheletul capului este alcatuit din neurocraniu, care adaposteste encefalul, si viscerocraniu, care formeaza oasele fetei si contine segmentele periferice ale unor analizatori si segmentele initiale ale sistemelor respirator si digestiv. La alcatuirea neurocraniului iau parte 8 oase: patru neperechi- frontal si etmoid, sfenoid si occipital, si doua perechi- temporale si parietale.

b. Scheletul trunchiului este alcatuit din coloana vertebrala si 12

perechi de coaste.

c. Coloana vertebrala sustine partile componente ale corpului, permite aplecarea si rotirea trunchiului si protejeaza maduva spinarii. Este alcatuita din 33 de vertebre

d. Coastele

Diferitele forme ale oaselor

- Oasele au conformatii si dimensiuni variate.

- Oasele lungi sunt alcatuite din diafiza, epifiza si un canal central.

Exemple: humerus, femur, radius, ulna, metacarpiene, falange.

- Oasele scurte sunt mici, usoare si foarte rezistente.

Exemple: carpiene si tarsiene.

- Oasele late au o suprafata mare

Exemple: oasele craniului si scapula.

- Suprafata scapulei trebuie sa permita, inserarea mai multor muschi.

- Craniul trebuie sa fie mare pentru a proteja creierul.

- Oasele neregulate au forme speciale care corespund functiei exercitate.

Exemple - patela si vertebrele.

Articulatiile sunt o componenta a sistemului osos care face legatura intre oase. Majoritatea articulatiilor sunt mobile, permitand miscarea oaselor.

Articulatiile sunt alcatuite din:

cartilaj - la articulatii, oasele sunt invelite intr-un cartilaj foarte rezistent. Acesta este un tesut de legatura, alcatuit din celule si fibre, fiind foarte rezistent. Cartilajul ajuta la reducerea frecarii datorate miscarii oaselor;

membrana sinoviala - este un tesut care inconjoara articulatia inchizand-o intr-o capsula. Membrana sinoviala secreta lichid sinovial pentru lubrifierea articulatiei;

ligamentele - sunt puternice reprezentate prin benzi dure, elastice de tesut de legatura. Ele inconjoara articulatia pentru a o sustine si a-i limita miscarile;

tendoanele - sunt un alt tip de tesut de legatura, care leaga fiecare parte a articulatiei de muschii care ii controleaza miscarea;

burse - saculete umplute cu fluid situate intre oase, ligamente sau alte structuri adiacente care ajuta la reducerea frecarii datorita miscarii.

fluid sinovial - un lichid clar, lipicios secretat de membrana sinoviala;

menisc - o bucata curbata de cartilaj pe care o gasim la genunchi si alte articulatii.

Exemple: articulatia soldului si articulatia genunchiului.

Tipuri de articulatii:

Exista mai multe tipuri de articulatii. Ele sunt clasificate in functie de structura si posibilitatile lor de miscare. Articulatiile care nu se misca sunt numite 'fixe'. Anumite articulatii se misca foarte putin, cum ar fi vertebrele. Exemple de articulatii:

- articulatiile sferice - la umar si sold - permit miscari inainte, inapoi, lateral si de rotatie;

- articulatiile de tip 'balama'- la degete, genunchi si coate- permit numai miscari de indoire si indreptare;

- articulatiile de tip 'pivot'- articulatiile gatului - permit miscari limitate de rotatie;

- articulatiile elipsiodale - la incheietura mainii- permit toate tipurile de miscari mai putin cele de pivotare.

II. Sistemul muscular

Muschii sunt un tesut care inconjoara oasele. Ei actioneaza asupra oaselor, determinand mobilizarea lor. Orice miscare a corpului este dependenta de muschi. Ei actioneaza prin scurtare sau contractie. Muschii sunt organele active ale aparatului locomotor.

Exista trei tipuri de muschi: involuntari, voluntari si cardiac:

Involuntari - functioneaza independent, fara a necesita o comanda constienta.

- sunt numiti muschi netezi;

- sunt prezenti in peretii organelor interne: stomac, intestine precum si in artere;

Cand musculatura peretilor arteriali se contracta, sangele inainteaza in vasul sangvin. Cand musculatura din peretele intestinal se contracta alimentele sunt impinse in lungul tractului digestiv.

2. Voluntari - atasati de oase (reprezinta carnea rosie de pe oase);

- actioneaza ca urmare a unei comenzi constiente, de exemplu cand vrem sa alergam sau sa sarim;

- sunt numiti si muschi striati sau scheletici;

Muschii care determina miscarile oaselor, in timpul exercitiilor fizice, sunt muschii voluntari.

Cei mai importanti muschi voluntari ai corpului sunt:

1. Deltoizi (3 muschi) - ridica bratele inainte, inapoi si lateral de la nivelul umarului;

2. Biceps - indoaie bratul de la nivelul cotului;

3. Abdominali (4 muschi) - retrage abdomenul, flecteaza coloana vertebrala permitand aplecarea trunchiului spre inainte;

4. Cvadriceps (4 muschi) - realizeaza extensia piciorului la nivelul genunchiului si il mentine extins cand stam in picioare;

Pectorali (2 muschi) - ridica bratele de la nivelul umerilor, aduce bratele in fata pieptului;

6. Dorsal mare - coboara bratele de la nivelul umerilor, aduce bratele in spate;

7. Trapez - sustine si roteste umerii, misca capul in spate si lateral;

8. Triceps brahial - Extinde bratele de la nivelul articulatiei cotului;

9. Fesieri (3 muschi) - trage piciorul in spate de la nivelul soldului si il ridica lateral;

10. Biceps femural (3 muschi)- flecteaza piciorul de la nivelul genunchiului;

11. Gastrocnemian - extinde muschii gleznei, permitand ridicarea in varful picioarelor.

Principalele grupe de muschi

o        Muschii capului:

Muschii mimicii (cutanati), frontali si occipitali;

Muschii din jurul orificiilor nazale si bucale, constrictori si dilatatori;

Muschii masticatori.

o        Muschii gatului si cefei:

Pielos al gatului;

Sternocleidomastoidieni;

Hioidieni.

o        Muschii trunchiului:

Pe fata posterioara a trunchiului sunt muschii trapezi, marii dorsali si muschii santurilor vertebrale (in plan profund);

Pe fata antero-laterala sunt muschii toracici (pectorali, dintati, intercostali) si abdominali (drepti si oblici);

Prin contractie, muschii abdominali participa la defecatie, mictiune si expiratie;

Intre torace si abdomen se gaseste muschiul diafragma care este boltit spre torace.

o        Musculatura membrelor superioare:

Muschii de pe centura scapulara;

Muschii membrului propriu-zis: brat (biceps, triceps), antebrat (flexor si extensori ai mainii, pronatori si supinatori), muschii mainii.

o        Musculatura membrelor inferioare:

Muschi de pe oasele centurii pelviene (fesierii);

Musculatura membrului propriu-zis: musculatura coapsei (cvadricepsul, croitorul, aductorul, bicepsul femural), musculatura gambei (muschii gambei extensori ai piciorului, pronatori supinatori, iar posterior se gaseste tricepsul sural.

3. Muschiul Cardiac - alcatuieste peretii inimii

- functioneaza fara intrerupere, pe toata durata vietii

- este si involuntar si striat

- are un sistem propriu de alimentare cu sange

Cand se contracta el pompeaza sangele in afara inimii, in intreg corpul.

In desenele de mai jos se pot urmari principalii muschi scheleltici cu vedere din fata si vedere din spate.

Detalii privind exercitiile de antrenament muscular

Detalii privind muschii scheletici

Din ce sunt alcatuiti?

Ø      Muschiul scheletic contine:

- fascicule de celule numite fibre musculare;

- nervi care transporta mesaje de la, in si spre creier.

Ø      Un muschi se contracta cand mesajele de la creier sunt conduse prin nervi spre fibre, determinand scurtarea acestora.

Ø      Muschiul se relaxeaza cand mesajele comanda revenirea fibrei la lungimea initiala.

Cum se produce miscarea?

Ø      Originea reprezinta locul de fixare al muschiului pe osul fix.

Ø      Insertia este locul de fixare pe osul mobil. In mpul contractiei insertia se deplaseaza spre origine.

Ø      Muschiul actioneaza de obicei, la nivelul articulatiilor. Un capat este atasat de os fix, celalalt de un os mobil.

Ø      Cand muschiul se contracta el deplaseaza osul mobil.

Ø      Muschii lucreaza in perechi sau in grupuri. Ei lucreaza in perechi pentru ca un muschi poate doar ori sa traga ori sa impinga.(vezi la handbal - la arunacrea la poarta - care muschi lucreaza?)

v      De exemplu: Bicepsul si tricepsul lucreaza impreuna, aceasta este numita actiune musculara antagonista.

v     Muschiul care se contracta sau se scurteaza este numit agonist

v      Muschiul care se relaxeaza este antagonist

v     Muschii care se contracta simultan cu agonistul pentru a sustine miscarea se numesc sinergici

Tendoanele

Sunt benzi sau corzi albe flexibile. Un capat este inglobat in periost asigurand o buna fixare.

Tonusul muscular

Reprezinta starea de contractie partiala (semicontractie), chiar in stare de repaus muschii sunt contractati. Fara acest tonus muscular corpul s-ar prabusi. In contractia partiala, grupuri de fibre se contracta pe rand, in acest fel muschii nu obosesc.

Fibre cu contractie rapida si lenta

Toti muschii au un numar de fibre cu contractie rapida cat si fibre cu contractie lenta - acest raport depinde de influenta genetica si de sportul practicat.

Fibrele cu contractie rapida

v      se contracta puternic, rapid 

v      obosesc repede.

v     sunt utile in activitati care implica declansare brusca de forta. De exemplu: alergarile de sprint din atletism sau de la sanie sau bob si ridicarea greutatilor (haltere), salturile la gimnastica artistica, sutul la fotbal

Fibrele cu contractie lenta

v      se contracta cu mai putina forta,

v      nu obosesc usor

v      sunt utile in activitati care implica rezistenta.

Combinatia

v      variaza de la muschi la muschi si de la persoana la persoana

v     este mostenita si nu poate fi schimbata. Ambele tipuri de fibre pot fi antrenate pentru a lucra mai bine. De exemplu: Exercitiile aerobe pentru fibrele lente si anaerobe pentru fibre rapide.

v      poate afecta performanta. Un procent mare de fibre rapide in musculatura piciorului reprezinta un avantaj pentru sprinteri.

III. Sistemul nervos

Sistemul nervos receptioneaza, transmite si integreaza informatiile din mediul extern si intern, pe baza carora elaboreaza raspunsuri adecvate, motorii si secretorii. Prin functia reflexa, care sta la baza activitatii sale, sistemul nervos contribuie la realizarea unitatii functionale a organismului si a echilibrului dinamic dintre organism si mediul inconjurator.

Sistemul nervos, unitar ca structura si functie, este subimpartit in:

sistemul nervos al vietii de relatie (somatic), care asigura echilibrul organismului cu conditiile variabile ale mediului;

sistemul nervos al vietii vegetative, care regleaza permanent activitatea organelor interne.

IV. Sistemul cardiovascular

Componentele sistemului cardiovascular sunt: inima, vasele de sange si sangele. Toate formeaza aparatul circulator. Rolul sau este de a conduce oxigenul, substantele hranitoare si alte substante prin organism. O schema a aparatului circulator este prezentata - vezi desenul de mai sus

Ø      Inima este o pompa dubla : aspiro - respingatoare

Ø      Partea dreapta pompeaza sangele spre plamani pentru a fi oxigenat, iar partea stanga pompeaza sangele oxigenat spre restul corpului.

Ø      Vasele de sange:

Ø      Arterele transporta sangele oxigenat de la inima spre corp. Aorta este cea mai mare artera.

Ø      Venele transporta sangele spre inima.

Ø      Venele pulmonare transporta sange oxigenat.

Ø      Artera pulmonara este singura artera care transporta sange dezoxigenat.

Ø      Retineti sensul fluxului sangvin: D > plamani > S (circulatia mica)

S > corp > D (circulatia mare) unde S = partea stanga a inimii

v      Etapele 1-3 se repeta ciclic si reperezinta un ciclu cardiac

v      O bataie a inimii este un ciclu complet

v      Frecventa cardiaca este numarul de batai pe minut

v     Debitul sitolic este volumul de sange pompat de ventriculi cu fiecare sistola si are valoare de 70- 90 ml sange, la o frecventa de 70 batai / minut.

v     Debitul cardiac reprezinta cantitatea de sange pompata de inima in circulatie in decurs de un minut.

v      Debitul cardiac = debitul sistolic x frecventa cardiaca pe minut si are valori in jur  de 4 -5 l, la o frecventa de 70 batai / minut. In efortul sportiv debitul cardiac creste rapid pana la 30 - 40 l si revine la normal dupa incetarea efortului.

Sistemul circulator este format din inima, vasele sangvine si limfatice care alcatuiesc o unitate functionala coordonata si permanent adaptata nevoilor organismului.

Inima este un organ musculos, cavitar, tetracameral, care pompeaza ritmic in artere sangele pe care il primeste prin vene. Desi la om cantareste aproximativ 300 g si are marimea pumnului unui adult, inima efectueaza o activitate uriasa, zilnic contractandu-se de peste 100.000 de ori si pompand peste 7.200 de l de sange. Sectionand inima, se constata ca este construita din doua atrii si doua ventricule, separate complet prin septurile interatrial si iterventricular. Fiecare atriu comunica cu ventriculul respectiv prin orificiile atrio-ventriculare prevazute cu valve, care se deschid doar intr-un anumit sens, spre venticule: stang (biscupida) si drept (triscupida)

Structura histologica a inimii. Inima este alcatuita din trei straturi concentrice: endocard, miocard si epicard.
Endocardul este constituit dintr-un endoteliu situat pe o

membrana bazala ce se continua cu stratul subendotelial, format din fibre colagene, fibre de reticulina, fibre elastice, rare celule conjuctive si numeroase terminatii nervoase senzitive. https://www.see-educoop.net

Miocardul este constituit din fascicule de fibre musculare cardiace, orientate circular in peretele atriilor, si din fibre oblic-spiralate in ventricule.
In peretele inimii. In afara celulelor miocardice, mai exista celule specializate in generarea si conducerea impulsulilor de contractie acestea constituie tesutul excitoconductornodal.

Epicardul este o membrana epitelio-conjuctiva subtire ce acopera suprafata cardiaca si constituie foita viscerala a pericardului. Vezi desen [8]Intre foitele pericardului se gaseste cavitatea pericardica cu o lama subtire de lichid, care favorizeaza alunecarea in timpul activitatii cardiace.

Vascularizatia inimii, extrem de bogata este asigurata de cele doua artere coronare care se desprind de la originea aortei si se impart in ramuri care nu se anastomozeaza intre ele. Obstructia unei coronare sau a ramurilor sale provoaca necroza teritoriului cardiac deservit. Inervatia extrinseca a inimii este realizata prin fibre vegetative simpatice si parasimpatice formand plexul cardiac. Fibrele simpatice provin din ganglionii paravertebrali cervicali si exercita efecte stimulatoare asupra miocardului si vasodilatatoare coronariene. Fibrele parasimpatice provin din nervii vagi, enerveaza predominant nodulii sinoatrial si atrioventricular si au ca efect diminuarea activitatii cordului.

Proprietatile muschiului cardiac:

Miocardul, care din punct de vedere structural este un muschi striat, are proprietati comune cu muschii striati, dar si o serie de proprietati caracteristice.
- Ritmicitatea este proprietatea cordului de a se contracta succesiv ca urmare a impulsurilor contractile generate de nodul sinoatrial. Aceste impulsuri sunt urmarea unor modificari metabolice care au loc in sistemul excitoconductor.
-Conductibilitatea este proprietatea miocardului in special a tesutului nodal de a conduce unde de contractie de la nivelul nodului sinoatrial in intreg cordul.
- Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a raspunde printr-o contractie la stimuli adecvati

- Contractibilitatea este proprietatea miocardului de a se contracta atunci cand este stimulat adecvat. Contractiile miocardului se numesc sistole, iar relaxarile diastole.

Transportul sangelui in corp:

1. Inima pompeaza cu presiune mare sangele in artere.

Artera: peretii sunt alcatuiti din muschi netezi si tesut elastic.Ei se dilata, cand sangele este pompat in artera, apoi se contracta, impingand sangele in circulatie.

3. Artera se ramifica in alte ramuri mai mici numite arteriole.

4. Arteriolele se ramifica in vase si mai mici numite capilare. Peretii subtiri ai capilarelor permit substantelor nutritive si oxigenului sa treaca spre celulule corpului, iar dioxidului de carbon si produsilor reziduali sa intre in vas.

In continuare sangele circula prin tuburi mai mari, numite venule.El a cedat oxigenul este dezoxigenat.

Din venule, sangele trece in vene care il trasporta, inapoi spre inima.

Din ce este alcatuit sangele:

Plasma - este un lichid galben format din apa + substante dizolvate (glucoza si alti nutrienti pentru celule, hormoni, dioxid de carbon de la celule. Serul este plasma fara factorii coagularii. Vezi desen - "Unde sunt produse celulele sanguine "

Eritrocite ( globule rosii sau hematii) cu rol in transportul oxigenului.

Hemoglobina din hematii se combina cu oxigenul . Hematiile sunt de ordinul milioanelor in fiecare picatura de sange.

Leucocite - globule albe cu rol in aparare. Mult mai putine decat eritrocitele, in unele afectiuni numarul lor este crescut. Exista mai multe tipuri de leucocite: cele care sintetizeaza anticorpi compusi care omoara germenii; si cele care traverseaza peretele capilarelor, inconjoara germenul si il digera.

Trombocite - placute sanguine, cu rol in coagulare. Acestea sunt fragmente celulare. Se aglutineaza la nivelul plagilor si stimuleaza formarea unor structuri fibrilare subtiri. Eritrocitele sunt capatate intre aceste fibre si se formeaza cheagul de sange. Acesta se trasforma in crusta.

V. Sistemul limfatic [10]

Sistemul limfatic este compus din vase limfatice, care incep printr-o retea de capilare limfatice, organe si tesuturi limfatice specializate, incluzand timusul, splina si amigdalele.Vasele limfatice - cele mai mici numite capilare limfatice - sunt dispuse alaturi de artere si vene. Ele aduna din tesuturi surplusul de lichid, cunoscut sub numele de limfa. "Limfa este un lichid incolor usor alcalin din sistemul lacunar si din vasele limfatice, care are rolul de transport intre sange si tesuturi" (Mic dictionar enciclopedic)

Peretii capilarelor sunt foarte subtiri si permeabili, astfel incat moleculele si particlulele mari, incluzand bacteriile, care nu pot patrunde in capilarele sanguine, sunt transportate prin limfa.

Sistemul nostru limfatic este complementar sistemului de circulatie a sangelui, dar complet separat de acesta si functioneaza in moduri complet diferite. Muschii prin care trece sistemul limfatic se contracta pentru a mentine circulatia limfei. Capilarele limfatice se unesc si formeaza vasele limfatice. Ele se aduna in ganglionii limfatici, de la care pleaca venele limfatice, care se varsa in marea vena limfatica si in canalul toracic, prin intermediul carora limfa ajunge din nou in circulatia venoasa. Exista doua vase limfatice mari: ductul limfatic drept si ductul toracic. Ductul limfatic drept aduce limfa adunata din jumatatea superioara a partii drepte a corpului, iar ductul toracic aduce limfa din cealalta parte a corpului.

Compozitia limfei depinde de locul unde se afla in retea. De exemplu, vasele limfatice care canalizeaza membrele, contin surplusul de lichide necesare pentru organism, fiind bogata in proteine. "In schimb limfa din intestine contine multa grasime, numita chil, pe care a absrobit-o din intestine in timpul digestiei"[11]. Aceasta limfa este de culoarea laptelui. Limfa sufera in timpul digestiei o serie de transformari devenind lichid laptos, opalescent, datorita incarcarii cu grasimi la niveleul vilozitatilor intestinale - din cauza absorbtiei.

Pe langa faptul ca ajuta la mentinerea unui volum constant de sange, limfa contribuie si la transportul substatelor nutritive prin corp. "Caile limfatice au pe langa rolul de absorbtie a grasimilor si cel de a absorbi o serie de substante introduse accidental (toxine, microbi) sau in scopuri terapeutice (injectii)" . Ganglionii limfatici interpusi opresc aceste substantele straine. Cea mai importanta functiei a limfei este combaterea infectiilor. In diferite puncte ale retelei, vasele limfatice se unesc cu un nod de tesut cunoscut sub numele de glanda limfatica (ganglioni limfatici). De aici, limfocitele celulele albe ale sangelui, care combat infectiile pornesc prin tot corpul prin intermediul vaselor sanguine si limfatice. In glandele limfatice bacteriile si alte particule straine, care sunt prezente in limfa si trec prin aceste glande, sunt filtrate si distruse. Cand iese din glande, limfa contine limfocite si anticorpi. Cand avem o infectie, glandele limfatice ni se pot umfla si pot deveni dureroase, incercand sa lupte impotriva organismelor straine si a celulelor albe ale sangelui, distruse de infectie.

VI. Sistemul respirator

Sistemul respirator si schimbul de gaze

Caile respiartorii: nasul, faringele, traheea, bronhiile si plamanii formeaza sistemul respirator. (vezi desen) [13]Rolul sau consta in aportul de oxigen pentru miliardele de celule ale corpului si eliminarea dioxidului de carbon.

Respiratia este o functie vitala a organismului, care nu poate stoca oxigenul, dar are nevoie de aportul continuu al lui pentru un numar mare de reactii biochimice. Reactiile de combustie din interiorul celulelor asigura degradarea alimentelor si producerea de energie.

Aparatul respirator este alcatuit din :

caile respiratorii- organe care au rol in vehicularea aerului; cavitatea nazala si faringele formeaza caile respiratorii superioare, iar laringee, traheea si bronhiile - caile respiratorii inferioare.

plamanii, organe la nivelul carora are loc schimbul de gaze (oxigen si dioxid de carbon).

Caile respiratorii ( vezi desen mai jos)

Cavitatea nazala - primul segment al cailor respiratorii.

Ea este divizata de septul nazal in doua cavitati simetrice numite fose nazale. Fosele nazale se afla partial in piramida nazala care are rol estetic si de protectie.

Faringele - al doilea organ al cailor respiratorii, este un organ cu dubla functie, respiratorie si digestiva.

Laringe -este organul fonator in cadrul sistemului respirator. Laringele este situat in partea anterioara a gatului, sub osul hioid, deasupra traheei, proeminand sub piele. El reprezinta organul fonator in cadrul sistemului respirator. Are un schelet cartilaginos, format din trei cartilaje neperechi (cartilajul tiroid, cricoid, epiglotic) si trei perechi (cartilajele aritonoide, corniculate si cuneiforme) unite intre ele prin ligamente sau articulatii. La interior este captusit de o mucoasa care formeaza in cavitatea laringelui, patru plici numite corzi vocale, doua superioare si doua inferioare.

Traheea - este un conduct fibro cartilaginos, intins de la marginea anterioara a laringelui pana la bifurcarea ei in cele doua bronhii principale. Este situata anterior de esofag. Are doua segmente; cervical si toracal. Inelele bifrocartilaginoase sunt incomplete posterior, unde se afla o membrana musculabifroelastica care permite dilatarea esofagului si inaintarea bolului alimentar in timpul deglutitiei. La exterior se afla tesut conjunctiv, iar la interior mucoasa traheala, formata dintr-un epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat, avand si celule care secreta mucus.

Bronhiile principale - Sunt doua conducte fibrocartilaginoase, rezultate din bifurcarea traheei. In locul de bifurcare, in interiorul traheei se afla pintenele traheal. Bronhiile principale ajung la lobul pulmonar prin care patrund in plaman, ramnificandu-se si formand astfel arborele bronsic. Structura bronhiilor este aceiasi cu a traheei. Vezi desen: "Gimnastica respiratorie"

Plamanii- reprezinta principalele organe ale sistemului respirator si sunt situati in cavitatea toracica, deasupra diafragmului. Au forma unor jumatati de con sectionat de la varf spre baza, masa medie a celor doi plamani este de 1300g.

Respiratia- reprezinta una din functiile esentiale ale organismelor vii in general, functie prin care se realizeaza raportul de oxigen din aerul ambiant pana la nivelul celular, in paralel cu eliminarea in atmosfera a dioxidului de carbon, realizat din metabolismul celular. Aceasta functie complexa se realizeaza cu participarea unor sisteme morfofunctionale in mai multe etape strans corelate, intr-o stricta succesiune, iar acestea sunt: ventilatie pulmonara, difuziunea si schimbul de gaze la nivelul membranei alveolo-capilare, transportul gazelor in sange si respiratia celulara. Vezi schita - de mai sus.

Ventilatia pulmonara- este procesul prin care se realizeaza circulatia alternativa a aerului intre mediu ambiant si alveolele pulmonare, antrenand astfel patrunderea aerului bogat in oxigen catre alveole si eliminarea dioxidului de carbon catre exterior.

Miscarile ventilatorii- circulatia alternativa a aerului se realizeaza ca urmare a variatiilor ciclice ale volumului cutiei toracice urmate fidel de miscarea in acelasi sens a plamanului care este solidarizat de aceasta prin intermediul foitelor pleurale. Variatiile ciclice ale volumului sistemului toraco-pulmonar se realizeaza in cursul a doua miscari de sens opus, definite ca miscarea inspiratorie si miscarea expiratorie.

In timpul miscarii inspiratorii are loc cresterea volumului cutiei toracice si o crestere a volumului pulmonar. Cresterea volumului cutiei toracice se realizeaza ca o consecinta a cresterii celor trei diametre ale sale anteroposterior, longitudinal si transversal. Odata cu cresterea volumului cutiei toracice are loc o expansiune a plamanilor, favorizata de bogatia fibrelor elastice din structura parenchimului pulmonar si determinata de existenta unei aderente functionale intre cutia toracica si plaman.

Expansiunea plamanilor si cresterea volumului lor in cursul inspiratiei au drept consecinte o scadere a presiunii aerului din interiorul plamanului, sub presiunea atmosferica (aproximativ cu 2-3 mm Hg) realizandu-se astfel o diferenta de presiune datorita caruia aerul atmosferic patrunde in interiorul plamanilor.

Miscarea expiratorie (expiratia) reprezinta miscarea de sens contrar inspiratiei, in cursul careia are loc revenirea la volumul initial al cutiei toracice si al plamanului. In conditii de repaus, expiratia este un act pasiv ce nu necesita contractia musculaturii respiratorii. Revenirea cutiei toracice si a plamanului la volumul initial este consecinta inspiratiei si care elibereaza sub forma de energie cinetica energia potentiala acumulata.

Volumele si capacitatile pulmonare- in cursul miscarilor ventilatorii, patrund si ies din plamani cantitati de aer a caror marime este in functie de talia persoanei, de varsta, de sex, de postura, etc si a caror cuantificare poate aduce informatii asupra integritatii aparatului toraco-pulmonar. Evaluarea volumelor se face prin spirometrie si mai ales prin spirografie. Spirometria se efectueaza cu ajutorul spirometrelor. Spirometrele sunt de mai multe feluri: spirometre cu apa si spirometre uscate.

Volumul curent (VC) - reprezinta volumul de aer care patrunde in plamani, in cursul unei inspiratii si unei expiratii de repaus, valoarea lui medie la persoanele adulte este de 500 ml.

Volumul inspirator de rezerva (VIR) - reprezinta volumul maxim de aer ce poate fi inspirat la sfarsitul unei inspiratii de repaus. Valoarea lui medie la adulti este de 3000/ ml ceea ce reprezinta 60% din capacitatea vitala.

Volumul expirator de rezerva (VER) - reprezinta volumul maxim de aer care poate fi expirat la sfarsitul unei expiratii de repaus Valoarea lui medie la adulti este de 1200/ml, adica aproximativ 25% din capacitatea vitala.

Volumul rezidual (VR)- reprezinta volumul de aer care ramane in plaman la sfarsitul unei expiratii maximale.Valoarea lui medie la adulti este de 1300/ml ceea ce reprezinta aproximativ 25% din capacitatea vitala.

Capacitatea pulmonara totala (CPT), reprezinta volumul de aer cuprins in plaman la sfarsitul unei inspiratii maxime, insumand toate volumele pulmonare mentionate.Valoarea ei variaza in functie de talie, sex, varsta, in medie luandu-se in consideratie o valoare de 6000 ml.

Capacitatea vitala (CV) reprezinta volumul de aer ce poate fi scos din plaman printr-o expiratie fortata efectuata dupa o inspiratie maxima. Ea este egala cu suma a trei volume pulmonare (VRI) + (VER) +(VR) si are in medie o valoare de aproximativ 4700 ml., reprezentand in jur de 75% din CPT;

Capacitatea reziduala functionala (CRF) reprezinta volumul de aer care ramane in plaman la sfarsitul unei expiratii de repaus. Valoarea ei se poate obtine prin insumarea VER + VR, ea reprezentand aproximativ 50% din CPT;

Capacitatea inspiratorie (CI) reprezinta volumul de aer ce poate fi introdus in plaman printr-o inspiratie maxima care incepe la sfarsitul unei expiratii de repaus. Valoarea ei este echivalenta cu suma dintre VT si VER si reprezinta 50% din CPT.

Debitele ventilatorii - Daca masurarea volumelor pulmonare confera o serie de parametri statistici ce caracterizeaza sistemul toraco-pulmonar, pentru obtinerea unei informatii legate de functia ventilatorie se utilizeaza masura debitelor ventilatorii.

Debitul ventilator de repaus (V)- reprezinta cantitatea de aer ventilat in timp de un minut in conditii de repaus si poate fi obtinut prin produsul dintre volumul curent si frecventa oscilatiei.

Debitul ventilator maxim (Vmax)- reprezinta cantitatea de aer -maxima ce poate fi ventilata ca urmare a cresterii maximale a frecventei si amplitudinii respiratorii, el poate atinge valori de pana la 150l /min. la persoanele antrenate.

Ventilatia alveolara: La sfarsitul unei respiratii de repaus, in interiorul plamanilor 

se afla aproximativ 2500 ml aer; din acestia doar in jur de 2350 ml participa la schimbul de gaze, aflandu-se in interiorul alveolelor (aer alveolar), restul de aproximativ 150 ml este condus in caile respiratorii la nivelul carora nu au loc schimburi de gaze, fapt pentru care acest spatiu a fost numit spatiu mort anatomic.

Din cei 500 ml ce patrund in plamani in cursul unei inspiratii de repaus, 150ml vor primeni aerul din spatiul mort anatomic, iar restul de 350 ml se adauga aerului alveolar. Cu alte cuvinte ventilatia alveolara (Va) va exprima cantitatea de aer care patrunde in plamani dupa scaderea volumului spatiului mort anatomic (Vsma) in timp de un minut.

Va = V - Vsma x f

Ø      Aerul este introdus prin nas, unde este filtrat de catre firele de par, incalzit si umezit de catre mucus.

Ø      Cutia vocala sau laringele produce sunete necesare vorbirii.

Ø      Traheea este un tub flexibil, mentinut deschis prin inele cartilaginoase.

Ø      In plamani traheea se ramifica in doua bronhii.( vezi desen - laringe, trahee, bronhii)

Ø      Bronhiile se ramifica in tuburi mai mici numite bronhiole.

Ø      Bronhiolele se termina in manunchiuri de mici saci cu aer, numiti alveole. Peretele lor este atat de subtire incat permite schimbul de gaze.

Ø      Epiglota este o clapa cartilaginoasa care impiedica alimentele sa patrunda in trahee.

Ø      Plamanii sunt moi si buretosi. Ei se gasesc intr-un spatiu numit cavitate toracica. ( stern+ coaste+coloana vertebrala+toracala)

Ø      Membrana pleurala este un invelis intern, lunecos al cavitatii toracice. Ea protejeaza plamanii pentru a nu lua contact cu coastele. Pleura viscerala acopera plamanii.

Ø      Muschii intercostali situati intre coaste permit miscarile respiratorii.

Ø      Diafragma este o structura musculara aflata sub plamani. Are rol in respiratie. sEpara cavitatea toracica de cea abdominala.

Alveolele :

v      In alveole au loc schimburile de gaze.

v     Peretii lor sunt subtiri si umezi favorizand trecerea oxigenului si

al dioxidului de carbon.

v      Manunchiurile de alveole sunt inconjurate de capilare.

v      Capilarele au peretii subtiri care permit trecerea gazelor

v      Fiecare alveola este mai mica decat un graunte de sare.

Schimbul de gaze in alveole

Eliminarea dioxidului de carbon

1. Sangele transporta dioxid de carbon din celule spre alveole, prin capilare. El este pompat de inima.

2. Dioxidul de carbon traverseaza peretele capilar si patrunde in alveole.

3. Din alveole el circula, in afara plamanilor, spre trahee. De aici este expirat.

Aportul de oxigen

4. Oxigenul din aerul atmosferic intra in plamani si circula spre alveole.

Oxigenul traverseaza peretii alveolelor si ajunge in capilare.

6. Sangele transporta oxigenul la celulele corpului, trecand prin inima.

Detalii privind respiratia

Prin respiratie pulmonara se capteaza oxigenul si se elimina dioxidul de carbon prin membrana alveolo capilara .Nu trebuie confundata cu respiratia la nivel celular., patrunderea O2 in celule si eliminarea CO2 din celule.

In inspiratie

1. Muschii intercostali se contracta. Ei imping cutia toracica spre exterior. Astfel

cutia toracica se mareste

2. Diafragma se contracta. Aceasta determina coborarea si aplatizarea sa, ceea ce

largeste si mai mult cutia toracica.

3. Plamanii se maresc si ei deoarece sunt atasati, prin pleura, de cutia toracica.

4. Astfel, aerul este condus prin trahee in plamani.

In expiratie - Au loc procese inverse

1. Muschii intercostali se relaxeaza. Acestia coboara coastele si micsoreaza cutia toracica.

2. Diafragma se relaxeaza si redevine curbata, ceea ce micsoreaza si mai mult cutia toracica.

3. Plamanii comprimati forteaza iesirea aerului spre exterior.

Modificarea compozitiei aerului in plamani

Aerul inspirat contine: aproximativ 21% oxigen, aproximativ 79% azot, cantitati mici de dioxid de carbon si putini vapori de apa.

Aerul expirat contine: aproximativ 17% oxigen, aproximativ 79% azot, 3% dioxid de carbon si multi vapori de apa

Cat aer respiram?

Volumul curent este volumul de aer inspirat sau expirat cu fiecare respiratie si are o valoare normala de 0,5 litri.

Frecventa respiratorie este numarul de inspiratii pe minut

Minutul volumului este volumul de aer respirat intr-un minut

Toate aceste trei cresc in timpul efortului. Pentru o persoana de 18 ani.

• Volumul curent in pozitia sezand este de 0,5 litri, iar in timpul efortului este de 2,5 litri.
• Frecventa respiratorie in pozitia sezand este de 12 respiratii pe minut, iar in timpul efortului de 30 de respiratii pe minut.
• Minutul volum in pozitia de asezat este de 6 litri pe minut, iar in timpul efortului de 75 litri pe minut.

Minut volum = Volum curent x frecventa respiratorie

Cat de mari sunt plamanii?

Capacitatea vitala este volumul maxim de aer care poate fi inspirat dupa o expiratie fortata, aproximativ 4,5 - 5 litri. Antrenamentul creste capacitatea vitala..

Volumul rezidual este cantitatea de aer ramas in plamani dupa o expiratie fortata, aproximativ 1,5 litri. Plamanii nu pot fi complet goliti.

VI. Sistemul endocrin

Sistemul hormonal este reprezentat de glandele endocrine care prin secretia lor (hormonii) participa la controlul proceselor ce se desfasoara in organism. (vezi desen - Sistemul endocrin -glandele endocrine)[15]

Glandele endocrine sunt organe formate din mai multe celule care pot secreta hormoni si sunt localizate in diferite regiuni ale corpului alcatuind sistemul endocrin. Fiecare glanda endocrina are o functie specifica care contribuie la mentinerea echilibrului mediului intern si a supravietuirii organismului uman.

Glande endocrine majore sau centrii de control ai sistemului endocrin:

- epifiza - glanda pineala (gr.epi - deasupra, physis - crestere)

- hipofiza sau glanda pituitara este principala glanda a organismului. Ea nu numai ca isi produce proprii hormoni, dar influenteaza, de asemenea, secretia hormonala a altor glande. Glanda hipofiza se gaseste la baza creierului. Ea este conectata cu hipotalamusul printr-o tija de tesut nervos si functioneaza in stransa legatura cu aceasta zona a creierului. Impreuna hipofiza si hipotalamusul controleaza multe aspecte ale metabolismului, intelegand prin aceasta diferitele procese chimice al caror rol este de a mentine in functie fiecare parte a organismului.

- hipotalamusul realizeaza conexiunea dintre sistemul nervos si glandele endocrine. Una din functiile sale majore este cea de releu pentru impulsurile dintre creier si alte organe cum ar fi rinichiul. Acest lucru se realizeaza prin intermediul unora dintre mediatorii chimici eliberati de celulele nervoase din creier si, ca raspuns la stimulare, se elibereaza hormoni.

- suprarenalele, sunt situate imediat deasupra rinichilor, asezate ca niste caciulite pe polul superior al fiecarui rinichi. Fiecare glanda este constituita din doua parti distincte: medulara la interior si invelisul extern, denumit cortex. Aceste zone secreta diferiti hormoni, fiecare cu o functie proprie. Medulara este partea glandei care secreta adrenalina si compusul asemanator, noradrenalina. Impreuna, sunt cunoscuti ca hormoni de "lupta si fuga", deoarece ei pregatesc organismul pentru efortul suplimentar cerut pentru intampinarea pericolului, acomodarea la stres sau rezolvarea unei sarcini dificile.

- tiroida, se gaseste la nivelul gatului, imediat inaintea laringe. Glanda are doi lobi, care se afla anterior si lateral de trahee. Cei doi lobi sunt uniti printr-o punte mica de tesut si poate exista un lob central mai mic denumit piramidal. La adulti, glanda are o greutate de aproximativ 20 gr- 30gr. Functia glandei este producerea hormonului tiroidian, tiroxina. Efectul global al hormonului este cresterea cantitatii de energie utilizata de celule; creste de asemenea cantitatea de proteine prelucrate de celule. Desi rolul exact al hormonului in interiorul celulei nu este cunoscut, el este esential pentru viata.

- paratiroidele sunt patru glande mici situate in spatele glandei tiroide. Ele joaca un rol major in controlul nivelului calciului din organism. Calciul este un mineral vital, nu doar pentru ca este elementul structural principal in formarea oaselor si a dintilor, dar si pentru ca joaca un rol central in functionarea muschilor si a celulelor nervoase. Nivelul calciului din organism trebuie mentinut in limite relativ constante, altfel muschii isi inceteaza actiunea. Aici intervin glandele paratiroide: ele mentin un nivel stabil al calciului.[17] vezi desen: "Sistemul hormonal".

- pancreasul endocrin, una din cele mai mari glande din corp, este glanda mixta exo-endocrina. Aproape toate celulele sale au o functie de secretie. El este o glanda endocrina cu secretie de hormoni, din care insulina este cel mai important. Este, de asemenea, o glanda exocrina, ce isi elimina secretia in intestin (sau alta cavitate a corpului), mai degraba decat in sange.Pancreasul este situat transversal in partea superioara a abdomenului, anterior de coloana vertebrala, aorta si vena cava (artera si vena principala a corpului). Duodenul inconjoara capul pancreasului. Restul pancreasului este constituit din corp si coada, care se intinde mult la stanga coloanei vertebrale. Pancreasul are un rol dublu: produce hormonii pancreatici, insulina si glucagonul, care ajuta la mentinerea echilibrului glucozei in sange. De asemenea, are o importanta functie in digestie, deoarece secreta sucul pancreatic cu enzime digestive in intestinul subtire.

- testiculele - sunt glande mixte. Adultul normal de sex masculin are doua testicule care se dezvolta in embrion dintr-o creasta de tesut in partea posterioara a abdomenului. Testiculelele au o functie dubla. Mai intai, reprezinta sediul de producere al spermatozoizilor; fiecare spermatozoid contine toata informatia genetica a individului respectiv. In al doilea rand, testiculele contin celule care secreta testosteronul, hormon sexual masculin, si determina, in consecinta, caracteristicile masculine cum ar fi vocea profunda, distributia tipica a parului si a tesutului adipos.

- ovarele - sunt glande mixte. Sunt componente ale sistemului de reproducere feminin, care au rolul de a produce si elibera ovulul matur (sau oul). Momentul cand ovulul este fertilizat de catre un spermatozoid marcheaza inceputul unei vieti umane. De la prima menstruatie pana la menopauza, ovarele elibereaza un ovul in fiecare luna. Ele sunt, de asemenea, componente esentiale ale sistemului hormonal sau endocrin al organismului.

VII. Sistem digestiv

Digestia are loc in tubul digestiv de aproximativ 9 m. Partile principale ale tubului digestiv sunt:

- cavitatea bucala este captusita cu o membrana mucoasa ce contine glande producatoare de mucus. Secretia continua a acestor glande mentine umiditatea cavitatii bucale, impreuna cu secretia glandelor salivare mari, anexe ale cavitatii bucale.

- faringele. Portiunea inferioara a faringelui este implicata in intregime in deglutitie. Aceasta portiune este situata imediat posterior fata de laringe si mucoasa ei continua cu cea a cartilajelor cricoid si tiroid, ale caror miscari contribuie la emiterea sunetelor. Actiunile acestor muschi ajuta la propulsarea alimentelor prin aceasta zona a faringelui pe tractul digestiv.

- esofagul, partea superioara a acestuia se gaseste imediat posterior de trahee. Sub nivelul manubriului sternal, esofagul are un traseu usor catre stanga si trece in spatele bronhiei stangi. Dupa aceea, traverseaza diafragmul si se deschide in portiunea superioara a stomacului.

- stomacul este un organ muscular cavitar situat in partea superioara a abdomenului. Este legat la extremitatea superioara de esofag si la cea inferioara de duoden (portiunea initiala a intestinului subtire). In primul rand stomacul actioneaza ca un rezervor pentru hrana. Membrana delimitanta produce o secretie specifica ce contine acizi si enzime ce degradeaza hrana si astfel ajuta digestia. In stomac, hrana este amestecata cu sucurile digestive pana cand se formeaya o masa pastoasa, care este trecuta apoi in duoden.

- intestinele. Unit cu partea superioara a stomacului, duodenul este portiunea initiala a intestinului subtire cu rol in digestia eficienta a hranei. Are o forma de potcoava ce inconjoara capul glandei pancreatice. Duodenul, jejunul si ileonul formeaza intestinul subtire, structura finala a sistemului digestiv. Intestinul gros face parte din canalul alimentar dar are functie doar in procesul de excretie.

Tubul digestiv este responsabil de:

- deplasarea alimentelor prin tractul alimentar;

- secretia sucurilor digestive si digestia alimentelor;

- absorbtia produsilor de digestie, a apei si a electrolitilor;

- circulatia sangelui prin segmentele tubului digestiv in vederea transportului substantelor absorbite;

- controlul acestor functii prin intermediul sistemului nervos si endocrin.

VIII. Sistemul excretor

Dupa unii autori sistemul excretor este format din: plamani, rinichi, intestin,

la care se adauga si pielea ca fiind o alta componenta a sistemului excretor.

Metabolismul celular produce CO₂ si anumite substante finale, provenite in special din catabolismul proteic Se creaza cantitati excesive de anumiti constituenti care trebuie eliminate. Plamanii elimina CO₂ si alte substante volatile, iar substantele nevolatile inutilizabile sau in exces sunt eliminate, impreuna cu o anumita cantitate de apa, in cea mai mare parte prin rinichi ( aparatul urinar) si accesoriu, sudoare - prin piele si fecale- prin intestinul gros. (Desen cu aparatul urinar )

3. Coordonatele fitness-ului[20]

Sistemul muscular

Musculatura scheletica sau striata prezinta o clasificare multipla, in functie de structura morfologica, sistem energetic solicitat, viteza de contractie, etc.

Forta, puterea si rezistenta sunt parametrii musculari in timpul exercitiului fizic.

Forta maximala de contractie se poate calcula dupa indicele de 3-4 kg forta/cm² de muschi in sectiune transversala (Guyton sc. 2006).

Puterea se defineste ca lucrul total realizat de unitatea musculara intr-un interval de timp, deci poate fi calculat ca distanta contractiei si numarul de contractii/min, adica kg-m/min.

Puterea maxima dezvoltata de intreg sistemul muscular, in cazul unei persoane "fit" este in primele 8-10s de 7000 kg-m/min, in urmatorul minut de 4000kg-m/min, iar in urmatoarele 30 min de 1700kg-m/min (Guyton sc. 2006).

Rezistenta este coordonata care in mare masura depinde de suportul nutritiv asigurat prin aportul exogen de substante nutritive.

Sistemul respirator

Respiratia include trei etape: respiratia pulmonara, transportul gazelor, respiratia tisulara. In eforturile intense si de scurta durata aportul de oxigen este mai putin important, spre deosebire de eforturile de lunga durata si de intensitate medie, eforturi specifice fitness-ului. In repaus consumul normal de oxigen este de 250 ml/min. In efort submaximal un adult tanar neantrenat ajunge la un consum de oxigen de 3600 ml/min, in timp ce un adult tanar antrenat ajunge la 4000 ml/min, iar un maratonist pana la 5100 ml/min. Cantitatea de oxigen necesara unui maratonist, de exemplu, este asigurata de un ritm de ventilare pulmonara de aprox. 100 - 110 l/min.

Diferenta de "fitness respirator" dintre o persoana sedentara si un maratonist este de aprox. 45%, in conditiile in care capacitatea respiratorie maxima este cu 50% mai mare (150-170 l/min) decat nivelul maximal de ventilare pulmonara.

Sistemul cardio-vascular

Sistemul cardiovascular are functia de a asigura necesarul de oxigen si substante nutritive la nivel muscular in timpul exercitiului fizic. In repaus fluxul cardiac este de 5 l/min in cazul unui tanar, iar in timpul efortului un tanar cu un fitness scazut are un flux cardiac de 23 l/min spre deosebire de un tanar cu un fitness bun - maratonist (30 l/min) si chiar mai ridicat in ciclism. Diferenta de aproape 40% in favoarea persoanelor cu un fitness bun rezulta din adaptarea la efort a sistemului cardiovascular prin cresterea volumului camerelor inimii (atrii si ventricole) si a masei acesteia cu 40%. Hipertrofia muschiului cardiac se realizeaza in eforturi de anduranta.

Sexul

In general, valorile cantitative ale diferitilor indicatori pentru femei (forta musculara, ventilatie pulmonara, pompa cardiaca) reprezinta aprox. ¾ din valorile inregistrate la barbati. Totusi valorile fortei de contractie maximala, masurate pe centimetru patrat de sectiune musculara transversala sunt cuprinse intre aceleasi valori (3-4 kg/cm²), in cazul ambelor sexe. In cazul performantei musculare totale, diferenta consta in faptul ca, in cazul barbatilor, un procent superior din masa corporala sunt muschi. Aceasta diferenta are o explicatie endocrina:

• testosteronul - este un hormon specific masculin si are un puternic efect anabolizant, fovorizeaza cresterea depozitelor proteice in tot corpul, dar mai ales in muschi;
• estrogenul - este hormon specific feminin care stimuleaza depunerile de tesut adipos in special la nivelul sanilor, soldurilor si subcutanat.

Varsta

Nivelul fitness-ului difera in functie de obiectivele fiecarei categorii de varsta. Pentru un tanar fitness inseamna capacitatea de a face fata efortului impus de activitatea scolara si sociala specifica varstei, in cazul unui sedentar; in cazul unui sportiv, la aceasta se adauga si atingerea unor performante sportive.

Pentru un adult tanar fitness inseamna capacitatea de a finaliza o zi de munca, sau o saptamana, cu o activitate fizica in mod regulat; in fine la varsta a III-a fitness inseamna capacitatea de a desfasura, fara ajutor, activitatile zilnice si de a trece cat mai usor peste perioadele de boala, mai frecvente la aceasta varsta.

Intrebari curs V DEZVOLTAREA FIZICA SI COORDONATELE FITNESS-ULUI

1. Care sunt obiectivele cresterii si dezvoltarii fizice ?

a. -.

b. realizarea armoniei, proportionalitatii in cadrul fiecarei categorii de indici.

c. -.

d. obtinerea si mentinerea unei .. corecte, in desfasurarea diverselor acte motrice.

e. -.

f. optimizarea .. ale organismului si in mod special al functiei respiratorii.

2. Ce sunt si care sunt indicii somatici (morfologici) ?

a. indici somatici (morfologici): se vad, se observa cu ochiul liber, se obtin prin masuratori: lungimea segmentelor.

b. -.

c. -.

d. sistemul muscular: muschii reprezinta

3. Ce sunt si care sunt indicii functionali (fiziologici) ?

a. indici functionali (fiziologici) sunt motorul organismului, nu se observa cu ochiul liber. Se pun in evidenta cu mijloace specifice de investigatie privind: .

b. .. El controleaza si coordoneaza miscarea.

c. sistemul cardiovascular sangele, inima si vasele sanguine. Functia sa consta in alimentarea organismului cu hrana si oxigen si in indepartarea compusilor reziduali. (descris mai sus)

d. -.

e. -.

f. sistemul hormonal: un set de glande care secreta hormoni. Acesti compusi chimici participa la controlul proceselor ce se desfasoara in organism.

g.. - .. Rolul lui este de a descompune alimentatele in compusi necesari pentru obtinerea de energie si pentru cresterea si regenerarea organismului.

h..-.. De exemplu, prin respiratie se elimina dioxidul de carbon. Noi adaugam aici si pielea., care prin transpiratie indeplineste un rol de excretie si de eliminarea a toxinelor.

4. Rolul sistemului osos in dezvoltarea umana ?

a. -.

b. -.

c. -.

rolul sistemului muscular ?

a. -.

b.-.

6. Ce rol au muschii voluntari ai corpului si care sunt cei mai importanti ?

a. -.

b. actioneaza ca urmare a unei comenzi constiente, de exemplu cand vrem sa alergam sau sa sarim.

c. sunt numiti .

b. deltoizi, biceps, abdominali, cvadriceps, pectorali, dorsal mare, trapez, triceps brahial, fesieri, biceps femural, gastrocnemian.

7. Cum se produce miscarea?

a. originea reprezinta ..

b. insertia este locul de fixare pe osul mobil. In timpul contractiei insertia se deplaseaza spre origine.

c. -.

d. cand muschiul se contracta el deplaseaza osul

e. muschii lucreaza

8. Care este rolul sistemului nervos ?

a. -.

b. prin functia reflexa, care sta la baza activitatii sale, sistemul nervos contribuie la realizarea unitatii functionale a organismului si a echilibrului dinamic dintre organism si mediul inconjurator.

c. Sistemul nervos, unitar ca structura si functie, este subimpartit in:

sistemul nervos al vietii ..

sistemul nervos al vietii .

9. Care sunt componentele sistemului cardiovascular si care este rolul sau ?

a. -.

b. -.

10. Care sunt proprietatile muschiului cardiac?

a. - .
b. conductibilitatea este proprietatea miocardului .
c. -.

d. contractibilitatea este proprietatea miocardului de a se contracta atunci cand este stimulat adecvat. Contractiile miocardului se numesc.

11. Din ce este alcatuit sangele ?

a. -.

b. -.

c. din gaze.

12. Din ce este compus sistemul limfatic si care este rolul lui ?

a. -.

b. vasele limfatice  .

c. sistemul nostru limfatic este complementar sistemului

d. pe langa faptul ca ajuta la mentinerea unui volum constant de sange, limfa contribuie si la

e. caile limfatice au pe langa rolul de .

f. cea mai importanta functiei a limfei este..

13. Din ce este compus si care este rolul sistemului respirator ?

a. .. formeaza sistemul respirator

b. rolul sau consta in ..

c. respiratia este Reactiile de combustie din interiorul celulelor asigura degradarea alimentelor si producerea de energie.

14. Cum se produce procesul de inspiratie si expiratie ?

a. In timpul miscarii inspiratorii are loc

b. Miscarea expiratorie (expiratia) reprezinta .

1 Rolul sistemului hormonal, care este ?

a. sistemul hormonal este reprezentat de glandele endocrine care prin secretia lor (hormonii) participa la ..

b. ..alcatuind sistemul endocrin.

c. fiecare glanda are ..

16. De ce este responsabil tubul digestiv?

a. -.

b. -.

c. -.

d. circulatia sangelui prin segmentele tubului digestiv in vederea transportului substantelor absorbite;

e. controlul

17. Care este rolul sistemului excretor ?

a. -.

b. elimina prin: piele, si intestine a reziduurilor rezultate

18. Care sunt coordonatele fitness-ului ?

Raspunsuri curs V DEZVOLTAREA FIZICA SI COORDONATELE FITNESS-ULUI

1. Care sunt obiectivele cresterii si dezvoltarii fizice ?

a. realizarea armoniei intre cele doua categorii de indici: somatici (morfologici) si functionali (fiziologici);

b. realizarea armoniei, proportionalitatii in cadrul fiecarei categorii de indici;

c. mentinerea unui tonus muscular optim;

d. obtinerea si mentinerea unei atitudini corporale, globale si segmentare, corecte, in desfasurarea diverselor acte motrice;

e. prevenirea si dupa caz, corectarea tuturor atitudinilor fizice deficiente si a unor deficiente fizice de grad usor si mediu;

f. optimizarea marilor functii ale organismului si in mod special al functiei respiratorii.

2. Ce sunt si care sunt indicii somatici (morfologici) ?

a. indicii somatici (morfologici) se vad, se observa cu ochiul liber, se obtin prin masuratori: talia, greutatea, perimetre si diametre la diferite niveluri, lungimea segmentelor;

b. sistemul osos (I): oasele si articulatiile. In absenta oaselor corpul ar fi lipsit de forma;

c. sistemul articular : zonele unde se intalnesc doua oase;

d. sistemul muscular (II) : muschii reprezinta tesuturile prezente in jurul oaselor. Ei actioneaza asupra oaselor, determinand mobilizarea lor.

3. Ce sunt si care sunt indicii functionali (fiziologici) ?

a. indicii functionali (fiziologici) sunt motorul organismului, nu se observa cu ochiul liber. Se pun in evidenta cu mijloace specifice de investigatie privind frecventa cardiaca, frecventa respiratorie, capacitatea vitala, tensiunea arteriala;

b. sistemul nervos (III): creierul, maduva spinarii si reteaua de nervi. El controleaza si coordoneaza miscarea;

c. sistemul cardiovascular: sangele, inima si vasele sanguine. Functia sa consta in alimentarea organismului cu hrana si oxigen si in indepartarea compusilor reziduali;

d. sistemul limfatic (V): este un alt sistem de vase al corpului care conduce limfa prin corp. Functionand in stransa legatura cu sistemul circulator, el asigura un serviciu vital secundar de transport, scurgere si regenerare;

e. sistemul respirator (V): plamanii si caile respiratorii. Are rolul de a prelua oxigenul din atmosfera;

f. sistemul hormonal (VI): un set de glande care secreta hormoni. Acesti compusi chimici participa la controlul proceselor ce se desfasoara in organism,

g. sistemul digestiv ( VII): tubul digestiv si glandele anexe. Rolul lui este de a descompune alimentatele in compusi necesari pentru obtinerea de energie si pentru cresterea si regenerarea organismului;

h. sistemul excretor (VIII): plamanii (sunt tratati de unii autori ca facand parte din componenta aparatului excretor), rinichii si intestinul. Functia sa consta in indepartarea (excretia) reziduurilor din organism. De exemplu, prin respiratie se elimina dioxidul de carbon. Noi adaugam aici si pielea., care prin transpiratie indeplineste un rol de excretie si de eliminarea a toxinelor.

4. Rolul sistemului osos in dezvoltarea umana ?

a. este structura de baza care sustine corpul uman;

b. sau reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotie;

c. articulatiile permit miscarea.

rolul sistemului muscular ?.

a. muschii reprezinta tesuturi prezente in jurul oaselor

b. muschii actioneaza asupra oaselor, determinand mobilizarea lor si permit miscarea.

6. Ce rol au muschii voluntari ai corpului si care sunt cei mai importanti ?

a. sunt muschii atasati de oase si care determina miscarile lor, in timpul exercitiilor fizice;

b. actioneaza ca urmare a unei comenzi constiente, de exemplu cand vrem sa alergam sau sa sarim;

c. sunt numiti si muschi striati sau scheletici;

b. deltoizi, biceps, abdominali, cvadriceps, pectorali, dorsal mare, trapez, triceps brahial, fesieri, biceps femural, gastrocnemian.

7. Cum se produce miscarea?

a. originea reprezinta locul de fixare al muschiului pe osul fix;

b. insertia este locul de fixare pe osul mobil. In timpul contractiei insertia se deplaseaza spre origine;

c. muschiul actioneaza de obicei, la nivelul articulatiilor. Un capat este atasat de os fix, celalalt de un os mobil;

d. cand muschiul se contracta el deplaseaza osul mobil;

e. muschii lucreaza in perechi sau in grupuri. Ei lucreaza in perechi pentru ca un muschi poate doar ori sa traga ori sa impinga.

8. Care este rolul sistemului nervos ?

a. receptioneaza, transmite si integreaza informatiile din mediul extern si intern, pe baza carora elaboreaza raspunsuri adecvate, motorii si secretorii;

b. prin functia reflexa, care sta la baza activitatii sale, sistemul nervos contribuie la realizarea unitatii functionale a organismului si a echilibrului dinamic dintre organism si mediul inconjurator;

c. Sistemul nervos, unitar ca structura si functie, este subimpartit in:

sistemul nervos al vietii de relatie (somatic), care asigura echilibrul organismului cu conditiile variabile ale mediului;

sistemul nervos al vietii vegetative, care regleaza permanent activitatea organelor interne.

9. Care sunt componentele sistemului cardiovascular si care este rolul sau ?

a. componentele sistemului cardiovascular sunt: inima, vasele de sange si sangele formeaza aparatul circulator;

b. rolul sau este de a conduce oxigenul, si substsntele hranitoare prin organism.

10. Care sunt proprietatile muschiului cardiac?

a. ritmicitatea este proprietatea cordului de a se contracta succesiv ca urmare a impulsurilor contractile generate de nodul sinoatrial. Aceste impulsuri sunt urmarea unor modificari metabolice care au loc in sistemul excitoconductor;
b. conductibilitatea este proprietatea miocardului in special a tesutului nodal de a conduce unde de contractie de la nivelul nodului sinoatrial in intreg cordul;
c. excitabilitatea este proprietatea miocardului de a raspunde printr-o contractie la stimuli adecvati;

d. contractibilitatea este proprietatea miocardului de a se contracta atunci cand este stimulat adecvat. Contractiile miocardului se numesc sistole, iar relaxarile diastole.

11. Din ce este alcatuit sangele ?

a. plasma, eritrocite, hemoglobina, leucocite, trombocite;

b. hemoglobina;

c. din gaze.

12. Din ce este compus sistemul limfatic si care este rolul lui ?

a. sistemul limfatic este compus dintr-o retea de vase limfatice, organe si tesuturi limfatice specializate, incluzand timusul, splina si amigdalele;

b. vasele limfatice aduna din tesuturi surplusul de lichid, cunoscut sub numele de limfa. Peretii capilarelor sunt foarte subtiri si permeabili, astfel incat moleculele si particlulele mari, incluzand bacteriile, care nu pot patrunde in capilarele sanguine, sunt transportate prin limfa;

c. sistemul nostru limfatic este complementar sistemului de circulatie a sangelui, dar complet separat de acesta si functioneaza in moduri complet diferite;

d. pe langa faptul ca ajuta la mentinerea unui volum constant de sange, limfa contribuie si la transportul substatelor nutritive prin corp;

e. caile limfatice au pe langa rolul de absorbtie a grasimilor si cel de a absorbi o serie de substante introduse accidental (toxine, microbi) sau in scopuri terapeutice (injectii). Ganglionii limfatici interpusi opresc aceste substantele straine;

f. cea mai importanta functiei a limfei este combaterea infectiilor.

13. Din ce este compus si care este rolul sistemului respirator ?

a. nasul, faringele, traheea, bronhiile si plamanii si caile respiratorii formeaza sistemul respirator;

b. rolul sau consta in aportul de oxigen pentru miliardele de celule ale corpului si eliminarea dioxidului de carbon;

c. respiratia este o functie vitala a organismului, prin care nu poate stoca oxigenul, dar are nevoie de aportul continuu al acestui gaz pentru un numar mare de reactii biochimice. Reactiile de combustie din interiorul celulelor asigura degradarea alimentelor si producerea de energie.

14. Cum se produce procesul de inspiratie si expiratie ?

a. In timpul miscarii inspiratorii are loc cresterea volumului cutiei toracice si o crestere a volumului pulmonar. Expansiunea plamanilor si cresterea volumului lor in cursul inspiratiei au drept consecinte o scadere a presiunii aerului din interiorul plamanului sub presiune atmosferica (aproximativ cu 2-3 mm Hg) realizandu-se astfel un gradient de presiune datorita caruia aerul atmosferic patrunde in interiorul plamanilor;

b. Miscarea expiratorie (expiratia) reprezinta miscarea de sens contrar inspiratiei, in cursul careia are loc revenirea la volumul initial al cutiei toracice si al plamanului. In conditii de repaus, expiratia este un act pasiv ce nu necesita contractia musculaturii respiratorii.

1 Rolul sistemului hormonal, care este ?

a. sistemul hormonal este reprezentat de glandele endocrine care prin secretia lor (hormonii) participa la controlul proceselor ce se desfasoara in organism;

b. glandele endocrine sunt unitati functionale formate din mai multe celule care pot secreta hormoni, localizate in diferite regiuni ale corpului alcatuind sistemul endocrin;

c. fiecare glanda are o functie specifica care contribuie la mentinerea echilibrului mediului intern si a supravietuirii organismului uman.

16. De ce este responsabil tubul digestiv?

a. deplasarea alimentelor prin tractul alimentar;

b. secretia sucurilor digestive si digestia alimentelor;

c. absorbtia produsilor de digestie, a apei si a electrolitilor;

d. circulatia sangelui prin segmentele tubului digestiv in vederea transportului substantelor absorbite;

e. controlul acestor functii prin intermediul sistemului nervos si endocrin.

17. Care este rolul sistemului excretor ?

a. are rolul de a elimina prin plamani si rinichi

b. elimina prin: piele si intestine a rezidurilor rezultate

18. Coordonatele fitness-ului sunt: sistemul muscular, sistemul respirator, sistemul cardio-vascular, sexul si varsta.