Consilierea individuala si consilierea de grup - Consilierea individuala- caracteristici

Consilierea individuala si consilierea de grup - Consilierea individuala- caracteristici

1 este un proces interactiv;

2.consilierul trebuie sa fie neutru fara a se baza pe interese personale si neinfluentabil;

3.nu trebuie sa aiba o atitudine superioara si trebuie sa transfere sentimentul de responsabilitate sportivului, deoarece "el" decide.

4.sportivul trebuie sa cunoasca foarte bine rolul consilierului si sa constientizeze faptul ca procesul de consiliere are loc intr-un cadru confidential si securizat.

Consilierul incepe prin a cunoaste punctele tari ale sportivului, puncte pe care trebuie sa le descopere prin comunicare si chiar observarea sportivului la antrenament si in concurs.

Consilierea, pe langa discutiile cu consiliatul, implica si o ampla colaborare cu antrenorul, pentru a scoate in evidenta urmatoarele aspecte:

- obiectivele proiectului;

- o scurta informare cu privire la necesitatea atingerii acelor obiective;

- ce anume informatii si date au fost colectate si cum au fost ele colectate si analizate;

- ce demonstreaza informatiile colectate;

- cum a fost facuta evaluarea activitatii sportive si cine a fost implicat;

- daca au fost atinse obiectivele fixate la inceput;

- ce alte rezultate au fost atinse;

- ce noi necesitati, din care ar rezulta noi obiective, au aparut pe parcursul proiectului si ce anume isi propune organizatia sportiva sa intreprinda in legatura cu ele;

- ce recomandari se fac pentru viitor.

Informatiile colectate deja la momentul evaluarii in activitatea de monitorizare sunt:

- statistici;

- rapoarte scrise si note asupra unor evenimente si diferite activitati;

- jurnale de activitate;

- liste de contact;

- chestionare;

- inregistrarea aspectelor negative din comportamentul si activitatea sportiva a consiliatului.

Colectarea de noi informatii la momentul evaluarii fac referire la: chestionare, interviuri, fotografii, inregistrari video.

Consilierea de grup

Viata sportiva cunoaste foarte frecvent situatiile caracteristice ale grupului (in speta echipa) sudat, dezbinat, dezorientat sau in curs de a-si dobandi "personalitatea".Se cunoaste de asemenea ca nu se poate forma o " echipa" si un "stil" decat cu mult efort si intr-un timp de doi-trei ani.

Dupa M. Epuran si col., 2001, principalele caracteristici ale grupului sportiv sunt:

1. volum mic sau numar restrans de sportivi, corespunzator specificului sportului. Volumul restrans si relativ limitat la cifre reprezinta o conditie pentru primirea de noi membri prin eliberarea altora si, desigur, creeaza fenomene de "rezistenta" sau "competitivitate" la aceste primeniri;

2.caracter primar- relatiile in sanul grupului fiind directe, constituite intr-un sistem liber si nemijlocit; comunicarea din cadrul echipei sportive este de factura deosebit, mai ales in timpul desfasurarii jocului, cand acesta are un caracter gestual-motric cu semnificatii tehnico-tactice si sunt orientate spre atingerea scopului performantial.

Despre un jucator complet se spune ca stapaneste un vocabular bogat de miscari si ca stie sa "se exprime" motric. Dialogul sau conversatia cu colegii se face direct, prin actiuni corporale care sunt in acelasi timp semnale si simboluri ce invita la raspunsuri consonante.

3. nespontan, creat cu scop special si anume nevoia de performanta;

4.dinamica specifica- membrii echipei se integreaza in colectiv atata timp cat pot fi activi si suficienti. Cand imbatranesc altii le iau locul.

5. componenta eterogena determinata de variabilitatea varstei, profesiei, nationalitatii;

6.adeziunea benevola si obligativitatea morala- membrii grupului trebuie sa respecte norme de conduita, norme stabilite prin traditie si eventual- consemnate intr-un regulament acceptat de toti;

7. componentii grupului sportiv pot fi membri ai altor grupuri;

8.durata nelimitata- grupul sportiv se constituie pe un timp nedeterminat chiar daca indivizii care-l compun vor pleca lasand locul altora.

Cunoasterea structurii de personalitate a fiecarui sportiv din echipa este utila pentru ca si comunicarea interpersonala este mai eficienta la acelasi nivel de exprimare a ego-ului. Alcatuirea egogramei este benefica consilierului

Exemplu de tranzactie intre consilier -antrenor si sportiv-consiliat:

Antrenorul: "de ce te intorci atat de tarziu, fara sa-mi fi cerut voie"

Sportivul: "n-am avut timp sa va anunt, desi mi-am propus".

Tranzactie ascunsa (neverbalizata):

Antrenorul: "aici eu comand"

Sportivul: "nu mai fac, iarta-ma, am fost distrat"

Cum ar fi trebuit sa fie schimbul de replici:

Antrenorul: "e cam tarziu, maine trebuie sa fii in forma, la antrenament".

Sportivul: "de acord, dar azi mi-am permis o mica incalcare a regulii".

O alta modalitate de comunicare se refera la adoptarea atitudinilor fata de altii in functie de imaginea pe care o are fiecare fata de propria persoana. Atitudinile ca si comportamentele fata de altii depind de reprezentarile despre noi: daca ne vedem superiori, inteligenti, ii vedem pe ceilalti inferiori noua; invers, daca ne consideram modesti, neinsemnati, ii apreciem pe ceilalti superiori.

Leroy, 1951 si Benjamin, 1979 citati de M Epuran, 2001, descriu un model al caracteristicilor individuale- procese intrapsihice- care influenteaza in mod corespunzator raporturile interpersonale. P. Scilligo, 1982, 1986, citat de acelasi autor a studiat caracteristicile psihice ale voleibalistilor si a constatat ca sportivii cu un nivel performantial au si atitudini de colaborare, intelegere si autonomie controlata.

Fig. Nr. 1 Cum se comporta subiectul fata de ceilalti

Trasaturile psihice corespunzatoare sportivului vis-a vis de atitudinea celor din jurul lui, se stabilesc prin chestionare adecvate din care poate sa rezulte trasatura dominanta care face referire directa la:

- libertate;

- autonomie amicala;

- dragoste;

- influenta cordiala;

- control;

- putere ostila fata de altii;

- ura;

- autonomie ostila.

SEMINARUL NR 5

Tema seminarului Cai de maximizare a consilierii individuale si de grup

Discutii deschise fara inhibitii;

Evitarea discutiilor in contradictoriu;

Evidentierea in limite normale a progreselor realizate de sportiv, eliminand subminarea sau supraevaluarea.

Referat: Consilierea liderului formal- in conditii de criza (momentul in care nu mai este recunoscut de echipa ca lider, urmare a unor greseli) (minim 3 pagini).