EFECTE ALE PRACTICARII ACTIVITATILOR FIZICE SI SPORTULUI

EFECTE ALE PRACTICARII ACTIVITATILOR FIZICE SI SPORTULUI

Cuvinte cheie: socializare, sanatate, valori morale, sport si activitati motrice

Rezumat

Diversitatea efectelor practicarii sportului si activitatilor fizice se regaseste in diversitatea sferelor pe care le influenteaza. Problemele esentiale abordate fac referire la unitatea relatiei fizic-psihic, absolut necesara in dezvoltarea personalitatii individuale, la importanta motricitatii in dezvoltarea unui corp frumos si mentinerea lui in stare de sanatate, la rolul sportului si activitatilor fizice in socializarea omului prin dezvoltarea unor calitati recunoscute ca importante in societate si care pot fi transferate in alte sfere sociale precum si la impactul acestor efecte asupra diferitelor categorii de populatie care practica sport si exercitii fizice.

Introducere

Orice societate se confrunta cu probleme de transformare si transferare a conventiilor sale sociale dominante (moravuri, valori, norme, cunostinte, deprinderi) catre generatiile care succed la viata. Invatarea si experientele dintr-o anumita perioada de viata tind sa influenteze ce se intampla mai tarziu. Ca dimensiune formala a educatiei, educatia fizica incepe cu perioada prescolara si continua pe intreg traseul educational. Interesul sporit pentru activitatile motrice sub diferite forme si practicarea acestora pe parcursul intregii vieti pune in valoare si alte dimensiuni ale educatiei fizice: nonformala si permanenta. Importanta educatiei fizice si sportului rezida din efectele pozitive pe care le produce o practica permanenta in randul tuturor categoriilor de cetateni, fiind o activitate preferata nu doar de tineri, ci si de persoanele in varsta, de persoanele cu handicap sau de cele cu diferite afectiuni motorii.

Particularitatile care diferentiaza sportul de alte domenii si caracteristicile sale, uneori mai putin vizibile si mediatizate, constituie apanajul necesar in dezvoltarea psiho-somatica a omului si in formarea personalitatii lui.

In societatile moderne, sportul devine tot mai important, in conditiile in care tot mai multi oameni il practica, frecventeaza arenele sportive, citesc despre sport sau il privesc ca spectatori. Practicat in scoli, dar si in timpul liber, sportul a devenit o profesie, insemnand nu numai implicare activa, ci si participare la spectacolul oferit de acesta.

Efecte ale socializarii prin sport si activitate fizica

Teoria invatarii sociale a demonstrat ca socializarea se face cel mai bine in mediul sportului. Practicarea activitatilor fizice si sportului a creat premisele dezvoltarii acestui mediu, recunoscut ca favorabil socializarii. Socializarea prin sport vizeaza, in egala masura, individul si grupul. O socializare individuala se realizeaza atunci cand individul asimileaza atitudini, valori, conceptii sau modele de comportament specifice grupului sau comunitatii sportive, in vederea adaptarii si integrarii lui. Socializarea grupului, prin extinderea numarului de indivizi practicanti de sport, contribuie la dezvoltarea ramurilor de sport si, implicit, a sistemului. Socializarea prin sport semnifica masura in care atitudinile, valorile, deprinderile si regulile invatate in sport se transfera si se manifesta in alte sfere sociale. Educatia fizica si sportul sunt considerate a fi mijloace de influentare si formare a caracterului uman privind corectitudinea, modestia, curajul si, nu in ultimul rand, lucrul in echipa. In societate, individul dobandeste abilitatea de a-si adapta atitudinile, deprinderile si regulile asimilate in activitatea sportiva, la specificul altor activitati din domenii diferite. Efectul socializator al activitatilor fizice si sportului genereaza o multitudine de efecte pozitive asupra mai multor categorii de beneficiari.

Copiii si tineretul sunt principalii beneficiari ai practicii educatiei fizice si sportului. Copilaria timpurie este perioada in care activitatea motrica are o importanta vitala pentru socializare. In etapa de inceput a vietii, copilul este sensibil la dezvoltarea cognitiva si morala, el isi asuma roluri diferite, invata ca este deosebit de ceilalti si, mai ales, invata sa construiasca relatii cu ceilalti. Acordarea importantei cuvenite jocului si jocurilor in copilarie reprezinta premisa unei dezvoltari sanatoase in plan motric, social si cognitiv. Cerintele fizice necesare jocului si jocurilor permit copiilor sa adopte treptat diferite roluri sociale, care le dau posibilitatea sa dobandeasca priceperi, deprinderi, abilitati, necesare ulterior in contexte mai largi. Jocurile creeaza punti intre joaca spontana si sportul institutionalizat (Sage, 1986). Din pacate, unii parintii considera ca nu este necesar pentru copii lor care 'oricum sunt energici' sa faca exercitii fizice sau sa practice un sport cu atat mai mult, cu cat ei nu au inclinatii fizice in aceasta directie. In aceste cazuri, formele de miscare alese sunt cele oferite, episodic, de vacantele scolare: schiul, patinajul, inotul, jocul cu mingea etc. De cele mai multe ori (este si cazul adultilor), anturajul este cel care-i mobilizeaza pentru o anumita activitate sportiva, dictata in functie de zona geografica (munte, mare) in care isi petrec timpul liber.

Din perspectiva efectului socializator al sportului, organizarea sociala si formele interactiunii sociale sunt mai importante pentru copii decat tipul de activitate sportiva. Dand copiilor mai multe responsabilitati proprii, in organizarea activitatii sportive, acestia isi pot forma, sub o atenta supraveghere, constiinta sociala si etica. Socializarea anticipativa in familie si in grupurile de joaca poate oferi partial raspunsul la intrebarea: 'de ce unii copii incep sa practice sportul si altii nu?'.

Explicatia, privind implicarea in sport, se refera la parcurgerea unui proces 'al implicarii', constituit din mai multe etape: incercarea unui sport (influentata de mass-media, de idoli), inceperea unui sport (sub influenta factorilor din mediul inconjurator), continuarea sportului, stabilirea unui sport anume. In procesul 'implicarii', identificarea motivatiei este o prima conditie necesara care poate sustine practicarea unui sport. De cele mai multe ori, motivele activitatii sportive sunt legate de faptul ca practicarea sportului ofera satisfactii din cele mai puternice si mai diverse. Intr-o prima etapa, motivatia pentru sport poate fi legata, mai intai, de necesitatea de miscare a copilului, de indeplinirea obligatiei scolare si apoi de dorinta de a practica un anumit sport. A doua etapa a activitatii sportive individuale poate fi marcata de trezirea interesului pentru ramura de sport, aleasa odata cu descoperirea unor calitati specifice acesteia. Trairea succesului sportiv, dorinta de performanta si tentatia beneficiilor morale si materiale pe care le poate obtine sportivul reprezinta motivele care atrag indivizii in vederea practicarii sportului. Urmatoarea etapa, cea a maiestriei sportive, incepe cu nevoia de perfectionare, de aprofundare a continutului activitatii sportive din dorinta de imbunatatire a metodologiei antrenamentului, in vederea obtinerii celor mai bune performante. Tendinta de a transmite altor sportivi experienta sportiva acumulata si cunostintele dobandite de-a lungul timpului, reprezinta pentru sportivul de performanta, in cele mai multe cazuri, inceputul carierei de antrenoriat. Pentru ca a devenit o activitate extrem de populara oferind celor care il practica multe ocazii de bucurie, experiente placute, un anume mod de manifestare a sentimentelor si a experientei succesului, sportul a devenit un mediu important de socializare, chiar daca nu se urmareste, in mod constient, efecte de socializare. In acest sens, studii realizate in diferite tari arata ca marea majoritate a copiilor si tinerilor care practica sportul in cluburi sportive traiesc experiente pozitive de distractie si placere, de intrecere si stabilesc relatii sociale cu cei de-o seama sau cu adultii care conduc antrenamentele si competitiile. Viata sociala desfasurata in cadrul activitatilor sportive devine importanta pentru ca sportul ofera un cadru adecvat de formare si mentinere a relatiilor sociale, dezvoltand spiritul de echipa si solidaritatea.

Multe dintre efectele socializarii prin sport se manifesta in conditiile desfasurarii vietii sociale in jurul activitatii sportive propriu-zise si devin mai puternice la cei care se implica in sport pe perioade mai lungi de timp si cu mai multa intensitate. Orientata, in principal, in directia performantei si competitiei, in societatea actuala practicarea sportului capata noi valente motivationale, cum sunt: distractia, practicarea sporturilor extreme, riscul, valorile estetice, comunicarea, o anume integrare sociala etc.

In opinia specialistilor, practicarea activitatilor fizice sau a sportului influenteaza personalitatea tinerilor si creaza efecte pozitive asupra corpului si asupra mintii. Mintea functioneaza la fel ca si corpul. Cand corpul nu mai este antrenat, el nu mai poate fi folosit la fel ca inainte. Acelasi lucru se intampla si cu mintea. Corpul si mintea se afla in stransa legatura, deci, in mod firesc functioneaza la fel. Efectuand exercitii fizice fara concentrare, se pot obtine unele rezultate, dar acestea nu vor fi la fel de benefice ca atunci cand se exerseaza, cu adevarat, pe concentrare. Antrenarea simultana a mentalului si a corpului creaza un dublu efect pozitiv, cu impact asupra intaririi psihicului, respectului de sine, identitatii eului si cu impact asupra unei dezvoltarii corporale armonioase, mentinerii sanatatii si starii de bine. Asadar, practica permanenta de activitati motrice ofera o multitudine de beneficii, contracarand aparitia unor probleme de natura medicala, psihologica, sociologica etc.

De asemenea, s-a demonstrat ca majoritatea sporturilor si activitatilor fizice genereaza si alte efecte pozitive precum, intarirea sanatatii, o stare buna din punct de vedere fizic si psihic la copii, tineri, adulti, persoane cu handicap si persoane in varsta.

La adulti interesul fata de sport si activitatea fizica difera in functie de mai multi factori, cum ar fi: cariera sportiva, educatia, statutul social, ocupatia, timpul.

Caracterul distractiv si bucuria sportului creaza o buna dispozitie, inlatura anxietatea, depresia sau sentimentele negative si contribuie la mentinerea sanatatii corporale in armonie cu psihicul si la obtinerea unor performante superioare in munca.

Practicate in cluburi, sali de fitness sau in aer liber, activitatile fizice constituie mobilul unor contacte frecvente, prilejul de a forma noi relatii sau posibilitatea de imbunatatire a capacitatilor de comunicare. S-au constatat beneficii afective la persoanele ezitante, timide sau lipsite de ambitie, care au comunicat mult mai bine intr-un mediu in care nivelul inferior de autoapreciere nu joaca un rol important, fapt care a contribuit la dezvoltarea conceptului global de sine, facilitand contactele sociale. Adesea, activitatile fizice sunt practicate pentru o imbunatatire a conditiei fizice, in scop profilactic, in cadrul unor programe moderate, cu efecte sociale de implicare in grup si cu modificari ale imaginii corporale ale celor implicati. Conditia fizica presupune 'capacitatea omului de a functiona cu vigoare si voiciune, fara oboseala exagerata, cu suficienta energie pentru a preintampina stresul fizic'(Ulrich, 2000; Epuran, 2005). O buna conditie fizica poate reduce in mod semnificativ riscul dereglarii psihice la adultii de ambele sexe. Exercitiul fizic practicat in mod regulat poate stimula functionarea emotionala astfel incat factorii de stres sa fie mai usor tolerati.

Varsta a treia este acea perioada a vietii pe care majoritatea oamenilor nu si-o doresc sau o doresc sa fie cat mai indepartata. Problemele caracteristice acestei varste sunt, pe de o parte, afectarea tuturor functiunilor (mai mult sau mai putin, in functie de valoarea genetica) si tendinta de imbolnavire, pe de alta parte, in special dupa pensionare, prin pierderea statutului social, pot aparea diverse tulburari legate de izolarea partiala, conducand la depresie, anxietate etc. Practicarea exercitiilor fizice de catre varstnici poate produce doua tipuri de efecte pozitive, cu dublu impact. In primul rand, se incetineste diminuarea functiilor corporale, ameliorand starea de sanatate si se mentine la standarde optime conceptul si constiinta de sine. In al doilea rand, efectele vizeaza influenta benefica directa asupra contactelor sociale ale varstnicilor si impactul terapeutic asupra starii lor mentale, sporindu-le buna dispozitie si diminuandu-le starile depresive etc. Aceste constatari sunt sprijinite de majoritatea gerontologilor, in opinia carora longevitatea este conditionata de modul de viata in proportie de 40%, iar factorii genetici o hotarasc in proportie de 60%. Practicarea exercitiilor fizice pot diminua sau chiar inlatura unele afectiuni sau vicii: depresia si anxietatea, tulburarile de somn si cele alimentare, abuzul de alcool, de tutun si de droguri. De asemenea, se imbunatatesc vizibil toleranta stresului, conceptul de sine si autoaprecierea. Influenta benefica a sportului si exercitiilor fizice practicate moderat sau monitorizate medical la o varsta avansata privesc, in egala masura, sanatatea fizica si mentala si, nu in ultimul rand, contactele sociale.

Influente educativ-formative, norme comportamentale si etica

Educatia fizica si sportul influenteaza dezvoltarea structural-functionala a organismului armonizand indicii somatici si functionali, formand si mentinand o pozitie corporala corecta, un tonus muscular optim si prevenind sau corectand deficiente fizice si nu in ultimul rand combate excesul ponderal si obezitatea. Din punct de vedere al motricitatii, influentele se resimt printr-o mai buna rezistenta musculara si cardiovasculara, forta, viteza, mobilitate, suplete, echilibru. Componenta a educatiei, educatia fizica influenteaza dezvoltarea intelectuala prin formarea unui sistem de capacitati, abilitati si deprinderi de a cunoaste propria persoana, de a (re)descoperi si intelege mediul ambiant, natural si social, de a dezvolta calitati cum sunt atentia, memoria, intuitia, gandirea si creativitatea. La nivel senzorial, se dezvolta acele sensibilitati care produc o mai buna constientizare si o concentrare mai mare, iar la nivelul logicii se dezvolta memoria miscarilor, inteligenta motrica (practica) si aspecte ale gandirii precum: anticipare, rapiditate, intuitivitate, creativitate. Din punct de vedere motivational si volitiv, se modeleaza si se educa atitudini si valori, se creaza capacitati de adaptare si de reglare emotionala, se formeaza convingeri privind rolul exercitiilor fizice in cresterea calitatii vietii.

Prin natura contactelor sociale oferite de diverse sporturi, se considera ca valorile etice si morale, pe care le promoveaza sportul, pot fi infuzate la nivel de individ, de grup, de comunitate si pot fi transferate si in alte sfere ale vietii sociale. Componenta a demersului educativ, sportul contine valori esentiale ale vietii in colectivitate, favorizand integrarea in grup prin asimilarea unor valori, cum sunt: respectul fata de ceilalti, fata de lege (reguli si regulamente), disciplina si autodisciplina. Necesitatea de a dobandi aceste valori este incontestabila. Sustinerea directiilor socializarii prin sport ( Dragnea, A. si col., 2002) reprezinta pentru specialistii domeniului responsabilitati majore: 'educarea unor trasaturi morale, stabilitate emotionala, stabilirea si perfectionarea relatiilor interpersonale, autorealizare si autoimplinire'. Educatia fizica, ca dimensiune importanta a educatiei, sustine educatia interculturala, morala, profesionala si estetica, in timp ce activitatea sportiva trezeste si face sa vibreze sentimentul de mandrie patriotica, indus de victoria sportivilor de mare performanta, in special la concursurile sportive internationale. Olimpismul, prin valorile pe care le promoveaza (egalitatea, echitatea, dreptatea, respectul fata de ceilalti, obiectivitatea, intelegerea si excelenta), se adreseaza tuturor oamenilor, nu numai sportivilor de inalta performanta care reprezinta fiecare natiune la Jocurile Olimpice. Intre sport, etica si morala se creaza, uneori, o relatie complicata, cu rezultate contradictorii. Se observa ca, odata cu varsta, experienta si maiestria profesionala, atitudinea fata de incalcarea regulilor devine mai toleranta si mediul sportiv inspira opinii diferite asupra chestiunilor morale. Se spune ca prin atitudinea constienta a liderului se construiesc calitatile morale ale participantilor. Interventiile pedagogice adecvate pot avea efecte pozitive asupra invatarii fairplay-ului si promovarii comportamenului prosocial de intrajutorare. Sportivitatea sau fairplay, oricum i-am spune, presupune o atitudine demna in infrangere si lipsita de ostentatie in victorie, respect de sine in aprecierea corecta a propriei valori si respect fata de reguli, arbitrii si partenerii de intrecere. Responsabilitatea in aplicarea fairplay-ului vizeaza nu numai sportivii, ci si organizatiile sportive care trebuie sa asigure conditii de sanse egale, securitate, sanatate si antrenament tuturor participantilor la intrecerile sportive. Notiunea de fairplay este vitala in sport. Nu se poate vorbi de socializare in sport daca nu amintim de dezvoltarea unor trasaturi morale (Rez. ONU, 2003).

Adesea, organizatiile sportive se confrunta cu o serie de aspecte negative care umbresc imaginea sportului de mare performanta, a sportivilor si a tarilor pe care acestia le reprezinta si, mai ales, umbresc principiile nobile ale olimpismului. Din nefericire, influente desocializante, de exemplu discriminarile, xenofobia sau flagele, precum drogurile si dopajul, violenta si, in ultimul timp, terorismul care a luat amploare si este tot mai necontrolabil, se manifesta nu numai in viata de zi cu zi, ci si in sfera sportului de inalta performanta.

Dopajul creaza efecte negative, in primul rand, asupra sanatatii dar si asupra fairplay-ului, drogurile ameninta tot mai mult sanatatea tineretului si il desocializeaza iar violenta verbala si fizica manifestata in arena sportiva sau in cadrul extrasportiv aduce prejudicii competitiei, sportivilor, antrenorilor, conducatorilor sportivi, suporterilor si uneori reprezentantilor mass-media.

O posibilitate de diminuare a acestor efecte, in opinia specialistilor, reprezinta promovarea intensiva si constanta in randul tinerilor a valorilor morale ale sportului si a principiilor olimpice, pe care trebuie sa si le insuseasca toti beneficiarii sportului, fie ei practicanti, sustinatori sau spectatori. Valorile morale reprezinta principiile profunde care formeaza esenta a ceea ce suntem. Constiinta oricarei persoane se bazeaza pe sistemul sau de valori care ii determina comportamentul. In opinia specialistilor (Batlan, I., 2000 ; Dragnea si col. 2002), un sistem de valori morale insusit in spiritul principiilor olimpice (egalitatea, echitatea, dreptatea, respectul fata de ceilalti, obiectivitatea intelegerea, autonomia si excelenta) poate determina o estompare a fatetei negative a socializarii, schimband atitudini si comportamente, aducand mai multa toleranta si coeziune printre oameni, care sa fie preocupati mai mult de performanta, realizare, contributie, autodepasire, creativitate, calitate si oportunitate. In ultimul deceniu s-a constatat o scadere a potentialului biomotric al populatiei, avand ca factor principal nepracticarea sportului si a exercitiilor fizice care a determinat cresterea numarului de imbolnaviri (accidentari, scutiri, concedii medicale) si de inapti pentru serviciul militar, cresterea mai multor afectiuni cardiace sau a celor excesiv de obezi. Efectele nefavorabile ale sedentarismului sunt combatute prin actiuni, in favoarea activitatii motrice si practicarii sportului, care sunt promovate in cadrul UE si sustinute atat de guvernele tarilor membre, cat si de tarile aflate in curs de aderare. La nivel national, aceste actiuni sunt promovate in cadrul programelor nationale: 'Miscare pentru Sanatate' si 'Educatie pentru Sanatate in Scoala Romaneasca'. De asemenea, prin Programul National Antidoping se urmareste reducerea si, in final, eliminarea dopajului in sport.

Concluzii

Influentele sportului si activitatilor fizice asupra omului si societatii sunt complexe, in special, datorita efectelor pe care le produce asupra mentinerii sanatatii, formarii si dezvoltarii personalitatii. Timpul a validat efectele pozitive ale activitatilor fizice si sportului asupra conceptului de sine, autoaprecierii, anxietatii, depresiei, tensunii si stresului, increderii de sine, energiei, dispozitiei, eficientei si starii de bine.

Sportul si activitatile fizice contribuie la socializarea oamenilor si, indeosebi, a tinerilor, in conditiile in care exista o buna dirijare. Se spune ca socializarea in sport nu poate fi promovata decat atunci cand sunt puse in evidenta calitati morale. Atitudinile, deprinderile si regulile asimilate in activitatea sportiva pot fi transferate in orice alta sfera sociala si pot fi adaptate la specificul oricarei alte institutii sociale.

Educatia fizica si sportul promoveaza atat respectarea valorilor morale in spiritul olimpic, cat si valori esentiale ale vietii in colectivitate, favorizand integrarea in grup si sociala, respectul fata de ceilalti, fata de lege, (auto)disciplina, capacitatea de comunicare, (auto)evaluare si nu in ultimul rand dezvoltarea si consolidarea sentimentului patriotic, ca urmare a victoriilor obtinute de sportivii romani la competitii internationale.

Abstract

The diversity of the effects of practicing sports and physical activities can be found in the diversity of the influenced areas. The essential risen problems refer to the unity of the relationship physical-psychological, absolutely necessary in the development of the individual personality, in the importance of movement for shaping a beautiful body and maintaining it in a good health status, in the role of sports and physical activities for men's socialization, through the development of some qualities recognized as important for society, which can also be transferred to other social spheres, as well as to the impact of these effects upon different categories of population, who practice sports and physical exercise.

Bibliografie

BATLAN, I., Valorile sportive.-Incercare de intemeiere a axiologiei sportive. Bucuresti, Edit. Semne, 2000

DRAGNEA, A., DTANESCU, M., PATRIKSSON, G., Educatia fizica si sportul, factori de integrare sociala. Bucuresti, Note de curs ANEFS, 2002

DRAGNEA, A. (coordonator), Teoria educatiei fizice si sportului. Bucuresti, Edit. Cartea Scolii, 2000.

EPURAN, M., Modelarea conduitei sportive. Bucuresti, Edit. Sport-Turism, 1990

EPURAN, M., Metodologia cercetarii activitatilor corporale. Bucuresti, Edit. Fest, 2005

HORGHIDAN, V., Problematica psihomotricitatii. Bucuresti, Edit. Globus, 2000

SAGE, G., H., The Effects of Physical Activity on the Social Development of Children. In: Effects of Physical Activity on Children. Champaign, Humain Kinetics Publ., 1986

REZOLUTIA ADUNARII GENERALE ONU, Sportul ca mijloc de promovare a educatiei, sanatatii, dezvoltarii si pacii, 58/5/2003