CUNOASTEREA TRASATURILOR TEMPERAMENTALE, PREMISA A SUCCESULUI IN SPORTUL SCOLAR DE PERFORMANTA

CUNOASTEREA TRASATURILOR TEMPERAMENTALE,

PREMISA A SUCCESULUI IN SPORTUL SCOLAR DE PERFORMANTA

In viata de zi cu zi de multe ori sunt folositi termenii de persoana si personalitate, sensul comun al acestuia din urma fiind o insusire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. Dar utilizarea lor ca termeni psihologici necesita o definire mai exacta a personalitatii.

Se pune intrebarea "Ce este personalitatea?'. Istoria psihologiei, intre anumite limite, se confunda cu istoria raspunsurilor la aceasta intrebare fundamentala. Dupa cum afirma inca Atkinson "Studiul personalitatii nu este numai cea mai ambitioasa, ci si cea mai veche arie de interes din cadrul psihologiei."

Psihologia sportului acorda de asemenea o mare importanta studiului personalitatii. "Specialistii domeniului       s-au convins deja ca pentru marea performanta nu sunt necesare doar calitati motrice, de nivel superior, ci si trasaturi de personalitate compatibile cu exigentele si tensiunea psihica generata de competitia sportiva."

Conceptul de personalitate rezulta din analiza statistica a actiunilor (conduitelor) unui subiect, cautand elementele caracteristice, definitorii pentru individul respectiv.

Intr-un anumit sens, prin personalitate intelegem pe cineva care face dovada unor insusiri - acceptate pozitiv in plan social - prin care se remarca in fata celor din jur. De aceea ne putem pune intrebarea: Performerul sportiv reprezinta o personalitate? Sau: Ce semnificatie are performanta sportiva pentru ca ea sa reprezinte un prilej de afirmare in plan social? Sau: Performanta sportiva reprezinta      un act cu valoare culturala?

Putem afirma ca personalitatea exprima sintetic schemele comportamentale relativ stabile, componente cognitive (de receptie si rezolvare - decizie) dar si de executie. Aceste scheme comportamentale poarta o simultana si tripla determinare bio-psiho-sociala, deoarece adaptarea s-a realizat prin asimilarea mediului natural si social la structurile biologice caracteristice speciei si antecesorilor. Rezultatul asimilarii, acomodarea in ceea ce caracterizeaza un subiect este tocmai suma schemelor comportamentale caracteristice, formate intr-un mediu natural si social specific.

Specialistii in sociologia ori in psihologia sportului, a sportului de performanta raspund afirmativ sau negativ la acest gen de intrebari; un lucru este cert: competitia sportiva la orice nivel s-ar desfasura implica din plin laturi ale personalitatii, in special planul afectiv. Sentimentele traite de sportivi fie in situatie de victorie, fie de esec, trairile suporterilor, toate acestea subliniaza necesitatea studierii laturii psihologice a sportului, astfel incat sa se poata stabili influenta pozitiva pe care sportul o poate avea asupra dezvoltarii personalitatii.

Sportului i se reproseaza de multe ori, mai ales atunci cand se ajunge la marea performanta, ca degenereaza in manifestari negative din punct de vedere etic. Goana dupa performanta cu orice pret sau fanatismul exagerat reprezinta extreme grave, care degradeaza normele de fairplay.

Alteori i se reproseaza ca ar fi un factor care ar duce la instrainarea omului zilelor noastre, intrucat salile de sport, bazinele de inot, stadioanele, lumina artificiala inlocuiesc natura. Sportivul ajunge sa nu mai lupte prin fortele sale, ci e produsul unor teorii si tehnologii care il instraineaza de el insusi.     

Capatand statutul de vedeta, atitudinea sportivului se schimba si el nu este totdeauna pregatit pentru noua sa imagine. Cauta sa se mentina in top prin orice mijloace, unele atat ilegale, cat si nesanatoase, cum ar fi doping-ul. Doar o personalitate puternica poate face ca aspectele negative sa fie tinute deoparte de arenele sportive, iar aceasta se poate construi incepand cu varstele mici.

Dintre diversele manifestari ale personalitatii, cele temperamentale sunt de obicei cele mai accesibile observatiei. Clasificari ale tipurilor de temperament exista inca din antichitate si in buna masura ele sunt valabile si astazi. Astfel, Hipocrate stabilea patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic, coleric si melancolic.

Temperamentul sangvinic ( verbul caracteristic A VORBI )

Este determinat de un sistem nervos puternic, echilibrat si mobil. Se caracterizeaza prin vioiciune, miscari repezi, vivacitate emotionala, ritm constant al activitatii. Bine dispus, adaptabil si eficient, calm si cu bun autocontrol, sangvinicul nu oscileaza in ceea ce intreprinde. Stie sa renunte si sa astepte, fiind in acelasi timp sociabil si nu totdeauna ambitios, dar nici pasiv.

Desi poate fi uneori superficial si instabil in relatiile cu ceilalti, sangvinicul se va adapta usor la antrenamente si competitii, manifestand initiativa si dorinta de succes. In general nu va avea conflicte cu antrenorii si coechipierii, incadrandu-se in normele de disciplina. Nu va protesta la deciziile arbitrilor si nu se va manifesta violent.

Ca aspecte negative se poate semnala faptul ca sportivul cu un temperament sanguin, datorita superficialitatii, pot sa nu ajunga la performante superioare. Chiar in timpul antrenamentelor, daca nu sunt supravegheati, nu executa exercitiile monotone sau care cer un efort deosebit. De asemenea, exista posibilitatea ca acest tip de sportivi sa fie influentat negativ de catre un anturaj nepotrivit, datorita faptului ca este influentabil. De aici necesitatea de a fi controlat si supravegheat riguros, deprins sa munceasca temeinic si sa duca o viata ordonata.

Temperamentul flegmatic ( verbul caracteristic A LINISTI )

Este bazat pe un sistem nervos puternic, echilibrat, fiind un tip calm, lent, care manifesta rabdare in activitate. Angrenat in activitate, este meticulos, inclinat spre amanunte, perseverent. Tocmai datorita perseverentei si capacitatii de concentrare, duce la bun sfarsit sarcinile incredintate si poate ajunge la rezultate de exceptie. Cumpatat si cu simtul masurii, flegmaticul nu manifesta incredere exagerata in fortele sale, apreciind preponderent pe altii. Disciplinandu-si riguros conduita, leaga mai greu prietenii, dar acestea sunt de durata.

Inertia flegmaticului este punctul sau negativ. Se adapteaza mai greu la situatii noi, nu poate trece usor de la o activitate la alta si nu renunta usor la obisnuintele sale.

Avantaje si dezavantaje exista si la acest tip de temperament in activitatea sportiva. Daca pe el se poate conta, avand reactii constante, fiind perseverent, constiincios si manifestand stapanire de sine in situatii cheie, faptul ca este lent poate sa-l defavorizeze, caci uneori este depasit de situatie. Antrenorul va manifesta rabdare cu un astfel de sportiv, performantele aparand uneori mai tarziu.

Temperamentul coleric ( verbul caracteristic A FACE )

Avand un sistem nervos puternic si neechilibrat, colericul se manifesta exploziv, nestapanit si inegal. El trece de la actiuni de intensitate maxima la abandon sau inactivitate. Oscilatiile cu amplitudini mari se manifesta atat in activitate, cat si in plan afectiv. Nerabdator, colericul se poate entuziasma la maxim, iar apoi poate deveni pesimist si chiar suspicios.

Se simte in largul lui cand actioneaza in conditii de risc, chiar daca e necesar un mare consum de energie. Nu accepta monotonia si da randament cand e solicitat in scopuri de mare insemnatate. Bun organizator, are inclinatii spre actiune si spre statutul de lider.

Trasaturile sale negative sunt, pe de o parte, conduita imprevizibila, iar pe de alta parte izbucnirile pe care nu si le poate stapani, ceea ce il face sa nu fie totdeauna agreat in colectivitate.

Temperamentul coleric pare avantajat in activitatea sportiva, care presupune solicitare mare, competitivitate, decizii in situatii de risc. Dar insuccesele inerente pot influenta negativ un astfel de sportiv, acestea, ca si monotonia antrenamentelor ori conditiile privante si stresante putand duce la manifestari ce afecteaza rezultatele: izbucniri violente, conflicte cu adversarii, coechipierii antrenorul sau chiar arbitrii. Cu asemenea sportivi antrenorul trebuie sa manifeste mult tact in activitatea educativa. O grija suplimentara e necesara atunci cand antrenorul insusi poseda acelasi tip de temperament.

Temperamentul melancolic ( verbul caracteristic A GANDI )

Melancolicul poseda un sistem nervos caracterizat prin slabiciune. Fara sa fie vorba de melancolie ca boala psihica, acest tip de temperament manifesta predispozitie catre stari de tristete, mergand pana la depresie. In situatii critice, persoanele cu un temperament melancolic nu dau rezultate pe masura posibilitatilor, esuand mai frecvent decat alte tipuri de temperamente. In conditii obisnuite, actioneaza cu rabdare si constiinciozitate, remarcandu-se printr-o autoexigenta ridicata. Este prezenta o mare sensibilitate si inclinatie spre sentimentalism si chiar o rupere de realitate. Insuccesul poate duce la reverie sau visuri sterile.

Sportivii cu temperament melancolic se caracterizeaza prin aceea ca la antrenamente dau rezultate mai bune decat la competitii, nu din cauza unei mobilizari insuficiente sau superficialitate in pregatire, ci din cauza unei supramotivari care duce la anihilarea initiativei. Ei simt nevoia ca in situatii dificile sa aiba in apropiere persoane in care au incredere - antrenor, parinti sau un anumit coechipier. Antrenorul poate avea o mare influenta asupra unui astfel de sportiv. Pornind de la corectitudinea sa in timpul antrenamentelor, de la dorinta de a-si face datoria, antrenorul il va motiva in timpul competitiilor, astfel incat sa-si depaseasca emotiile si sa dea randamentul scontat.

Precizand ca realitatea demonstreaza ca nu exista tipuri pure de temperament, individul concret prezentand combinatii diferite ale trasaturilor temperamentale, cu anumite dominante, subliniem ca succesul in sport depinde nu atat de temperament, cat de aptitudini si motivatie. Manifestarea unor deficiente de temperament poate fi contracarata prin compensare, prin dezvoltarea unor trasaturi pozitive, a unor atitudini corespunzatoare. Temperamentul este o latura a personalitatii asupra careia greu se poate interveni prin educatie. Sportivul va fi cooptat de antrenor in propria sa formare, activitatea cu el devenind un act de autoeducatie. Potrivit lui Paul Popescu-Neveanu, "afectivitatea ramane principala sfera de evidentiere a temperamentului prin parametrii de sensibilitate, tonus afectiv, stabilitate, profunzimea trairilor", ceea ce duce la ideea ca personalitatea sportivului poate fi modelata prin actiune asupra emotiilor, a trairilor.

M. Zlate face precizarea ca temperamentul exprima "forma de manifestare si nu continutul vietii psihice [.], prin el insusi temperamentul negenerand nici continuturi psihice, nici performante." Colorand viata psihica si punandu-si amprenta asupra ei temperamentul nu-l face pe om bun sau rau, cinstit sau incorect, talentat sau netalentat. Factorii care influenteaza toate aceste trasaturi sunt multi altii si fac obiectul de studiu al psihologiei.

Consideram ca daca echipa care lucreaza cu scolarul mic, alcatuita din antrenor, invatatorul clasei cu profil sportiv, medic, psiholog si alti specialisti are permanent in vedere aceste caracteristici de ordin psihologic, atunci antrenamentul sportiv va fi cu adevarat eficient, iar sportivul angrenat in acest tip de activitate va putea obtine rezultate de succes.

BIBLIOGRAFIE:

Atkinson, Richard si ceilalti - "Introducere in psihologie", Editura Tehnica, Buc., 2002

Holdevici, Irina; Epuran, Mihai - "Compendiu de psihologie pentru antrenori", Ed. Sport -Turism, Buc., 1980

Zlate, Mielu - "Eul si personalitatea", Ed. Trei, Buc., 2004