FACTORII CARE PREJUDICIAZA STAREA DE SANATATE SI PERFORMANTA SPORTIVA

FACTORII CARE PREJUDICIAZA STAREA DE SANATATE SI PERFORMANTA SPORTIVA

Lucrare de specialitate pentru sustinerea examanului de certificare a competentelor profesionale conform ordinului comun M.Ed.C si M.M.S.S.F. nr. 4330 si 543 din 2002

II.FUMATUL

1.Istoric

Oricat de bizar ni s-ar parea, chiar inainte ca tutunul sa fie adus in Europa de Columb si de marinarii sai, fumatul era cunoscut unora din popoarele continentului nostrum. Astfel, istoria consemneaza ca grecii si romanii intrebuintau frunzele de laptuca pe care le "fumau" ca narcotic, iar Herodot semnaleaza faptul ca unii locuitori din insula Araxe respirau emanatiile si fumul rezultate din arderea unor fructe. In Europa, obiceiul fumatului este semnalat chiar mai inainte de anul 1492, cand Cristofor Columb si marinarii sai au adus tutunul, pe care l-au vazut pentru prima oara la debarcarea in Cuba, unde bastinasii obisnuiau sa infasoare foile de tutun , sa le dea foc si arzand mohnit, le duceau la gura si le aspirau. Planta se numea Caoba, denumirea de tabaco fiind rezervata tutunului cu foile tocate marunt si aspirat (prizat). Mult mai tarziu, oamenii de stiinta ii vor da numele de Nicotina tabacum si vor stabili ca face parte din familia Solanaceae. Creste inalta, are foi mari, late, cu codite scurte, insirate regulat pana in varful ramificat al tulpinii, unde stau florile de forma unor palnii, cu petalele unite, rosietice.

Un alt paradox este legat de destinatia "plantei americane". Tutunul a fost trimis de catre ambasadorul Frantei la Lisabona, Jean Nicot, Caterinei de Medicis pentru presupusa sa actiune binefacatoare impotriva migrenei de care suferea regina; ambasadorul o sfatuia sa piseze bine frunzele pana ce va obtine un praf al carui miros va inlatura sigur migrena. Cu alte cuvinte, tutunul a fost cunoscut la inceput ca medicament, nu ca toxic. Istoria consemneaza faptul ca dupa aceasta data, obiceiul prizarii tutunului s-a intins rapid la clasele avute din Franta, dormice sa-si imite regina.

Tutunul, desi nu are nici o valoare nutritive si este destinat arderii, a sustras rapid suprafete intinse de teren in dauna cultivarii unor plante atat de necesare omenirii pentru hrana, pentru existenta. Cultivat in Europa, apoi pe toate continentele, tutunul macina sanatatea, pentru redobandirea careia se cheltuie din ce in ce mai mult.

In tara noastra se crede ca tutunul a fost introdus in perioada anilor 1606. la inceput se fuma cu lulele de lut ars,iar mai apoi turcii introduce fumatul cu ciubuce si narghilele. In Muntenia se percepea un bir,iar in anul 1698 constatam ca se percepea o taxa de 4 lei pentru pogonul cultivat cu tutun in Moldova. Odata cu unirea Principatelor se decreteaza legea monopolului statului,prin care statul preia cultura,fabricatia si vanzarea tutunului.

In anii primului razboi mondial industria tutunului capata un nou impuls atunci cand guvernele tarilor beligerante impart gratuit tigarete trupelor din transee. In timpul si, mai ales,dupa al doilea razboi mondial tutunul castiga noi

pozitii prin extinderea obiceiului de a fuma la femei.

Istoria dezvoltarii tutunului ar fi incomplete daca nu am consemna faptul ca la 400 de ani dupa ivirea sa in Europa se constata o serie de impacte puternice pe taram social, industrial, dar mai ales al sanatatii.

Compozitia fumului de tutun

Asa cum am mentionat,tutunul face parte din familia Solanaceelor,este o planta care creste inalta, are frunze mari,simple,glandulos paroase, iar inflorescenta, paniculat-ramificata. Floarea are culoare rosie sau roza, rareori alba. Ca orice planta, tutunul cuprinde substante glucidice (celuloza, pectine, zaharuri, proteine, alcool, cetone, etc.) si substante alcaloide (nicotina, nicoteina, nicotinina, nicotelina). Deasemenea mai contine acizi organici volatili, uleiuri eterice precum si substante minerale si acizi anorganici. In plus el contine o serie de enzime, catalizatori biochimici, care asigura desfasurarea proceselor de catabolism si anabolism.

Pentru un om doza toxica variaza in functie de particularitatile individuale ale fiecarui organism, precum si de obijnuinta la nicotina. Se considera ca doza mortala pentru un om variaza intre 40 si 60 mg. Prin fumatul unei tigari patrund in caile respiratorii 3-4 mg nicotina, deci doza mortala este cuprinsa in 20 de tigari.

Ajunsa in organism, nicotina actioneaza in primul rand asupra sistemului nervos vegetative, producand paralizia unor celule nervoase situate in ganglionii nervosa ai acestui sistem.

Inainte de a paraliza, celulele nervoase din ganglioni trec printr-o faza de excitatie. Aceasta actiune a nicotinei duce la tulburari la nivelul celor mai felurite organe: inima, vase de sange, stomac, intestine, etc. Nicotina mai actioneaza si asupra sistemului cardio-vascular, favorizand secretia adrenalinei si noradrenalinei din glandele supraonale, care cresc cantitatea lor in sange.

Acesti hormone provoaca accelerarea ritmului cardiac, cresterea ritmului sanguine si a presiunii sanguine, precum si constructia vaselor de sange, producand in cazul intoxicatilor severe, senzatia de stransoare de gat si torace, varsaturi, scaune apoase si frecvente, neliniste, paliditate, dureri de cap, ameteli. Dupa un timp, intoxicatul prezinta o stare de stupoare, cu tremuraturi, contractii musculare, transpiratii, scaderea contractiilor cardiace, iar la 1-24 ore poate surveni moartea.

3. Dinamica epidemiei tabagice

Fumatul, care a capatat multi adepti, mai ales in timpul celor doua razboaie mondiale, s-a raspandit enorm atat in tarile dezvoltate din punct de vedere economic, cat si in cele in curs de dezvoltare, unde a luat forma unei adevarate epidemii.

Astazi, productia de tutun este una din cele mai raspandite din lume. Epidemia tabagismului se caracterizeaza in present prin:

Cresterea anuala a consumului de tigari pe locuitor;

Sporirea numarului de femei care fumeaza;

Practicarea fumatului de catre adolescenti (baieti si fete) sub 15 ani.;

Fumatul tigaretelor se practica si in tarile in curs de dezvoltare;

Tabagismul a devenit un fenomen social complex si o obijnuinta a carei motivatie psihologica pe plan individual esre mai putin explorat.

Tabagismul "lucreaza" de ani in sir la deteriorarea sanatatii individului, generand lent boli degerenative,care ocupa insa primele locuri ale cauzelor de imbolnavire si de deces in sanatatea publica. Sunt recunoscute in present numeroase studii epidemiologice ale tabagismului si s-au adunat suficiente date statistice care confirma existenta unor factori favorizanti care largesc cadrul nosologic al bolii si permit descrierea unor tulburari care ating de predilectie sau populatia cu risc inalt

In aceasta viziune, tutunul constituie in mod neindoielnic, unul din factorii de mare risc, cu toate ca in present nu se cunosc in profunzime mecanismele intime care intervin in geneza unei boli.

4. Actiunea fumului de tutun asupra aparatului respirator

Specialistii de patologie respiratory considera tutunul "un criminal perfect" daca se tine seama ca fumul rezultat din arderea sa este un amestec de substante nocive, cu un continut de 5x10 la puterea 9 particule pe milimetru creeaza o atmosfera poluanta, de concentratie densa, superioara celor mai mari concentratii de aerosoli poluanti urbani.

Fumul de tutun poate fi imaginat ca un agent lezional direct si perfect, care isi indeplineste constincios rolul de vector al substantelor camcerigene, fie al celor chimice, ce altereaza cu timpul compozitia mucusului bronzic si dinamica ciliara, actionand pe pelicula alveolarasi pe dispozitivele menite sa asigure in bune conditii schimburile gazoase si epurarea substantelor toxice.

Actiunea fumului de tutun asupra aparatului respiratorprovoaca faringite, laringite, bronsita, scleroza pulmonara si emfisem pulmonar. Tusea fumatorilor este un fenomen atat de obisnuit, incat nimeni nu-i mai acorda nici o atentie. Bronsita tabagica afecteaza fumatorii pasionati. Tutunul produce la fumatori nu numai iritatii ale mucoasei bronhice insotite de hipersecretie, ci si spasma ale ale branhiilor cu scaderea permeabilitatii,ducand la destinderea alveolelor si, cu timpul, la pierderea elasticitatii iar apoi la efisem. Fumul de tutun are mai ales o actiune ciliostatica, adica paralizia aparatului ciliar al mucoasei bronsice.

Se mai produc inflamatii permanente cu leziuni de bronsita cronica care se agraveaza prin insufienta de drenaj si prin cresterea secretiilor, ajungandu-se astfel la distrugerea alveolelor pulmonare si la emfizemului pulmonary.

Desi nu doresc, numai respirarii aerului ce contine fum de tutun, ci si influentei altor factori, bronsitele cronice sunt intalnite tot mai frecvent la fumatori fata de nefumatori, iar riscul apare proportional cu cantitatea de tutun consumata: 8% bronsita la fumatori, 27% bronsita la fumatori cu consum de 10 g pe zi, 40% bronsita la fumatorii cu consum de 15-24g tutun pe zi, peste 50% bronsita la fumatorii cu consum mai mare de 25g tutun pe zi.

In general, oricare ar fi criteriul de clasificare a fumatorilor, s-a observat ca intotdeauna apare o agravare asimptomelor, indifferent daca este vorba de bronsita cu simptome minore sau majore, la un anumit moment al consumului de tigari. Acest punct periculos pentru un fumator corespunde in medie sfarsitului unei perioade de 15 ani de fumat cu 15-20 tigari pe zi, totalizand aproximativ 100 000 de tigari pe an. Tusea frecventa cu expectoratie abundenta isi mareste brusc intensitatea la categoria de fumatori care depasesc un consum de 100 000 de tigari. Aceasta demonstreaza ca efectele daunatoare ale fumatului apar dupa o anumita sumatie, prin acumularea de zi cu zi a efectelor nocive ale tutunului asupra aparatului respirator. Simptomele de bronsita sunt mult mai frecvente la fumatori decat la fumatorii moderati.

5. Actiunea fumului de tutun asupra aparatului gastric

Inima si vasele sanguine manifesta o sensibilitate sporita la actiunea fumului de tutun. Tulburarile cardiovasculare provocate de intoxicatia tabagica sunt foarte frecvente si prezinta un mare grad de periculozitate. Asupra inimii, actiunea fumului de tutun se manifesta indeosebi prin accelerarea pulsului. Fumatorul reclama palpitatii, batai puternice ale inimii, uneori cu neregularitati.

Una din suferintele cardiace datorate fumatului este angina de piept, care se manifesta prin durere puternica in dreptul inimii insotita de senzatiile de lipsa de aer, durerea da impresia ca striveste inima si spaima. Durerea are deseori iritatii in umar, la brat si spre ultimele doua degete ale maini. Cand nelinistea ajunge la maxim, fruntea este acoperita de transpiratie, dar pulsul ramane regulat, uneori mai accentuat.

Angina de piept datorata tutunului dispare prin suprimarea fumatului, daca nu este asociata cu scleroza arterelor coronare sau are alte cause ce o pot declansa, cum sunt suferintele digestive.

La fumatorii care au avut un infarct, riscul de recidiva mortala poate fi redus la jumatate prin abandonarea fumatului. Evident, se considera ca fumatul nu este decat unul din numerosii factori de risc ce predispun la infarct miocardic, dar el este unul foarte important. Moartea subita prin cardiopatie coronariana, in special la varsta sub 50 ani, este un alt effect al fumatului.

6 Actiunea fumului de tutun asupra aparatului digestiv

Suferintele tubului digestiv datorate fumului sunt astazi mai rare decat in trecut, cand exista obiceiul de a mesteca tutunul sau de a inghitii diferite substante (maceratii sau decocturi) care iritau direct mucoasa bucala sau stomacala. Fumul de tutun actioneaza in primal rand asupra cavitatii bucale, unde se absoarbe nicotina si celelalte substante toxice rezultate prin arderea fumului.

Afectiuni bucale sub influenta fumului de tutun:

degajarea unui miros neplacut de catre fumatorii vechi;

cresterea secretiei glandelor salivare ca urmare a actiunii nicotinei asupra sistemului nervos vegetative, care influenteaza secretia salivara; aceasta poate sa ajunga de 1,5-3 ori mai mare decat in mod normal. Cu trecerea timpului, la fumatorii vechi se constata scaderea sau lipsa secretiei salivare, ducand la uscaciunea gurii;

modificarea pH-ului salivar, evidentiata prin alcanizarea mediului bucal, identical cu cea a produsului altor excitanti alimentari. Alcanizarea salivara este proportionala cu cantitatea de alcaloizi, audroane si cu celelalte substante continute de diferitele sorturi de tutun;

diminuarea procesului de amilaza (enzima care ia parte la procesul de Al al alimentelor) din compozitia salivara. Are loc de asemenea o scadere a ionilor de calciu si potasiu;

marirea procentului de sulfocinati din saliva. Aparitia sulfocinatilor in saliva parotidiana se observa la 6 minute de la inceperea unei tigari;

degradarea dintilor, care isi pierd albetea lor naturala si de cele mai multe ori cad. Tartrul se face face vizibil prin impregnarea cu particule continute in fumul de tutun. Sanctiuni facute in acesti dinti probeaza penetrarea gudroanelor prin foliile emeilului si afectarea lor de un discret proces de paradontoza. Igiena dentara dificitara nu explica in suficienta masura caderea mai rapida a dintilor la fumatori decat la nefumatori;

reducerea numarului de bacterii bucale, ca urmare a actiunii

antiseptice a aldehidei formice continute in fumul de tutun;

modificarea temperaturii bucale.

Fumul tinut in gura este mai putin toxic decat cel aspirat in plamani, dar absorbtia nicotinei la nivelul mucoasei bucale influenteaza terminatiile nervoase ale gustului pe langa alterarea secretiei salivare. Fumatorii vechi au simtul gustului alterat.

La indivizii cu o sensibilitate mare la fumul de tutun are loc un process de inflamare a gingiilor si mucoasei bucale, a limbii sau buzelor, suparatoare mai ales in timpul alimentatiei cu preparate calde sau reci. Dar cele mai importante afectiuni sunt cele care vizeaza modificarile biologice ale mucoasei. In urma actiunii prelungite a fumului de tutun, mucoasa bucala se poate scleroza. Aceasta scleroza este considerata ca o stare canceroasa. Fumul de tutun irita de asemenea, mucoasa faringiana, ii scade puterea de rezistenta, generand faringite permanente, care-i facpe fumatori sa se planga de uscaciunea gatului.

Actiunea fumului de tutun asupra stomacului a facut obiectul a numeroase studii. Astfel, s-a constatat ca fumatul unor doze mici de tutun, desi nu afecteaza mucoasa stomacala, are efecte negative asupra secretiei gastrice. Nicotina inhiba contractile si secretia gastrica.

Dupa cu; este cunoscut, marii fumatori se plang de dureri de stomac, de arsuri si de lipsa poftei de mancare, simptome legate direct de obiceiul de a fuma. Fumatul pe stomacul gol, la care deseori se asociaza cafeaua, este mult mai daunator decat cel de dupa-masa.

Pe terenul gastritei apare ulcerul gastroduodenal. Producerea ulcerului gastric la fumatori este favorizat prin tulburarea de catre adrenalina a circulatiei sangelui in mucoasa stomacullui.

O proasta hranire cu sange a mucoasei scade rezistenta acesteia sip e o astfel de mucoasa fragile poate sa apara si sa se dezvolte ulcerul. Intreruperea fumatului creeaza bune conditii pentru vindecarea ulcderului, dupa cum continuarea obiceiului poate da complicatii de temut, cum este hemoragia ulceroasa.

7.Actiunea fumului de tutun asupra sistemului nervos, a glandelor endocrine si aorganelor de simt

Tutunul este prin exelenta o otrava a sistemului nervos. Acest fapt a fost dovedit atat prin experimentele facute pe animale, cat si prin studii clinice, de fiziologie nervoasa sau anotomopatologie. Modul de actiune al tutunului asupra sistemului nervos se face pe doua cai:

prin actiunea directa asupra celulei nervoase

prin actiunea ce rezulta din spasmele vasculare asupra irigatiilor creierului.

Prezenta nicotinei si a altor produse tabagice in torentul circulator influenteaza terminatiile nervoase la nivelul vaselor unde produc spasme vasculare care au drept urmare instalarea unui deficit in hranire a nervului sau celulei nervoase, actiune ce se manifesta prin tulburari nervoase, cum sunt: greutatea la mers si in miscarea mainilorla jumatate din corp. Deficienta in hranirea creierului se mai face simtita si prin imposibilitatea de a vorbi correct in anumite momente, sau prin slabirea memoriei. Si in aceste cazuri, parasirea totala a obiceiului de a fuma, daca la aparitia afectiunii nu au mia contribuit si alte cause, reprezinta singurul mod de rezolvare.

Actiunea substantelor toxice din fumul de tutun asupra sistemului nervos central s-ar putea schematize in trei stadii:

Oboseala si dificultate in activitatea intelectuala, alaturi de tulburari de somn si dureri de cap. Acestea survin dup ace fumatorul avea initial senzatia ca ii da euforie si il stimuleaza;

Deprimare,care merge spre agitatie,fumatorii sunt nelinistiti,iritati, cautatori fara tel, chiar agresivi. Tulburarile de somn si durerile de cap se accentueaza;

In stadiul acesta memoria este foarte slabita, iar capacitatea intelectuala mult mai redusa; se adauga tulburarile de vedere, de auz si a glandelor endocrine. Fumatorii ajunsi in acest stadiu nu mai sunt capabili de o munca sustinuta si de randament, obosesc repede, se plictisesc de munca.

Deseori la fumatori intalnim afirmatia ca dupa ce fumeaza pot citi sau invata mai bine. Fiziologii au demonstrate insa ca nicotina produce asupra celulei nervoase o actiune de scurta durata; odata cu trecerea acestei senzatii inselatoare fumatorul are o stare neplacuta de scadere a puterii de munca; amintindu-si de starea avuta dupa fumat, fumatorul aprinde o noua tigara. Cu timpul, senzatia inselatoare de bine este din ce in ce mai scurta, fumatorul consuma tot mai multe tigari pentru a inlatura starea neplacuta, fara sa-si dea seama ca tocmai tutunul este cauza tulburarilor pe care le simte.

La fumatori s-a vazut ca, pe langa cresterea secretieide adrenalina, scade senzatia de insulina produsa de pancreas. La sportive de performanta aceste doua modificari glanduare duc la scaderea depozitelor de zahar, lipsind sportivul de sursa unei energi in impul unui efort care se cere sustinut tocmai de zahar; in felul acesta, sportivul nu maid a randamentul scontat pentru performanta cu atat mai mult cu cat fumatorul mai produce si inlocuirea oxihemoglobinei cu carboxihemoglobina in buna parte. Ori, se stie ca cu cat efortul muscular este mai intens cu atat arderile solicita mai mult oxigen, toate acestea conducand sportivul catre esec, crampe musculare, dispnee, tahicardie si senzatie de sufocare. Abandonarea fumatului aduce reintrarea in forma si prin antrenamente progressive obtinerea de performante.

8. Actiunea fumului de tutun asupra organismului femeilor

In cazul femeilor fumatul prezinta unele elemente particulare legate de structura organismului mai fragile decat a barbatului, precum si de rolul pe care il au in perpetuarea speciei.

Expertii au stabilit ca intoxicatia tabagica la femeile gravide joaca un rol nefavorabil, deoarece s-au inregistrat:

Deficiente ponderale la noii nascuti;

Riscuri crescute de malformatii congenitale;

Mortalitate perinatala;

Afectiuni ale cordului si pulmonului fatului;

Avorturi spontane.

Tabagismul matern intervine cu atat mai mult, cu cat numarul de tigarete fumate este mai ridicat. Daca femeia abandoneaza fumatul la inceputul sarcinii nastertea este comparabila cu cea a nefumatoarelor. S-a constatat ca fumatoarele nasc copii cu 200-500 gr mai putin decat copiii nascuti din mame nefumatoare, deoarece fumul incetineste procesul de crestere a fatului.

Cercetarile laborioase arata ca riscurile bolii congenitale sunt de doua ori mai mari la copii proveniti din tata fumator, decat la cei proveniti din tata nefumator, ceea ce sublineaza faptul ca riscurile bolilor congenitale sunt induse in egala masura de tata sau de mama.

De asemenea, studiile incrimineaza fumul de tutun ca unul din factorii ce produc modificari in materialul genetic in masura sa transmita ereditar la urmasi malformatii congenitale printr-o serie de dezordini cromozomiale. Trebuie mentionat si faptul, nu lipsit de importanta, ca la femei fumatul afecteaza si aspectul fizic, estetic. Femeile care practica acest obicei se rideaza prematur, pielea fetei isi pierde elasticitatea, iar muschii acesteia isi pierd tonicitatea, devin flasci. Totodata, degetele si unghiile se ingalbenes, iar dintii se acopera de tartru, se inegresc si se cariaza mult mai repede.

9. Efectele fumului de tutun asupra nefumatorilor

Prin raspandirea obiceiului de a fuma, care prin efectele sale poate sa deterioreze sanatatea unui mare numar de oameni, fumatul s-a transformat dintr-o problema de interes personal, intr-o adevarata problema sociala. In numarul celor expusi neplacerilor si suferintelor pe care fumul de tigara le adduce omului nu trebuie sa includem numai pe fumatori, ci sip e cei din jurul lor, care fara sa vrea respira aerul viciat de tutun.

Analiza fumului de tutun de la extremitatea incandescenta a unei tigari indica, ca aceasta contine mai multe produse de combustie decat fumul aspirat dinn tigara: de cinci ori mai mult oxid de carbon; de trei ori mai mult gudron si nicotina; de patru ori mai mult benzopyren si de patruzecisisase de ori mai mult ammoniac, in afara unor concentratii crescute din multe alte substante nocive, cum ar fi nitrosaninele. Fumul present in atmosfera poluata de fumatori se compune in fum principal din fum lateral, ceea ce inseamna ca fumatorii ameninta si sanatatea nefumatorilor din anturaj, care devin fumatori pasivi.

Expunerea obisnuita a nefumatorului la fumul de tutun nu este atat de mare si se considera ca oamenii sanatosi nu risca prea mult daca exista o ventilatie corespunzatoare. Dar alta este situatia cand se fumeaza in spatii inchise si neaerisite, in prezenta copiilor, a femeilor insarcinate si mai ales a bolnavilor. Bolnavii varstnici suferinzi, nefumatori, asupra carora actioneaza fumul de tutun de la tigaretele celor din jur, risca sa decompenseze o afectiune respiratorie sau coronariana sis a faca accidente majore. Acestea sunt motivele pentru care in multe tari, printer care si Romania, s-au luat masuri de lupta antitabagica.

10. Lupta antitabagica

Din cele mentionate pana acum rezulta ca fumatul este un obicei prost, care devine cu timpul un viciu. Aceasta placere este platita destul de scump prin dereglarile si bolile generate la nivelul plamanilor, fie al aparatului cardiovascular, digestiv si al sistemului nervos. Plantele mor in fumul de tutun, iar animalele erbivore nu se ating de ele din instinct de conservare; numai omul a gasit cu cale sa o cultive, sa o prelucreze si sa imbrace in poleiala o planta daunatoare care nu numai ca nu-i aduce foloase, ci dimpotriva, ii scurteaza viata.

Cu toate eforturile si lupta preventive, cu toate ca in marea lor majoritate cunosc efectele vatamatoare, dovedite, ale acestui obicei, fumatorii se lasa in continuare amagiti de unele actiuni trecatoare si numai aparent binefacatoare ale acestui toxic atat de periculos care este fumul de tigara.

Se apreciaza ca intreaga lupta antitabagica trebuie sa porneasca in primul rand de la o informare obiectiva si stiintific documentate a publicului, larg difuzata in familie, scoli, institutii, amplificata prin mijloacele de comunicare in masa si reluate in teren prin personal medico-social, didactic, etc, toate convergand la inducerea unor schimbari durabile in constiinta, atitudinea si comportamentul fumatorilor.

Lupta antitabagica a determinat o reactie si din partea marilor firme producatoare de tigarete. Pe o parte, ele au lansat tot mai insistent reclame, care insinueaza ca obiceiul de a fuma "este o chestiune de libertate" si ca "tutunul este un produs natural". Pe de alta parte, ingrijorate de posibilitatea de a li se diminua veniturile obtinute ca urmare a ofensivei antitabagice, ale carei efecte au inceput sa se faca totusi simtite, au intreprins o serie de cercetari si au fabricat tigarete cu un continut mairedus de nicotina si gudroane.

III. SUBSTANTELE FARMACOLOGICE

Etimilogic se pare ca dopingul vine din flamandul "to doop" asa cum apare in dictionare in secolul al XVIII-lea. Desigur ca incercarile de a stimula puterea, forta, dorinta de a invinge pot fi gasite inca de la romani, care organizau luptele dintre gladiatori si unde invingatorul, care era adult, cauta prin toate mijloacele sa castige. Se pare ca s-au gasit inscrisuri din care reiese ca in intrecerile in trasurici conducatorii absorbeau o licoare (vin + miere), care le dadea o anumita putere, o anumita agresivitate.

Despre doping in acceptiunea de azi se poate vorbi cam din secolul XX. Astfel, prin anii 1900-1936 in Japonia, sportivii foloseau inaite de competitii cardiotonice si nitrite (vasodilatatori coronarieni); cel de-al II-lea razboi mondial a consfintit efectele anfetaminelor (psihostimulente) asupra sistemului nervos, aviatorii germani, care executau bombardamente de noapte primind aceste substante inainte de plecare in misiuni pentru intretinerea starii de vigilenta si agresivitate. De aici si pana la trecerea in sport nu a fost decat un pas. Postbelic, cand viata sportive si-a reluat cursul a aparut si utilizarea substantelor dopante, amfetaminelor, antidepresivele, simpaticomimeticele s alte analgezice cardio-respiratorii fiind primele grupe de substante folosite de sportive din propie initiative sau la recomandarea unor cadre sportive (antrenori, medici, masori, etc)

In vremea aceea regulamentele anti-doping erau inexistente iar lipsa unor laboratoare de specialitate facilita aceasta actiune (dopaj), in mod nestiintific si plina de riscuri. Cine nu-si aminteste de ciclistul danez Olsem, care la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960 concurand in proba 100 km sosea echipe, pe o caldura inabusitoare de 33 grade Celsius isi pierde viata iar la necropsie se evidentiaza urme de anfetamine in corpul sau. O prima actiune concentrate la nivel European o reprezinta colocviul de la Ouriage-les-Bains din Franta cu care ocazie se da o prima definitie dopajului (folosirea unor substante straine organismului, care pot aduce prejudiciu starii desanatate si eticii sportive) si se stabileste o prima lista de substante dopante, care in principal cuprind: amphetamine si derivate antidepresive analeptice cardio-respiratorii, alcaloizi excitanti ai sistemului nervos (exemplu:sarcina,etc). dar dorinta celor interesanti sa-si creasca performantele sportive pe cai artificiale apeleaza la alte droguri. Prin anii 1960 apare o noua clasa, steroizii anabolizanti (derivati de testosterone) a carei utilizare s-ar putea sa fi avut locin SUA . la inceput tehnologiile de depistare erau ineficinte (gazcromatografia, cromatografia in faza lichida,etc). abia dupa aparitia primelor laboratoare dotate cu sistemul gazocromatografe-spectometrul de masa si reactia Federatiilor Internationale Sportive, se introduce controlul antidoping obligatoriu la marile competitii si adauga listei de mai sus si steroizi anabolizanti.

Pe plan olimpic primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Munchen din 1972 pentru asa-zisele substante conventionale; pentru steroizii anabolizanti primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 cand mai multi sportive isi pierd medaliile de aur (halterofili in principal) la circa o luna de la incheierea Jocurilor Olimpice, ceea ce va crea numeroase discutii, care in final vor duce la o hotarare CIO ce prevede ca rerzultatele controalelor doping sa fie dacute publice in interiorul competitiei, cu exceptia probelor din ultimele doua zile.

Este inceputul unei campanii deschise, care incep din anii 1976-1980 pe de o parte cei ce cauta si gasesc bineinteles (avand mari resurse materiale)noi substante, care nu sunt inc ape lista antidoping si cei de partea cealalta a baricadei, organismele oficiale, care dup ace afla de aceste noi substante le cerceteaza si apoi le introduce pe lista anti-doping. Este clar ca intre aceste operatii este o diferenta de timp de 4-6 ani care este in favoarea celor interesati sa triseze. Introducerea controalelor doping in afara competitiei va reprezenta un nou moment in campania anti-doping. In cele ce urmeaza vom face cateva aprecieri asupra principalelor clase de substante si metode doping.

Stimulente. Cresc starea de alerta, vigilenta, agresivitatea organismului, reduce senzatia de perceptie a oboselii, introduce scaderea autocontrolului si judecatii putand conduce la accidente. Dintre aceste amfitamine, au reputatia cea mai rea putand duce chiar la decese, mai ales in conditii de hipertermie, eforturi epuizante. Amfetaminele simptomatice de timp efedrina si derivati (in doze mari)produc o stimulare mentala, crewsc fluxul sanguine si TA, produc cefalee, tahicardie, anxietate, tremor. Atentie la folosirea unor produse locale (instalatii nazale) sau generale in stari gripale, care contin efedrina, cathina, fenilpropanolamina, etc. Salmeterol, terbutalina, bronhodilatoare folosite current in astmul bronsic sunt admise cu notificare scrisa si certificate medical (pentru salbutamol exista o limita cantitativa de 100 ng/ml de urina).

Narcotice. Heroina,morfina si opioidele (metadona, pentazocina, petidina si compusi inruditi) scad pragul perceptiei algice, produc euforie si dependenta psihica, deprima functia respiratory, produc narcomania.

Agentii anabolizanti-erivati de testosterone de tipul dihidro-clor-methil testosterone, metandienona, nandrolon, stanozol, DHEA etc, sunt folositi inca pentru cresterea masei musculare, a fortei musculare, a puterii, a psihoagresivitatii. Principalele reactii adverse constau in : oprirea cresterii la copii si amenoree primara la fete daca sunt administrate inaintea pubertatii, modificari psihologice, cardiace, hepatice (icter colestatic, tumori hepatice), prostatyice la barbate (cancer) , reducerea functiei testiculare, modificari la fete (hipotrofia sanilor, amenoree secundara, hipotrofia organelor genitale, pilozitate crescuta pe fata si pa corp, modificari ale vocii, suprimarea functiei ovariene etc,). Atentie la nutrientii ce contin agenti anabolizanti ce nu sunt inscriptionati pe cutie sau la consumul de carne de vita hranita cu anabolizant.

Diuretice-provoaca o pierdere rapida de lichide si unele minerale (K,Na) din corp, fiind utilizate mai ales in sportirile cu category de greutate. Prin dilutia urinei poate ingreuna detectia agentilor anabolizanti in urina, dar tehnicile moderne de detectie a dopingului surmoneaza aceasta dificultate.

Hormani peptidici, mimetrici si analogi. Hormonal de crestere hipofizar (somatotropina) este cel mai puternic hormone anabolizant din corpul omenesc. Administrat inainte de pubertate poate induce gigantismul, iar dupa pubertate, acromegalie, reactii alergice, HTA craniana, diabet, tulburari endocrine si de comportament; inainte cand produsul se prepara din hipofize de cadrave a putut induce sindromul Krentzfield-Jacob, insa azi se prepara pe cale genetica.

Gonadotrofina corionica (exemplu: Pregnil)- hormon secretat de placenta, care stimuleaza productia de androgeni in organism (cellule Leydig din testicule la barbati si corticosuprarenale la fete). Se controleaza numai la barbate.

Corticotrofinele (exemplu:ACTH)-sunt hormoni secretati de hipofiza, care stimuleaza secretia de cortizon de catre cortocosuprarenale. In ceea ce priveste cortizonul: administrarea prin injectii, tablete sau supozitoare este interzisa; adminoistrarea prin solutii oculare, auriculare, sau crme-unguente dermatologice,etc. este permisa; administrarea prin spray-uri antiastmatice sau local in infiltratii este supusa notificarii insotita de certificate medicale

Hormoni hipofizari si sintetici (exemplu: LH ) cresc productia de androgeni in corpul uman. O ultima subclasa este cea a inhibitorilor de aromataza care cresc indirect androgenii secretati de corticosuprarenale, in speciala la femei blocand transformarea acestora in estrogeni. Se considera pozitiv numai la barbate.

Eritropoetina -hormon peptidic secretat la nivelul rinichiului, stimuleaza maduva osoasa pentru a produce anumite hematii. Pana in momentul de fata CIO nu a validat metoda franceza pe urina iar unele federatii internationale accepta controlul dublu: sange si urina si declara in caz pozitiv numai atunci cand ambele probe sunt positive.

Insulina - hormonal pancreatic antidiabetic, este folosit pentru efectele anabolizante: este admis numai in cazul in care sportivul prezinta un certificat ca este diabetic insulinodependent.

Dopingul cu sange si derivate de sange-asigura un surplus de hematii, favorizand un aport crescut de O2 la muschi; reactii adverse : soc de incompatibilitate, transmiterea unor boli grave cum ar fi SIDA, hepatita virala B si C, etc.

Transportor de oxigen-si inlocuitori de plasma, induc aceleas efecte ca mai sus.

Alcool -numai la cererea unei organizatii sportive competente

Analgezice locale-cu exceptia cocainei sunt admise chiar impreuna cu 1% adrenalina.controlul doping se efectueaza numai la cererea unei organizatii sportive competente.

Corticosteroizi in infiltratii-sunt admisi cu pbligatia notificarii scrise inainte de control

Beta - blocante- sunt substante care scad tonusul simpatico fiind folosite de unii sportive pentru aceste efecte in afara utilizarii I patologie: hipertensiune arteriala, migrene, tulburari de ritm cardiac, angina pectoriala, etc. controlul doping are loc numai la cererea unor organizatii sportive competente: auto-moto, tir, tir cu arcul, pentathlon, biathlon, inot sincron, sarituri in apa, sarituri cu schiurile, etc. ca reactii adverse mentionam: bradicardia sinusala cu tulburari secundare de irigare cardiaca, cerebrala, hipertensiune arteriala, alergii in special cutanate, etc.

Canpania antidoping a luat proportii in special pe plan economic: sute de milioane de dolari se cheltuiesc annual pe glob pentru aceasta actiune. Merita, nu merita, este greu de raspuns in conditiile societatii contemporane. As reda ca semnificativ raspunsul printului Alexandre de Merode, presedintele CIO cu ocazia unui interviu privind dopajul: "sunt intrutotul de acord cu aceasta campanie mondiala impotriva dopajului in sport, dar nu cred in eradicarea dopajului ci numai in atenuarea acestiui flage si am trei argumente

Sportul olimpic a ajuns o afacere, un spectacol pentru care spectatorii sunt dispusi sa plateasca iar sportivii sunt dispusi sa-si assume orice riscuri privind propia sanatate pentru a satisface exigentele publicului si a castiga din punct de vedere material.

Stiinta este implicate in aceasta actiune si este greu de presupus ca organismele sportive ii pot face fata;

In ultimul rand exprima o parere personala si anume ca trisajul face parte dein fiinta umana.

In tara noastra fiinteaza Comisia National Anti-doping, infiintata in 1966 si reorganizata in 2001 de Ministerul Tineretului si Sportului , care isi desfasoara activitatea in cooperare ci Laboratorul National de control doping ce apartine Ministerului Tineretului si sportului. Activitatea se desfasoara in conformitate cu prevederile Consiliului Europei. Directiile de activitate sunt urmatoarele:- activitate informativ-educative privind dopajul; controale doping prevenite la marile competitii si in afara competitiilor; cercetari in privinta agentilor dopanti.

IV. ALCOOLUL

Bauturile alcoolice au fost folosite aprope in intreaga lume, inca din timpuri stravechi.exista consemnari ale folosirii a acestora de catre vechile civilizatii inca din anul 6000 I.Hr. Producerea vinului isi are originea in Orientul Mijlociu, unde vita-de-vie, dadea roade fara ingrijiri speciale. Vechiul Testament ii atribuie lui Noe plantarea primei culture de vita-de-vie, considerandul si prima persoana care s-a imbatat.

In orasul sumerian Nippun, berea si vinul erau folosite ca bauturi tonice in scop medical si inca din anul 2000 I.Hr., manifestarile religioase ale vechilor egipteni si ale asirienilor includeau petreceri la care se consumau bauturi alcoolice si care durau zile de-a randul.

Unul dintre cei mai populari zei egipteni, Osiris, era considerat a fi primul cultivator al vitei-de-vie sic el care produsese berea din cereale. Este de asemenea interesant de stiut faptul ca un faraon ce a trait acum aproximativ 5000 de ani a scris primul epitaph dedicate unui alcoholic. In Grecia, betia nu era un fapt cunoscut inainte de aparitia noului zeu Dionysos. Prin secolul al VII-lea I.Hr consumarea bauturilor alcoolice devenise o parte importanta a vietii de zi cu zi. Grecii erau insa destul de inteligenti pentru a remartca faptul ca, desi vinul poate crea o atare placuta, poate, deasemenea , sa-l determine pe un individ sa faca lucruri pe care in mod normal nu le-ar fi facut sau chiar sa-si iasa din minti. Filosofi greci, cum ar fi Socrates au Platon recomandau cumpararea si incriminau abuzul de alcool. Oricum, se stie ca sfaturile lor au fost adesea ignorate, intre cei care le-au ignorat aflandu-se si Alexandru cel Mare despre care se crede ca ar fi murit in timpul unei petreceri la varsta de 33 de ani, dup ace cucerise intreaga lume cunoscuta.

E posibil ca betia pe scara larga sa fi dus la caderea Babilonului, in anul 539 I.Hr. Persii au atacat si au distrus orasul in timpul unui festival cand toti locuitorii erau beti. Romanii au fost familiarizati cu vinul de catre greci si, desi ei au cucerit Imperiul Grec, ei au fost de fapt cuceriti de cultura greaca, de zei lor si de dragostea grecilor pentru consumul vinului. Romanii au transformat sarbatorile bahice in manifestari de o amploare necunoscuta la acea vreme, caracterizate prin excese alimentare si de alcool, orgii sexuale, ceremony religioase stranii, crime ritualice.

4.1. Dependenta de bauturile alcoolice

Faptul ca alcooul este un dar al zeilor este o credinta persistenta de-a lungul secolelor. Alcoolul a fost considerat tamaduitor al bolilor, un tonic pentru sanatate, un intaritor in caz de depresie sau tristete, o necessitate in ritualurile religioase. Doar abuzul era incriminat, iar betivii, cei care abuzau de darul lui Dumnezeu, erau priviti ca niste pacatosi. Alcoolul a fost acceptat in timp si alcoolici sau cei care abuzau de alcool erau priviti ca alcatuind o nefericita minoritate de personae cu o personalitate slaba, victime ale propriei lor lipse de lipse de tarie. In 1956, la mai mult de douazeci de ani dupa infiintarea "Alcoolici Anonimi" Asociatia Medicala Americana a recunoscut alcolismul ca fiind o afectiune ce creeza dependenta, desi fusese caracterizata astfel inca din secolul al XIX-lea. Ezista doua tipuri de afectiuni raportate la alcol: alcolismul de tip "gamma" si cel de tip "delta". Comuna ambelor tipuri este "toleranta", ceea ce se refera la faptul ca organismul devine din ce in ce mai putin expus efectelor consumului sustinut de alcool si "adaptarea metabolismului", ceea ce presupune faptul ca organismul isi modifica procesele metabolismului pantru a le adapta prezentei alcoolului. Ambele tipuri duc la dependenta fizica si simptome specifice.

4. Teorii

Una este ca alcoolici sunt victime ale bolii si ca viitorul le va rezerva serioase complicatii. Aceasta teorie este acceptata pe scara larga, darn u se sustine pentru ca toti alcolicii trec prin aceste etape sau nu comporta caracteristicile bolii. Nu explica, de asemenea, de ce unii alcolici sunt capabili sa renunte definitive la baut. Un timp a fost la moda o anumita teorie ce incerca sa explice alcoolismul, sustinand ca alcolicii sufera de tulburari de personalitate si ca aceasta ar fi cauza excesului de alcool. Expertii au fost deacord cu faptul ca nu exista ceva asemanator personalitatii unui alcoolic,dar problemele existente inaintea crearii dependentei vor influenta insanatosirea individului si vor determina reintrarea in societate a acestuia.

Nu este luata in aici calcul posibilitatea ca intr-adevar dependenta de alcool sa aiba la baza mecanisme psihice. Este accept ape scara larga faptul ca abstinenta de la alcool este singura cale practica ce ajuta alcoolicul sa se reintegreze.

Adevarul este ca alcoolismul este termenul folosit pentru a descrie cea mai severa forma de abuzz de alcool si variaza in functie de greutatea fiecarui individ si in functie de starile psihice si psihologice. Comportamentul alcoolicului este anormal, corpul lui reactionand slab la stimuli.

4.3. Efectele alcoolului asupra organismului

Alcoolul afecteaza corpul in doua feluri:

intra in contact cu gura, esofagul, stomacul si intestinele unde are o actiune iritanta si "anestezianta".

doar 20 % din cantitatea de alcool ingerata este absorbita in stomac, restul de 80 % este absorbit prin peretii intestinali direct in sange, ajungand in fiecare celula a corpului.

Fiecare ratie de alcool v-a produce o intoxicatie. Ceea ce face alcoolul sa incetineasca functionarea celulelor si a organelor pana cand ajung sa isi desfasoare activitatea cu mult mai putina eficienta. El afecteaza creierul intervenind in activitatea centrilor care coordoneaza echilibrul, perceptia, vorbirea si gandirea. Produce dificultati in vorbire si erori in procesul de gandire.

In mod paradoxal, desi incetineste functiile organismului, alcoolul duce da disparitia inhibitiilor. Emotiile sunt exprimate mult mai usor, deoarece acea parte a creierului care ne ajuta san e controlam comportamentul este scoasa din functie sau se relaxeaza excesiv astfek incat emotiile devin exagerate. Consumarea alcoolului in cantitati mari maresteriscul aparitiei cancerului gurii, limbii, faringelui, laringelui si al esofagului, probabil datorita actiunii sale iritante bolile ficatului cauzate de axcesul de alcool include infalmarea ficatului, hepatita, ciroza si cancerul ficatului.

Alcoolul mareste riscul aparitiei bolilor de inima, a infarcturilor si determina cresterea presiunii sangelui. Persoanele care consuma alcool in cantitati prea mari au sanse mai mari decat altele sa sufere de anxieteate, paranoia sau depresie. Sansele aparitiei dementei sunt, de asemenea mult crescute.

Pe scurt, organismul se poate adapta efectelor negative produse de alcool.Dupa ceva vreme el devine incapabil sa isi mai pastreze echilibrul si isi vor face aparitia efecte dezastruoase.

Experientele au demonstrate ca riscul avortului spontan este mult mai mare la femeile care consuma alcool in exces, ca sic el al nasterii unor copii subdezvoltati sau cu dereglari comportamentale. Acesti copii se dezvolta mult mai incet decat cei ai mamelor care practica abstinenta.

V. DROGURILE

5.1. Generalitati

Drogurile sunt folosite pe scara larga. De la inceput este bine sa se puna in evidenta folosirea lor. S-a spus ca "daca ai putea sa zbori deasupra tuturor zonelor de pe glob, ai toate sansele sa nu treaca mult timp pana sa vezi ca dedesubt are loc o activitate legata de cultivarea drogurilor". Potgoriile plantatiile de cafea, culturile de tutun, campurile de mac si canepa indiana, plantatiile de cacao si cactus mexican, fabricile care produc tranchilizante, energizante, analgezice si antidepresive- toate acestea fac parte din procesul de cultivare/fabricare a drogurilor.

Drogurile incep sa fie consumate de la varste din ce in ce mai mici si din ce in ce mai multe personae consuma droguri care conduc la dependenta.

Exista mai multe definitii pentru droguri dar cea mai folosita este: " drogul este orice substanta chimica care atunci cand este introdusa in organism modifica modul in care functioneaza aceasta sau modul in care o persona se comporta, gandeste si se simte.

Drogurile dau o " stare de bine " - euforie, toropeala si combat durerea. Includ heroina, morfina, codeia, marijuana, cocaina, cannabis, metaqualona s.a. Folosirea lor este un dezastru pentru om si societate, utilixarea lor duce la moarte sigura. Riscurile pana atunci sunt: scaderea presiunii sangvine, apritia dependentei ( chiar pentru codeine ) - abstinenta genereaza simtome neplacute, durerea raprezentand un semnal nu de alarma, suprimarea ei duce la leziuni ulterioare dintre cele mai grave. Un individ drogat este un iresponsabil, este in afara si este exclus din societate. Sportul nu are sin u trebuie sa aiba vreo legatura cu drogurile.

Drogurile au fost folosite legal sau illegal de mii de ani si ar trebui sa luam in considerare de ce, cum sic and sunt folosite. De la o etapa la alta a evolutiei societatii legalitatea s-a transformat de la un drog la altul. Dar dincolo de acceptarea sociala sau respingerea drogurilor de catre societate, efectele lor negative asupra starii de sanatate a individului si asupra relatiilor lui sociale sunt incontestabile.

Consumul de droguri injectabile favorizeaza infectiile tegumentului si transmiterea bolilor infectioase. Spre eosebire de alcool care este solubil in apa, drogurile ilegale sunt solubile in substante groase si in consecinta afecteaza in special creierul si organelle sexuale.

Tulburarile proceselor si functiilor psihice au consecinte directe la nivelul conduitei de prevenire care este anihilata. Consumul de droguri are consecinte economice, sociale si juridice prin sanctionarea de catre lege a detinerii drogurilor si a faptelor antisociale legate de procurarea drogurilor sau efectele lor. Consecintele consumului de droguri asupra sanatatii merg pana la deces datorita unei supradoze sau datorita bolilor provocate.

Termenul de dependenta descrie comportamentul unei personae care consuma zilnic droguri si care are dificultati in a renunta la consum. Este un comportament tipic care are drept scop primordial obtinerea unei noi doze de drog indifferent de mijloacele folosite pentru a atinge acest scop.

Dependenta fizica se manifesta la reducerea dozelor, la intreruperea completa a administrarii sau la amanarea acesteia peste limitele suportabile de catre organism. Efectul acestei dependente imbraca aspectul sindromului de sevraj.

Dependenta psihica reprezinta dorinta imperioasa si irezistibila ce oblige pe toxicomani sa continue utilizarea drogului care i-a adus dependenta si se poate instala indifferent de drog, cu anumite particularitati pentru fiecare drog in parte. Consumatorii simt ca nu pot supravietui fara drogul sau drogurile alese.

Dependenta naturala apare odata cu nasterea individului atunci cand mama acestuia este toxicomana.

Dezintoxicarea este procesul prin care un toxicoman este tratat pentru a scapa de dependenta fizica pentru un anume drog.

Termenul de "droguri tari" se refera la drogurile de genul: heroina, crack care sunt considerate mai periculoase si care pot conduce rapid la dependenta.

Drogurile usoare sunt droguri considerate mai putin problematice, de tipul marijuanei, hasisului si al unor amphetamine.

Supradoza reprezinta consumul oricarui drog in cantitate mare, cu aparitia unor efecte adverse de pordin fizic si mintal grave. Poate fi accidentala si urmata de consecinte fatale daca nu se acorda un ajutor medical specializat in cel mai scurt timp.

Politoxicomania reprezinta consumul mai multor droguri, deseori cu intentia de a le spori efectele sau de a contracara efectele unora in beneficial altora. De exemplu, multi oameni fumeaza marijuana in scopul de a diminua efectele consumului de cocaine.

Psihoactiv este un termen generic utilizat pentru a descrie droguri care produc madificari ale starii de spirit.

Recaderea reprezinta reinceperea consumului dupa o perioada de abstinenta.

Toleranta se refera la modul in care organismul se adapteaza la prezenta repetata a unui drog. Aceasta inseamna ca este necesar sa se administreze doze din ce in ce mai crescute pentru a obtine un efect placut asemanator cu cel obtinut dupa luarea primelor doze. Daca se intrerupe consumul pentru o anumita perioada de timp, toleranta scade. In acest caz, toleranta devine foarte importanta, mai ales pentru consumatorii de heroina. Acestia pot ajunge usor la starea de intoxicare dupa o perioada de timp de abstinenta, daca reincep sa consume pornind de la aceeasi cantitate consumata anterior.

Tranchilizantele sunt droguri sintetice, de uz medical, folosite in tratamentul anxietatii, depresiei, insomniei dar si ca relaxant muscular.

Toxicomanul este persoana dependenta de u anumit drog.

Sevrajul reprezinta raspunsul organismului la absenta brusca a drogului cu care este obisnuit. Cel mai sever sevraj apare la heroina si se manifesta prin: tremor puternic, dureri articulare si musculare, dureri abdominale insotite de simptome specifice starii de gripa, neliniste, insomnie.

Motivele declarate de catre tinerii care au experimentat vreodata un drog illegal au fost:

- sunt la indemana si daca le-au incercat cativa prieteni si nu au patit nimic rau, de ce san u incerce si ei odata?

- din plictiseala; neavand altceva mai bun de facut si de ce sa nu incerce, mai ales daca poate fi si distractive?

- din curiozitate; pare interesant-de ce sa nu in cerce sa vada cum e?

- datorita presiunii venita din parteas altor personae; toti ceilalti consuma droguri si prin urmare, tanarul nu vrea sa para ca e un ciudat, e placut sa te simti ca facand parte dintr-un grup;

- pentru a protesta-tanarul stie ca nu ar trebui sa consume dar I se pare distractive sa revolte uneori, mai ales in cazul in care po9ate sa faca lucruri dezaprobate de parinti si profesori.

Niciunui dintre aceste motive nu demonstreaza ca tanarul care consuma in mod experimental ar avea probleme sociale sau psihologice majore. Exista motive diferite pentru care tinerii isi asuma sau fac lucruri periculoase pe care nu ar trebui sa le faca - ca de exemplu a fura din magazine, a merge cu viteza excesiva pe motocicleta sau intra intr-o banda de cartier, a se lua la intrecere in mijloocul traficului rutier, a avea contacte sexuale neprotejate etc. O parte dintr acestea sunt periculoase, ilegale sau de-a dreptul stupide.

5. Amfetaminele

Amfetaminele intra in categoria stimulentelor. Consumatorii au in primele momente o senzatie sporita, de bine, se simt mai inteligenti, mai vorbareti, mai increzatori, mai rezistenti. Capacitatea amfetaminelor de a reduce apetitul si nevoia de somn depinde in mare pwerte de doza si de modul de administrare.

Amfetaminele au si alte efecte mai puitn cunoscute de consumatori. Acestea sunt: senzatia de gura uscata, cresterea tensiunii arteriale, intensificarea ritmului cardiac si a frecventei respiratorii, hipertermie. Dilatarea pupilelor este usor de remarcat si pot suspecta ca o persoana a consumat acest gen de droguri doar la simpla vedere a celui care le-a luat.

Dupa incetarea efectului amfetaminei administrate, consumatorul simte o stare de oboseala extrema, iritabilitate,depresie si insomnie grava. Organismul poate avea nevoie de doua zile de odihna pentru revenire completa chiar si dupa administrarea unor doze mici. Senzatiile placute il pot determina pe consummator sa sporeasca doza si frecventa utilizarii. In cantitatii mari consumul de amphetamine genereaza anxietate, tremor, paranoia, alterarea ritmului somn-veghe I modificari ale apetitului. Toate acestea cumulate in timp, scad rezistenta organismului la imbolnaviri.

Consumul cronic de amphetamine genereaza psihoze (care uneori se pot manifesta sub forma de halucinatii sau iluzii paranoice). Ca si in cazul altor droguri injectabile, utilizarea in comun a seringilor pentru administrarea amfetaminelor sporeste riscul cu HIV sau alte virusuri, in special virusul hepatitei C.

Supradozarea in cazul consumului de amfetamine este foarte rara, dar cand se intampla duce la cresterea brusca a tensiunii arteriale, care poate fi urmata de accidente vasculare cerebrale, infarct miocardic si stop cardiac

5.3. Canabisul

Canabisul este o planta denumita in Latina "Cannabis Sativa" ale carei inflorescente acoperite de perisor producatori de rasini si partea cu frunze sunt folosite in diferite moduri ca si in droguri ilicite.

Cel mai frecvent inflorescentele si frunzele uscate si tocate sunt amestecate cu tutunul si fumate. Acest amestec se numeste Marijuana sau "iarba".

In urma prelucrii prin presarea frunzelor si inflorescentelor urmate de tratarea chimica a rasinei astfel obtinute, din Canabis se obtine Hasisul cu o concentratie de drog active THC mult mai mare decat frunzele uscate ale plantei.hasisul are aspect de plastilina cand este proaspat sau de placute de culoare verde inchis dupa ce s-au uscat. In present, datorita faptului ca sunt considerate ca fiind droguri usoare si se ignora riscurile associate consumului, produsele de cannabis sunt cele mai cautate "droguri recreationale".

5.4. Cocaina si Crack-ul

Cocaina se obtine prin prelucrarea frunzelor arbustului Eritrozilon Coca, planta care creste in mod natural in America de Sud. In aceste regiuni, nativii obisnuiesc sa mestece frunzele de Coca pentru a face fata oboselii fizice si pentru a indeparta pentru o vreme senzatia de sete si foame.

Pe piata moderna a consumului de droguri, cocaine se vinde sub forma de pudra alba cristalina , cu gust amar si care degaja un miros slab de benzina.

Crack-ul este o alta forma sub care se vinde cocaina. Are aspectulunor cristale semitransparente sau opace, de culoare galbuie, iar in momentul in care se topesc, aceste cristale trosnesc usor si fac un zgomot asemanator numelui pe care il are produsul. Efectele apar dupa cateva mminute de la prizare si dureaza aproximativ 20-40 minutein functie de cantitatea luata si de puritatea produsului. Consumatorul de cocaine simte o stare de euforie, dorinta de comunicare, cresterea fortei fizice si gandire mai rapida si creatoare. Ritmul cardiac, pulsul si frecventa respiratilor se accelereaza, foamea si setae dispar.

5.5. Ecstasy

Denumirea stintifica a acestei substante chimice este M.D.M.A. sau metildioximetamfetamina. Este un drog din categoria amfetaminelor care a fost utilizat initial ca anorexiant. Esctesy a mai fost utilizat si ca medicament pentru bolnavi cu probleme psihiatrice in cadrul terapiei in grup, dar si pentru facilitarea comunicarii intre parteneri in cadrul sedintelor de consiliere matrimoniala.

In fazele de debut ale consumului, dupa 30 pana la 40 minute de la administrarea drogului perceptiile sunt puternice si persoana se simte energica. Daca acest drog este luat in discoteci si persoana respective se antreneaza intr-un dans cu ritm frenetic, indelungat, fara ca in acest timp sa consume lichide si transpirand abundant, poate sa sufere o deshidratare grava.

Ecstasy poate cauza si anxietate, greata, tremuraturi. Folosirea frecventa duce la iritabilitate, paranoia, perturbarea ritmului somn-veghe si dereglari ale apetitului alimentar. Nu se cunosc inca posibilele efecte al consumului pe termen lung si regulat de ecstasy.

5.6. G.H.B. (Gamma-hidroxibutrat)

G.H.B.-ul este un lichid incolor, indor, cu un gust usor sarat care se vinde in sticlute. Este un amestec de proprietati mai degraba sedative decat de combatere a durerii. Se gaseste de asemeni in corp in cantitate mica si in unele fructe precum guava. Se consuma de obicei pe cale orala, sub forma de lichid, capsula ori pudra.

Efectele G.H.B apar dupa 10 minute pana la o ora dupa administrare si pot dura o zi sau mai mult. Unul dintre pericoele consumarii acestui drog este legat de faptul ca nu este cunoscuta concentratia drogului, ceea ce inseamna ca riscul de administrare a unei supradoze este semnificativ crescut.

Efectele pe termen lung ale utilizarii G.H.B. nu sunt inca complet cunoscute.

5.7. Heroina

Heroina este obtinuta prin prelucrarea chimica a latexului de mac. Heroina pura este o pudra alba cu gust amar si miros slab de otet. Pe piata drogurilor se poate gasi si ca o pudra galbena sau maro datorita faptului ca procesul de prelucrare chimica a fost deficitar, sau prin amestecarea Heroinei pure cu alte substante chimice de catre dealerii dornici sa obtine mai multi bani pentru o cantitate de drog mai mica vanduta clientilor.

La primele doze luate, unii consumatori nu simt nimic in afara de greata puternica urmata de varsaturi.

Reducerea pulsului si a frecventei respiratorii, diminuarea apetitului, pupile contractate, pielea palida sunt semen usor de recunoscut la orice persoana care a consumat Heroina.

Injectarea in vena intensifica efectele si le face aproape instantanee. Cand Heroina este fumata, efectele pot surveni aproape cu aceeasi rapiditate ca si in cazul injectarii, dar sunt mult mai putin intense.

Cand acest drog este injectat dezvoltarea mai rapida a dependentei e mai probabila din anumite motive:

efectul este mai intens pentru ca toata cantitatea de drog administrate intra rapid in sange;;

ritualul injectarii poate fi la fel de important pentru individ ca si eectele drogului.

Riscul consumului regulat sau in cantitate mare consta in aparitia tulburarilor respiratorii si a constipatiei cornice, iar la femei apare menstruatia neregulata. Psihic pot aparea anxietate, schimbari ale starii de spirit, paanoia si pierderea poftei de mancare. Toate acestea accumulate in timp duc la pierderea maecata in greutate si la scaderea rezistentei naturale la imbolnaviri.

Exeista si riscul administrarii de Heroina combinata de catre dealeri cu alte substante, care, in combinatie cu heroina, pot fi letale daca sunt injectate.

5.8. Metadona

Metadona hidroclorida este un drog lichid sintetic. Metadona este similara heroinei- ambele sunt depressive- , dar exista si unele diferente. Spre deosebire de heroina, metadona nu genereaza acea senzatie de placere, de detasare de realitate si plutire. Efectul ei apare mai incet si este mai putin intens.

Metadona poate genera o stare de visare, mai putin intense, dar de durata mai lunga decat heroina. Metadona scade sensibilitatea, reactia la durere, anxietatea si produce o senzatie de bine. Administrate in doze mari determina somnolenta sau pierderea cunostintei. Toleranta si dependenta se dezvolta dupa un consum regulat si se instaleaa reletiv regulat.

Folosirea combinata a metadonei cu alte substante depressive ale sistemului centra are efect de supradoza care poate fi mortal. In cazul unui individ allergic la una din aceste substante intoleranta apare si la doze mici.

Utilizarea pe termen lung poate determina:

absenta sau rarirea ciclului menstrual;

diminuarea reflexului de tuse;

diminuarea libidoului;

scaderea tensiunii arteriale;

dificultati de concentrare;

constipatie.

5.9. Ketamina sau "special K"

Ketamina este utilizata ca amestec in domeniul medical veterinar. Consumatorii de droguri au inceput sa o utilizeze asociata cu dansul in discoteci. Ketamina a fost de asemeni gasita in amestecuri de droguri ce pretindeau a fi Ecstasy. Este consumata oral sub forma de tablete, inhalata cand este vanduta ca pudra sau preparata pentru injectare.

Creeaza sentimental de detasare si o senzatie de a fi in fara propiului corp, alteori halucinatii vizuale si auditive. Efectele dureaza pana la 3 ore. Din punct de vedere fizic consumatorul are senzatia de greata, voma, limbaj neclar, amorteala si coordonare musculara deficitara.

5.10. L.S.D.- acid-lisergic-dietilamid

se obtine prin prelucrarea chimica a Ergatului, a ciuperca parazitara a orezului si a altor cereale, sau prin sinteza chimica.

Exista sub forma de:

pudra alba amestecata cu alte substante, prelucrata in tablete sau capsule de dimensiuni foarte mici, cu administrare orala;

solutie incolora absorbita pe siport de hartie, gelatina sau zahar, cu forme si desene amuzante. Seamana cu timbrele sau cu autocolantele pentru copii.

Nu s-a demonstrate ca L.S.D.-ul da dependenta fizica, dar dependenta psihica apare destul de repede. Toleranta se instaleaza rapid in asa fel incat este nevoie sa se creasca aproape zilnic dozele pentru a obtine efectul cautat. Dupa cateva zeci de doze, efectul hallucinogen nu mai apare. Este nevoie de o pauza de cateva zile inainte ca el sa poata aparea din nou.

Nu are utilizare medicala. Efectul apare la o doza de cateva mg.

Principalele riscuri associate administrarii de L.S.D. sunt: experiente negative, calatorii mintale care in pot tulbura profound pe consummator si riscul crescut de accidente pe perioada cat realitatea pare distorsionata. Folosirea frecventa poate duce la rememorarii tarzii sau la aparitia spontana vaiajore. Acestea impreuna cu problemele de sanatate psihica sunt considerate reactii adverse particulare ale efectului hallucinogen al L.S.D.

Semnele fizice ale consumatorului de L.S.D. sunt aparitia tahicardiei, a tremuraturilor si a greturilor.

VI. ALTE DROGURI

6.1.Mascalina-drog hallucinogen vegetal

Obtinut din cactusi pufosi, lipsiti de ace, specia "tophophora Williamsi", care cresc in sudul S.U.A. si Mexic. Sunt vandute sub forma de "peiote"-varfurile de plante taiate si uscate care se amesteca sau se fumeaza; poate fi obtinuta prin sinteza chimica. In acest caz se vinde sub forma de pulbere, tablete, capsule care se administreaza oral.

Dupa aproximativ 15-20 de minute de la ingerarea drogului apar halicinatii vizuale, in culori aprinse. Perceptiile spatiului si timpului se deformeaza. Utilizatorii au experiente mistice, religioase sau cosmice. Sensibilitatea este relative normala, iar capacitatea de introspectie se mentine. Pot aparea trairi de parasire a corpului si plutire in afara lui sau teama si anxietate intense. Efectul persista mai putin de 12 ore.

6.Ciupercile halucinogene

Exista doua tipuri de ciuperci halucinogene care cresc in mod natural in zonele impadurite din zonele cu clima temperate.

Liberty cap este mica si maro cu o proeminenta mai inchisa la culoare la varf. Are un picior lung, cu un mic guleras la nivelul palariei, iar Fly agaric este o ciuperca frumoasa cu palaria rosie cu pete albe.

Efectele ciupercilor halucinogene sunt similare cu cele ale L.S.D.-ului. Consumate in cantitati mici ele pot genera marirea pupilelor si a ritmului cardiac. Dozele mari produc halucinatii. Daca consumatorul nu este experimentat sau este anxios ori nemultumit, calatoriile mintale pot fi extreme de neplacute, caracterizate prin frica intense si pot evolua catre un episode psihiatric.

Ambele tipuri de ciuperci pot produce ameteala, dureri de stomac si senzatie de voma.

Ciupercile halucinogene, ca si L.S.D., folosite prea des nu mai au effect hallucinogen. Specific pentru acest tip de substante chimice este instalarea rapida a tolerantei astfel ca nici la doze foarte mari nu mai are efectul dorit.

6.3.Nitritii de amil/butil ("poppers")

Nitritul amil/butil a fost descoperit in 1857 si a fost folosit pentru a usura durerile determinate de angina pectorala. Este dilitator al vaselor de sange si permite astfel unei cantitati mai mari de sange sa ajunga la inima.

Actualmente, principala forma in care se gaseste este butil-nilet. Este utilizat in principal ca antidot in intoxicatia cu cionoti si este livrat companiilor care folosesc in procesele de fabricatie astfel de sunstante.

Este un produs sub forma de lichid, de culoare galbena, cu miros specific. Vaporii sunt inhalati pen as sau pe gura direct din sticlutele sau fiolele in care a fost ambalat.

Efectele acestor droguri apar imediat dupa inhalare; tensiunea arteriala scade, vasele de sange se dilate iar bataile inimii se raresc. Consumatorii au senzatia ca sangele se ridica la nivelul capului, provocandu-le o stare asemanatoare cu cea dinaintea unui lesin. Aceasta senzatie dureaza de la 30 la 60 de secunde.

Consumarea acestor droguri de catre persoanele cu afectiuni cardiace, glaucom sau cu tensiune arteriala oscilanta este deosebit de periculoasa. Ingerarea lor poate cauza decesul persoanei.

Nitritul de amil este disponibil numai cu prescriptie medicala. Nitritul de amil a fost flosit mai mult in cluburile pentru homosexuali in scopul de a le intensifica senzatiile de placere sexuala.

6.4.Solventii

Multe bunuri de larg consum contin solventi organici: sprayurile (deodorantele cosmetice si cele pentru incaperi), combustibilii usori (gazul butan), cleiurile, vopselele, acetona si multe alte fac parte din aceasta clasa.

Este deosebit de periculoasa si inspirarea gazului bin bricheta tinuta intre dinti deschisa, fara flama. Efectele solventilor apar imediat de la inhalare si sunt similare intoxicatiei alcoolice.

Aceasta poate genera vorbirea incoerenta, pierderea coordonarii miscarilor, perceperea de imagini duble, si aparitia unor halucinatii.

Inhalarea de solventi in cantitati mari poate duce la pierderea cunostintei, convulsii, coma si chiar deces. Exista riscul ca cei care folosesc solventi sa-si piarda echilibrul, sa cada si sa se raneasca. Folosirea solventilor de catre personae cu afectiuni respiratorii de genul astmului este foarte periculoasa. Intrebuintarea repetata poate duce la leziuni ale pielii in jurul nasului si gurii.

Utilizarea continua sip e termen lung a solventilor poate produce afectiuni grave ale aparatului respirator, ficatului si sistemului nervos.

6.5.Tranchilizantele

Sunt droguri sintetice, de uz medical, folosite in tratamentul anxietatii, depresiei, insomnei dar si ca relazant muscular.

Tranchilizantele sunt produse sub forma unor tablete si capsule care se administreaza oral, dar exista si preparate injectabile. Aceste substante au efect de presor asupra sistemului nervos central.

Ele reduce starea de tensiune si anxietate si produc o senzatie de calm si relaxare. In general sunt eficiente in doze care nu genereaza moleseala. Totusi, dupa o prima administrare, unele persoane se simt letargice si au dificultati de memorie.

BIBLIOGRAFIE

Antrenament spotriv.teorie si metodica =>Dobre Viorel, Sergiu Cataneanu - Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti

Drogurile si efectele lor => Programul Antidrog - Centrul de reabilitare Craiova

Fumatul => Ion Ghiorghiu - Editura Romana Sibiu