Istoricul jocului de volei

PE PLAN MONDIAL

Jocul a fost inventat in anul 1895, de catre un profesor de educatie fizica, Williams G. Morgan de la Colegiul Holyoke Massachusetts - SUA.

Jocurile cunoscute pana atunci: fotbal, rugby, handbal, tenis, sau alte sporturi ca atletismul, solicitau organismul la un efort prea mare si nici nu puteau fi folosite iarna in sali. Inventatorul a incercat sa recurga la baschet, care era si el de curand inventat, dar si acesta era prea dur, cu reguli prea severe si nepotrivite pentru toate varsteIor. Tenisul i s-a parut mai nimerit scopului propus, acela de a oferi elevilor sai un joc recreativ si odihnitor, dar era costisitor ºi se juca cu prea putini jucatori. Cautand sa remedieze aceste neajunsuri ale tenisului, a luat plasa si a ridicat-o, dupa unii, la 1,83 m, dupa altii la 2 m de la pamant. A impartit colectivul in doua echipe egale si inlocuind rachetele prea costisitoare cu palmele, a pus jucatorii sa joace cu mingea de baschet, cerandu-le ca prin lovirea mingii cu mainile sa o trimita in terenul advers.

Primele incercari facute cu mingea de baschet, nu au reusit, aceasta fiind prea grea. S-a recurs atunci la camera ei, dar nici noua solutie nu a fost satisfacatoare, deoarece aceasta era prea usoara si voluminoasa, avea un zbor lent si imprecis, scazand din dinamismul jocului. Dupa scurt timp s-a confectionat mingea pe care folosita si astazi. Jocul a fost numit 'mintonette'.

Dupa scurt timp, jocul a capatat o forma ceva mai conturata iar demonstratia facuta de doua echipe in anul 1896, a placut, jocul fiind propus spre difuzare. Cu acest prilej la propunerea lui A.T. Halsted (Directorul Colegiului), jocul a primit numele de "volley-ball" de la "volley" (zbor) si "ball" (minge).

Primele reguli ale jocului asemanatoare cu cele ale tenisului se deosebeau mult de regulile de acum. Ele au fost puse in aplicare in anul 1897 la initiativa lui A.T. Arians. Se refereau la dimensiunile terenului, a fileului, la minge, numarul de jucatori, etc. Aceste prime reguli simple si putine la numar se schimbau pe masura ce experienta furniza noi elemente care trebuiau luate in seama.

In perioada anilor 1900-1920, prin intermediul filialelor organizatiei americane YMCA, jocul se raspandeste in Canada, America de Sud, Asia si Europa. Regulile jocului, putine si simple initial, se schimbau o data cu evolutia jocului. Numarul jucatorilor, la inceput nelimitat, a fost de 5, 14 sau 9 jucatori, ajungandu-se apoi la 6. Suprafata terenului era mai mare decat cea actuala, iar inaltimea plasei mai redusa cu aproximativ 15 cm. decat cea din zilele noastre, mai ales in tarile asiatice.

Durata jocului era legata de numarul serviciilor, care la randul lui era in functie de numarul jucatorilor, variabil si el. Dupa o incercare de limitare in timp s-a stabilit ca seturile sa fie castigate de echipa care realizeaza prima 15 puncte.

In servirea mingii s-a renuntat la repetarea serviciului gresit, influenta a tenisului si la regula de a se socoti valabila mingea servita si ajutata de un coechipier sa treaca plasa.

Regulile jocului nu s-au schimbat insa uniform in toate colturile lumii. Au aparut reguli noi la crearea carora au contribuit diverse natiuni. Astfel, in insulele Filipine a aparut pentru prima data jocul cu limitarea numarului de lovituri la 3 intr-un teren si tot acolo s-au tras primele mingi "bomba", dar din linia a doua.

"Federatia Internationala a Jocurilor cu Mana" de la Stockholm, care avea in grija si voleiul, nu a facut eforturi pentru unificarea regulilor jocului. Peste tot in lume se disputau campionate nationale si aveau loc chiar si intalniri internationale, dar aceasta activitate era franata de faptul ca regulile de joc erau diferite de la o tara la alta.

In anul 1912 este introdusa regula rotatiei, in vigoare si astazi cu unele amendamente. Rotatia era obligatorie la inceput numai la serviciu. Dupa repunerea mingii in joc, jucatorii aveau dreptul sa-si schimbe locurile in formatie. Acest fapt a determinat specializarea jucatorilor pe posturi: tragatori, ridicatori, jucatori de linia I, jucatori de linia a II-a. Din 1916, rotatia a devenit obligatorie pentru toti jucatorii. In acelasi an numarul jucatorilor unei echipe a fost stabilit la 6, numar care a ramas obligatoriu, atat in Europa, cat si in America. In Japonia insa, jocul s-a practicat in 9 jucatori, pe un teren cu o suprafata ale carei laturi masurau 11 si 21 de metri. Abia dupa multi ani, in urma Congresului FIVB de la Florenta din anul 1955, Federatia din Japonia a hotarat introducerea treptata a regulilor stabilite de forul international.

In 1920 dimensiunile terenului se fixeaza la 18/9. Stabilirea numarului maxim de trei lovituri in fiecare teren s-a realizat in anul 1923, iar a diferentei de doua puncte pentru castigarea setului in anul 1925.

Se simtea nevoia unei unificari si a unui for suprem de conducere a activitatii acestui joc sportiv. In anul 1946 la Praga, 6 tari, printre care si tara noastra, au luat initiativa infiintarii Federatiei Internationale de Basket si Volleyball (FIBV). Un an mai tarziu, in aprilie 1947, la Paris a fost convocat un congres ale carui lucrari au dus la constituirea Comitetului de conducere al FIVB si intocmirea unui regulament de joc international, care a fost impus tuturor federatiilor nationale afiliate.

Dupa infiintarea FIVB, jocul de volei se dezvolta atat prin raspandirea sa in tot mai multe tari ale lumii, cat si prin organizarea unor competitii continentale si mondiale. In anul 1948 se organizeaza la Roma primul Campionat European pentru echipe masculine, iar in 1949 la Praga, primul Campionat Mondial masculin, iar in paralel are loc si primul Campionat European pentru echipe feminine.

Pe plan international FIVB a desfasurat permanent o activitate sustinuta stabilind regulile jocului si modificarile lor in functie de dezvoltarea sa continua, criteriile de calificare si participare a echipelor al marile competitii internationale.

Consacrarea deplina a voleiului ca disciplina sportiva practicata in intreaga lume s-a produs in anul 1964, cand voleiul a fost inclus in familia disciplinelor sportive olimpice, incepand cu J.O de la Tokio.

Periodic, in urma analizei atente a modificarilor aparute in evolutia jocului si mai ales pentru mentinerea unui echilibru intre actiunile ofensive si cele defensive, Congresele FIVB au hotarat modificari, amendamente sau clarificari ale regulamentului de joc. Dintre cele mai importante astfel de modificari amintim:

In anul 1964 cu ocazia Congresului FIVB de la Tokio, s-a permis trecerea mainilor peste fileu de catre jucatorii care participa la blocaj si posibilitatea de a relua mingea ricosata din blocaj de catre jucatorii care au efectuat blocajul, adica "autodublajul".

Congresul din anul 1968, din Mexic, aduce ca noutate permisiunea trecerii palmelor peste planul vertical al fileului la efectuarea blocajului.

In anul 1976, la Montreal, s-a stabilit ca atingerea mingii la blocaj sa nu intre in calcul la cele trei lovituri permise pentru fiecare echipa.

In anul 1978, serviciul poate fi blocat sau atacat de jucatorii echipei adverse - pentru ca in 1982 sa se revina serviciul NU poate fi blocat sau atacat de jucatorii echipei adverse.

In anul 1988, cu ocazia Congresului desfasurat la Seul, s-a introdus sistemul de "tie-break" din tenis, pentru numaratoarea punctelor in setul decisiv.

In anul 1992, la Barcelona se acorda permisiunea de a lovi mingea cu coapsa si genunchiul si se dispare pinctul limita 17 in setul V.

In anul 1994 la Atena, aceasta prevedere se extinde: mingea poate fi lovita cu orice parte a corpului, inclusiv laba piciorului si un amendament conform caruia in anumite situatii la prima lovitura sunt permise contactele succesive : preluarea serviciului, a loviturii de atac, a mingii ricosate din blocaj. Tot cu aceasta ocazie se introduce posibilitatea efectuarii serviciului de pe toata suprafata liniei care delimiteaza terenul de joc pe latime, desfiintandu-se spatiul de serviciu.

In anul 1998 se introduce sistemului "tie-break" pentru toate seturile si a unui jucator "libero" cu sarcini defensive.

Din anul 1999, mingea servita poate atinge fileul iar la prima lovitura (preluarea) nu se mai sanctioneaza "dubla" sau "mingea tinuta".

ANAANA Dezvoltarea Si evoluTia voleiului In RomAnia

In tara noastra voleiul a inceput sa fie cunoscut si practicat prin anii 1920-1921, fiind introdus la fel ca si in celelalte tari europene de catre YMCA, o organizatie a tineretului crestin american. Printre primii care au jucat acest joc in Romania au fost membrii misiunii militare americane si militarii romani de la "casele ostasesti", urmati in scurt timp de catre elevii scolilor din Bucuresti, Buzau, Focsani, Piatra-Neamt, Galati.

In anul 1931 se infiinteaza Federatia Romana de Baschet si Volei care organizeaza primul Campionat National masculin la care participa 8 echipe. Campionatul este castigat de echipa "Aparatorii Patriei". Pana in anul 1941 se mai organizeaza 10 campionate pentru echipe masculine si feminine.Primul regulament intern de volei apare in anul 193ANA

In anul 1943 se organizeaza la Ploiesti o competitie nationala cu participarea a 8 echipe masculine si 4 feminine, castigata la baieti de echipa VSC Bucuresti si la fete de Start Club Bucuresti. Tot in acest an are loc la Bucuresti primul Campionat scolar, castigat de echipa liceului Matei Basarab si un turneu pentru echipe universitare la care pe primul loc se situeaza echipele masculine si feminine ale Facultatii de Drept.

In anul 1948 se infiinteaza Comisia centrala de Volei si se organizeaza primul Campionat national al elevilor.

Din anul 1949 incepe organizarea regulata a Campionatului National de seniori. La prima editie la care participa 20 de echipe, echipa campioana este Locomotiva-CFR Bucuresti.

La feminin prima editie a Campionatelor Nationale desfasurata in anul 1950 este castigata tot de echipa Locomotiva-CFR Bucuresti.

Federatia de Volei se infiinteaza in anul 1958.

In perioada anilor 1950 -1980 titlurile nationale au fost cucerite de echipele Rapid Bucuresti, Steaua Bucuresti, Dinamo Bucuresti, Explorari Baia-Mare la masculin si echipele Dinamo Bucuresti, Rapid Bucuresti, Progresul Bucuresti, si Penicilina Iasi la feminin.

Primele campionate nationale pentru echipe de juniori se organizeaza in anul 1955, ulterior transformandu-se in divizia nationala a juniorilor si scolarilor.

Campionatul divizionar B se infiinteaza in anul 1958.

In perioada cuprinsa intre anul 1980 si pana in prezent activitatea voleibalistica interna s-a desfasurat cu regularitate conform calendarului competitional al FRV prin Campionate Nationale organizate pentru toate categoriile de jucatori : divizia A sau divizia nationala, divizia B sau tineret, divizia de juniori si scolari, pentru echipe masculine si la feminine.

Prima intalnire internationala amicala este consemnata in anul 1927, intre formatia studentilor de la ONEF Bucuresti si o echipa turca, la Eforie. A castigat echipa studentilor romani cu scorul de 3-1.

In anul 1946 are loc prima editie a Balcaniadei la Bucuresti, formatiile Romaniei ( masculine si feminine) fiind castigatoarele acestei competitii.

Formatia reprezentativa masculina a tarii noastre participa in anul 1949 la prima editie a Campionatului Mondial de la Praga, clasandu-se pe locul al IV-lea.

Perioada anilor 1950-1980 este cea in care echipele de volei din Romania obtin cele mai bune performante sportive pe plan international atat cu echipele de club cat si cu echipele nationale:

Echipa Rapid Bucuresti (m) a castigat de trei ori Cupa Campionilor Europeni (1961,1963, 1965) si s-a clasat pe locul al II-lea de patru ori.

Echipa Dinamo Bucuresti (m) a cucerit de doua ori Cupa Campionilor Europeni (1966,1967) si s-a clasat de trei ori pe locul al II-lea, iar in anul 1979 a castigat Cupa Cupelor.

In anii 1966 si 1967 finala masculina a Cupei Campionilor Europeni s-a disputat intre doua echipe romanesti Dinamo si Rapid.

In anul 1956, la Paris, echipa masculina a Romaniei ocupa locul al II-lea la Campionatul Mondial, iar doi ani mai tarziu, in 1958, acelasi loc la Campionatele Europene desfasurate la Praga.

La Campionatele Mondiale din anii 1960 (Rio de Janeiro) si 1962 (Moscova) echipa nationala masculina se claseaza pe locul al III-lea.

Cea mai buna performanta a voleiului masculin pe plan european a fost realizata in anul 1963, cand echipa      nationala s-a clasat pe locul I la Campionatul European, desfasurat la Bucuresti.

In anul 1977, la Campionatele Europene de la Helsinki, echipa masculina se claseaza pe locul al III-lea.

La J.O din anul 1980 de la Moscova, echipa nationala masculina reuseste clasarea pe locul al III-lea si castigarea medaliilor olimpice de bronz.

Echipele feminine ale cluburilor Dinamo si Rapid Bucuresti s-au clasat de cateva ori pe locul al III-lea in finalele Cupei Campionilor Europeni si a Cupei Cupelor.

Reprezentativa feminina a Romaniei s-a clasat pe locul al II-lea la Campionatul Mondial din anul 1956.

La Campionatele Europene nationala feminina a reusit cucerirea medaliilor de bronz la editia din anul 1963.

Alte rezultate semnificative au fost realizate de nationala feminina la J.O. din anul 1964 - locul al IV-lea, Campionatele Mondiale din anii 1952 si 1974 - locul al V-lea si la Campionatele Europene din anii 1950 si 1979 - locul al V-lea.

Dupa anul 1980, echipele nationale romanesti au intrat intr-un con de umbra, rezultatele obtinute pe plan international fiind departe de cele ale deceniilor anterioare. Singurele rezultate notabile realizate in ultimii ani fiind cele obtinute de echipele reprezentative universitare feminine la Universiadele din anii 1991(Shefield) - locul al II-lea, si 1993 (Buffalo) - locul I si performanta echipei masculine de club 'U' Cluj, care a reusit sa acceada in optimile de finala in competitia Cupa Cupelor din anul 1996. Calificarea in anul 2004, a echipei national feminine la turneul final al Campionatului European poate fi considerata si ea un succes si ofera sansa unui reviriment al voleiului in viitorul apropiat.