STUDIUL PRIVIND DEZVOLTAREA VITEZEI SI INDEMANARII PRIN JOCURI DE MISCARE IN JOCUL DE BASCHET

Introducere

1. Actualitatea temei

Integrate in continutul complex al activitatii corporale, jocurile de miscare, stafetele si parcursurile aplicative sunt considerate de specialisti drept mijloace cu importante valente formativ - educative.

Functiile lor pot fi identificate in cele de integrare sociala, proprie fenomenului educational. Sportivul cunoaste si isi insuseste calitatea motrica, dirijandu-si in mod constient miscarile corpului, se pregateste pentru munca si viata, dobandind capacitatea motrica si dezvoltandu-si calitatile motrice.

In acest proces, sportivul este activ: observa, gandeste, reactualizeaza, cauta si gaseste solutii care asigura succesul . Perfectionarea capacitatii motrice si dezvoltarea fizica armonioase sunt corelate cu influentarea dezvoltarii personalitatii.

Prof. Dr. Ghe. Carstea defineste capacitatea motrica ca fiind " un potential uman dinamic ( progresiv sau regresiv ) dat de unitatea dialectica dintre calitatile si deprinderile sau priceperile motrice".

Calitatile motrice de baza (viteza, indemanarea, rezistenta si forta), deprinderile si priceperile motrice de baza si utilitor - aplicative se constituie in capacitatea motrica generala. Calitatile motrice specifice, deprinderile si priceperile motrice specifice alaturi de capacitatea motrica generala formeaza capacitatea motrica specifica unor sporturi.

Prin introducerea jocurilor de miscare, a stafetelor si parcursurilor aplicative in lectia de antrenament s-a urmarit inlaturarea monotoniei, folosirea timpului intr-un mod cat mai placut, dorinta de a trezi in randul elevilor gustul pentru intrecere, pentru competitie, necesitatea de a avea un organism sanatos si armonios dezvoltat, de a se intrece pe sine si pe ceilalti si nu in ultimul rand otingerea obiectivelor lectiei de antrenament.

Este cunoscut si verificat faptul ca la aceasta varsta (8-12 ani) jocul reprezinta pentru copii ceea ce inseamna munca pentru adulti, si anume un lucru serios si care trebuie dus la bun sfarsit. Lucrarea se inscrie pe o linie moderna dar asta nu inseamna ca este prima de acest gen. Exista o serie de specialisti care au studiat fenomenul si asta ma indeamna sa aduc ceva nou si sa ma inscriu pe drumul ce duce catre realizarea unui material simplu, usor de inteles si de aplicat si cu o importanta valoarea teoretico-practica.

Jocurile de miscare nu ar trebui sa lipseasca din cadrul nici unui antrenament de minibaschet. Ele sunt mijloace prin care antrenorul poate atrage definitiv copiii pentru practicarea acestui sport si totodata constituie instrumente usor de aplicat si cu mare eficienta in procesul de instruire a tinerelor baschetbaliste.

Sunt sigur ca acesta tema nu va ramane fara ecou in randul specialistilor in domeniu si sper ca lucrarea de fata sa prezinte un interes sporit si sa ii determine pe cei care o studiaza sa aplice si sa construiasca programe asemanatoare pentru instruirea copiilor in minibaschet.

 

3. Scopul si sarcinile cercetarii

Se evidentiaza importanta utilizarii jocurilor de miscare in vederea dezvoltarii capacitatii motrice specifice jocului de minibaschet.

Este cunoscut faptul ca majoritatea antrenamentelor sunt construite din sisteme de mijloace de actionare care uneori datorita complexitatii sarcinii pe care o au de indeplinit sunt pe alocuri greoaie si nestimulative.

Acest lucru nu trebuie sa se intample in antrenamentele cu copiii, pentru ca riscul de a ii indeparta de acest sport creste in mod semnificativ. Subliniem faptul ca multe din mijloacele de actionare utilizate pentru dezvoltarea calitatilor motrice specifice jocului de minibaschet pot fi inlocuite cu succes de jocurile de miscare.

Antrenamentul sportiv este structurat pe mai multe parti in functie de complexitatea sportului pe care il deserveste. In minibaschet antrenamentul este impartit astfel: pregatirea fizica, pregatirea tehnica, pregatirea tactica, pregatirea psihologica si pregatirea teoretica.

Pregatirea fizica constituie piatra de temelie pentru formarea viitorului baschetbalist. Aceasta pregatire nu este una usoara, dar modul cum se desfasoara poate atenua dificultatea ei.

Jocurile de miscare reprezinta mijlocul eficient si calea de compromis pentru a usura pregatirea fizica si pentru a o face chiar placuta. In pregatirea tehnico-tactica structurile si sistemele de actionare clasice sunt indispensabile pentru invatarea corecta a procedeelor tehnice si a actiunilor tactice. Insa in consolidarea / perfectionarea acestora jocurile de miscare sunt foarte utile prin crearea unor situatii mereu noi in continua schimbare.

Asadar, sarcinile lucrarii ar fi urmatoarele :

Construirea unui program de pregatire pentru minibaschet, in care jocurile de miscare au o pondere semnificativa;

Stabilirea strategiei de cercetare;

Stabilirea metodelor de cercetare;

Prelucrarea si interpretarea datelor experimentului;

Formularea de concluzii si propuneri.

4. Importanta teoretica

In aceasta lucrare ies in evidenta notiunile legate de calitatile motrice: viteza si indemanare si de cele legate de jocurile de miscare.

Capacitatea motrica reprezinta un complex de manifestari preponderent motrice (priceperi si deprinderi) conditionat de nivelul de dezvoltare al calitatilor motrice, de indicii morfo-functionali, de procesele psihice (cognitive, afective, motivationale), de procesele biochimice si metabolice, toate insumate, corelate si reciproc conditionate avand ca rezultat efectuarea eficienta a actelor si actiunilor motrice solicitate de conditiile specifice in care se practica activitatea motrica.

Jocul de miscare este un exponent al jocurilor didactice aplicate in domeniul educatei fizice si sportului. El are o structura preponderent motrica, care desfasurata sub forma de intrecere, provoaca buna dispozitie tuturor participantilor ce se angreneaza cu toata plenitudinea fortelor pentru obtinerea succesului. Se desfasoara intotdeauna dupa reguli bine precizate, individual sau pe echipe, pe spatii limitate, cu sau fara obiecte de joc, constituind principalul mijloc de activizare a participantilor pentru indeplinirea unor obiective instructionale cu caracter motric.

Aceste notiuni se determina reciproc si intelegerea corecta a rolurilor pe care acestea le au in formarea personalitatii jucatorilor, conduce la obtinerea de efecte pozitive si durabile in cadrul procesului de initiere in minibaschet.

5. Importanta practica

Continutul lucrarii cuprinde jocuri de miscare structurate pentru educarea /dezvoltarea calitatilor motrice de baza si a celor specifice jocului de minibaschet, in special viteza si indemanare.

In acelasi timp lucrarea prezinta un model de instruire bazat in cea mai mare parte pe folosirea jocurilor de miscare.

Totodata aceasta cuprinde documente de planificare (macrociclu, mezociclu, microciclu) care vin sa intareasca cele ce vor fi afirmate pe parcursul lucrarii. Nu lipsesc nici chestionarele adresate antrenorilor si copiilor care reflecta, parerea acestora despre folosirea jocurilor de miscare in cadrul procesului instructiv - educativ.

6. Ipoteza cercetarii

In elaborarea lucrarii s-a pornit de la premisa ca utilizand in mod rational si constient jocurile de miscare in cadrul procesului de initiere in minibaschet se vor obtine rezultate semnificative cu privire la dezvoltarea capacitatii motrice a tinerelor baschetbaliste, in special a vitezei si indemanarii, calitati ce se educa la aceasta varsta.

Capitolul 1

FUNDAMENTAREA TEORETICA A LUCRARII

1.1. Jocul de miscare - mijloc principal al procesului instructiv-educativ la varsta scolara (8-12 ani)

Pentru a contribui cat mai eficient la realizarea obiectivelor la varsta scolara, jocurile de miscare pot fi organizate si desfasurate in forme foarte variate. Folosirea lor in lectie este utila , insa numai atunci cand contin actiuni care conduc nemijlocit la realizarea anumitor obiective instructiv - educative , la perfectionarea capacitatii motrice a sportivilor.

Jocul de miscare sportiva reprezinta o varianta a activitatii ludice in care rolul miscarilor este foarte important.

Prezentam in continuare particularitatile specifice jocurilor de miscare :

Jocurile de miscare au un caracter complex ce permite perfectionarea simultana a capacitatilor motrice.

Jocurile de miscare favorizeaza dezvoltarea simultana a deprinderilor motrice de baza sau specifice a calitatilor motrice, precum si a insusirilor si deprinderilor moral -volitive.

In cadrul lor se formeaza si se consolideaza deprinderile motrice utilitare si de baza, fiind favorizate, in acelasi timp si dezvoltarea unor calitati motrice ca: viteza in multiplele sale forme de manifestare, rezistenta, forta si indemanarea, concomitent cu perfectionarea simtului echilibrului si a activitatii senzorio - motrice. Priceperile si deprinderile motrice se perfectioneaza in timpul jocului ca urmare a legaturilor noi si complexe care se stabilesc intre ele si datorita relatiilor de conditionare ce pot favoriza transferul pozitiv intre cunostinte, priceperi, deprinderi si calitati motrice.

Jocului ii este specifica activitatea in colectiv, ce presupune valoare, cooperare cu partenerii de joc, armonizarea intereselor, a motivelor, a actiunilior si eforturilor personale cu cele ale colectivului, incadrarea in colectiv, asumarea unor responsabilitati, etc.

In joc apar relatii de grup, coeziunea, unitatea in actiune si efortul conjugat al tuturor componentilor echipei conditioneaza reusita.

Jocurile de miscare permit manifestarea initiativei si independentei in actiune. Aceasta este posibila numai in cazul in care sportivii stapanesc un bagaj larg de deprinderi, au calitati motrice dezvoltate corespunzator si au fost instruiti sa actioneze in limitele unor reguli precise. Pentru ca participantii sunt obligati sa aplice ceea ce cunosc in situatii mereu noi ei reactioneaza rapid si gasesc solutii potrivite. Se dezvolta astfel gandirea, creativitatea, initiativa, capacitatea de anticipare si decizie .

Jocurile au ca element caracteristic de desfasurare: intrecerea, competitivitatea care necesita un bagaj de deprinderi si calitati motrice temeinic consolidate. Intrecerea sporeste interesul elevilor pentru activitate, le mobilizeaza fortele si ii stimuleaza.

Jocurile nu permit o dozare precisa a efortului si nici o reglementare stricta a exercitiilor tehnice. Participarea elevilor este inegala datorita nivelului diferit de pregatire si datorita insusirilor temperamentale.

In cadrul activitatii instructiv-educative , jocurile de miscare au urmatoare le sarcini :

- dezvoltarea fizica generala si intarirea sanatatii;

- perfectionarea capacitatii motrice (dezvoltarea deprinderilor si calitatilor motrice);

- formarea unor cunostinte utile , prin largirea sferei reprezentarilor despre lume;

- formarea unor cunostinte despre tehnica si tactica specifica anumitor ramuri de sport;

- dezvoltarea spiritului de prietenie si a calitatilor moral - volitive,

Jocul de miscare este un exponent al jocurilor didactice aplicate in domeniul EFS. El are o structura preponderent motrica ce desfasurata sub forma de intrecere provoaca buna dispozitie tuturor participantilor care se angajeaza cu toata plenitudinea fortelor pentru obtinerea succesului. Se desfasoara intotdeauna dupa reguli bine precizate, individual sau pe echipe, pe spatii limitate, cu sau fara obiect, constituind principalul mijloc de activizare a participantilor pentru indeplinirea unor obiective instructionale cu caracter motric.

Continutul jocurilor de miscare:

In structura lor, jocurile de miscare au incluse deprinderi motrice de baza si utilitar-aplicative (alergare, saritura, aruncare-prindere, escaladare, catarare, transport de greutati) calitati motrice de baza dar si deprinderi specifice unor ramuri si probe sportive.

Aceste deprinderi si calitati motrice sunt sau nu combinate intre ele si aplicate in conditii de joc mereu schimbatoare. Situatiile variate permit dezvoltarea creativitatii si initiativei elevilor, pentru ca au nevoie de un ritm sporit de aplicare, iar fazele se succed cu repeziciune, solicitand o analiza mintala rapida, duc in acelasi timp la educarea calitatilor gandirii, a simtului de orientare in spatiu, dar si mobilizarea in cel mai scurt timp a resurselor fizice. Integrate in continutul activitatilor corporale, jocurile de miscare sunt considerate instrumente cu o pondere deosebita in vederea rezolvarii obiectivelor urmarite de idealul educational.

Formele jocurilor de miscare:

Cele mai multe jocuri de miscare se manifesta pe baza de intrecere. Modalitatile de organizare a colectivului de participanti in activitatile de joc dau formele posibile de exprimare a continutului specific. Ele se pot materializa fie prin participarea intregului colectiv la jocul propriu-zis, fie impartiti pe echipe, grupe sau individual.

Ele pot finaliza intrecerea cu executie unica a actiunii si desemnarea invingatorului /obtinerea unui anumit numar de puncte sau sub forma de stafeta simpla - daca in continutul ei intra o singura deprindere sau calitate motrica, stafeta complexa - cand e alcatuita dintr-o succesiune de deprinderi in calitati motrice. O alta forma de aplicare a continutului activitatii sub forma de intrecere se poate obtine utilizand traseele aplicative sau parcursurile de obstacole.

Traseele aplicative contribuie prin varietatea si accesibilitatea lor la dezvoltarea motricitatii complexe. Sunt atractive prin ineditul lor, dar si prin starea de emulatie care o dezvolta: sunt facil de alcatuit si cuprind in structura lor acte si actiuni motrice cunoscute, care se consolideaza si se perfectioneaza.

Gradul de complexitate al continuturilor lor (sarcinilor motrice - miscari naturale sau construite) duc la clasificarea traseelor aplicative in:

trasee cu dificultate mica;

trasee cu dificultate medie;

trasee cu dificultate mare.

Se pot organiza si desfasura eficient sub forma de stafeta simpla (cu o singura deprindere sau calitate motrica sau combinata) care se desfasoara pe anumite distante.

Stafetele cu obstacole ocupa un loc important in cadrul rezolvarii obiectivelor de instruire. Ele contribuie la educarea indemanarii, fortei, rezistentei, stimuland elevii si creand un climat emotional favorabil. Continuturile acestor stafete sunt constituite din deprinderi motrice de baza si utilitar aplicative. Pentru oboseala se pot folosi diverse obiecte (banca, lada, capra, salteaua, barna, barele, paralelele, franghia sau parteneri de intrecere). Timpul de lucru trebuie utilizat in mod rational, prin alegerea unor mijloace adecvate, solicitarea fizica marindu-se treptat.

Toate formele de joc cu intrecerea individuala sau intre echipe, presupun desfasurarea lor pe baza unor reguli bine precizate si respectate de catre jucatori, iar in alcatuirea lor vor trebui sa se respecte urmatoarele

Cerinte de ordin metodic:

sa sa se alterneze elementele dinamice cu cele de echilibru si de orientare in spatiu;

sa se urmareasca trecerile de la pozitie inalta la pozitie joasa;

sa solicite schimbari rapide de directie;

sa se sporeasca gradul de dificultate prin marirea ritmului de executie, a numarului de obstacole sau prin introducerea unor structuri motrice cu un grad mai ridicat de complexitate.

stabilirea continutului lor trebuie sa concorde cu varsta subiectilor, sexul participantilor, cu nivelul lor de intelegere si capacitatile de aplicare;

numarul de repetari e determinat de gradul de pregatire fizica si psiho-motrica a subiectilor, dar si de obiectivele de instruire care se urmaresc.

Pentru ca obiectivele urmarite prin aplicarea stafetelor si traseelor aplicative sa poata fi rezolvate, trebuie sa se respecte urmatoarele

Reguli de desfasurare:

stabilirea formatiilor de lucru cele mai eficiente;

prezentarea continutului traseului si a modului de executie;

stabilirea traseului si a liniei de start-sosire;

marcarea traseului cu obstacole si a punctului de atingere;

stabilirea numarului de repetari /a timpului de lucru;

regulile de desfasurare;

recompense si sanctiuni;

aprecieri si evidentieri.

Intre continutul, forma, subiectul, scopul si regula jocului exista o stransa interdependenta. Astfel, continutul jocului de miscare determina forma de organizare. El este reprezentat de toate actiunile pe care jucatorul trebuie sa le faca pentru realizarea subiectului. Organizarea actiunilor pe care sportivii trebuie sa le aplice sunt de asa maniera incat sa permita o larga initiativa in alegerea mijloacelor optime pentru rezolvarea scopului propus. Forma e la randul ei determinata de subiectul jocului, de regula si continutul motric specific fiecarui joc in parte. Scopul, continutul, regula, subiectul si forma alcatuiesc o varietate a jocului. Scopul, sarcinile si obiectivele pe care le propune jocul, sunt legate de natura actiunilor pe care trebuie sa le indeplineasca participantii la intrecere.

Datorita formei, continutului si efectelor pe care le are asupra organismului individului, jocul de miscare este un foarte bun mijloc de educatie. El se aplica variat la diferite varste prin sarcinile urmarite: continutul, modul de organizare, numarul de reguli, numarul de repetari.

Caracteristici generale ale jocurilor de miscare

implica confruntarea fortelor in conditii de rivalitate, reglementate de reguli cu scopul obtinerii unei performante cat mai bune sau pentru victorie;

presupun stabilirea unui grad emotional si fiziologic deosebit;

necesita stabilirea invingatorilor si invinsilor, precum si acordarea de stimulente, promovare, retrogradare, eliminare;

necesita convergenta in actiune a modului de abordare a luptei pentru victorie si a procedurilor de apreciere a rezultatelor obtinute;

oferirea unor posibilitati limitate de dozare precisa a efortului (reglarea efortului se face prin timp de joc, limite, spatiu de joc sau a obiectelor).

1.2. Cerinte metodico - pedagogice care conditioneaza eficienta jocurilor de miscare

Continutul jocului trebuie sa corespunda particularitatilor somato-functionale si psihice ale elevilor. Interesul elevilor scade daca jocul este prea complicat sau dificil ca structura sau efort. Regulile jocului trebuie sa fie intelese si retinute de elevi, elementele care-l compun sa fie cunoscute, durata efortului si solicitarea organismului corespunzatoare varstei si nivelului de pregatire ;

Prin continutul jocului trebuie sa fie realizate obiectivele de instruire prevezute de profesor in lectia de antrenament respectiva (dezvoltarea capacitatii motrice) ;

Este necesar ca la alegerea jocului sa se aiba in vedere conditiile materiale si climatice in care se desfasoara activitatea ;

Paralel cu reducerea regulilor jocului trebuie sa se urmereasca rolul de stimulator in realizarea obiectivelor propuse;

Este necesar ca echipele sa fie de valoare apropiata si egale ca numar ;

Fortele trebuie astfel distribuite in joc, incat fiecare jucator sa fie ocupat si sa se poata manifesta in mod activ ;

Este necesar ca jocul sa fie explicat si demonstrat cu claritate si precizie, integral si pe etape, daca este chiar cazul "incetinit " ;

In desfasurarea jocului se impune atentie la dozarea efortului, aprecierea si dirijarea comportarii elevilor, stabilirea rezultatului, prevenirea accidentelor ;

Jocul trebuie sa se incheie prin miscari de liniste a organismului, urmate de comunicarea si explicarea rezultatelor ;

Respecarea stricta a regulilor.

1.3. Functiile si valentele educative ale jocurilor de miscare

Jocurile de miscare pot indeplini diverse functii in procesul pedagogic; acestea sunt :

functia educativa , igienica si recreativa;

functia de perfectionare a capacitatii motrice si de dezvoltare fizica armonioasa ;

functia de dezvoltare a personalitatii sportivilor;

functia cognitiva - de cunoastere a realitatii efective;

functia economica - de pregatire pentru munca ;

functia axiologica - de formare a atitudinii fata de sine, fata de ceilalti.

Jocul formeaza deprinderi organizatorice si dezvolta capacitatea de autoorganizare, sportivii asumandu-si sarcini si obligatii de care raspund in fata echipei.

Jocul de miscare formeaza virtuti morale, ii invata pe sportivi sa suporte cu demnitate infrangerea si in acelasi timp sa pretuiasca victoria. Astfel ei devin mai hotarati, mai curajosi, mai perseverenti. Existenta regulilor in joc ii face sa se disciplineze prin respectarea regulilor.

Jocul are mare valoare in sfera motivationala, ceea ce permite trecerea de la motivele sub forma dorintelor la cele sub forma intentiilor generalizate, situate la hotarul constientizarii.

In joc apar forme de socializare, deoarece fiecare elev participa la activitatea celorlalti.

Totodata ofera prilejul de afirmare si exersare a particularitatilor de personalitete, pe care le si dezvolta.

Jocul ii ofera posibilitatea elevului de a se autoconduce.

Dozarea si gradarea efortului in jocurile de miscare

Poate fi realizata prin :

marirea sau micsorarea suprafetei terenului de joc, in functie de numarul participantilor, de varsta si sexul acestora ;

marirea duratei jocului;

accelerarea ritmului de joc;

marirea numarului de repetari;

marirea numarului de obstacole sau a sarcinilor de indeplinit pe parcursul jocului ;

smplificarea sau complicarea regulilor de joc;

marirea numarului de repetari;

Situatiile de joc au caracter dinamic, conferit de desfasurarea sa in etape. In fiecare etapa actioneaza un anumit jucator, desemnat prin regulile jocului.

Din punct de vedere al determinarii modului optim de actiune al fiecarui jucator, am putea considera ca nici caracterul dinamic, nici ansamblul de reguli si particularitati ale jocului nu sunt esentiale. Esentiala este problema actiunii globale a fiecarui jucator. Aceasta consta in alegerea in fiecare din momentele precizate prin regulile jocului a unei decizii dintr-o multime de alternative, in functie de gradul de informatie al jucatorului si de ansamblul actiunilor precedente ale tuturor jucatorilor, cunoscute de el. Jucatorul elaboreaza o strategie reprezentata prin planul de actiune, care precizeaza ce decizie trebuie aleasa in situatia concreta de joc.

Deciziile sunt adoptate in situatii de competitie (care inglobeaza atat elemente de conflict, cat si de cooperare) adica si situatiile in care actioneaza mai multi factori rationali, care aleg independent deciziile, urmarind un anumit scop, dar depind unul de altul prin rezultate, acestea fiind conditionate de ansamblul tuturor deciziilor.

Initial jocurile au fost apreciate exclusiv din punct de vedere simplist al maximizarii unui castig. Ulterior conceptul de joc a fost extins, admitandu-se ca prin rezultatul unui joc sa nu se mai inteleaga neaparat un castig, ci o multime diversa de evenimente, pentru care fiecare jucator manifesta preferinte, actionand in vederea atingerii unui scop, in conditii de competitie.

Jocul desemneaza o activitate fizica sau mintala, spontana si urmarita prin ea insasi, fara utilitate imediata, generatoare de distractie, de placere si de reconfortare. El depaseste limitele unei activitati pur biologice sau fizice esenta sa fiind intelectuala.

Jocul este descarcarea energiei de prisos, destindere dupa incordare, pregatire pentru cerintele vietii ,compensare pentru ceea ce nu s-a realizat.

Este o actiune sau o activitate efectuata de buna voie unor anumite limite stabilite, de spatiu si timp si dupa reguli acceptate de bunavoie, dar absolut obligatorii, avand scopul in sine insasi si fiind insotita de un sentiment de incordare si de bucurie si de idea ca este altfel decat viata obisnuita.

Ca forma de activitate, jocul are o structura si o functie sociala. El infrumuseteaza si completeaza viata fiind indispensabil atat individului ca functie biologica, cat si societatii datorita valorii sale ca mijloc de exprimare, ca functie culturala.

Jocul se desfasoare inauntrul unor limite de timp si de spatiu. El incepe si la un moment dat se incheie. De limitarea lui temporala se leaga si calitatea de a se fixa imediat ca forma de cultura. Ramanand in memorie ca o creatie spirituala, este transmis si poate fi repetat oricand. Repetabilitatea constituie una dintre insusirile esentiale ale jocului.

Limitarea jocului in spatiu este mai izbitoare decat acea temporala. In spatiul de joc domneste o ordine proprie. Orice abatere de la reguli ii denatureaza caracterul si ii suprima valoarea. Factorul estetic este poate, identic cu silinta de a crea o forma ordonata proprie jocului sub toate aspectele lui. Efectele frumusetii sunt exprimate prin incordare, echilibru, oscilatie, alternanta, contrast, variatie, legare si detasare, rezolvare. Ritmul si armonia captiveaza, farmeca.

Incordarea, care ii confera jocului un continut etic, creste in importanta pe masura ce jocul are mai mult sau mai putin caracter de intrecere. Prin incordare se pune la incercare forta jucatorului: forta lui fizica si psihica, perseverenta, dibacia, curajul, rabdarea. In ciuda dorintei sale de a castiga, jucatorul trebuie sa se mentina in limitele prescrise de joc.

Ordinea si incordarea, calitati specifice jocului, conduc la regulile acestuia care sunt obligatorii si incontestabile.

Jucatorul care se razvrateste impotriva regulilor sau li se sustrage, strica jocul. De atitudinea fata de joc se leaga in modul cel mai strans, notiunea de "faur": trebuie sa joci cinstit. A strica jocul este cu totul altceva decat a juca necinstit.

Din punct de vedere al formei, jocul este o actiune libera care nu se leaga de un interes material direct si nu urmareste nici un folos. Nevoia de joc nu devine stringenta decat in masura in care e generata de placerea de a juca.

Ca activitate complexa, care angajeaza resursele cognitive si afective ale copilului, jocul devine terenul pe care se pot exercita cele mai importante influente informative. Prin joc, copilul se apropie mai facil de intelegerea lumii, imbogatindu-si gama de atitudini si de simtaminte fata de ea.

"In joc se reflecta lumea si viata, in joc se pun bazele personalitatii si caracterului copilului. Jocul e calea copiilor catre cunoasterea lumii in care traiesc si pe care sunt chemati sa o transforme." (M.Gorki). El reflecta activitate senzoriala, intelectuala, afectiva, dezvolta atentie, spiritul de observatie, imaginatia, gandirea, exprimarea verbala.

In joc, copilul urmeaza un model uman: selecteaza, reproduce, creeaza, oglindind preocuparile societarii in care traieste.

Specificul activitatii de joc la copii se poate raporta la nivelul dezvoltarii functiilor psihice si la etapele evolutiei vietii sociale. Caracteristicile jocului sunt supuse influentelor nemijlocite ale modului de viata sociala.

Jocul imita si reproduce, la scara restransa, specificul reactiilor dintre oameni si al activitatii desfasurate de acestia si, totodata, stimuleaza creativitatea participantilor.

4. Specificitatea jocurilor de miscare la varsta 8 - 12 ani

Intrarea in scoala constituie o etapa noua in formarea personalitatii copilului, care se soldeaza cu modificari profunde in regimul sau de viata si in relatiile cu cei din jur.

La 7-8 ani, copilul este absorbit de problemele adaptarii la viata sociala, proces relativ dificil.

Dupa aceasta varsta se manifesta treptat o mai mare detasare psihologica, adaptarea scolara depasind faza tensionala.

Disputele acerbe din timpul jocului devin adevarate lectii pentru insusirea drepturilor si indatoririlor in conditiile foarte diferite ale aplicarii regulilor, conditii in care se constientizeaza aspectele obligativitatii, consolidarii spiritului de echipa, suportarea esecului, precizarea caracteristicilor echitatii, cinstei, etc.

Competitia colectiva incepe sa devina deosebit de activa si se evidentiaza in jocurile de echipa (sportiva) si in diferite alte jocuri cu reguli, in care copiii se grupeaza in mod spontan in acelasi fel.

Tot acum, adaptarea trece printr-o faza de echilibru si acomodare cu conditiile de activitate scolara.

Copiii organizeaza jocuri prelungite cu subiect, in aer liber pe terenurile din apropierea casei sau a scolii.

Dupa 9 ani, copiii de sex diferit incep sa se separe in mod spontan, in jocuri.

Personalitatea copilului castiga mult in aceasta perioada, mai ales pe masura dezvoltarii unor interese, aptitudini, particularitati caracteristice, care sub influenta procesului de invatamant, se largesc si se diversifica considerabil.

Desi jocul nu mai constituie activitate fundamentala, interesul pentru el ramane foarte puternic. Invatatura schimba insa atitudinea copilului fata de joc, in sensul aprecierii acestuia la alte valori si al adaptarii unor componente mai variate si mai complexe in activitatea. Sub forma de joc se desfasoara chiar unele activitati scolare, care capata astfel un caracter mai atractiv si mai placut.

Sociabilitatea scolarului se imbogateste cu noi caracteristici in dimensiuni, care se fac simtite nu numai in procesul de invatare, ci si in joc, in intreaga sa activitate.

O caracteristica pregnanta este o mare atentie acordata jocului cu reguli in colectiv.

In jocul cu reguli, copiii adopta strategii actionale, care favorizeaza cresterea spiritului competitiv, antrenarea si cooperarea partenerilor in vederea reusitei.

Superioritatea jocului cu reguli consta tocmai in faptul ca acestea sunt explicite. In jocul cu subiect si rol, regula e implicita, iar situatia de joc imaginara (A.N.Leontiev). In jocurile cu reguli, partenerii trebuie sa le inteleaga bine, sa le constientizeze si sa le respecte cu strictete.

Jocurile cu reguli se practica in grupuri mici, urmarindu-se de cele mai multe ori, realizarea unei performante. Vizand performanta, fiecare jucator cauta sa-si puna in valoare posibilitatile de care dispune. Partenerii sunt exigenti fata de comportarea corecta, eliminandu-I pe cei care nu respecta regula jocului. Uneori apare protestul in grup si jocul se destrama. De aceea, antrenorul trebuie sa fie mereu preocupat de incurajarea cinstei, sinceritatii, onestitatii, a spiritului de echipa si de cooperare.

In jocurile cu reguli - desfasurate in echipe la care predomina spiritul competitiv, pe baza de intrecere - pot fi incluse si precise.

In astfel de situatii, de regula, se foloseste mingea, antrenadu-se toti copiii in miscare. Deoarece aceste jocuri pretind voiciune si agilitate, sunt preferate mai ales de baieti, fetele fiind atrase mai ales, de activitatile mai lente.

Rolul antrenorului se rezuma la orientarea si conducerea jocului, ca si la sprijinul acordat copiilor pentru a-si clarifica scopul si rolul umanitar. Copiii ii iubesc si ii stimeaza pe antrenorii care participa la organizarea si chiar la desfasurarea jocurilor.

In jurul varstei de 10-12 ani predomina conduita infantila, caracterizata prin nevoia de miscare, care e satisfacuta foarte bine in activitatea ludica.

Adaptat mai bine la modul social, preadolescentul isi largeste caracterul cu cei din jur si capata mai multa independenta in gandire.

In planul dezvoltarii biologice, se constata accentuarea diferentelor dintre fete si baieti.

Stabilizarea relativa a trasaturilor de personalitate presupune armonizarea intereselor, formarea aspiratiilor si idealurilor sub influenta muncii educative, care se face simtita in modul de a gandi si de a actiona al preadolescentului. De asemenea, se constata o sensibilizare in directia dezvoltarii vointei. Preadolescentul isi exerseaza vointa printr-o mai mare perseverenta in diverse activitati fizice sau intelectuale.

Spiritul de responsabilitate confera o nota aparte relatiilor interpersonale. Cresc sociabilitatea si atractia pentru viata de colectiv, fondata pe aspiratia spre independenta si pe constiinta de sine.

Modificarile profunde care au loc la nivelul personalitatii imprima jocului si distractiei caracteristici specifice.

Jocul preadolescentului este dominat de prieteniile legate cu colegii si de afectivitatea pe care o investeste in orice activitate.

Jocurile de performanta implica o competitie in care se realizeaza cooperarea, valorificarea posibilitatilor nemaifiind urmarita in mod individual, ci in grupuri, desi se mentin si jocurile in care se realizeaza performanta individuala (sotron, leapsa, sarirea corzii, etc.)

Tipurile de joc preferate, in functie de sex, determina o accentuare a separarii grupurilor de joaca. Fetele prefera jocurile cu coarda sau cu mingea, iar baietii opteaza pentru jocurile de forta care le solicita agilitatea si dinamismul.

De regula, fetele sunt mai organizate si realizeaza o mai buna cooperare decat baietii. Jocurile lor sunt mai linistite, cu un tonus mai scazut, ceea ce creata impresia ca n-ar mai fi necesar un conducator. Disciplina instituita nu anuleaza insa antrenarea si participarea activa la joc.

Datorita dezvoltarii capacitatilor intelectuale si fizice are loc o diversificare a performantelor pentru joc in care domina notele de originalitate (caracterul competitional al jocului dezvolta spiritul de autoperfectionare si stimuleaza sociabilitatea).

Preadolescentul manifesta tendinta de integrare in colectivitati echilibrate ca varsta si ca posibilitati de finalizare a etapelor jocului. In alegerea partenerilor de joaca predomina calitatile de buni jucatori, cele de simpatie avand un caracter secundar. Aceasta dovedeste un spirit de organizare dezvoltat, care se grefeaza pe capacitatea preadolescentului de a emite judecati de valoare asupra partenerilor de joc.

Dupa terminarea jocului au loc adevarate dezbateri asupra modului de desfasurare al jocului si contributiei participantilor la realizarea acestuia. Sunt analizate capacitatile si aptitudinile fiecarui jucator si se fac aprecieri pe marginea unor trasaturi de personalitate si a participarii afective. Fata de cei care nu respecta regulile jocului sau nu participa pe masura posibilitatilor la buna lui desfasurare si finalizare trebuie adoptata o atitudine transparenta.

Rolul educativ al jocurilor de miscare

Jocul este apreciat ca o importanta metoda de invatamant. Ca forma de activitate, el ofera satisfactie elevilor, ii antreneaza la o participare constienta si determina in acelasi timp, o manifestare plenara a personalitatii lor.

Jocul are menirea de a-I constientiza pe participanti de faptul ca se afla intr-o situatie de invatare, in care primeaza aspectul cognitiv si ca, prin urmare, activitatea trebuie sa se desfasoare cu toata seriozitatea. Altfel e prejudiciata indeplinirea sarcinilor de invatare prestabilite.

Jocul poate indeplini diverse functii in procesul pedagogic: mijloc si metoda eficienta de instruire si educare, procedeu sau forma de organizare a activitatii.

Functiile jocului de miscare sunt destinatii ale activitatii in cauza, care au un caracter constant si, in acelasi timp, raspund unor nevoi reale ale dezvoltarii si vietii omului.

Caracteristicile acestor activitati sunt functiile de perfectionare ale capacitatilor motrice si de dezvoltare fizica armonioasa. Privite sub alte aspecte, ele mai pot fi aplicative, compensatoare, stimulatoare.

Functiile educativa, igienica, recreativa sunt asociate, ele realizandu-se prin practicarea jocurilor de miscare, dar prin alte activitati corporale si sociale.

Jocurile de miscare reprezinta actiuni educative polivalente, de influenta a dezvoltarii personalitatii omului in integralitatea sa.

Rezolvarea actiunilor, intens corelata cu sansele de izbanda ce alterneaza de la o echipa la alta, inscrierea unui punct sau incrancenarea de forte din finalul unei stafete disputate intre participantii vremelnic constituiti in adversari si coechipieri, depasesc cu mult semnificatia unei dispute bazate numai pe fortele fizice. Ele apropie participantii de atributele eroismului, ale frumusetii daruirii de sine, ale riscului rational, elemente incontestabile ale dramatismului sportiv, ca fapt de influenta activa asupra educarii frumosului etic.

Toate aceste functii raspund unor nevoi reale ale dezvoltarii si perfectionarii omului ca membru al societarii.

Analiza esentei si continutului jocurilor de miscare pune in evidenta rolul lor important in formarea si dezvoltarea personalitatii umane, in actiunea educativa de integrare sociala, prin intermediul celorlalte functii si anume: forta cognitiva - de cunoastere a realitatii obiective; economica - de pregatire pentru munca si axiologica - de formare a atitudinii fata de sine, fata de ceilalti.

Iata de ce, departe de a considera jocul o simpla distractie, atragem atentia asupra efectelor lui educative si ii identificam functiile cu acelea ale fenomenului educational, jocul putand fi considerat metoda, mijloc sau procedeu educativ, forma de organizare a activitatii. Jocul imbina placutul cu utilul si faciliteaza actiunea de formare a personalitatii umane datorita caracterului sau atractiv. Aceasta particularitate ii confera un plus de valoare in importantul act de observare al miscarilor, de intelegere a mecanismelor si de aplicare a lor in conditii mereu schimbatoare. Punandu-i pe copii in situatia de a rezolva, independent si in grup, situatii diferite, jocul ii activeaza. Satisfactia e generata de continutul activitatii, care nu trebuie sa ie o simpla reproducere, ci o prelucrare creatoare a fondului insusit.

Participand constient la joc, copilul compara ceea ce stie cu ceea ce se cere si se straduieste sa ajunga la model, in conformitate cu cerintele de executie si regulile, uneori elaborand singur reguli si modalitati de rezolvare a sarcinilor.

Jocurile de miscare mijlocesc cunoasterea realitatii motrice. Elevul observa aceasta realitate, ia cunostinta de ea, face efort sa inteleaga, reproduce logic, reactualizeaza creator. Se dezvolta astfel spiritul de observatie, capacitatea de intelegere, initiativa si creativitatea. In jocul de miscare sunt implicate toate procesele psihice cognitive: senzatia, perceptia, reprezentarea, gandirea, memoria, imaginatia.

Insusirea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, ca si formarea si perfectionarea unor calitati motrice, finalitati principale ale jocului, se realizeaza prin multiple repetari in conditii similare sau diferite, ceea ce necesita dinamizarea intelectului. In joc, copilul isi insuseste acte motrice si totodata, invata cum sa invete; odata cu cunostintele, priceperile si deprinderile motrice, el adopta si un stil de munca, o tehnica de invatare, care presupune organizarea activitatii, succesiunea logica a etapelor. Se dezvolta astfel creativitatea, elevul fiind solicitat sa caute si sa gaseasca solutia cea mai potrivita, modalitatea care asigura succesul. Strategia jocului e, in esenta, o strategie euristica.

Jocurile de miscare ii pregatesc pe copii pentru munca, formand si dezvoltand priceperi, deprinderi si calitati motrice necesare in acest proces. Sunt asigurate dezvoltarea fizica si capacitatea de efort, precizia si rapiditatea in reactie si executie, spontaneitatea.

In cadrul jocului, intre participanti se stabilesc raporturi de colaborare, cooperare, ajutor reciproc, care reflecta specificul relatiilor de munca din societatea noastra.

Jocul formeaza deprinderi organizatorice si dezvolta capacitatea de autoorganizare, copiii asumandu-si sarcini si obligatii de care raspund in fata colectivului. Prin intermediul acestei activitati copiii se deprind sa lupte cu forte unite pentru victorie, sprijinindu-si colegii la nevoie, actionand in spiritul echitatii. Totodata, ei invata sa ia atitudine in cazurile de lezare a demnitatii umane, fata de minciuna si necinste, impotriva acelora care-si iubesc mai mult propria persoana si nu-I pretuiesc indeajuns pe ceilalti. Prin independenta relativa pe care o confera copiilor, jocul le insufla curaj si incredere in fortele proprii. Copilul nu trebuie sa se limiteze la ce i se cere si e dator sa formuleze el insusi cerinte, manifestandu-si existenta fata de sine si de cei din jur. Spiritul de echipa impune subordonarea intereselor personale celor colective, coordonarea actiunilor individuale cu cele colective.

Jocul de miscare trezeste virtutile morale ii invata pe copii sa suporte cu demnitate infrangerea si, in acelasi timp, sa pretuiasca victoria fara ingamfare. Astfel ei devin mai hotarati si mai curiosi, mai perseverenti. Existenta regulilor in joc ii determina sa se disciplineze, sa stabileasca acea legatura obligatorie intre morala si logica.

Necesitatea de a respecta regula pentru preintampinarea pedepsei apare si mai pregnant in cadrul jocurilor cu impartire pe echipe: copilul trebuie sa fie constient de faptul ca la orice greseala a sa, orice abatere de la regula jocului atrage dupa sine pedepsirea intregii echipe. Doar regula e cea care-I permite copilului, inca nesigur de posibilitatile sale, sa-si asigure un autocontrol mai mult sau mai putin sever.

In joc, copilul se afirma, dar, in acelasi timp se supune regulilor. A-ti dirija conduita inseamna a o ordona, deci a fi stapan pe ea.

Prin respectarea regulii se manifesta vointa si autonomia copilului. De multe ori, el e nevoit sa-si schimbe punctul de vedere actionand in colaborare cu ceilalti. Jocul ridica in calea participantilor obstacole ce trebuie depasite printr-un efort de vointa, stapanire si mobilizare.

Regula raspunde nevoii de ordine, exprimata prin ritmicitatea actiunilor si prin repetare.

Jocul il invata pe copil semnificatia unei sarcini. Prin intermediul acesteia, el se obisnuieste sa-si concentreze atentia, sa-si reprime instabilitatea naturala, sa faca un efort.

In situatia in care e intrecut de altii, elevul nu trebuie sa ramana marcat de complexe de inferioritate.

Sub aspectul atitudinii si conditiei, jocul reprezinta o adevarata scoala, o invitatie la actiune trecuta prin prisma ratiunii. Desi ingradita de reguli, manifestarea participantilor e libera sa, mai bine spus, liber consimtita.

Reactiile in diferite situatii, fata de parteneri, coechipieri sau adversari, fata de cerinte si rezultate, ne ofera indicatii pretioase cu privire la trasaturile caracteriale.

Germenii atitudinii corecte fata de munca se grefeaza pe un suport afectiv: placerea, bucuria participarii la joc, raspunderea pentru actiunile proprii si colective, dorinta de a executa corect sarcina trasata, mandria pentru rezultatele obtinute.

De indeplinirea prompta si corecta a sarcinilor organizatorice depinde buna desfasurare a jocului.

Stimularea interesului pentru activitatile respective se realizeaza prin cresterea treptata a dificultatilor legate de executarea sarcinilor. Depasirea acestora presupune dezvoltarea la un nivel corespunzator a trasaturilor caracteriale, in special devotamentul, onestitatea, fermitatea, initiativa, combativitatea, stapanirea de sine, curajul, hotararea, perseverenta.

Educatia nu se rezuma numai la formarea emotiilor si convingerilor, ci presupune cultivarea deprinderilor si obisnuintelor morale, a trairilor morale, a mobilurilor pentru fapte morale, fapta constituind criteriul principal in aprecierea morala a omului.

O valoare de cea mai mare importanta o are jocul in sfera motivational - dinamica.

In joc se produce trecerea de la motivele sub forma dorintelor nemijlocite preconstiente, de nuanta afectiva, la acelea sub forma intentiilor generalizate, situate la hotarul constientizarii.

In joc copilul isi controleaza manifestarile, adoptand un comportament voluntar caracterizat prin prezenta controlului realizarii modelului propus.

Eticul se coreleaza cu esteticul, caci jocul ii sensibilizeaza pe copii, le formeaza gustul pentru frumos, capacitatea de a observa si intelege frumusetea actelor motrice, de a reflecta in propria executie corectitudinea, si coordonarea, gratia si eleganta, supletea. Putem remarca atat frumusetea actiunilor intreprinse cat si comportarea frumoasa, morala, concretizata in cinste si sinceritate, in daruire si entuziasm.

Actiunile specifice jocului trebuie privite ca mijloace ale unei actiuni educative generale prin care se urmareste formarea unei personalitati multilateral dezvoltate, apta sa se integreze eficient in viata sociala. Finalitatea suprema spre care se tinde in joc este realizarea educatiei prin miscare.

Comportarea in joc se concentreaza indeosebi in jurul normelor ce privesc raporturile interpersonale.

Prin intermediul acestei activitati, copilul trece in universul evoluat al formelor superioare de activitate umana, in lumea regulilor ce dirijeaza interrelatiile umane. Se poate afirma ca jocul este o scoala a moralei in actiune.

Privit prin prisma functiei de integrare sociala, jocul apare ca un prim factor de socializare. Faptul ca toti participantii lupta pentru victoria echipei din care fac parte, duce la unire, contribuie la educarea responsabilitatii pentru executia proprie, dar si pentru cea a colegilor.

Valoarea deosebita pe care o prezinta jocul pentru procesul de integrare motiveaza asimilarea lui ca mijloc al educatiei fizice si totodata, subordonarea lui actiunii dirijate in vederea unei socializari optime.

In majoritatea cazurilor, copiii practica jocurile de miscare in grupuri, interactioneaza ca fiinte sociale, sunt constienti, capata un anumit statut, joaca un anumit rol.

Putem afirma ca in joc apar formele elementare de socializare deoarece fiecare participa la activitatea celorlalti. In masura in care grupul constituit in vederea jocului satisface cerintele acestuia, asistam la integrare.

Regulile si scopurile urmarite in activitatea respectiva il deprind pe copil sa se incadreze in grupurile sociale in care va interactiona.

Jocul reprezinta cea mai simpla organizare sociala in care este cuprins un colectiv ai carui membri isi propun un scop comun si au aceleasi interese, au un conducator, se supun de bunavoie unor reguli si lupta pentru realizarea scopului, subordonand interesele proprii celor colective.

Aceasta activitate permite insusirea unor norme si reguli de conduita sociala.

Jocul creeaza conditii care permit dezvaluirea unor autentice aptitudini de organizator si, totodata favorizeaza dezvoltarea autocontrolului, a perseverentei si fermitatii, copiii obisnuindu-se astfel sa conduca si sa fie condusi.

Privite din punct de vedere al copiilor, jocurile de miscare capata o importanta deosebita pentru ca le ofera posibilitati largi de manifestare a initiativei, de efectuarea unor anumite acte motrice, potrivit dorintelor si particularitatilor individuale. Aprecierea de care se bucura jocurile de miscare in randul copiilor se datoreaza faptului ca fiecare contine elemente de intrecere, deosebit de stimulative. Miscarea si placerea satisfac nevoile vitale ale copiilor si favorizeaza dezvoltarea lor fizica si psihica.

Nicaieri a in jocuri elevii nu gasesc teren mai potrivit pentru a-si descoperi si pune in valoare calitatile fizice si psihice pe care trebuie sa le rezolve singur sau in colaborare cu coechipierii sai, ceea ce favorizeaza formarea sau consolidarea unor insusiri cum sunt: curajul, hotararea, combativitatea, increderea in sine si in colegii de echipa, disciplina, supunerea consimtita la regulile jocului, corectitudinea, spontaneitatea, insusiri atat de necesare mai tarziu, in viata.

Prin desfasurarea efortului in comun se ofera cel mai bun prilej pentru dezvoltarea spiritului de a actiona in comun, de a renunta la interesele egoiste in favoarea celor colective.

Paralel cu descoperirea unor lucruri noi, jocul favorizeaza aplicarea cunostintelor insusite anterior.

Activitatea ludica constituie un indicator pentru diagnosticarea capacitatilor psihice si a trasaturilor de personalitate, un indiciu al dezvoltarii proceselor de cunoastere, al aptitudinilor, voitei si afectivitatii.

Totodata ofera prilejul de afirmare si exersare al particularitatilor de personalitate, pe care si le si dezvolta.

In joc sunt solicitate si dezvoltate creativitatea, mobilitatea, flexibilitatea, capacitatea de aplicare in practica a cunostintelor insusite. Intrecerea si competitia amplifica incordarea psihica, capacitatea de concentrare a atentei.

Eforturile de vointa si de gandire trebuie sa se armonizeze cu cele ale partenerilor. In jocurile pe echipe nu sunt suficiente numai actiunile inteligente individuale, ci se impune o stransa colaborare.

In cadrul acestei activitati, participantii indeplinesc sarcini si depun un anumit efort pentru finalizarea actiunii, respecta conditiile de joc. Atitudinea fata de regulile jocului o reflecta pe cea fata de regulile de convietuire sociala, fata de oameni.

Studiind reactiile participantilor putem aprecia dezvoltarea lor fizica si psihica, caracteristicile psihologice, trasaturile de personalitate.

Trebuie sa aducem in prim plan si procesul autoeducatiei si valoarea lui de necontestat, contributia jocului de miscare la dezvoltarea capacitatii de participare constienta a individului la propria sa formare. Acest proces se bazeaza pe capacitatea de analiza si apreciere, de raportare a activitatii si conduitei proprii la scopuri si cerinte, precum si la conduita si activitatea celorlalti, ceea ce presupune constientizarea individului de valoarea si lipsurile proprii. Jocul ii ofera copilului posibilitatea de a se autoconduce, punandu-l in situatia de a alege singur si de a se decide singur.

1.5. Capacitatea motrica

Capacitatea motrica este un complex de manifestari preponderent motrice (priceperi si deprinderi) conditionat de nivelul de dezvoltare a calitatilor motrice, de indicii morfo-functionali, de procesele psihice (cognitive, afective, motivationale), de procesele biochimice si metabolice, toate insumate, corelate si reciproc conditionate avand ca rezultat efectuarea eficienta a actelor si actiunilor solicitate de conditiile specifice in care se practica activitatea motrica.

Capacitatea motrica este formata din :

deprinderi si priceperi motrice de baza

deprinderi si priceperi motrice utilitar aplicative

calitati motrice de baza si combinate

deprinderi si priceperi motrice specifice ramurilor /probelor sportive

a)Deprinderile motrice

Deprinderile motrice sunt componente ale capacitatii motrice ce constau in acte si actiuni motrice ajunse prin exersare la un grad inalt de stabilitate, precizie si eficienta.

Ele sunt rezultatul invatarii motrice sistematice si continue si au la baza formarea legaturilor temporale la nivelul scoartei cerebrale.

Clasificare :

deprinderi motrice de baza

deprinderi motrice utilitar-aplicative

deprinderi motrice specifice ramurilor /probelor sportive

Caracteristicile deprinderilor motrice:

reprezinta componente ale conduitei voluntare a omului

odata consolidate, acestea se executa cu indici ridicati de stabilitate, precizie, cursivitate, rapiditate, ceea ce asigura un consum redus de energie

concomitent cu perfectionarea deprinderilor motrice are loc o scadere a ponderii atentiei in indeplinirea actiunilor motrice respective; aceasta caracteristica este consecinta automatizarii unor parti componente ale deprinderilor, sau in unele cazuri a deprinderilor in intregime ;in aceasta faza de perfectionare atentia nu mai este concentrata asupra detaliilor de executie, ci se indreapta asupra rezolvarii actiunilor continuu schimbatore determinate de coechipieri, adversari sau de ambianta de concurs ;automatizarea miscarilor largeste posibilitatea aplicarii actiunilor motrice insusite si contribuie la cresterea eficientei lor; dirijarea automatizata a miscarilor nu inseamna ca acestea nu au un caracter constient ;eliberandu-se insa de controlul executarii fiecarei miscari din cadrul unei actiuni motrice complexe, constiinta indeplineste doar un rol de declansare, control si reglare motrica ;deci controlul asupra deprinderilor motrice ramane in permanenta fiind suficient sa apara mici abateri de la logica inlantuirii miscarilor pentru ca imediat constiinta sa intervina si sa se armonizeze din nou cu intreaga actiune.

in faza superioara a formarii deprinderilor motrice, pe baza interactiunii analizatorilor, a functiei de analiza si sinteza a cortexului se dezvolta unele senzatii complexe specifice diferitelor ramuri /probe sportive, in activitatea sportiva acestea fiind denumite simturi

deprinderile motrice nu sunt aptitudini motrice generale, ci modalitati de comportament motric invatat- sunt rezultatul calitativ al invatarii motrice

se perfectioneaza treptat si neuniform - in stadiul de invatare transformarile sunt multiple, iar in cel de perfectionare mult mai reduse

sunt ireversibile - miscarile componente se inlantuiesc intr-un singur sens ;schimbarea unor secvente de miscare din cadrul deprinderii determina formarea unei deprinderi noi

ca aspect exterior poarta amprenta particularitatilor individuale, fiind determinate de insusirile si aptitudinile subiectilor care executa miscarea.

calitatea de executie se  altereaza  daca nu sunt repetate in timp mai indelungat

deprinderea motrica formata nu dispare niciodata total si ca atare poate fi readusa in timp scurt la parametrii initiali de executie

b)Priceperile motrice

Priceperile motrice sunt componente ale capacitatii motrice ce se definesc prin capacitatea omului de a utiliza rational posibilitatile sale motrice.

Clasificare :

priceperi motrice elementare-modalitati de actiune in care se organizeaza un raspuns motric pe baza cunostintelor si unor capacitati motrice in conditiile initiale ale invatarii motrice

priceperile motrice complexe - capacitatea individului de a-si valorifica eficient bagajul de cunostinte si deprinderi in vederea realizarii unei sarcini motrice inedite si care reclama de regula un raspuns concretizat printr-un comportament motric complex

Caracteristicile priceperilor motrice:

sunt componente neautomatizate ale activitatii motrice voluntare

sunt dependente de experienta motrica anterioara a individului

exprima maiestria practica a individului in situatii variabile

se consolideaza prim metode active de instruire, in special prin problematizare- au o mare valoare formativa

se bazeaza si influenteaza procesele cognitive (memorie, imaginatie, creativitate)

nivelul de manifestare al priceperilor este conditionat si de plasticitatea scoartei cerebrale

c) calitatile motrice

Calitatile motrice sunt componente ale capacitatii motrice si reprezinta insusiri ale organismului uman mostenite genetic cu anumiti indici si care se pot educa /dezvolta in ortogeneza prin practica vietii cotidiene sau mai ales prin procese speciale instructiv-educative

Clasificare

calitati motrice de baza - viteza, indemanare, rezistenta, forta, suplete;

calitati motrice specifice - rezultate din combinarea calitatilor motrice de baza in functie de caracteristicile activitatilor motrice.

Caracteristici

calitatile motrice sunt prezente in diferite ponderi in efectuarea oricarui act de miscare al omului;

nici o calitate motrica nu se poate manifesta in mod izolat ("pur");

in timpul efectuarii actelor /actiunilor motrice sunt prezente in acelasi timp, forme de manifestare ale tuturor calitatilor motrice, fiecare dintre acestea participand intr-o anumita proportie la realizarea miscarilor;

nivelul indicilor de viteza, rezistenta, forta, suplete nu conditioneaza numai efectuarea deprinderilor si priceperilor motrice ci si valorificarea maxima a acestora.

Bazele teoretice si metodice ale dezvoltarii vitezei

Viteza reprezinta capacitatea omului de a efectua miscarile intr-un timp cat mai scurt. Viteza este calitatea motrica care depinde de foarte multi factori, fiind, din acest punct de vedere, calitetea ceea mai complexa. Depinde in primul rand de activitatea corespunzatoare a scoartei cerebrale, respectiv de calitatea procedeelor nervoase fundamentale. Dintre factorii planului psihic al calitatii motrice viteza mentionam capacitatea de mobilizare psihica, in general, si capacitatea de concentrare a atentiei in special.

Viteza miscarilor este conditionata si de celelalte calitati motrice ca forta musculara si rezistenta neuromusculara.

Un alt factor care conditioneaza viteza miscarilor este tehnica actului motric. Nici o miscare nu se poate executa rapid, chiar daca sunt indeplinite majoritatea conditiilor, fara stapanire temeinica a tehnicii miscarii respective.

Viteza miscarilor se manifesta sub urmatoarele forme:

de reactie

de executie

de repetitie

de accelerare

de deplasare

Metoda pentru dezvoltarea diferitelor forme de manifestare ale vitezei este metoda repetarii. Astfel se vor repeta exercitii specifice, identice sau foarte apropiate ca structura, de activitatea motrica in care vrem sa dezvoltam viteza miscarilor.

Viteza are o mare importanta in jocul de baschet, deoarece ea include mai mult decat alergarea in linie dreapta. Abilitatea de a te misca rapid si eficient, dintr-o directie in alta sau alergand cu spatele este importanta, in timp ce viteza de alergare este decisiva in jocul de tranzitie, trecand de la ofensiva la defensiva si de la defensiva la ofensiva.

Bazele teoretice si metodice ale dezvoltarii indemanarii

Indemanarea reprezinta o forma de exprimare a capacitatii de performanta prin invatarea rapida a miscarilor      noi si adaptarea rapida la situatii variate, conform specificului fiecarei ramuri de sport. Factorii care conditioneaza indemanarea sunt de natura biologica, motrica si psihica.

Exprimarea indemanarii este conditionata de procesele de maturizare, in special a sistemului nervos si de numarul de deprinderi motrice pe care le stapaneste subiectul. Are un caracter foarte specific fiecarui individ. Ca si viteza indemanarea este o calitate motrica al carei nivel este in mare masura determinat genetic.

Metodica dezvoltarii indemanarii urmareste urmatoarele procedee in obtinerea maestriei sale:

folosirea unor pozitii de plecare neobisnuite pentru efectuarea exercitiilor

efectuarea exercitiilor cu segmentul neandemanatic

schimbarea tempoului si a sistemului de executie

limitarea spatiului in care se efectueaza exercitiul

efectuarea procedeelor tehnice si a structurilor cu mai multe mingi, in relatii de adversitate

6. Particularitatile morfologice ale perioadei antepubertare

La nivelul organelor si aparatelor se remarca urmatoarele:

creierul are o greutate aproape egala cu a adultului insa din punct de vedere functional dezvoltarea nu este completa; se constata o mai buna functionare a primului sistem de semnalizare, aria motrica corticala se apropie de maturitate, activitatea nervoasa superioara se perfectioneaza in sensul ca spre sfarsitul acestei perioada, se dezvolta capacitatea de inhibitie corticala fara insa a echilibra excitatia.

Ca o particularitate metodica a acestei etape e de mentionat faptul ca in procesul de instruire sportiva timpurie, pe langa cu pondere mare a demonstratiei, se poate introduce si explicatia clara si concisa.

Analizatorul kinestezic se perfectioneaza, miscarile devin mai precise, coordonarea mai buna: contractiile inutile, neeconomice se exclud treptat. Timpul si spatiul sunt bine apreciate.

aparatul locomotor, mai precis oasele sunt mai dure prin consolidarea sistemelor functionale lamelare, ceea ce determina o crestere usoara a rezistentei acestora la solicitarile de tractiune, presiune si rasucire.

musculatura ajunge sa reprezinte 21,7% din greutatea corpului concomitent creste si tonusul muscular,ceea ce determina o imbunatatire a staticii. Din cauza masei musculare slab dezvoltate, vitezele de reactie si de repetitie sunt mai bune, insa forta este inca redusa.

sistemul cardio-vascular se prezinta cu un cord care reactioneaza puternic, dar neeconomic la efort: mecanismele de reglare sunt inca slabe, insa mai adecvate la solicitarile usoare.

aparatul respirator prezinta un torace asemanator cu al adultului ca forma, dar nu si ca dimensiuni, el ramanand in urma dezvoltarii membrelor: indicele de armonie (Erissman) ajunge la 11 ani 0; plamanii sunt asemanatori ca structura cu ai adultului, dar volumul este inca mic - datorita acestui fapt capacitatea de effort creste, dar nu indeajuns.

Nu exista substratul morfofunctional pentru sustinerea unor eforturi mari si indelungate. Diferentele pe sexe sunt inca mici si nesemnificative in ceea ce priveste efortul fizic.

Indicatii metodice

asigurarea echilibrului corpului in repaus, dar mai ales in timpul efortului intampina inca unele dificultati;

preocuparile trebuie sa fie indreptate spre insusirea unei motricitati corecte, spre formarea unei tinute frumoase, insusirea unui ritm corespunzator al miscarilor, acordand o atentie mai mare dezvoltarii musculaturii exterioare a spatelui si gatului, precum si a altor grupe musculare exterioare, urmarind prin aceasta stabilirea unui echilibru functional intre marile grupe musculare antagoniste.

rezistenta copilului la efort static e mica la aceasta varsta, in schimb activitatea

dinamica bazata pe contractii si relaxari succesive este mai putin obositoare; efortul dinamic este favorizat si de gradul crescut de excitabilitate corticala, ceea ce asigura conditii bune de activitate si pentru circulatie si pentru respiratie;

alti indici functionali cum sunt: rezistenta la hipoxie, stabilirea electrogenezei

corticale, indici respiratori si cei metabolici necesita un timp indelungat de revenire la normal; de aceea se recomanda ca efortul depus de copii la aceasta varsta (8-12 ani) sa fie bazat pe effort dinamic de scurta durata si cu pauze de refacere relativ lungi;

regimul de viata echilibrat prin alternare judicioasa a efortului fizic cu cel intelectual

si cu odihna, alimentatia rationala bogata in proteine si vitamine (A,D2,compleB) asociate cu miscarea in aer liber, contribuie la dezvoltarea armonioasa a copiilor si la intarirea rezistentei organismului.

7. Particularitati psihice ale perioadei antepubertare

Gandirea in progres evident, reclama in orice act de invatare si intelegere sprijinirea pe intuitie: atentia este instabila, posibilitatile de concentrare sunt restranse, vointa slab dezvoltata.

Spiritul de imitatie este puternic: emotiile au un caracter solid, copilul este usor impresionabil, cu dispozitii labile ce alterneaza rapid de la voiosie la apatie care se exteriorizeaza cu usurinta in conduita lui. Alaturi de activitatea scolara, jocul una dintre cele mai importante activitati; sunt preferate jocurile dinamice, desi, datorita insuficientei dezvoltarii, a inhibitiei conditionate, copilul nu respecta cu strictete regulile.

Conduita e caracterizata prin voiciune, printr-o tendinta irezistibila spre miscare; copilul este gata oricand sa se joace, se ataseaza cu usurinta de adult si se straduieste sa execute cat mai corect si fara obiectii sarcinile; simte nevoia sa fie apreciat si laudat.

Recomandari psiho-pedagogice

Desi activitatea motrica e inepuizabila, copilul fiind capabil sa se joace timp indelungat fara sa se odihneasca, e necesar ca eforturile lui sa fie dozate.

Suprasolicitarea in activitatile fizice, care reclama o atentie concentrata si o capacitate de reactie mai indelungata, determina aparitia unei stari de plictiseala, tendinta de abandonare a activitatilor pe moment, insotite de manifestari de indisciplina.

Pentru unele exercitii este necesara o pregatire prealabila a copilului, intrucat in anumite situatii (fete) apare sentimentul de teama, de neincredere in fortele proprii si in ultima instanta chiar de repulsie fata de exercitiile respective. Aceasta nu inseamna ca in aceasta perioada exercitiile trebuie sa fie usoare dar nici sa nu depaseasca posibilitatile.

De cele mai multe ori cand copiii sunt pusi in situatia sa depuna eforturi mari pentru trecerea unor dificultati, dupa reusita au o satisfactie mai mare pentru succesul obtinut, constituind un veritabil stimulent pentru activitatea urmatoare.

8. Caracterizarea continutului jocului de minibaschet si influenta practicarii lui asupra organismului

Baschetul, joc sportiv de echipa reprezinta o ramura importanta a activitatii sportive, cu o valoare educativa deosebita. El cumuleaza pe de o parte efectele pozitive ca sport si exercitiu fizic, iar pe de alta parte efectele educative ale jocului.

Astfel se explica motivatia eficientei minibaschetului - ca o forma de practicare a jocului de baschet incepand de la 8 ani - cu contributie insemnata in dezvoltarea armonioasa a copiilor, in dezvoltarea calitatilor motrice, a priceperilor si deprinderilor si in educarea pozitiva a trasaturilor de caracter.

Jocul de baschet solicita si dezvoltarea in egala masura intregul complex de calitati motrice prin bogatul sau continut motric si varietatea de miscari pe care le solicita.

Indemanarea, coordonarea si supletea manifestate prin miscari de mare finete, sunt reflectate prin conducerea mingii in conditii diverse de echilibru, cu maxim de viteza.

Viteza este prezenta sub toate formele sale de manifestare (de reactie, de executie, de deplasare).

Forta se manifesta sub forma detentei la sariturile la panou, in precizia si adresa paselor si a aruncarilor la cos.

Rezistenta, cu caracter general si specific este manifestata in regimul celorlalte calitati motrice.

Minibaschetul contribuie la dezvoltarea armonioasa a corpului, la formarea unei tinute corecte - datorita faptului ca miscarile ce se executa in timpul jocului, cu si fara minge, sunt variate si complexe, solicitand participarea alternativa sau simultana, simetrica sau asimetrica a tuturor segmentelor corpului, in care calitatile motrice se manifesta una in regimul celeilalte.

Acest joc solicita si dezvoltarea in acelasi timp, la un nivel superior marile functiuni ale organismului, cum sunt : circulatia, respiratia, termoreglarea, metabolismul s.a.

Nu poate fi neglijata nici influenta deosebita pe care o are asupra dezvoltarii calitatilor psihice. Puterea de munca, vointa canalizate spre obtinerea victoriei, hotararea, darzenia si perseverenta sunt calitati psihice care se educa prin practicarea organizata a jocului si sunt influentate in mod evident. Aceasta influenta este subordonata spiritului colectiv de echipa, dragostei fata de coechipieri si echipa, fata de scoala sau culorile clubului din care face parte jucatorul. Dezvolta spiritul de colaborare si intrajutorare reciproca, contribuind la integrarea sociala a copilului. De asemenea, spiritul de organizare si disciplina constienta sunt educate prin insasi respectarea regulilor de joc, a arbitrajului, a incadrarii in echipa.

Practicarea organizata a minibaschetului contribuie la educarea gandirii active, creatoare. De exemplu, activitatea din joc ii obisnuieste pe copii sa analizeze situatiile, sa le compare si sa traga concluzii cu maxima rapiditate. Toate aceste procese de gandire coreleaza situatiile analizate si in final conduc la dezvoltarea atentiei distributive si a capacitatii de anticipare a actiunilor care se petrec in conditii afective crescute.

Obiective de instruire specifice minibaschetului

asigurarea dezvoltarii fizice multilaterale si a capacitatii motrice generale;

dezvoltarea calitatilor motrice, indeosebi viteza si indemanarea;

initierea si invatarea structurilor de procedee tehnice fundamentale, legarea procedeelor tehnice invatate si aplicarea lor in actiuni tactice fundamentale in conditiile practicarii jocului bilateral;

cunoasterea principalelor reguli de joc: pasi, dublu dribling, 3 sec, angajare 1 la 1, greseala personala, repunerea mingii din lateral si de la linia de fund;

Formarea deprinderilor de igiena individuala si colectiva si de calire a organismului.

Modelul de joc

jocul se orienteaza spre realizarea contraatacului din orice situatie, de intrare in posesia mingii, pasand coechipierului cel mai bine demarcat, sau dribland pe centru in cea mai mare viteza;

in atacul rapid si organizat, finalizarea se realizeaza prin depasire si patrundere, ca actiuni prioritare sau prin combinatii de "da si du-te";

in atacul organizat se folosesc diferite variante de atac ale apararii om la om:

atacul cu 1 jucator pivot; cu 2 jucatori pivoti

in aparare se foloseste permanent apararea om la om agresiva pe tot terenul si pe jumatate de teren:

marcajul agresiv si la interceptie;

urmarirea la panou.

Componenta echipei

Componenta echipei se stabileste in urma efectuarii selectiei. Echipa trebuie sa fie alcatuita din 12 copii. Valorile orientative ale staturii acestora, in centimetri, pe posturi sunt:

10-12 ani - fete

Obiectivele pregatirii pe componentele antrenamentului

a). Pregatirea fizica - urmareste dezvoltarea multilaterala a calitatilor motrice: exercitiile motrice vor fi simple si usoare, evitandu-se supunerea organismului copiilor la solicitari intense. Este recomandat sa se utilizeze jocurile, in special cele sub forma de intrecere si

dezvoltarea fizica

intarirea musculaturii intregului corp, actionand analitic asupra centurii scapulo-humerale, centurii abdominale, membre superioare si inferioare

dezvoltarea capacitatii respiratorii

cresterea fortei statice de mentinere a coloanei vertebrale prin tonifierea musculaturii;

dezvoltarea calitatilor motrice

dezvoltarea vitezei cu accent pe viteza de reactie si repetitie in executia procedeelor tehnice si actiunilor tactice individuale, urmarind mentinerea ritmului sustinut in cadrul jocului;

dezvoltarea indemanarii in efectuarea structurilor tehnice si actiunilor tactice individuale de atac si aparare;

intarirea fortei intregii musculaturi;

marirea capacitatii de adaptare la eforturi de rezistenta.

b). Pregatirea tehnica - urmareste initierea copiilor in procesele de baza; elementele de baza vor fi executate in regim de viteza si durata, in conditii analoage jocului, pentru a preintampina starea de dezinteres si plictiseala din partea copiilor; se va insista asupra formarii unor deprinderi corecte, stiut fiind ca, pentru corectarea deprinderilor gresite, e necesar un timp indelungat; insusirea corecta a tehnicii va permite mai tarziu copiilor perfectionarea ei si rezolvarea creatoare a situatiilor noi create de joc, odata cu sentimentul de satisfactie datorat colaborarii cu coechipierii si faptului ca este util in joc

invatarea procedeelor tehnice fundamentale

prinderea, tinerea si pasarea mingii cu o mana si cu doua maini de pe loc si din deplasare;

oprirea, pivotarea, fenta;

driblingul cu ambele maini, in viteza, cu variatii de tempo, cu schimbari de directie, cu trecerea mingii prin fata, pe la spate cu pirueta;

schimbarea de directie si sariturile;

deplasarea cu pasi adaugati, inainte, inapoi si lateral;

alergare laterala stanga-dreapta;

jocul de picioare si lucrul de picioare

aruncarea la cos de pe loc cu o mana din fata si de deasupra capului;

aruncarea la cos din dribling, din alergare, din saritura.

c).Pregatirea tactica - constituie la aceasta varsta o simpla formalizare a copiilor cu notiunile si cerintele jocului colectiv. Este de urmarit educarea copiilor de a nu se aduna toti in zona in care se gaseste mingea, ci sa-si pastreze zonele pe teren. Copiii vor fi obisnuiti sa se orienteze rapid in functie de pozitia mingii in teren si de jucatorul in posesia caruia sa afla; copiii trebuie convinsi ca actiunile personale intr-un numar foarte mare, driblingurile inutile si aruncarile la cos in momente contraindicate, constituie aspecte daunatoare atat echipei cat si lor, pentru mentinerea locului in echipa.

invatarea actiunilor tactice individuale si colective in atac si aparare

demarajul;

patrunderea,

depasirea;

marcajul normal si agresiv;

contraatacul cu dribling pe centru;

atacul cu un jucator pivot/cu 2 jucatori pivoti;

apararea om la om si agresiva pe tot terenul si pe jumatate de teren.

d). Pregatirea teoretica se realizeaza prin discutii atragatoare si instructive despre scopul si sarcinile jocului de baschet; profesorul ofera explicatii, comentand unele faze de joc, explicand procedeele tehnice si atitudinile unor sportivi consacrati. Ideala ar fi participarea intregii echipe la vizionarea unor meciuri din esaloanele superioare si explicarea-comentarea concomitenta si dupa incheierea partidelor, a situatiilor din teren.

e).Pregatirea psihologica urmareste educarea jucatorilor in spiritul unei conceptii sanatoase si a unei atitudini corecte fata de echipa; se urmareste crearea starii de "dorinta de victorie", motivand atat cat e posibil copiii; calitatea de invingator trebuie asociata daruirii in joc, darzeniei, curajului, mobilizarii si gandirii creatoare.

CAPITOLUL 2

ORGANIZAREA CERCETARII

Data, locul si subiectii cercetarii

Cercetarea s-a desfasurat in perioada 15.09.06 - 31.05.07 la Clubul de Baschet "Galactica"din Brasov.

Subiectii cercetarii sunt fete din grupa de minibaschet ('95-'96) condusa de d-na profesor Magda Jerebie.

Cercetarea s-a realizat pe un numar de 12 fete repartizate pe o singura grupa. La inceputul cercetarii (15.09.06) au fost parcurse testele initiale care au reflectat stadiul capacitatii motrice ale fetitelor.

Cecetarea s-a incheiat cu testarea finala care a scos in evidenta un progres fata de testarea initiala (31.05.07).

In cercetare nu am urmarit sa compar rezultatle obtinute prin diferite metode de instruire, lucrul pe care l-am vizat a fost sa scot in evidenta plusul pe care il aduc jocurile de miscare in dezvoltarea capacitatii motrice a jucatoarelor de minibaschet.

Aparate, instalatii si materiale.

In cercetare am folosit urmatoarele materiale:

mingi de baschet

mingi medicinale

jaloane

saltele

banci de gimnastica

scaune

cronometru

Planul cercetarii

Planul cercetarii a fost realizat prin studierea si analizarea unui singur grup de subiecti.

Experimentul

Metoda experimentala reprezinta un sistem complex de cunoastere a realitatii care verifica o relatie presupusa (data de ipoteza) dintre doua fenomene, prin provocarea si controlul acestora de catre experimentator.

Experimentul este alcatuit pe baza variabilelor experimentale.

a)           Variabila independenta

Factorul manipulat de catre experimentator se numeste variabila independenta.

In cadrul acestui experiment, variabila independenta e construita dintr-un program de exercitii si jocuri de miscare, structurat astfel:

jocuri pentru calitati motrice de baza - viteza, indemanare, rezistenta, forta

jocuri pentru calitati motrice specifice - detenta (viteza in regim de forta)

jocuri pentru procedee tehnice fara minge

jocuri pentru procedee tehnice cu minge

jocuri pentru actiuni tactice individuale/colective in atac

jocuri pentru actiuni tactice individuale/colective in aparare

Programul de jocuri este prezent in anexa lucrarii.

b)          Variabila dependenta

Factorul modificat de catre variabila independenta se numeste variabila dependenta.

Variabila dependenta in cadrul cercetarii de fata o constituie imbunatatirea adusa dezvoltarii vitezei si indemanarii, specifice jucatoarelor de minibaschet.

Variabila dependenta a fost determinata prin intermediul urmatoarelor teste/probe de control:

Descrierea probelor de control

Micul maraton - alergare in viteza maxima pe distanta de 98 m cu start din picioare. Desfasurare probei: startul se ia de la linia de fund a terenului de baschet. La semnal incepe alergarea intre liniile transversale ale terenului, conform desenului de mai jos. Cronometrul porneste in momentul in care piciorul din spate se ridica si se opreste in momentul in care pieptul executantului trece peste linia de sosire. Timpul se inregistreaza in secunde si zecimi de secunde.

Proba de dribling - se parcurge traseul din diagrama de mai jos dus-intors, realizandu-se 32 schimbari de directie, folosind obligatoriu mana dreapta si stanga.

Proba de aruncare la cos - se executa 10 aruncari libere la cos, de pe loc de la distanta de 4 m fata de panou.

Proba de aparare - se parcurge traseul din diagrama cu plecarea jucatoarei de la punctul 1 catre 2 cu piciorul drept inainte, din 2 la 3 cu pasi adaugati, din 3 la 4 cu piciorul stang inainte, cu pasi adaugati din 4 la 1. Intregul traseu se repeta de 3 ori, realizandu-se in fond 4 trasee complete.