PARCURSURI APLICATIVE (TRASEE APLICATIVE) SI STAFETE

PARCURSURI APLICATIVE (TRASEE APLICATIVE) SI STAFETE

Scop. Caracteristici. Cerinte metodice si recomandari. Forme de exersare. Efecte

Parcursurile aplicative sunt o forma superioara de organizare a deprinderilor motrice naturale si combinate. Cu ajutorul parcursurilor aplicative se aplica in practica (in conditii concrete) si se valorifica deprinderile motrice insusite anterior.

Deprinderilor motrice se perfectioneaza prin aplicarea lor in conditii naturale si foarte diversificate.

1. Scop

• antrenarea executantilor in vederea rezolvarii unor situatii concrete din viata
• depasirea obstacolelor materiale, fizice si psihologice
• cresterea atractivitatii si densitatii motrice a lectiilor de educatie fizica si sport

2. Caracteristicile parcursurilor aplicative:

- Sunt adaptabile din punctul de vedere al continutului si dificultatii;

- Ofera posibilitati de gradare a efortului;

- In executia lor se pune accent pe dezvoltarea calitatilor motrice de baza (preponderent forta generala), dar si pe dezvoltarea capacitatii de a aplica deprinderile motrice insusite anterior in conditii variate, noi.

- In cadrul acestor exercitii, participantii sunt pusi in situatia de a alege cele mai potrivite modalitati de rezolvare a diferitelor sarcini motrice si a le folosi in avantajul propriu sau al echipei din care fac parte;

- Permit efectuarea rapida, sigura si relativ facila a schimbarilor de directie, obisnuind executantii cu cea mai eficienta modalitate de depasire sau evitare a obstacolelor;

- Marea varietate a acestor mijloace contribuie la dezvoltarea motricitatii complexe a elevilor si anume le dezvoltarea indemanarii (in special a coordonarii), a spiritului de observatie si a vitezei de excutie (a capacitatii de a trece cu rapiditate de la o miscare la alta).

- Sunt naturale, atractive si spectaculoase, influentand pozitiv nivelul emotional al participantilor;

- Sunt dinamice si eficiente

- Nu necesita dotari deosebite

. Cerinte metodice si recomandari

In organizarea parcursurilor aplicative si a stafetelor, asezarea aparatelor si/sau obstacolelor trebuie realizata cu responsabilitate, deoarece se impun anumite reguli ce se cer respectate.

Astfel, se recomanda verificarea minutioasa a"starii fizice" a fiecarui aparat utilizat, iar modul de manevrare, asezarea aparatelor si obstacolelor in sala, sa se faca intr-o maniera care sa afecteze cat mai putin densitatea lectiei. Pentru aceasta este recomandabil ca la transportul si asezarea aparatelor sa fie solicitati cat mai multi elevi, iar distantele de deplasare a obiectelor si aparatelor sa fie cat mai scurte si cat mai apropiate in raport cu locul lor obisnuit de asezare in sala. In acelasi timp este bine sa se supravegheze si modul de manevrare a aparatelor de catre elevi si sa se insiste asupra atentiei cu care se fac deplasarea, montarea si demontarea acestora, atat pentru evitarea accidentelor, cat si pentru asigurarea integritatii aparatelor in timpul manevrelor.

- In stabilirea structurilor parcursurilor aplicative este indicat ca ele sa fie construite numai din miscari cunoscute anterior de elevi (deprinderi bine consolidate), iar partile componente ale traseelor sa cuprinda atat parti usoare, cat si unele elemente mai dificile, prin care sa fie verificate posibilitatile motrice si psihice ale executantilor.

- Inainte de a desfasura un parcurs aplicativ (mai ales cand se desfasoara sub forma de intrecere) cu elevii, se recomanda o parcurgere lenta a traseului, insotita de explicarea clara, concisa si atractiva a parcursului si de demonstrarea acestuia;

- Evitarea multitudinii sarcinilor pentru acelasi parcurs;

- Evitarea plasarii sarcinilor motrice grele la sfarsitul traseului;

- Folosirea intrecerilor;

- Repartizarea echilibrata a fortelor

- Acordarea sanselor egale pentru fiecare

- Structura unor stafete sau parcursuri aplicative poate fi mentinuta neschimbata pe parcursul a 3-4 lectii, dupa care se recomanda introducerea unor elemente noi, dar cunoscute (invatate) de elevi. De asemenea, se poate schimba modul de asezare a aparatelor, modul de executie a unor miscari sau dozarea efortului din punctul de vedere al numarului de repetari, etc.

- Dozarea judicioasa a efortului se face prin: numarul de sarcini motrice, inaltimea aparatelor, cresterea numarului de trasee parcurse integral, modificarea continutului activitatii.

4. Forme de exersare a parcursurilor aplicative

a. Stafeta

Principala caracteristica a stafetelor consta in prezenta elementului de intrecere in efectuarea lor, ceea ce are ca efect dezvoltarea unor calitati volitive cum ar fi: curajul, hotararea, prezenta de spirit, imaginatia, etc. Tocmai de aceea, jocurile si stafetele nu trebuie sa lipseasca din continutul lectiilor la clasele mici.

Pentru stafete se monteaza parcursuri paralele, cu acelasi grad de dificultate.

Organizarea colectivului este pe echipe echilibrate din punctul de vedere al pregatirii si a capacitatii biologice.

Stafeta se termina intotdeauna cu desemnarea castigatorului.

b. Torentul care presupune viteza mare de deplasare. Cerinta principala este aceea de mentinere a unei distante cat mai mici intre executanti.

c. Urmarirea este o forma de exersare inspirata din ciclism. Modul de organizare este "cate doi", cel din urma avand obligatia sa-l ajunga pe cel din fata.

5. Efectele parcursurilor aplicative

• perfectionarea deprinderilor
• cresterea nivelului calitatilor motrice
• depasirea barierelor fizice si psihice
• marirea densitatii si atractivitatii lectiei
• disciplinarea si acceptarea regulilor
• asumarea responsabilitatii
• formarea psihologiei de invingator
• crearea unei stari generale de bine