FEDERATIA ROMANA DE RUGBY

Pregatirea

copiilor

si juniorilor

in rugby

Pregatirea copiilor si juniorilor in rugby

I.           Consideratii generale

In evolutia sa pe plan mondial, in lupta ce o duce spre satisfacerea exigentelor mereu crescande la nivel de mare performanta, rugby-ul, in etapa actuala are ca trasatura comuna in toate scoliile avansate, efortul din ce in ce mai sustinut, pe toata durata partidei, in vederea obtinerii victoriei.

Fara pretentii de delimitare fundamentala se intrezaresc doua tendinte cu anumite particularitati:

Prima tendinta care impune dezvoltarea fizica si calitati fizice superioare; tehnicitate eficienta de joc; pregatirea organizarii jocului si in special a apararii, in cadrul unei idei tactice prestabilite, in care este prezent angajamentul fizic total, contactele directe cu adversarul fiind tot mai frecvente si mai dure. Este jocul vigoarei, este jocul care castiga tot mai mult teren.

Alta orientare promoveaza un joc care apeleaza la virtuozitate tehnica si idee tactica mai flexibila bazata pe personalitate, pe prezenta in echipe a jucatorilor cu mari posibilitati de improvizatie. Este vorba despre rugby-ul "deschis", cu o preocupare mai mare pentru atac, dar care in ultima perioada nu mai are atat de multi adepti, pentru ca neglijand apararea, victoria nu este sigura.

Fata de aceste tendinte se desprind urmatoarele caracteristici:

a.       Factorul fizic apare ca o problema aproape rezolvata si se manifesta prin eforturi superioare si repetari recuperabile pe fondul calitatilor fizice bine dezvoltate.

Jocul modern cuprinde din ce in ce mai multe faze cuprise intre 30" si 1 min., iar dupa ultima Cupa Mondiala (Australia - 2003 ) fazele de peste 1'30" s-au dublat. Tot in acest sens putem sublinia ca timpul efectiv de joc a crescut, fiind in medie de 35 min. Astfel se apreciaza ca intr-un joc se alerga in medie 7500 m., dintre care 500 - 600 m., in tempou maximal. Concluzia este ca se impune folosirea in antrenamente a eforturilor de scurta durata si intensitate maximala caracterizata de viteza exploziva si forta in regim de viteza (putere).

b.      Tehnicitatea jucatorilor se apropie tot mai mult de cerintele de manifestare tactica individuala si colectiva, caracteristica devenind efectuarea procedeelor tehnice in viteza si pe spatii libere. Concluzia este ca se impune crearea unui bagaj de cunostinte tehnice individuale cat mai vast, inaintea de invatarea si consolidarea tehnicii colective.

c.       Factorul tactic este in continua cautare pentru realizarea unei judicioase repartizari a efortului pe intreaga echipa si a exploatarii la maximum a calitatilor jucatorilor.

Constant,       se doreste crearea a doua grupuri de jucatori pe partile laterale ale terenului, cu scopul infruntarii si evitarii aparaii adverse.

Realizarea sarcinilor duble (cele de post si cele de rol) de catre toti jucatorii a devenit un imperativ al rugby-ului modern, fapt ce a dus la marirea razei de actiune si varietate in deprinderile tehnico-tactice, ca urmare a actionarii in mod temporar si pe alte posturi si pe alte zone decat cea obisnuita in vechile sisteme.

Cerintele tot mai complexe, atat in cadrul unui factor cat si in totalitatea lor, devin mai evidente, jucatorii avand de realizat sarcini:

de aparare;

de pregatire a actiunilor ofensive:

de finalizare.

Consecinta fireasca este ca majoritatea echipelor de inalt nivel joaca in aparare cu trei randuri (primul foarte numeros, al doilea format din 2 - 3 jucatori, iar al doilea din 1 - 2 jucatori), iar in atac cu grupe de 3 - 4 jucatori de sustinere care pot actiona, in functie de cerinte, pe cele trei culoare ale terenului.

Prin prizma trasaturilor consemnate reiese caracterul pregnant colectiv al jocului. Astfel, in aparare, in afara actiunilor individuale - placajul si recuperarea - apar si cele colective - placajul colectiv, integrarea in sistemul de aparare (om la om, din interior la exterior - apararea "aripi de avion" - din exterior la interior - apararea "ranversata", etc.), iar in atac jocul fara balon devine hotarator in crearea spatiului si facilitatea actiunilor purtatorului de balon.

Caracterul constructiv si echilibrat vine sa se adauge complexitatii jocului, toate actiuniile urmarind castigarea si mentinerea posesiei, avansarea si continuitatea jocului (caracterul constructiv), fapt realizat prin prezenta tot mai frecventa a celor doua grupuri de jucatori pe partile laterale in atac si care in cazul apararii pot intervenii imediat (caracterul echilibrat).

II.        Orientarea metodica a federatiei

Cunoscand atat profilul jucatorului de performanta, cat si al copilului si al juniorului (vezi Strategia nationala de selectie elaborata de Federatia Romana de Rugby), se va stabili obiective concrete, care sa faca legatura in mod organic intre calitatile existente si cele spre care tindem. In acest sens, esalonarea mijloacelor si sarcinilor se va efectua la un nivel din ce in ce mai ridicat, dar pornind dintotdeauna de la cele corespunzatoare varstei:

10 - 12 ani:

dezvoltarea fizica multilaterala si organica;

dezvoltarea placerii jocului si a deprinderii tehnico - tactice elementare.

13 - 15 ani:

dezvoltarea calitatilor fizice de baza;

consolidarea deprinderilor tehnico - tactice in regim de calitati fizice si psihice.

16 - 19 ani:

dezvoltarea calitatilor fizice specifice;

perfectionarea deprinderilor tehnico - tactice in regim de viteza si de opozitie.

Ca mijloace principalespecifice s-au recomandat actiunile de joc (efectuate cu efectiv redus sau total) si jocul in sine, deci corelarea factorilor tehnico - tactici cu nivelul calitatilor psihice si motrice.

III.     Structurile organizatorice carora le revine sarcina realizarii pregatirii copiilor si juniorilor sunt:

a.       Cluburile sportive;

b.      Cluburile sportive scolare cu sectii de rugby;

c.       Scolile generale si liceele cu profil de rugby. Acestea sunt singurele unitati de invatamant care au cuprins rugby-ul in programa scolara, cu posibilitati de a fi practicat atat in cadrul orelor de educatie fizica, cat si in cele de activitate sportiva.

d.      Centrele de excelenta ale F.R.Rugby.

IV.     Organizarea centrelor de copii si juniori

Aceste structuri functioneaza pe langa sectiile de rugby ale cluburilor sportive.

Numarul antrenamentelor colective recomandate este de patru pe saptamana, plus jocul de duminica, la care se pot adauga doua - trei antrenamente individuale pentru juniorii mari.In functie de intensitatea antrenamentelor, durata acestora variaza intre 60 - 120 minute la juniori si 60 - 90 minute la copii.

Corelarea antrenamentelor cu acdtivitatile scolare se realizeaza printr-un volum sporit de munca din partea antrenorului, acesta efectuand antrenamente atat dimineata, cat si dupa-amiaza, in functie de programul scolar al sportivilor elevi.

V.        Indicatii metodice

Selectia - prezinta o serie de dificultati privind aprecierea in perspectiva a datelor morfologice si functionale, a indicilor calitatilor fizice si tehnice, indeosebi ale copiilor, deoarece nu vom intalni decat predispozitii pentru rugby-ul de inalt nivel.

Ca principiul general valabil raman observatiile pedagogice si medicale obtinute intr-o perioada lunga de timp in conditiile solicitarilor complexe.

Atentia va fi indreptata spre urmatoarele criterii:

a.       Criteriul medical - stabileste posibilitatile functioale de adaptare la efort. Putem lucra numai cu un organism cu adevarat sanatos. Asadar examenul medical si interpretarea lui este obligatorie. Ca date suplimentare, dar edificatoare, se vor lua cele legate de inaltime, greutate, atat cele ale copilului, cat si cele ale parintilor, intru-cat dezvoltarea fizica joaca din ce in ce, un rol tot mai insemnat.

b.      Criteriul motric - cu cat dezvoltarea motrica generala va fi buna sau foarte buna, cu atat va fi mai usor ca pe acest fond valoros sa se dezvolte ulterior, la un nivel ridicat, dseprinderile specifice. Acest criteriu este valabil in special la grupele de varsta mica, mai tarziu ponderea fiind indreptata catre indemanarea specifica.

c.       Criteriul rugbystic - va urmari capacitatea de a manevra balonul si de deplasarea in teren in functie de varsta:

10 - 12 ani:

Joc fara balon

In atac - nu trebuie sa aglomereze spatiul de actiune in momentul sprijinirii purtatorului de balon

In aparare - invatarea si aplicarea placajului individual si recuperarea balonului

Jocul cu balon

Invatarea purtarii, pasarii, prinderii si culegerii balonului.

Rezolvarea situatiilor de 1 contra 1

13 - 15 ani:

Joc fara balon

In atac - deplasare pentru sprijinirea purtatorului de balon; crearea spatiilor libere pentru pasarea balonului sau patrunderea purtatorului de balon; asigurarea atat a largimii, cat si a adancimii actiunilor.

In aparare - placaj individual si colectiv; recuperare; constituirea si sustinerea liniei defensive; invatarea unor modele de aparare

Jocul cu balon

Consolidarea purtarii, pasarii, prinderii si culegerii balonului.

Invatarea loviturilor de picior.

Varietatea transmiterii balonului (mana/picior).

Transmiterea oportuna a balonului (timing)

Rezolvarea situatiilor de joc in functie de relatia partener - adversar - spatiu. (situatii 1X1, 2X1, 3X2, 2+1X1+1, etc.)

d.      Criteriul psihologic - corelarea calitatilor psihice cu manifestarea calitatilor fizice, cere urmarirea initiativei, perseverentei, curajului, stapanirii de sine, colaborarii, comunicarii, etc. De asemenea se va urmarii prezenta "rezistentei la emotii negative" legate de echilibrul psihic.

Abordarea factorilor antrenamentului se face in mod diferit, in functie de varsta:

a.       La grupa de 10 - 12 ani - instruirea are un caracter general si multilateral, pe toti factorii, urmarindu-se in principal formarea unui bagaj motric variat si un nivel functional necesar specializarii de mai tarziu.

In cadrul factorului fizic, ponderea va fi urmatoarea:

70 % pregatire fizica generala (viteza, forta, rezistenta, indemanare)

30% pregatire fizica specifica

Din punct de vedere tehnico-tactic se urmareste dezvoltarea analitica a pasarii balonului si inlantuirea a trei elemente tehnice fundamentale (prindere + purtarea + pasarea balonului).

Atentia va fi indreptata in special in corectitudinea in executie, apelandu-se in mod frecvent la metoda demonstratiei.

b.      La grupa de 13 - 15 ani - continutul principal al pregatirii fizice il constituie, in continuare, pregatirea fizica generala si dezvoltarea treptata, pe acesta baza, a calitatilor fizice, in stransa legatura si cu pregatirea fizica specifica (50% pregatire fizica generala si 50% pregatirea fizica specifica).

Combinatia dintre diferitele calitati fizice necesare practicarii jocului, determina ca fiecare calitate sa se dezvolte si sa se manifeste in regimul celorlalte respectand insa legile transferului pozitiv al interactiunii lor. Predomina dezvoltarea indemanarii in regim de viteza si dezvoltarea progresiva a vitezei si a fortei.

Ca mijloace se folosesc: exercitiile cu partener, exercitii si jocuri pregatitoare din atletism, jocuri complementare, exercitii cu haltere si greutati, exercitii in circuit si jocuri dinamice.

Dezvoltarea tehnico-tactica se va asigura prin exercitii desfasurate in conditii apropiate de joc si prin jocul propriu-zis, privit ca mijloc de pregatire. Se va tine seama de gradarea dificultatilor in insusirea exercitiilor si sarcinilor tactice si de modalitatea de lucru cu adversarul. Apare tot mai pregnant, la aceasta varsta preocuparea pentru insusirea tacticii colective.

c.       La grupa de juniori - instruirea capata o pondere tot mai mare fizico-tactica, pentru apropierea de cerintele mari de efort si de complexitatea actionarii in teren, cerute de perioada senioratului. In acest se va lucra si pentru realizarea unei anumite rezistente in regim de viteza si de forta.

Pregatirea tactica va fi orientata spre insusirea modului de rezolvare rapida a unor sisteme de joc in conditii de dificultate.

Dinamica efortului - va capata pe parcursul instruirii o curba ascendenta, in favoarea intensitatii in raportul sau cu volumul.

Fiind vorba de un proces de adaptare a organismului la efort, formarea si perfectionarea de deprinderi specifice reprezentate de o noua stare calitativa, stimulii vor fi aplicati in mod gradat, pe cele trei trepte de instruire, in functie de sarcina ce o avem de indeplinit, pornindu-se de la de la stimuli uniformi, fara intensitate, prelungiti si ajungandu-se la cei intensi, cu durata de aplicare variata.

Importanta apare pauza pentru recuperare pe care trebuie sa o acordam,      mai ales in cazul stimulilor intensi.

Rolul jocului si al competitiei

Toata munca de pregatire nu ar avea nici un rost fara posibilitatea valorificarii celor invatate in jocul din finalul antrenamentelor, dar mai ales in competitie, acestea constituind atat un mijloc de pregatire, cat si de verificare.

Jocul se recomanda a fi prezent in fiecare antrenament, deoarece este singurul care ne arata daca mijloacele folosite au contribuit la imbunatatirea caestuia sau nu. In vederea realizarii scopului, desigur ca sarcina din antrenament trebuie transpusa si sub forma unei teme in joc. Daca in antrenament am exersat circulatia jucatorilor dupa momente fixe, este obligatoriu ca inainte de meci sa precizam care sunt jucatorii si care le vor fi responsabilitatile.

In privinta jocului, ponderea lui in instruire este diferita, avand o greutate mai mare in primii ani, dupa care inrregistram o scadere, pentru ca la nivel de performanta sa predomine din nou.

10 - 13 ani: numai joc de teren redus, cu un numar mic de jucatori.

14 - 15 ani: in afara jocurilor pe teren redus, se vor disputa doua jocuri pe teren normal (unul de campionat si unul scoala).

16 - 19 ani: 2 - 3 jocuri pe teren normal, inclusiv cel de campionat.

Competitia constituie cel mai eficient mijloc, castigul cel mai mare fiind de ordin psihologic, deoarece doar prin exercitii sau jocuri de pregatire nu vom reusi sa modificam starea emotionala.

Scopul final al pregatirii este marea performanta, reprezentata tot prin competitie si deci, pregatirea competitiei la varste mici sa fie la un nivel corespunzator cerintelor partiale sau integrale solicitate mai tarziu in competitia propriu-zisa.

Controlul medical

Este obligatoriu in vederea urmaririi si depistarii gradului de adaptare a organismului la efort si eventual starile de surmenaj si supra antrenament.

Cu ocazia controlului medical initial si a celui intermediar, prin insumarea valorilor tuturor indicilor, mai ales in primii ani, vom avea datele de comparatie a evolutiei copiilor, acestea constituind totodata si material de baza in stabilirea tipului constitutional optim pentru rugby-ul de performanta si a justetei metodicii folosite.

Continutul pregatirii pentru grupa de 10 - 12 ani - RUGBY

ANEXA - PROBE CONTROL

Aprecierea punctajului

o        Excelent       - 840 - 720 pct. Suficient - 560 - 400 pct.

o        Foarte bun      - 720 - 640 pct. Slab - 400 - 320 pct.

o        Bun       - 640 - 560 pct. Foarte Slab - sub 320 pct.

Precizari asupra probelor:

• Alergarea de viteza:

Se executa cu start din picioare, cronometrata de la prima miscare:

Se fac doua alergari la un interval de minimum 15 minute, cu inregistrarea rezultatului mai bun.

• Saritura in lungime de pe loc:

Se permite numai un balans de brate.

Se acorda doua incercari, inregistrandu-se cea mai buna saritura.

• Alergarea de rezistenta:

Pana la varsta de 12 ani se alearga 600 m., dupa 12 ani 1.000m.

Se alearga o singura data, contra cronometru.

• Aruncarea mingii de oina:

Se arunca din pozitie statica si numai cu o mana.

Se face din doua incercari, inregistrandu-se cea mai buna aruncare.

• Mentinere in atarnat si tractiuni in brate:

Pana la 12 ani se testeaza forta flexorie in brate in pozitia atarnat, apucat cu palmele spre corp si cu barbia deasupra barei (proba se termina cand barbia coboara sub bara).

Dupa 12 ani se executa tractiuni in brate, la care bratele se intind complet si barbia se duce deasupra barei.

Copii sunt ajutati sa ajunga in pozitia de proba.

• Indemanare (naveta):

Se traseaza doua linii paralele la 10 m. distanta si in spatele fiecarei linii, se vor trasa doua cercuri tangente cu liniile cu raza de 50 cm., iar intr-o parte se aseaza cate un cub de lemn de latura de 5 cm., concurentul asezandu-se pentru inceperea probei cu picioarele in celelalte doua cercuri.

La semnal alearga si aduce succesiv cate un cub asezandu-l in cate un cerc din partea cealalta.

Cronometrul se opreste cand cel de-al II-lea cub a fost asezat in cerc.

In lipsa cuburilor se pot folosi alte materiale (mingii de tenis, etc)

• Forta abdomen:

Se executa din culcat pe spate cu mainile la ceafa si picioarele flectate cu talpile pe sol, fixate.

La semnal se ridica in sezand cu atingerea genunchilor cu coatele.

Proba dureaza 30 de secunde, inregistrandu-se numarul de executii corecte.

• Mobilitatea trunchiului in flexie:

Concurentul sta pe un scaun sau pe o banca inalta de 50 cm. Si care fixata jos o rigla.

Se apleaca in fata cu genunchii perfect intinsi si se aluneca cu degetele pe rigla, incercandu-se coborarea cat mai jos

Se mentine la limita maxima 3 secunde. Se executa de doua ori si se inregistreaza rezultatul cel mai bun.

Strategia nationala de selectie

a jucatorilor de rugby

I.            Selectia initiala

II.         Model biologic al sportivului de performanta:

TALIA

- Stalpi - 185 - 190 cm.

- Tragator - 180 - 185 cm.

- Linia a II-a - 195 - 200 cm.

- Linia a III-a - 190 - 195 cm.

- Mijlocasi - 175 - 185 cm.

- Linia 3/4 - 180 - 190 cm.

GREUTATEA - egala sau mai mare cu 5 - 10 kg. decat numarul centimetrilor peste 100 al taliei pentru jucatorii inaintasi si cu 1 - 5 kg. mai mica pentru mijlocasi si linia de 3/4.

Ex. Linia I-a 185 cm. 85 kg. + 5 - 10 = 90 - 95 kg.

Linia 3/4 180 cm. 80 kg. - 1 - 5 = 79 - 75 kg.

Bibliografie

Badea Dan - " RUGBY - Fundamente teoretice si metodice", Ed. FEST - Bucuresti, 2001

Badea Dan - "RUGBY - Strategia formativa a jucatorului", Ed. FEST - Bucuresti, 2003

Constantin Vasile - " RUGBY - Specializarea posturilor", Ed. FEST - Bucuresti, 2002

Constantin Vasile - " RUGBY - Tehnica si tactica", Ed. FEST - Bucuresti, 2004

Chiriac Rene - " Probe si norme - evaluarea pregatirii fizice a jucatorului de rugby " F.R.R. 1996

C.N.E.F.S - "Continutul si metodica antrenamentului sportiv" - Ed. Stadion, 1971

Federation Francaise de Rugby - " Rugby digest - saison 2003 - 2004 "

Federation Francaise de Rugby      - " Et si on jouait au rugby a l'ecole ?"

Nicu Alexe - "Antrenamentul sportiv modern" EDITIS, Bucuresti - 1993

Rugby Football Union      - " Rugby continuum" - 2002 - 2003

Tudor O Bompa - "Performanta in jocurile sportive" - Ed. Ex Ponto Bucuresti, 2003