NIKE

NIKE

Origini si istorie

Nike, la origine cunoscut sub numele de Blue Ribbon Sports (BRS), a fost fondat de catre Phil Knight si antrenorul sau Bill Bowerman in Ianuarie 1964. Compania initial functiona ca distribuitor pentru creatorul de pantofi japonez Onitsuka Tiger.

Profiturile companiei au crescut repede, si in 1966, BRS au deschis primul magazin comercial, a localizat pe Pico Blvd din Santa Monica, California. In 1971, relatia intre BRS si Onitsuka Tiger se apropia de sfarsit, iar BRS s-a pregatit sa lanseze linia proprie de incaltaminte.

Primul pantof cu acest design sub sigla Nike a fost lansat in vara anului 1971. In 1978, BRS Inc. in mod official a devenit Nike Inc. Incepand cu Ilie Nastase, primul atlet profesionist care a semnat cu Nike, sponsorizarea de atleti a devenit o strategie principala de marketing pentru aceasta companie ce crestea rapid.

Pana in anul 1980, Nike avea 50% cota de piata, pe piata americana de incaltaminte sportiva.

Dan Wieden, co-fondatorul agentiei Wieden+Kennedy( firma ce se ocupa cu publicitatea pentru Nike), a fost cel care a creat celebrul  slogan ' Just Do It'.

De-a lungul anilor 1980, Nike si-a extins linia de produse, incluzand multe alte sporturi si regiuni ale globului.

Produsele

Nike produce o gama cuprinzatoare de echipamente de sport. Primele lor produse au fost adidasii de pista, tenis, fotbal, lupte si de baschet. Ei de asemenea fac echipamente pentru o gama cuprinzatoare de sporturi incluzand , fotbal american, baseball, tenis, fotbal, lacrosse, baschet si criket.

Nike pozitioneaza produsele in asa fel incat sa atraga segmentul de consumatori tineri si cu bani. Compania mai vinde, totusi, si pantofi la pret redus catre magazinele cu discounturi gen Wall-Mart.

Strategia de marketing

Strategia de marketing este o componenta importanta a succesului companiei. Nike este pozitionata ca o marca de prima clasa care vinde produse bine proiectate si scumpe, situandu-se in fata competitorilor directi Adidas si Puma. Nike ademeneste clienti cu o strategie de marketing centrata asupra unei imagini a brandului, obtinuta printr-o sigla distinctive(swoosh) si sloganul publicitar "Just do it'. Nike isi promoveaza produsele prin sponsorizarea unor sportivi celebri (fotbalisti Cristiano Ronaldo, Wayne Rooney, Ronaldo, Ronaldinho, basketbalisti ca LeBron James, Kobe Bryant, ciclistul Lance Armstrong, skateboarderi Paul Rodriguez Jr., jucatori de golf Tiger Woods, tennis Roger Federer, Rafael Nadal, Maria Sharapova, si piloti de Formula Unu -Michael Schumacher).

Controverse

Probleme privind drepturile omului

In documentarul din anul 2003 "Corporatia", Chris Belmonte, director al Comitetului national al fortei de munca, dezvaluie ceea ce spune el ca ar fi documentele interne de detaliere a preturilor de la Nike. Documentele arata ca le ia muncitorilor din Republica Dominicana 6.6 minute pentru a face o camasa, adica pot realize 9 camasi pe ora. Deci Nike comercializeaza produsele sale la un suprapret fabulos.

Nike a fost criticata pentru contractele realizate cu fabrici din tari ca de exemplu China, Vietnam, Indonesia si Mexic. Vietnam Labor Watch, un grup activist, arata ca acele fabrici contractate de catre Nike au incalcat legile privind salariului minim si orele suplimentare de munca in Vietnam in anul 1996, desi firma pretindea ca aceasta practica a fost oprita. Compania a fost adesea criticata din cauza conditiilor de munca precare si din cauza exploatarii fortei de munca ieftine de peste ocean, in zonele comertului fara taxe.

Nike a fost, de asemenea, criticata pentru reclame care se refereau la imputernicirea femeilor in SUA, in timp ce in fabricile Est-Asiatice, femeile erau dezavantajate-au avut loc scandaluri referitoare la harturi sexuale (80% dintre muncitori fiind femei).

In anii 90', Nike a infruntat critica pentru folosirea copiilor ca forta de munca in Cambodia si Pakistan in fabricile specializate in poductia de mingi de fotbal. Desi firma a actionat pentru a tine in frau sau cel putin a reduce folosirea copiilor, ei continua sa contracteze companii care functioneaza in zone greu de supravegheat. In aceste conditii nu se poate verifica ca nu se intrebuinteaza munca pe baza de minori.

Munca impusa in unele din fabricile de peste mari au condus la cateva boicotari nereusite, impreuna cu conturarea numelui alternativ "swooshtika' (o combinatie intre swoosh si zvastica).

In ciuda acestor campanii, totusi, veniturile anuale ale Nike au sporit de la 6.4 miliarde de dolari, in 1996, la aproape 17 miliarde de dolari in 2007, conform rapoartelor anuale ale companiei.

Probleme publicitare

Kasky vs Nike

Activistul consumator Marc Kasky a inaintat un proces in California, in ceea ce priveste anunturile publicitare din ziare si scrisorile pe care Nike le-a distribuit ca raspuns la criticile primite din cauza conditiilor de munca din fabrici. Kasky a sustinut ca compania a facut act de reprezentari ce au constituit falsa publicitate. Nike a raspuns acestor acuzatii spunand ca legile de falsa publicitate nu acopera viziunea companiei asupra problemelor de ordin public, iar compania a sustinut ca are dreptul sa intre sub protectia Primului Amendament.

Tribunalul local a fost de accord cu avocatii firmei, dar Curtea Suprema a Californiei a anulat aceasta decizie, pretinzand ca comunicatele corporatiei fac parte din limbajul comercial si, in consecinta , acestea sunt supuse legilor de falsa publicitate.

Intr-un final cele doua parti ( Nike si Kasky ) , au cazut de acord in afara tribunalului.

Cazul acesta a intrat in mare masura in vizorul grupurilor care se ocupa cu probleme de libertate civila , precum si in vizorul activistilor anti sweat-shop.

Reclama cu tema chinezeasca

In 2004, a aparut o reclama in care LeBron James batea maestri ale artelor martiale, personaje de desen animat. Aceasta reclama a ofensat autoritatile chineze, care au spus ca reclama este blasfemiatoare si insultatoare la demnitatea nationala. Ulterior reclama a fost interzisa in China. La inceputul anului 2007 reclama a reaparut in China din motive necunoscute.

Reclama      "Minor Threat" ( Minor Threat ad )

In Iunie 2005, Nike a primit critica de la Ian Mackaye, proprietar al Dischord Records, chitarist si vocalist al Fugazi & The Evens, si liderul trupei de punk Minor Threat, pentru preluarea de imagini si text din albumul trupei din 1981 de sine titrat. Acestea au fost folosite pentru promovarea turneului de demonstratie Nike Skateboarding din Coasta Estica a Americii in anul 2005.

Pe 27 Iunie, website-ul Nike Skateboarding a publicat o scuza oficiala catre cei de la Dischord si Minor Threat, si catre fanii acestora si au anuntat ca au incercat sa retraga si sa arunce toti fluturasii care erau impartiti. Ei sustin ca cei care au proiectat reclama erau chiar fani skateboarderi ai trupei Minor Threat si ca reclama a fost creata din respect si apreciere pentru trupa. Disputa a fost in cele din urma rezolvata in afara tribunalului intre Nike & Minor Threat, detaliile exacte ale acordului nefiind vreodata dezvaluite.