Grupul sportiv si conducerea lui

Grupul sportiv si conducerea lui

Obiective: La sfarsitul cursului, cursantii vor fi capabili sa:

- sa enumere caracteristicile grupului sportiv

- sa analizeze specificul diferitelor grupului sportive

-aa analizeze prin prisma avantajelor si limitelor lor conducerea orientata spre sarcina si cea orientata spre oameni

1. Grupul mic- caracterizare generala

2. Caracteristicile grupului sportiv

3. Tipologia grupurilor sportive

4. Conducerea grupului sportiv

1. Grupul mic - caracterizare generala

Grupul mic, este cel care neintereaseaza din perspectiva psihopedagogiei sportului.

Spre deosebire de alte grupuri umane (multime, coelctivitati etc.) grupul mic este o unitate alcatuita dintr+un numar relativ restrans de persoane (2-3 pana la 25-30) care se afla in relatii de comunicare,colaborare, apreciere etc. Si care au un scop comun in vederea caruia se organizeaza stabilind norme specifice de conduita.

Grupul mic trebuie inteles si interpretat ca sistem, cu o rganizare interna ierarhizata care implica interactiunea elementelor componente, si mecanisme de reglaj si autoreglaj. In cadrul grupului fiecare individ este "prins" intrao retea de inteactiuni, primind si oferind diferite stari afectice (simpatie, antipatie, indiferenta)

2. Caracteristicile grupului sportiv

Echipa sau grupul mic constituie realitatea psihosociala de baza a activitatii sportive, de coeziunea si capacitatea ei depinzand atat performanta, cat si satisfactia sportivilor si suporterilor.

Caracteristici:

Volumul mic, numar restrans de membri, corespunzator specificului sportului. La jocurile sportive, pentru volei si baschet-15, pentru fotbal si rugby - in jur de 20+25: la sporturile individuale, unde se constituie echipe - de la 2-3 la 15-20. volumul restrans si relativ limitat la cifre fixe reprezinta o conditie pentru primirea de noi membri prin eliberarea altorasi creeaza fenomene de "rezistenta" sau "competivitate".

Caracter primar - relatiile dintre membrii grupului sunt directe,nemijlocite. Comunicarea din cadrul echipei sportive este de factura deosebita, mai ales in timpul desfasurarii jocurilor, cand acestea au un caracter gestual-motric cu semnificatii tehnico-tactice si sunt orientate spre atingerea scopului performantial.

Nespontan, creat in scop special. Exista grupuri alcatuite numai pentru satisfacerea unor nevoi socio+afective.grupul sportiv se constituie insa pentru nevoia de performanta, care este ratiunea de a fi a sportului. Desi sportivul poate avea un motiv personal pentru a face sport, in cadrul echipei motivul sau este subordonat obiectivului comun si, de regula, se armonizeaza cu acesta.

Dinamica specifica. Membrii echipei se integreaza in colectiv atata timp cat pot fi activi si eficienti. Cand "imbatranesc", altii le iau locul.dinamica organizatorica este insotita si de o dinamica functionala, referitoare la coeziune. Dupa o perioada de 3-4 ani de activitate comuna a mebrilor sai, echipa dobandeste coeziunea dorita, dar ea nu dureaza mult din cauza schimbarii de generatii; procesul poate continua de-a lungul a zeci de ani pentru echipele unor cluburi cu traditie.

Componentp eterogena. Aceasta caracteristica este determinata de variabilitatea varstei, profesiei si chiar a nationalitatii componentilor grupului sportiv,

Adeziunea benevola si obligativitatea morala. Membrii echipei sportive adera benevol la activitate, pentru ca le place sau le satisface nevoile si aspiratiile.in cadrul grupului, ei trebuie sa respecte normele de conduita specifice grupului, norme stabilite prin traditie si-eventual- consemnate intr-un regulament acceptat de toti. In virtutea normelor de conduita morala, sportivul este dator sa lupte pentru telurile pe care le fixeaza echipa, sa nu abandoneze cand este greu, sa nu creeze dezavantaj echipei proprii in favoarea echipei adverse prin eliminari sau suspendari.

Componentii grupului sportiv sunt sau pot fi membri ai altor grupuri.

Durata nelimitata. "sufletul" sau spiritul echipei depinde de traditie, si aceasta, la randul ei, de timp. Grupul sportiv se constituie pentru un timp nedeterminat, chiar daca indivizii care-l compun vor pleca lasand locul altora.

3. Tipologia grupurilor sportive

J. B. Cratty clasifica grupurile sportive astfel:

a. grupuri coactionale -in care fiecare sportiv isi realizeaza performanta fara sa interactioneze cu ceilalti membrii, dar urmarind si succesul grupului caruia apartin

b. grupuri interactionale,in care calitatea relatiilor dintre componentii echipei determina in mare masura performanta, dincolo de maiestria tehnica a indivizilor.in grupurile interactionale sunt incluse si cuplurile, "dublurile" si echipele - tenis, canotaj - precum si echipele de stafeta, de ciclism.

Indiferent de tipul de grup, orice antrenor urmareste coeziunea grupului. Coeziunea grupului se naste si se formeaza din relatiile preferentiale pozitive si depinde de o serie de factori care sunt caracteristici echipei:

Numarul restrans al membrilor echipei. Se apreciaza ca un grup de 6-10 persoane este mai usor de unit; intr-un grup mai larg, informatia circula mai greu, taria legaturilor este mai redusa.

Varsta membrilor este de dorit sa fie apropiata, caci diferentele prea mari se exprima in deosebiri de atitudini si aspiratii.

Caracterul sportivilor

Structura echipei - ocupatia membrilor ei si modul de organizare in cadrul grupului.

Motivatia este unul din factorii de baza ai coeziunii, caci ea uneste membrii echipei in jurul scopului comun, acela al performantei care satisface diferite tendinte ale sportivilor.

4. Conducerea grupului

a. Conducerea prin obiective - porneste de la dezideratele si scopurile pe care indivizii si grupul doresc sa le atinga intr-o perioada data cu mijloace prestabilite. Modurile de realizare a acestei conduceri pot fi diferite, esentiala fiind insa participarea tuturor sportivilor la:

Formularea obiectivelor

Obtinerea conditiei de pregatire pentru realizarea scopului

Participarea si autocontrolul general asupra indeplinirii scopurilor partiale

Perfectionarea continua a procesului de conducere si pregatirea si orientarea acestora spre viitor

b. Conducerea prin "relatii umane" are in vedere dinamica grupului si se realizeaza prin considerarea individului integrat in sistemul relatiilor interpersonale si avand o anumita motivatie. Arta conducatorului se manifesta in modul cum stie sa trateze relatiile umane.

c. Conducerea decizionala se concentreaza asupra deciziei, ca alegere a uneia din mai multe alternative. In grupul sportiv, in care activitatile sunt in mare masura reglementate, decizia este necesara numai in anumite situatii, ea putand fi luata de antrenor sau de catre echipa.

Redam in tabelul de mai jos avantajele si limitele celor doua tipuri de conducere, acre sunt intalnite cel mai frecvent in grupul sportiv: (apud. Epuran, 1990, p.167)

Rezumat:

Echipa sau grupul mic constituie realitatea psihosociala de baza a activitatii sportive, de coeziunea si capacitatea ei depinzand atat performanta, cat si satisfactia sportivilor si suporterilor

Caracteristicile grupului sportiv: volumul mic, caracter primar, nespontan, creat in scop special, dinamica specifica, componenta eterogena., adeziunea benevola si obligativitatea morala, componentii grupului sportiv sunt sau pot fi membri ai altor grupuri, durata nelimitata.

Grupul sportiv poate fi condus printr-un stil orientat fie spre sarcina, fie spre oameni si mai rar prin conducerea bazata pe decizie.fiecare tip de conducere prezinta si avantaje si dezavantaje

Teme de evaluare:

1. Explicati caracteristicile grupului sportiv.

2. Analizati specificul diferitelor grupului sportive.

3. Analizati prin prisma avantajelor si limitelor lor, conducerea orientata spre sarcina si cea orientata spre oameni