SARITURA IN INALTIME

SARITURA IN INALTIME

Scopul sariturilor in inaltime este autoproiectarea corpului pe o traiectorie preponderent verticala, cat mai inalta. Structura tehnica a sariturilor respecta mecanismul de baza, respectiv legarea logica si legica a fazelor: elan, bataie, zbor si aterizare.

Toate fazele sariturii sunt strans legate intre ele si se conditioneaza reciproc. In aceasta relatie, faza cea mai importanta este bataia, urmata de fazele de zbor, elan si in final aterizarea, care de fapt nu mai influenteaza prestatia saritorului dupa epuizarea zborului. Veriga de baza in tehnica sariturilor se constituie in bataia necentrata care determina modalitatea de trecere peste stacheta, respectiv pasire, rostogolire sau rasturnare.

Sariturile in inaltime impun invingerea fortei gravitationale, pentru trecerea peste un anume reper inaltat, respectiv stacheta. Acest fapt este realizabil in conditiile unei desprinderi dinamice, efectuate pe un singur picior, in parametrii optimi de forta si viteza. Zborul astfel produs are forma unei parabole abrupte, determinata de bataia necentrata, zbor pe o traiectorie ce nu mai poate fi modificata de miscarile saritorului. Miscarile de rotatie pot fi accelerate sau incetinite prin actiunile compensatorii ale segmentelor corpului.

Procedeele tehnice (Tabel 4.) au evoluat de-a lungul timpului.

Tabel 4. Procedee tehnice la saritura in inaltime

Procedeul actual utilizat de toti saritorii este cel cu rasturnare dorsala. Celelalte procedee sunt folosite ca mijloace de consolidare a bataii pregatitoare a zborului pe traiectorie ascendenta inalta, a fortei membrelor inferioare, a coordonarii generale a corpului, a coordonarii segmentare, cat si ca mijloace auxiliare de pregatire sportiva, de deconectare si refacerea activa (in urma solicitarii aceluiasi picior de bataie).

Saritura in inaltime cu pasire

Saritura cu pasire sau cu forfecare, numita astfel datorita aspectului pe care il are actiunea membrelor inferioare in timpul zborului, este un procedeu impus de programa in activitatea scolara si folosit cu atletii incepatori. Argumentele care il recomanda sunt:

- procedeul este simplu, natural, accesibil;

- procedeul poate fi utilizat in conditii materiale minime;

- procedeul consolideaza formarea la practicanti a deprinderii de bataie blocata, cu desprindere pe traiectorie verticala.

1.1. Tehnica sariturii in inaltime cu pasire

► Elanul consta intr-o alergare accelerata de 5-7 pasi, efectuata in linie dreapta, dar sub un unghi de 35- 45, oblic fata de planul stachetei. Alergarea cu viteza controlabila se efectueaza degajat, angrenand si bratele in actiune. Ultimii doi pasi ai elanului respecta ritmul lung-scurt, in scopul combinarii fortelor interne si externe spre proiectarea verticala a corpului. Daca saritorul bate pe piciorul stang, elanul se efectueaza din partea dreapta a stachetei, iar daca saritorul bate pe piciorul drept, elanul se efectueaza din partea stanga a stachetei.

► Bataia se efectueaza pe piciorul puternic, aflat departat de stacheta, la 2-3 lungimi de talpa sau 70-90cm de proiectia acesteia pe pista de elan. Bataia se executa puternic, pe toata talpa, cu varful pe directia elanului. Piciorul de avantare efectueaza o miscare inainte-sus, cu genunchiul intins si talpa in flexie dorsala. Piciorul ramane intins pana la depasirea planului superior al stachetei, dupa care se indoaie usor. In acelasi timp cu avantarea piciorului liber, actioneaza bratele si umerii, care se avanta energic, dinapoi spre inainte.

Figura 1 Saritura in inaltime cu pasire

► Zborul (Figura 1) incepe din momentul intreruperii contactului piciorului de bataie cu solul si se incheie la primul contact al piciorului de avantare cu nisipul gropii. Zborul are aspectul unei pasiri in care piciorul de avantare urca intins, urmat de piciorul de bataie, care intarzie liber in jos. Dupa depasirea stachetei, piciorul de avantare coboara rapid, iar trunchiul se apleaca inainte si se rasuceste usor spre piciorul de bataie, fapt ce favorizeaza departarea bazinului de stacheta. Zborul efectuat prin trecerea succesiva (pasire) a membrelor superioare peste stacheta se constituie in veriga principala a tehnicii sariturii in inaltime cu pasire.

Aterizarea este faza care incepe din momentul in care piciorul de avantare ia contact cu solul, prin flexie controlata a gleznei, genunchiului, si soldului. Aceste articulatii preiau greutatea si amortizeaza socul produs de coborarea corpului.

1.2. Metodica predarii sariturii in inaltime cu pasire

In procesul de predare a sariturii in inaltime cu pasire, se urmareste in principal:

- insusirea bataii blocate cu impulsie scurta si energica;

- pastrarea ritmului de alergare pe elan;

- mentinerea elanului rectiliniu, in unghi ascutit.

Succesiunea predarii - sistemul de actionare:

sarituri cu elan scurt, perpendicular pe stacheta, la inaltime joasa;

stand cu sprijin lateral, pendularea piciorului opus celui de bataie;

Figura 14. Pendularea piciorului de avantare

acelasi exercitiu cu desprindere de pe sol; se insista pe miscarea ampla a piciorului de avantare si rularea completa piciorului; varianta cu atingerea unui obiect suspendat (Figura 14.);

desprinderi precedate de pasi de mers si apoi pasi de alergare (2 sau 4 pasi);

- stand lateral fata de planul stalpilor, simularea trecerii a stachetei, de pe loc, prin pasire (piciorul de avantare se afla spre stacheta);

- stand lateral fata de stacheta, trecere de pe loc a stachetei, prin forfecarea picioarelor;

- acelasi exercitiu precedat de 1 pas de elan;

- acelasi exercitiu precedat de 3 pasi de alergare, elan liniar oblic;

- exersarea sariturii in inaltime cu pasire simpla cu 5-7 pasi de elan

- sarituri cu pasire, elan 3-5 pasi, cu accent pe aplecarea si rasucirea usoara a trunchiului spre stacheta;

- sarituri cu pasire, elan de 7 pasi, cu ridicare progresiva a stachetei, sub forma de intrecere.

Indicatii metodice si greseli frecvente:

- initierea in actiunea membrelor inferioare se efectueaza in afara sectorului de sarituri;

exersarea in sector se efectueaza prin simularea trecerii stachetei (fara stacheta);

se asigura foarte atent zona de aterizare,

actiune redusa a piciorului de avantare;

insuficienta impulsie a piciorului de bataie;

lipsa ritmului pasilor premergatori bataii.

2. Saritura in inaltime cu rasturnare dorsala

In toate concursurile de atletism, in prezent atletii practica procedeu de saritura cu rasturnare dorsala. Procedeul a fost inventat de catre saritorul american Richard Douglas "Dick" Fosbury, fapt pentru care tehnica se numeste "Fosbury-Flop".

Structura tehnica a procedeului este aceeasi, respectiv: elan, bataie, zbor si aterizare, dar continutul se particularizeaza radical, comparativ cu celelalte procedee. Veriga de baza se constituie in totalitatea miscarilor efectuate de saritor in timpul zborului, respectiv rasturnarea inapoi a trunchiului, implicit a corpului

2.1. Tehnica sariturii in inaltime cu rasturnare dorsala

Elanul se compune din doua parti distincte (Figura 1), respectiv:

- faza de accelerare constituita din 4-5 pasi de alergare rectilinie sau usor arcuita, cu punct de plecare 4-6 m, in exteriorul stalpului care sprijina stacheta;

- curba de impulsie cu o raza de curbura de 5-10m, constituita din 3-5 pasi de alergare.

Figura 1 Elanul la saritura

in inaltime cu rasturnare dorsala

Plecarea pe elan se efectueaza de pe loc sau cu elan preliminar de 4 pasi de mers; intrarea in elan se face la un semn de control. Viteza optima atinsa in alergarea pe elan atinge valori de peste 8,5 m/s la saritori si de peste 8,0 m/s la saritoare.

Curba de impulsie, parte care pregateste bataia are urmatoarele caracteristici tehnice:

- alergarea este activa, fara oscilatii verticale evidente;

- contactul cu solul se efectueaza cat mai activ, pe pingea;

- axa umerilor este inclinata spre interiorul curbei;

- ultimii 3-4 pasi sunt egali ca lungime, fapt ce favorizeaza mentinerea vitezei acumulate in pasii anteriori;

- penultimul pas proiecteaza corpul in cea mai mare inclinatie in plan frontal, cu centrul general de greutate cu 10-12cm mai coborat; rezulta faptul ca centrul de greutate coboara nu atat datorita amortizarii genunchilor, cat mai ales depasirii proiectiei acestuia de catre picioare, printr-o inclinare accentuata a trunchiului inapoi;

- urmele pasilor trebuie sa urmeze traiectoria elanului fara a calca cu piciorul de bataie spre exterior (in partea piciorului de bataie).

piciorul de bataie se asaza pe sol la o distanta de 80-120cm fata de planul stachetei si pe aceiasi directie cu traiectoria elanului.

► Bataia Ultimul contact cu solul este cel in care incepe si declansarea bataii. Este momentul in care piciorul de bataie realizeaza contactul pe toata talpa pe ultimul pas, efectuand instantaneu, rularea completa, de pe calcai pe toata talpa.

Figura 16. Saritura in inaltime cu rasturnare dorsala - bataia

Actiunile bataii (Figura 16.):

- genunchiul piciorului de bataie este flexat realizand inaintea inceperii amortizarii un unghi de 175 ^o-178 ^o;

- contactul pe toata talpa incepe momentul de amortizare (pretensiune) flexia genunchiului ajungand pana la un unghi de 140⁰-143⁰;

- piciorul de avantare urca cu genunchiul indoit spre inainte sus si interior, spre partea piciorului de bataie; actiunea genunchiului angreneaza dupa sine si soldul de aceiasi parte, determinand si rotatia trunchiului in axul longitudinal, favorizand intoarcerea cu spatele spre stacheta;

- bratele se avanta simultan sau asimetric; bratul dinspre stacheta este blocat sus, fiind segmentul care trece primul peste stacheta;

- concomitent cu actiunea de descarcare favorizata de avantarea segmentelor pendulante, piciorul de bataie incepe accelerarea miscarii de impulsie printr-o extensie rapida a genunchiului si finalizata de impulsia completa a gleznei;

- desprinderea saritorului trebuie sa imprime corpului atat o rotatie in axul longitudinal, cat si in axul transversal - ambele fiind rotatii reale.

► Zborul (Figura 17.) incepe in momentul in care piciorul de impulsie intrerupe contactul cu solul. Si la acest procedeu zborul trece prin faza ascensionala si trecerea peste stacheta.

In prima faza saritorul asteapta linistit cu piciorul de avantare indoit din genunchi, pana cand "simte" ca inertia generala se apropie de punctul maxim al traiectoriei.

In momentul in care capul, umerii si uneori bratul dinspre stacheta depasesc nivelul stachetei, incepe miscarea de ridicare a bazinului deasupra planului genunchiului piciorului de avantare, astfel incat coapsa piciorului de impulsie sa se apropie de coapsa piciorului de atac. Daca se grabeste ridicarea genunchiului piciorului de bataie langa cel de avantare, apare pericolul ca saritorul sa nu mai efectueze impulsia completa si sa nu mai poata realiza nici extensia, tendinta generala, fiind de ghemuire.

Figura 17. Saritura in inaltime cu rasturnare dorsala - zborul

Dupa ce au depasit stacheta, capul, umerii si bratul de pe partea piciorului de atac basculeaza peste aceasta spre inapoi in jos, realizand pozitia de "punte" (Figura 18.) si urcarea bazinului deasupra stachetei. In acest moment se realizeaza punctul maxim al arcuirii.

Bazinul trece de planul stachetei si printr-o flexie a articulatiei coxo-femurale urmeaza sa coboare sub nivelul stachetei permitand ridicarea genunchilor, ca actiune compensatorie si apoi a gambelor deasupra stachetei (rotatii compensatoare).

In faza de zbor deosebim doua tipuri de abordari:

- In prima abordare se foloseste asa-zisa "eschiva" cu o bruscare a miscarii de extensie - flexie a bazinului la trecerea peste stacheta. Tehnica este folosita mai ales de saritorii care au o viteza mai mica pe elan, efectueaza bataia mai aproape de stacheta si au o traiectorie a zborului mai scurta.

- In a doua abordare saritorul asteapta cu rabdare ca segmentele corpului sa treaca succesiv peste stacheta, fara a brusca miscarea. Tehnica este folosita in special de saritorii cu o viteza mare pe elan, efectueaza batai mai departe de planul stachetei si au o traiectorie de zbor mai lunga.

Figura 18. Pozitia de "punte dorsala" in zbor

► Aterizarea se efectueaza pe partea superioara a trunchiului, cu un tonus controlat al flexiilor articulare ale membrelor inferioare. Datorita materialelor de calitate superioara, din care sunt confectionate sectoarele nu se ridica probleme in legatura ce aterizare saritorilor la acest procedeu tehnic.

2.2. Metodica predarii sariturii in inaltime cu rasturnare dorsala

Succesiunea predarii:

- insusirea elanului si a bataii;

- insusirea aterizarii si a trecerii stachetei;

- elaborarea formei globale;

Insusirea elanului si a bataii - sistemul de actionare:

- succesiune de pasi saltati, cu desprindere numai de pe piciorul de bataie, avantarea cu piciorul de atac in diagonala spre cel de bataie si cu ambele brate;

- deplasare in pas saltat pe piciorul de bataie, pe circumferinta unui cerc cu raza de 10-15 m;

- deplasare in pas saltat, precedat de pasi de alergare, cu intoarcere cu 90⁰ spre piciorul de bataie cu aterizare pe locul desprinderii; la inceput bataia se efectueaza la comanda profesorului, apoi dupa 3-5- pasi de alergare;

- elan de 3-5 pasi, pe traiectorie curbilinie, desprindere in pas saltat, intoarcere cu 90⁰, aterizare pe locul desprinderii, liber si in fata stachetei;

- elan de 3-5 pasi rectiliniar, urmat de inca 3-5 pasi efectuati pe un traseu curb, aceeasi raza, bataie, intoarcere cu 90⁰, aterizare pe locul desprinderii, liber si in fata stachetei.

Indicatii metodice:

- se insista ca in momentul bataii, impulsia si avantarea piciorului si bratelor sa se sincronizeze.

- desprinderea sa se efectueze pe verticala, cu actiunea energica si controlata a piciorului de avantare.

Invatarea aterizarii si a zborului - sistemul de actionare:

- stand cu spatele spre locul de aterizare, cadere libera pe saltea, (contact total al trunchiului pe saltea), fara stacheta;

- acelasi exercitiu efectuat cu aterizare pe partea superioara a trunchiului, fara stacheta;

- stand, cu spatele la locul de aterizare (saltea), desprindere de pe ambele picioare spre in sus si inapoi, aterizare pe spate, regiunea toracica, cu corpul in pozitie de "L" (echer), peste stacheta;

- acelasi exercitiu, cu stacheta;

- stand, avantarea cu ambele brate si desprindere de pe ambele picioare, cu trecere in extensie pronuntata la nivelul bazinului, peste stacheta;

- acelasi exercitiu, cu ajutorul partenerului, care ofera sprijin si ajutor, cu ambele brate cu priza la nivelul soldului, sau cu un singur brat cu priza la ceafa executantului;

- stand cu latura spre saltele, desprindere, rotatie 90, spre exterior, zbor cu spatele spre stacheta, trecere si aterizare pe partea superioara a trunchiului;

- acelasi exercitiu, pe saltele suprainaltate si cu desprindere de pe lada de gimnastica si apoi de pe trambulina elastica;

- saritura "flop", de pe ambele picioare, cu bataie, progresiv pe banca, lada si trambulina elastica, peste stacheta.

Indicatii metodice:

- se vor efectua suficiente exercitii fara stacheta, pentru incurajarea subiectilor si intarirea increderii in sine;

- se va proceda la inaltarea treptata a stachetei;

- se folosesc suprafete ridicate, pentru favorizarea zborului.

Elaborarea formei globale - sistemul de actionare:

- sarituri cu elan de 1 pas;

- sarituri in inaltime cu rasturnare dorsala - elan scurt 3-5 pasi, pe curba de impulsie;

- sarituri in inaltime cu rasturnare dorsala - elan mediu 7-9 pasi (faza de accelerare + curba de impulsie);

- sarituri in inaltime cu rasturnare dorsala - elan complet;

- sarituri cu elan complet, in conditii de intrecere.

Indicatii metodice:

- initial se vor utiliza inaltimi mici.

- se insista pe executia cursiva si ritmica a sariturilor cu elan 3 si 5 pasi;

- se ridica stacheta numai daca subiectul a reusit trecerea la inaltimea precedenta;

- se efectueaza un numar mare de sarituri la inaltimi la care subiectul stapaneste foarte bine tehnica.

Prevederile regulamentului de concurs

Concursurile se desfasoara in conditii materiale standardizate in care pista de elan are de 20-25m, locul de bataie este orizontal si doi stalpi sprijina stacheta. Aceasta este din fibre de sticla sau alt material potrivit; nu se recomanda stacheta de metal. Lungimea totala a stachetei este de 4m (+/- 2cm), cu o greutate de 2kg.

Zona de aterizare nu este mai mica de 5m lungime si 3m latime. Intre stalpi si zona de aterizare este un spatiu de cel putin 10cm, pentru a evita ca stacheta sa fie deplasata printr-o miscare a zonei de aterizare care atinge stalpii. Stalpii sunt suficient de inalti si vor depasi cu cel putin 10cm, inaltimea maxima la care va putea fi ridicata. Pe suporti, intre extremitatile stachetei si stalpi este un spatiu de cel putin 1cm. Stalpii nu se deplaseaza in timpul probei, decat daca judecatorul probei considera ca este necesar.

Ordinea efectuarii incercarilor se stabileste prin tragere la sorti. Saritorul este obligat sa execute bataia pe un singur picior. Un concurent poate opta pentru intrarea in concurs, bineinteles, conform inaltimii minime fixata si anuntata de arbitrul sef si va putea sarii dupa cum doreste, la orice inaltime care urmeaza, adica poate renunta la o incercare de la o anumita inaltime. Dupa fiecare tur de cate trei incercari, stacheta se ridica conform prevederilor regulamentare de ridicare succesiva, cu 3, 4, 5, 10cm.

Dupa trei greseli succesive, un atlet va fi eliminat din concurs, oricare ar fi inaltimea la care s-au produs incercarile ratate.

Spre exemplu, un atlet sare la 1,80m si rateaza prima incercare, dupa      care renunta sa mai sara la 1,80m si abia la 1,85m isi face a doua saritura, dar si aici doboara stacheta. In cazul de fata, saritorul mai are dreptul la o singura incercare, pe care o poate efectua unde doreste: fie tot la 1,85m, fie la 1,90m sau mai sus, in functie de inaltimile succesive la care se ridica stacheta dupa terminarea fiecarui tur. Daca saritorul greseste si a treia oara, el va fi eliminat din concurs. Desigur ca cele trei incercari gresite se puteau produce si la 1,80 m, soarta atletului fiind aceeasi.

Se considera a fi ratata o saritura in cazul in care atletul doboara stacheta de pe suporti sau intra in planul vertical al stalpilor cu mana, cu piciorul sau cu orice parte a corpului, fara a trece stacheta.

Inainte de inceperea concursului, saritorii sunt anuntati de un arbitru care este inaltimea la care incepe concursul si inaltimile succesive la care se va ridica stacheta, dupa terminarea fiecarui tur.

Clasamentul se intocmeste in ordinea performantelor.

In cazul egalitatilor, care se ivesc destul de des, se procedeaza astfel:

- cand doi sau mai multi concurenti au terminat concursul la aceeasi inaltime, saritorul care a efectuat cel mai mic numar de incercari la inaltimea respectiva, este clasat inaintea celorlalti; daca egalitatea se mentine, atunci concurentul care are in toata proba, cele mai putine incercari gresite, inclusiv la inaltimea la care a trecut ultima oara, este clasat inaintea celorlalti.

- in cazul in care egalitatea se mentine si numai daca este vorba de locul I, se va proceda la "concursul de baraj"; acesta incepe prin acordarea unei incercari la ultima inaltime la care concurentii au doborat ultima oara stacheta; daca nici in acest caz nu se rezolva egalitatea, stacheta va fi coborata sau urcata cate 2cm, fiecare concurent are dreptul la cate o singura incercare la inaltimea respectiva, pana cand egalitatea va fi rezolvata (Tabel ). Daca nu este vorba de locul I, concurentii aflati la egalitate vor ocupa acelasi loc in clasament.

Tabel       Foaie de concurs la saritura inaltime