CERINTELE GENERALE ALE ANTRENAMENTULUI SPORTIV

CERINTELE GENERALE ALE ANTRENAMENTULUI SPORTIV

Cerintele generale ale antrenamentului sportiv constituie un ansamblu de norme si reguli, in mara lor majoritate cu caracter metodic, desprinse din generalizarea experientei      inaintate a domeniului cu scopul de a optimiza procesul de pregatire a sportivilor.

Cerinte generale ale antrenamentului sportiv:

programarea in perspectiva a sportivilor

cresterea volumului de lucru si a intensitatii efortului

marirea numarului de concursuri

accelerarea refacerii capacitatii de efort

asigurarea conditiilor tehnico-materiale necesare pregatirii sportivilor

pregatirea sportivilor de inalta performanta de catre o echipa de specialisti

rationalizarea si standardizarea principalelor mijloace de antrenament

obiectivizarea antrenamentului

PROGRAMAREA IN PERSPECTIVA A INSTRUIRII SPORTIVILOR

Aceasta cerinta decurge din conceperea antrenamentului ca proces stadial de lunga durata, optimizat in permanenta dupa caracteristicile concursurilor de mare amploare la care urmeaza sa se participe. Afirmatia respectiva este valabila inca din momentul selectiei care se desfasoara pe baza de model, ai carei parametri concretizeaza caracteristicile esentiale ale viitorului sportiv de performanta

Programarea in perspectiva concretizeaza o intreaga strategie a instruirii conceputa in vederea cresterii continue a performantei sportive. Aceasta presupune un set de obiective de performanta si de instruire, programe, planuri si metode.

Programul de pregatire cuprinde un ansamblu de scopuri coerente sau sistem de obiective, sarcini si mijloace de realizare, structurate pe criteriul eficientei si in functie de conditiile obiective de realizare (nivel de pregatire, baza materiala, specificul ramurii de sport)

Planul de pregatire este conceput ca un ansamblu de decizii si masuri concrete de indeplinire a obiectivelor. Cuprinde mijloacele si metodele de realizare a obiectivelor

Dupa durata planurile sunt:

- Planuri de perspectiva 4-8 ani (program de pregatire)

- Planuri anuale (an competitional)

- Planuri de durata medie sau pe mezocicluri 3-6 sapt

- Planuri de scurta durata sau microcicluri 4-12 zile

- Planuri curente sau planul lectiei de antrenament

Planificarea reprezinta cadrul organizatoric, temporal si formal in care continutul se realizeaza metodologic pentru un scop bine definit ca dimensiuni si termen

Prognoza defineste prevederea stiintifica a desfasurarii si starilor viitoarelor evenimente exprimate sub forma de informatii prognostice

Conditiile unei bune prognoze:

precizarea nivelului de pregatire al sportivilor pe baza analizei critice a rezultatelor obtinute, deci situatia reala si gradul de diferentiere dintre nivelul existent si cel prevazut, concretizat in obiective

aprecierea cat mai realista a dinamicii progresului sportivilor proprii

ierarhizarea adecvata a obiectivelor de instruire si performanta si determinarea lor reciproca

evaluarea obiectiva a indeplinirii obiectivelor de cele mai diferite tipuri si a dinamicii realizarii acesteia in raport cu obiectivul principal al intregii activitati

Programarea in perspectiva a pregatirii sportivilor favorizeaza respectarea principiului continuitatii antrenamentului si formularea unor obiective ascendente, precum si a celui al desfasurarii ciclice a antrenamentului.

CRESTEREA VOLUMULUI DE LUCRU SI A INTENSITATII EFORTULUI

(realizarea unui volum optim de pregatire)

Timpul alocat pregatirii este de 5-8 ore zilnic repartizate in 2-3 sau mai multe lectii de antrenamet. Numarul de ore a ajuns la peste 1200 si 1400 anual la sporturie care implica un inalt nivel de maiestrie

Marirea treptata a volumului de lucru este o cerinta necesara in procesul de instruire pornind de la sperante, copii, juniori si seniori care ating valorile maxime ale acestor parametrii

Cresterea intensitatii reprezinta o cerinta si in acelas timp unul din factorii de progres in antrenament

Cresterea tempoului de desfasurare a eforturilor caracterizeaza toate ramurile de sport, ciclice, aciclice, combinate desfasurate in diferite conditii de mediu, determinand in general tactica de concurs

Se cauta marirea capacitatii organismului de a consuma o cantitate cat mai mare de oxigen, asigurand astfel sursa energetica necesara a eforturilor de lunga durata in tempouri ridicate. Se realizeaza astfel o imbinare armonioasa intre cei doi parametrii ai efortului: volumul si intensitatea

MARIREA NUMARULUI DE CONCURSURI

Marirea numarului de concursuri este determinata in primul rand de sporirea concursurilor cu caracter oficial, care polarizeaza interesul unui mare numar de spectatori si specialisti, mai ales daca participantilor le sunt atribuite titluri de campioni sau se realizeaza calificari si ierarhizari in clasamente oficiale.

Marirea numarului de concursuri are drept consecinta si cresterea ponderii in intregul proces de pregatire a factorului antrenamentului care se numeste pregatire integrala, care insumeaza atat latura fizica, tehnica cat si pe cea tactica, psihologica si teoretica

Ratiunile metodice care au stat la baza dezvoltarii pe scara larga a activitatii competitionale, pot fi sintetizate astfel:

- concursul a devenit cel mai complex mijloc de pregatire si ca atare el este inclus in anumite perioade si etade in fiecare ciclu saptamanal sub forma jocurilor bilaterale cu teme, probe de control la ramurile ciclice, executii arbitrate ale unor executii la gimnastica, reprize de lupta in sporturile de lupta, cu durata regulamentara sau modificata

- stimuleaza dorinta sportivilor de autodepasire si de afirmare, acestia gasindu-se in lupta directa cu adversari diferiti sau cu acela al cronometrelor, cu greutatile ce trebuie ridicate, a mediilor orare

- verifica nivelul de pregatire al sportivilor si implicit eficienta strategiei de pregatire utilizate, favorizand corectarea operativa a intregului proces de antrenament

- cultiva si dezvolta trasaturile de competitor ale sportivilor obisnuindu-i cu invingerea dificultatilor, cu depasirea momentelor grele ce se ivesc in concurs, cu urmarirea cu perseverenta a rezultatelor favorabile

- educa disciplina de concurs, obisnuind sportivii cu respectarea stricta a indicatiilor tactice, cat si a regulamentelor de concurs, a comportamentului in spiritul sportivitatii, a respectului fata de arbitrii, antrenori si spectatori

- educa spiritul de autoapreciere a propriului randament in conditii concrete de intrecere

- cultiva spiritul de responsabilitate fata de propria evolutie, sportivul intelegand intr-o masura tot mai mare ca pe terenul de sport este exponentul unui grup social si a propriei personalitati si ca atare comportarea sa trebuie sa fie demna

ACCELERAREA REFACERII CAPACITATII DE EFORT

Este necesara pe de o parte pentu a face fata numeroaselor lectii de antrenament de diferite tipuri, care se succed la intervale logice de timp, si pe de alta parte pentru a raspunde cu succes noilor solicitari competitionale

Antrenorii colaboreaza strans cu medicii pentru a stabili un complet de masuri pentru desobosire si in acelas timp de a asigura recuperarea de catre organism a resurselor necesare desfasurarii eforturrilor viitoare.

Fosfocreatina se reface in 30 dupa un efort intens, glicogenul dupa 2-3 ore, iar metabolismul proteinelor dupa 36-48 ore.

Trebuie alternate tipurile de efort care au la baza anumite surse energetice ce implica masuri concrete de refacere a acestora incat sa se poata realiza parametrii de intensitate si volum planificati

Somnul, alimentatia rationala, odihna activa, evitarea exceselor de orice natura, sunt tot atatea masuri ce pot asigura refacerea rapida si deplina a capacitatii de efort

Dieta sportiva se exprima prin mentinerea unei greutati corporale optime, realizarea unei compozitii corporale adecvate

Tipuri de ratii:

Ratia hiper proteica - aplicata in sporturile de forta (3-4 g proteine / Kg, dintre care 75%de origine animala) cu 3-4 saptamani inaintea concursului, asigura organismului cantitatea necesara de aminoacizi esentiali si determina o crestere a masei musculare in detrimentul tesutului adipos

Ratia hiperglucidica ("foamea de glucide" si suprasaturarea cu glucide) preconizata de autorii scandinavi pentru sporturile de rezistenta. Se aplica in saptamana de dinaintea concursului; in zilele 7,6,5,4 se efectueazp antrenamente de mare intensitate si volum, iar din ratia alimentara se scot glucidele in proportie de 45-50 % saracindu-se astfel organismul ("foamea de glucide"). In zilele 3,2,1 se mentine o intensitate mare de efort (90%), volumul scade la valori medii, iar in ratia alimentara glucidele ajung la 70% ("suprasaturarea cu glucide"). Aceasta metodologie asigura o crestere a glicogenului muscular si hepatic pe 100g tesut activ de 2,3-2,6 ori fata de valorile initiale

Factorul farmacologic - se refera la administrarea de substante sustinatoare de efort (ergotrope) care pot sprijini efortul pe plan metabolic, daca sunt administrate dupa reguli medicale precise

Factorii naturali de calire: aerul, apa, soarele precum si mijloacele hidro-fizioterapeutice.

Refacerea organismului dupa efort este considerata ca o componenta trofica a efortului alaturi de cea ergotropa cu care alcatuieste un tot unitar.

ASIGURAREA CONDITIILOR TEHNICO MATERIALE NECESARE PREGATIRII SPORTIVILOR

Baza tehnico materiala reprezinta conditia esentiala a pregatirii sportive si din acest motiv, antrenorii, impreuna cu factorii responsabili din cluburile si asociatiile sportive trebuie sa actioneze in permanenta pentru imbunatatirea si modernizarea acesteia, in concordanta cu cele mai noi cuceriri pe plan mondial.

PREGATIREA SPORTIVILOR DE INALTA PERFORMANTA DE CATRE O ECHIPA DE SPECIALISTI

Angrenarea in pregatirea sportivilor a unui mare numar de specialisti este determinata de cresterea valorilor performantelor sportive.

Componentele antrenamentului sportiv implica pentru lor masuri:

Metodico-pedagogice, medico-biologice, psiho-sociale, de conducere si dirijare stiintifica, economico-financiare

RATIONALIZAREA SI STANDARDIZAREA PRINCIPALELOR MIJLOACE DE ANTRENAMENT

Ratioanlizarea reprezinta alegerea celor mai eficiente mijloace de pregatire din totalitatea mijloacelor existente intr-o ramura de sport sau proba sportiva

Operatia de selectionare a mijloacelor pe temeiul cunoasterii costului biologic pe care-l solicita organismul, al corelatiaei de structura si de valoare cu performanta finala ce se constituie obiectul antrenamentelor si al concursului se numeste rationalizare

Alegerea celor mai eficiente exercitii implica analiza antrenamentului si in special a concursului din urmatoarele puncte de vedere: statistic, coeficientul de utilizare, coeficientul de solicitare functionala, motrica, psihologica si igienico-dietetica

Realizarea rationalizarii mijloacelor de pregatire dintr-o ramura sportiva presusune urmatoarele operatii:

- inventarierea tuturor mijloacelor de pregatire a probei sau ramurii de sport respective

- ierarhizarea mijloacelor de pregatire in functie de coeficientul de corelatie pe care il au cu proba de concurs

- alegerea mijloacelor ce prezinta un coeficient inalt de corelatie cu proba de concurs

Standardizarea inseamna operatia de tipizare a mijloacelor lectiilor si ciclului saptamanal de antrenament, ca urmare a cunoasterii valorilor lor biologice, tehnice si metodologice si a efectelor lor stabile in economia ciclului anual de pregatire

Desprinderea celor mai importante trasaturi si transferul la exercitiile cu un inalt grad de utilitate, ce determina tipizarea aplicarii lor cu eficienta maxima, se numeste standardizare

OBIECTIVIZAREA ANTRENAMENTULUI

Actiunea sistemica, de culegere continua a informatiilor izvorate din procesul de antrenament si din concurs si din reactivitatea sportivului si apoi de evalare a lor in unitati de masura care permit operatii de calcul necesare stavilirii cantitatii(volumul) si calitatii (intensitate si densitate) efortului pentru a cunoaste eficienta pregatirii pe o anumita unitate de timp

In antrenamentul sportiv, obiectivizarea se manifesta in doua directii distincte:

- obiectivizarea laturilor pregatirii, legata de alcatuirea echipelor

- obiectivizarea laturilor pregatirii individuale, problema mult mai complicata

Obiectivizarea procesului de antrenamet este strans legata de standardizarea mijloacelor de antrenament. Chiar am conditii perfectionate de antrenament nu este posibila permanenta masurare individuala a unei sume de parametrii care caracterizeaza efectele imediate ale antrenamentului.

DIRECTIILE DE DEZVOLTATE A ANTRENAMENTULUI SPORTIV CONTEMPORAN

Cresterea in continuarea a performantelor, depinde direct de desprinderea cu claritate a directiilor viitoare de perfectionare a antrenamentului sportiv

Se remarca urmatoarele prioritati sau directii de dezvoltare ale antrenamentului sportiv:

Perfectionarea continua a strategiilor de selectie

Determinarea varstei optime de selectie, a baremurilor starii de sanatate, stabilirea celor mai adecvate probe de selectie, stabilirea celor mai potrivite cai de realizare a selectiei

Cresterea volumului de lucru (optimizarea volumului de lucru)

Prin cresterea volumului de lucru trebuie inteleasa o crestere a volumului pana la atingerea valorilor recunoscute ca optime intr-o anumita ramura de de sport

Cresterea intensitatii

In majoritatea ramurilor de sport, ciclice sau aciclice, se constata o sporire a dinamicii eforturilor in concursuri, fapt concretizat in marirea vitezei medii de deplasare in curse, sporirea numarului de actiuni in atac la jocurile sportive, lupte, box. In replica, antrenamentul sportiv se desfasoara la intensitati ridicate, in tempouri apropiate de cele de concurs, analoage concursului sau mai tari decat concursul

Cresterea intensitatii efortului se evidentiaza cu predominanta in partile fundamentale ale antrenamentelor, in special la mijloacele prin care se realizeaza obiectivele lectiilor

Realizarea concordantei intre continutul si metodica antrenamentului sportivilor si cerintele de concurs ale ramurii de sport

Aceasta directie consta in general in modelarea antrenamentelor in conformitate cu cerintele desfasurarii concursurilor

Ca metoda de investigatie, modelarea serveste la determinarea particularitatilor esentiale ale activitatii studiate in scopul elaborarii modelului ei

Ca principiu de programare, impune o anumita ordonare si programare a continutului si etapelor infaptuirii procesului in conformitate cu modelul elaborat. Modelarea inlocuieste deci activitatea investigata prin modelul ei artificial creat, care reda particularitatile activitatii respective, elementele ei definitorii, in raporturi similare

Actiunea de modelare trebuie sa cuprinda sub forma de "sisteme simplificate", principalele aspecte semnificative ale activitatii modelate, in cazul antrenamentului sportiv, obiectivele de instruire, componentele procesului instructiv-educativ, caracteristicile de structura motrica si de efort

Modelarea consta in reproducerea imaginara, schematica, a fenomenului sub forma unui sistem simplificat, similar sau analog cu fenomenul

In cazul antrenamentului sportiv, modelarea va trebui sa determine:

caracteristicile structurilor motrice specifice probei sportive

efortul specific

modalitatea combinarilor diferitelor calitati motrice

specificul intrecerilor sportive

caracteristicile de clima, altitudine, fus orar

stereotipia combinatiilor tehnico-tactice

Modelul de antrenament este un ansamblu de indicatori cantitativi ale caror date si raporturi intre ele permit o esentializare si o divizare a desfasurarii prezumtive a antrenamentelor, in vederea obtinerii unei performante prestabilite, la o data anticipata

Modelul reprezita reducerea la esential a unui proces mai complex

Valorile indicatorilor cantitativi si calitativi ale modelului de pregatire nu sunt arbitrar stabilite, ele rezultand din cunoasterea profunda a ultimului concurs de importanta maxima

Cresterea numarului mijloacelor de pregatire netraditionale prin folosirea unor aparate si instalatii ce valorifica in mai mare masura suprarezervele functionale ale organismului

In ultimii 10-15 ani s-a extins utilizarea simulatoarelor la majoritatea ramurilor de sport cu caracter ciclic, dar si in sporturi combinate si cu caracter tehnic (schi alpin, bob, sanie, tir). Aceasta tendinta favorizeaza obiectivizarea in mai mare masura a nivelului de pregatire, cunoasterea mai profunda a activitatii competitionale si elaborarii parametrilor modelelor care asigura atingerea performantelor dorite

Dirijarea stiintifica a antrenamentului sportiv

Principala rezerva de progres o constituie dirijarea stiintifica a intregului proces de pregatire care trebuie sa se desfasoare coraborat sub forma unui sistem unitar (biologic, metodic, pedagogic, psihologic, igienic, organizatoric) in cadrul unor cercetari interdisciplinare

Organismul uman se prezinta ca un tot unitar, diferitele lui sisteme si aparate fiind in stransa corelare functionala, integrate de catre sistemul nervos, atat intre ele cat si cu mediul exterior. Orice modificare survenita intr-un sistem al organismului, atrage dupa sine schimbari in functionalitatea tuturor componentelor sale.

Pentru dirijarea pregatirii sportivilor, in cunostinta de cauza, sunt necesari peste 4000 de indicatori de natura motrico-biologica si psihica. Acest mare numar de date implica activitatea de echipa interdisciplinara, incat concluziile sa se constituie in sisteme de valori aflate in interactiune.

CERINTELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV

FACTORII IMPLICATI IN DIRIJAREA ANTRENAMENTULUI SI STRATEGIA REALIZARII ACESTEIA

In procesul de pregatire, de la sportiv la antrenor sosesc o serie de informatii (cu rol de feed back) privind:

- Atitudinea acestuia fata de activitate

- Date despre activitatea propriu zisa: volumul si intensitatea efortului, greseli manifestate, modul de organizare a activitatii

- Date despre efectul imediat al exercitiilor materializat in reactiile organismului, concretizate in frecventa cardiaca, respiratorie, tensiune arteriala

- Efectul cumulativ al antrenamentului sportiv: numarul deprinderilor tehnice si maiestria de executie, nivelul calitatilor motrice

Strategia dirijarii ciclice a pregatirii sportivilor de performanta:

- Structura activitatii de antrenament si competitii

- Stabilirea structurii parametrilor modelelor de pregatire si concurs

- Investigarea disponibilitatilor functionale ale sportivilor

- Compararea datelor recoltate de la sportivi cu cele ale modelului

- Precizarea directiilor si strategiei de realizare a directivelor

- Rationalizarea si standardizarea mijloacelor

- Planificarea antrenamentelor

- Participarea in competitii si compararea performantelor realizate cu cele planificate

- Cercetarea activitatii urmatoare

In dirijarea curenta a procesului de antrenament, de cea mai mare importanta sunt indicatorii privind reactia functiilor organismului sportivilor la eforturile desfasurate in lectiile si microciclurile de diferite tipuri

In consecinta se realizeaza un regim de munca si odihna care sa asigure complexul de conditii necesare adaptarii organismului in directia planificata. Aceste conditii sunt:

- Asigurarea unor raporturi corecte intre lectiile cu eforturi de intensitate maximala, submaximala, medie si scazuta, pentru ca pe de o parte sa se asigure organismului stimulii la care sa se adapteze, iar pe de alta parte, sa se creeze si conditiile necesare desfasurarii proceselor de refacere

- Corelarea in cadrul mezociclurilor a microciclurilor "de efort" cu cele "de restabilire"(refacere)

- Corelarea optima in cadrul microciclurilor a lectiilor cu obiective specifice diferitelor componente ale antrenamentului, care sa permita realizarea intregului continut al acestuia

- Corelarea optima a diferitelor metode in lectii, microcicluri si mezocicluri

- Dirijarea optima a capacitatii de efort, a proceselor de restabilire si adaptative pe seama aplicarii unui complex de mijloace specifice si asociate (psihoterapeutice, farmacologice, dieta, mijloace traditionale si netraditionale, metoda de antrenament)

Reactiile organismului sportivului la anumite exercitii stau la baza dirijarii operative a antrenamentului sportiv, prin dozarea precisa a activitatii si a pauzelor, incat sa se obtina efectul dorit. In acest sens, precizarea exercitiului (directie, amplitudine, ritm si succesiune), precum si metoda sau complexul de metode (intereactiunea acestora) in cadrul caruia se aplica, constituie masuri ale dirijarii operative la care se adauga cunoasterea parametrilor de durata si intensitate, durata si caracterul pauzelor.

Raporturile dintre concurs si pregatire se pot rezuma astfel:

- Activitatea competitionala are caracteristica principala de a refflecta integral pregatirea sportivului

- Componentele de baza ale competitiei constituie model de abordare a procesului de pregatire

- Competitia evidentiaza calitatile motrice motrice combinate si ponderea componentelor antrenamentului care intra in componenta modelului si determina eficienta activitatii, de exemplu; relatia viteza-forta-rezistenta

- Competitia scoate in relief principalii parametrii functionali si alti factori ce determina calitatile motrice combinate, cum sunt: rezistenta specifica, economicitatea activitatii, stabilitatea si mobilitatea functionala a sistemului nervos, circulator, respirator

- Concursul favorizeaza precizarea indicatorilor specifici ai activitatii si parametrii functionali ai acestora. De exemplu: fata de consumul maxim de oxigen realizat, ce randament aerob echivalent dezvolta sportivul; fata de procentul fibrelor musculare albe sau rosii ce randament specific de viteza sau forta realizeaza sportivul; minut-volumul; volumul inimii; ventilatia pulmonara, volumul retelei capilare si nivelul activitatii desfasurate