SISTEMATIZAREA SI metodica de InvATare a acTiunilor tactice individuale de bazA

Vom prezenta actiunile tactice individuale de baza ale jocului de volei in ordinea logica a desfasurarii jocului.

Inaite de a trece la descrierea lor si a traseului metodic de invatare din cadrul lectiilor de educatie fizica vom face o referire succinta la pozitiile de baza si la deplasarile in teren cel mai des folosite in jocul de volei.

Prin specificul sau jocul de volei solicita o permanenta miscare a practicantilor. Diversitatea situatiilor determina existenta mai multor pozitii a jucatorilor in teren, a caror specificitatea este data de marimea unghiului de flexie a membrelor inferioare, la nivelul articulatiilor glezna si genunchi. In functie de acest parametru exista pozitii inalte, medii sau joase.

Pozitia inalta este este apropiata de pozitia stand: picioarele sunt departate la latimea umerilor, cu un picior asezat mai in fata (de obicei, stangul la dreptaci), greutatea corpului egal repartizata pe ambele picioare, articulatiile memebrelor inferioare usor flectate, trunchiul putin arcuit inainte, cu bratele flexate din articulatia cotului la pozitionate la nivelul taliei. Este pozitia folosita mai ales in momentele de relaxare, cand jucatorul nu intervine in joc, atunci cand se pregateste blocajul si cand jucatorul nu participa la dublarea atacului. Este caracteristica incepatorilor.

Pozitia medie este cel mai des intalnita, fiind favorabila majoritatii actiunilor. Picioarele sunt departate si indoite din articulatia genunchilor si glezenlor, cu unui picior asezat inainte, trunchiul aplecat, greutatea repartizata pe ambele picioare cu tendinta de proiectare a centrului de greutate pe piciorul din fata pentru a favoriza deplasarea la minge. Bratele, cu palmele in dreptul abdomenului, sunt pregatite pentru a interveni prin lovire de jos sau de sus, in functie de situatie. Este recomandata mentinerea ridicata a calcaiului piciorului din spate pentru a favoriza declansarea rapida a deplasarii.

Pozitia joasa se caracterizeaza printr-o indoire accentuata a articulatiilor memebrelor inferioare, bazinul mult coborat, sezuta plasata sub nivelul genunchilor. Este caracteristica pentru efectuarea preluarilor din atac.

Deplasarile in teren se efectueaza cu pas simplu (rotatie, deplasari cand jocul este intrerupt), cu pas adaugat (pentru distante scurte), cu pas dublu, prin alergare sau saritura. Opririle se pot realiza intr-un timp sau in doi timpi, iar schimbarile de directie sunt utile pentru a ajunge la mingi cu traiectorii neasteptate. Toate deplasarile de fac din pozitie medie, cat mai relaxat, pentru a putea cu usurinta trece la actiunea motrice urmatoare.

1.SERVICIUL

Serviciul este actiunea de punere a mingii in joc, singura actiune in care executia este determinata in exclusivitate de calitatile individuale ale jucatorului. Este in acelasi timp prima actiune de atac a echipei pentru ca printr-o executie putenica si corecta se poate obtine un punct sau se poate crea a situatie dificila pentru echipa adversa, impiedicandu-se construirea in conditi optime a atacului.

Clasificarea acestei actiuni se poate face din perspectiva mai multor criterii:

In functie de punctul de lovire a mingii: serviciul poate fi de jos sau de sus;

Pozitia umerilor fata de minge si plasa determina alte caracteristici: serviciul din fata sau din lateral;

Dupa zborul mingii: plasat, planat, in forta;

Dupa pozitia executantului: de pe sol sau din saritura;

Dupa distanta de la care se excuta: din apropierea liniei de fund sau de la mare distanta;

Aspectele tactice individuale elementare legate de executia acestei actiuni sunt:

Directionarea serviciului spre zonele vulnerabile ale terenului advers;

Trimiterea mingii spre un jucator deficitar al preluare;

Trimiterea mingii spre jucatorul care a gresit in faza anterioara sau nou intrat in teren.

Procedee de executie ale serviciului:

Ø    Serviciul de jos din fata este utilizat mai ales de incepatori. Pentru executarea lui, jucatorul este orientat cu fata si linia umerilor paralel cu fileul. Piciorul opus bratului de lovire este plasat inainte, articulatiile glezna, genunchi sunt usor flexate. Trunchiul este usor inclinat, mingea este tinuta la nivelul centurii cu mana opusa celei de lovire. Se arunca mingea usor in sus, iar cu bratul indemanatic care a efectuat un scurt elan se loveste mingea in portiunea ei inferioara concomitent cu trecerea greutatii corpului pe piciorul din fata.In momentul lovirii, palma este incordata si cu degetele apropiate.

Cele mai frecvente greseli:

La momentul initial: picioarele pe aceiasi linie, orientarea corpului pe alte directii decat cea a fileului, tinerea mingii prea aproape sau prea departe de corp;

In timpul executiei: aruncare prea inalta, lovirea din palma (fara aruncare), lovirea cu degetele sau antebratul;

In finalul actiunii: pendularea bratului care loveste peste nivelul umerilor sau in plan lateral, neurmarirea cu privirea a mingii servite.

Ø    Serviciul de sus din fata este folosit atat la nivelul incepatorilor cat si la nivelul de performanta.Prin traiectoria, forta, viteza si precizia care poate fi imprimata mingii, se creeaza posibilitatea utilizarii acestui serviciu intr-un numar mare de situatii, terenul advers fiind mult mai usor de observat. Pozitia initiala a jucatorului este cu linia umerilor paralela cu fileul, picioarele paralele cu linia umerilor, cel opus bratului de lovire asezat mai inainte, greutatea corpului fiind repartizata in mod egal pe ambele picioare. Mingea este tinuta in palma mainii care nu loveste la nivelul pieptului. Bratul de lovire se afla ridicat intins la nivelul capului, cu palma orientata spre minge pregatita pentru lovire. Mingea se arunca in sus si in fata la o distanta de cca.40-60 cm, timp in care se trece greutatea pe piciorul din spate si trunchiul executa o usoara extensie. Mingea se loveste cu toata palma, cand se afla la momentul maxim al inaltarii ei, intr-un punct aflat putin sub axul ei orizontal pe calota inferioara, imprimamdu-se o traiectorie ascendenta cu rotatii inainte.

Greselile frecvente:

In momentul initial: pozitii incorecte ale picioarelor si ale corpului;

In timpul executiei: aruncarea mingii inainte, inapoi sau lateral, contactul de lovire pe calota inferioara sau lateral, amplitudine mica a cursei bratului de lovire;

In finalul actiunii: centrul de greutate ramane pe piciorul din spate, bratul de lovire executa miscarea de revenire in plan lateral, privirea nu urmareste mingea dupa executie.

Ø    Serviciul de sus planat (plutitor) este serviciul care se foloseste cel mai mult la nivelul echipelor de perfomanta.Tehnica lui de executie este asemanatoare cu cea a serviciului descris anterior, cu cateva modificari. Astfel articulatia pumnului si palma bratului de lovire sunt blocate in extensie pe tot parcursul executiei si in finalul ei. Lovirea mingii este scurta, se face intr-un punct situat cat mai aproape de axul median al mingii. Zborul care se imprima este unul planat cu o traiectorie imprevizibila, oscilanta. Dificultatea receptionarii este mai mare decat la cel descris anterior. Se executa de la distante mari fata de linia de fund, iar traiectoria lui vizeaza in special partea a doua a terenului advers.

Greseli frecvente:

In momentul initial: pozitie prea joasa a bratului cu mingea sau a celui care loveste, mingea coborand pana acesta se ridica;

In timpul executiei: articulatia pumnului relaxata, palma acopera mingea la lovire, punct de lovire prea jos fata de planul superior al fileului;

In finalul actiunii: pendularea laterala a bratului lovitor, flexia articulatiei pumnului dupa lovire.

Ø    Serviciul din saritura a fost prezentat pentru prima data la C.M. din 1982 de catre echipele sud-americane (Brazilia) capatand rapid o larga raspandire la echipele de performanta, mai ales masculine. Jucatorul aflat la o distanta de cca. 2m. de linia de fund arunca mingea cu una sau doua maini spre inainte in interiorul terenului, executand in acelasi timp1-2 pasi de elan, apoi o bataie pe ambele picioare inapoia liniei de fund, urmata de o saritura spre minge. Bratul de lovire ridicat intins deasupra capului executa lovirea mingii cand aceasta ajunge in punctul maxim de inaltare. Punctul de lovire este situat putin sub linia mediana. Aterizarea se face elastic, pe ambele picioare in interiorul terenului.

Greseli frecvente:

In momentul initial: distanta prea mare de linia de fund;

In timpul executiei : nesincronizarea aruncarii mingii cu saritura si lovirea, punctul de lovire prea jos;

In finalul actiunii: neantrenarea in actiune a trunchiului, aterizare dezechilibrata.

Mai exista si alte variante mai putin folosite in jocul practicat azi: serviciul de sus din lateral, serviciul prin rotarea bratului.

Traseul metodic pentru invatarea serviciului:

Sisteme de actionare cu accent pe ansamblul executiei actiunii:

o      Serviciu spre perete de la distanta mica, indreptat deasupra unei linii corespunzatoare inaltimii fileului;

o      Pe perechi, la distanta de 5-6 metri: un elev executa serviciul celalalt prinde mingea;

o      Acelasi exercitiu cu marirea distantei dintre elevi;

o      Serviciu spre perete de la 6-7 metri, cu intrare de traiectoria mingii ricosate, efectuarea unei preluari de sus, pas de control, prinderea mingii;

o      Acelasi exercitiu cu preluare de jos;

o      Pe perechi, la distanta de 6-7 metri: un elev executa serviciul celalalt preluarea de jos sau de sus, pas de control, prinde mingea;

Sisteme de actionare cu accent pe blocarea articulatiei pumnului si cotului si alegerea corecta a punctului de lovire:

o      Servici la perete distanta 4=5 metri, deasupra unei linii;

o      Serviciu de sus precedat de 2-3 aruncari ale mingii pentru verificarea inaltimii, pozitiei corpului;

o      Pe perechi serviciu cu accent pe blocare prin lovirea de 2-3 ori a mingii inaintea executiei;

In conditii apropiate de joc:

o      Serviciu peste fileu de la diferite distante;

o      Serviciu peste fileu pe perechi;

o      Serviciu in conditii regulamentare sub forma de concurs;

o      Serviciu dirijat pe o anumita parte a terenului: apoi pe diagonala;

o      Joc cu penalizarea serviciilor gresite

Sisteme de actionare pentru consolidarea serviciului:

o      Serviciu dirijat spre ultimii metri ai terenului;

o      Serviciu dirijat spre anumite zone

2.PRELUAREA DIN SERVICIU

Preluarea din serviciu face parte din actiunile individuale de aparare, fiind prima actiune din structura de joc, prin care echipa se apara impotriva actiunii adversarului si intra in posesia mingii.

Este o actiune de joc de maxima importanta al carui scop este in primul rand de a impiedica adversarul de a realiza punct direct din serviciu, apoi de a trimite mingea in cele mai bune conditii spre ridicator.

Clasificare:

Preluarea de jos cu doua maini - folosita cel mai frecvent.

Preluare de sus cu doua maini;

Preluare cu doua maini de sus sau de jos cu plonjon pe spate sau lateral.

Aspectele tactice elementare ale acestei actiuni includ:

Directionarea preluarii spre jucaorul ridicator;

Imprimarea unei traiectorii care sa permita lovitura de atac din lovitura a doua, etc.

Preluarea din serviciu de jos cu doua maini, folosita cel mai frecvent se efectueaza dupa o deplasare si oprire rapida in pozitie specifica caracterizata de marirea bazei de sustinere prin departarea picioarelordincolo de latimea umerilor, cu un picior mai avansat. Centrul de greutate este coborat prin flexarea pronuntata a articulatiilor membrelor inferioare Bratele sunt departate, urmand sa se apropie in momentul contactului cu mingea. Lovirea se face cu antebratele, articulatiile pumnului si cotului sunt in extensie, iar din articulatia umarului se face o usoara anteductie. Articulatia cotului ramane blocata pe tot parcursul executiei.

In functie de viteza de zbor a mingii se executa o miscare de amortizare a contactului cu mingea: prin coborarea sau ridicarea centrului de greutate. La finalul executiei, jucatorul se deplaseaza si se pregateste pentru urmatoarea actiune de joc: dublaj, atac, etc.

Greseli frecvente:

Ø    In momentul initial:

aprecierea inexacta a traiectoriei si vitezei mingii; alegerea gresita a momentului si formei de deplasare; aprecierea inexacta a locului de contact cu mingea; lovirea in pozitie dezechilibrata;

Ø    In timpul executiei:

lipsa blocarii articulatiei cotului si a extensiei in articulatia pumnului; pozitia inegala a antebratelor; contactul cu mingea cu alte portiuni ale bratului decat antebratul, extensia fragmentata a articulatiilor trenului superior.

Ø    La finalul actiunii:

bratele ridicate deasupra nivelului umerilor; neurmarirea traiectoriei mingii.

Traseul metodic pentru invatarea preluarii din serviciu:

La incepatori serviciul are de obicei o forta si viteza redusa, astfel ca preluarea de jos se efectueaza cu ridicarea centrului de greutate, iar pozitia picioarelor si asigurarea unei baze de sustinere mare este un aspect prioritar.

preluarea de jos din minge aruncata si servita de la distante diferite:

o      pe perechi cu o minge la distanta unei fandari;

o      preluare din minge aruncata de profesor la distanta de 6-7 m in diferite formatii;

o      preluare din serviciu efectuat de la 7-8 metri pe perechi sau in formatii de trei jucatori;

o      preluare din serviciu efectuata alternativ pe perechi;

o      serviciu peste fileu - preluare;

preluare cu accent pe deplasare:

o      pe perechi - preluare de jos alternativ de la distante diferite;

o      preluare de control la distanta mica, urmata de preluare lunga spre partener;

preluare din serviciu in conditii apropiate de joc:

o      preluare din serviciu urmata de atac;

o      preluare din serviciu in doi jucatori urmata de schimbarea locurilor prin deplasare laterala;

o      preluare din serviciu urmata de dublarea atacului si retragerea in dispozitiv.

3.RIDICAREA PENTRU ATAC

Ridicarea pentru atac este actiunea din ansamblul jocului utilizata pentru punerea intr-o situatie cat mai favorabila a jucatorului care urmeaza sa finalizeze combinatia ofensiva pentru echipa care se afla in posesia echipei. Ridicatorul va trimite mingea, lovind-o (de obicei) cu doua maini de sus tinand cont de: posibilitatile atacantului, dispunerea blocajului advers, tactica in atac a echipei proprii. In functie de aceste aspecte el va imprima mingii o anumita traiectorie, viteza si distanta fata de fileu.

La nivelul lectiei de educatie fizica aceasta actiune se poate executa mai ales prin doua procedee: ridicarea inainte si ridicarea peste cap inapoi.

Ridicarea inainte (in mod frecvent desemnata si prin termenul "pasa inainte") folosita in multe situatii ale jocului necesita: deplasare rapida spre minge, plasarea jucatorului intr-o pozitie echilibrata, cu fata spre directia de transmitere. Corpul ridicatorului actioneaza ca un resort din toate articulatiile. Picioarele, usor departate, talpile paralele, piciorul dinspre fileu plasat mai in fata. Mingea trebuie lovita intr-un punct situat deasupra fruntii, cu degetele in forma de cupa. Articulatia pumnului in usoara extensie, articulatia cotului flexata. Tot in usoara flexie sunt si articulatiile sold, genunchi si glezna. Dupa contactul cu mingea, printr-un impuls generalizat toate articulatiile vor face o miscare de extensie, iar cea a pumnului una de flexie radiala.

Distanta convenabila fata de fileu este de 40-80 cm. iar inaltimea si lungimea ridicarii este in functie de situatia concreta: nivelul tehnic al tragatorului, tactica in atac preconizata. Dupa efectuarea ridicarii, jucatorul se plaseaza in pozitie joasa in apropierea atacantului pentru a asigura dublarea lui.

Greseli frecvente:

In momentul initial:

aprecierea inexacta a locului de contact cu mingea;

bratele si picioarele intinse, lipsa flexiei dorsale a palmelor;

coatele prea apropiate sau prea departate;

degetele prea apropiate, policele indreptat spre inainte.

In timpul executiei:

lipsa unei cupe elastice, urmare a contractiei prea pronuntate a degetelor sau pozitiei gresite;

punctul de lovire a mingii prea coborat;

actiunea fragmentata a corpului;

lovirea inegala a mingii.

La finalul actiunii:

flexia palmara prea pronuntata sau dimpotriva;

neurmarirea traiectoriei mingii sau deplasarea corpului in directie opusa traiectoriei mingii.

Traseul metodic pentru invatarea ridicarii inainte(pasei de sus):

pasa de sus precedata de deplasare din minge aruncata (oferita);

pasare succesiva a doua mingi oferite de coechipieri;

preluare de sus; pasare in triunghi cu trecerea mingii peste fileu;

pasare a mingii in doua triunghiuri asezate de o parte si alta a fileului;

preluare de sus din minge servita de la distanta mica, ridicare, trecerea mingii peste fileu;

preluare de susu, ridicare din zona 3 si atac din zona 4.

Ridicarea inapoi permite schimbarea directiei ridicarii in scopul evitarii blocajului advers. Diferentele intre acest procedeu si cel descris anterior apar in momentul dinaintea luarii contactului cu mingea. Astfel, primirea mingii se va face deasupra fruntii, iar dirijarea peste cap se realizeaza printr-o extensie puternica a bratelor si a articulatiilor pumnului, imprimandu-se mingii o traiectorie spre inapoi. Miscarea segmentelor superioare este insotita de extensia articulatiilor trenului inferior. In incheiere ridicatorul executa o miscare rapida de intoarcere pentru a asigura dublarea atacantului.

Greseli frecvente:

In momentul initial:

neurmarirea plasamentului jucatorilor proprii;

plasarea cupei la nivelul fruntii sau mai jos;

aprecierea inexacta a locului de contact cu mingea;

In timpul executiei:

lipsa extensiei accentuate in articulatia pumnului;

accentuarea exagerata a extensiei trunchiului fara impingerea bazinului inainte.

La finalul actiunii:

neurmarirea traiectoriei mingii sau deplasarea corpului in directie opusa traiectoriei mingii.

Traseul metodic pentru invatarea pasei de sus peste cap (ridicare inapoi):

in formatie de trei jucatori, pasa peste cap din minge venita de la partener;

de pe zona 3 pase peste cap din minge oferita din zonele 5 sau 6 urmata de atac din zona 2;

preluare din serviciu, ridicare peste cap; jucatorul care a servit trece la preluare, cel de la preluare la ridicare etc;

4. LOVITURA DE ATAC

Lovitura de atac este o actiune de finalizare care concretizeaza efortul echipei in faza de constructie a atacului. Are in vedere trimiterea mingii in terenul advers prin lovire cu o mana si este executata in urma unei sarituri prin care jucatorul ajunge sa aiba contact cu mingea deasupra nivelului superior al fileului.

Procedeele de executie cele mai folosite sunt:

lovitura de atac pe directia elanului

lovitura de atac pe alte directii (procedeu intors)

lovitura de atac atac prin rotarea bratului(folosita mai rar)

Este o actiune complexa, care necesita un bagaj minim de aptitudini motrice si deprinderi.

Lovitura de atac pe directia elanului este utilizata cel mai frecvent, mai ales la nivelul de baza al instruirii, avand ca efect trimiterea mingii dupa lovire pe directia elanului. Momentele componente ale loviturii de atac sunt: elanul, saritura, lucrul bratelor, tehnica lovirii mingii, aterizarea si deplasarea pentru fazele urmatoare. Elanul se executa cu 1 sau 2 pasi, ultimul mai lung. Se blocheaza deplasarea prin franare pe calcai ceea ce duce la transformarea vitezei de deplasare orizontala intr-una ascensionala. Bataia se poate executa simultan sau succesiv. Printr-o extensie energica a musculaturii membrelor inferioare corelata cu elanul energic al bratelor se asigura o saritura cat mai inalta pe verticala. Mingea se loveste in momentul cand saritura este in punctul ei maxim. Alegerea momentului sariturii si a locului de desprindere este in functie de traiectoria si viteza de deplasare a mingii.

In timpul sariturii corpul atacantului este echilibrat, linia umerilor paralela cu fileul. Truchiul in usoara extensie, picioarele in usoara flexie din articulatia genunchiului, bratele ridicate peste nivelul capului, usor flexate. Mingea se loveste cu toata palma deasupra liniei mediane imprimandu-se o traiectorie descendenta. Aterizarea se face elastic pe ambele picioare.

Lovitura de atac pe alte directii este folosita cu scopul de a evita blocajul advers. Se executa de regula pe de zona 3 si 2 (dreptacii) sau 3 si 4 (stangacii). Modul de executie este acelasi cu a procedeului descris anterior, cu exceptia momentului lovirii mingii: in timpul sariturii jucatorul face o intoarcere de pana al 45⁰ in directia laterala efectuarii elanului, ajungand cu linia umerilor paralela cu vechea directie de elan si perpendicular pe minge. Astfel mingea este trimisa pe o traiectorie care ocoleste blocajul.

In jocul avansatilor se mai folosesc: lovitura de atac din ridicare scurta, din ridicare in urcare, din ridicare intinsa, din linia a II-a.

GRESELI FRECVENTE:

In momentele premergatoare sariturii:

ritmul pasilor este prea lent sau uniform;

ultimul pas de elan este scurt; bratele nu efectueaza miscarea de avantare;

bataia se efectueaza pe varfuri;

In timpul zborului:

coordonare gresita a intalnirii cu mingea;

lovirea mingii de jos in sus;

lovirea mingii fara flexia palmei pe antebrat;

In finalul actiunii:

aterizare dezechilibrata;

bratul de lovire coboara rigid;

neurmarirea mingii cu privirea.

Traseul metodic pentru invatarea loviturii de atac pe directia elanului:

elan, bataie, saritura, lovirea mingii sustinute;

atac peste fileu din minge oferita;

atac din minge ridicata;

preluare din minge oferita, ridicare inainte, executarea loviturii de atac;

preluare din serviciu, ridicare inainte, lovitura de atac.

5. BLOCAJUL

Este actiunea prin care jucatorii din linia I se interpun pe traiectoria loviturii de atac a adversarului, prin plasarea mainilor peste nivelul fileului. Scopul blocajului este de a impiedica treceerea mingii spre terenul propriu. Eficienta acestei actiuni este determinata de capacitatea jucatorilor de a anticipa intentia adversarului, intervalul de timp dintre cele doua actiuni, lovitura de atac si blocajul, fiind extrem de scurt.

Dupa plasarea palmelor fata de planul vertical al fileului blocajul poate fi:

Ø    ofensiv - cu palmele in flexie, intentia fiind de a determina ricosarea mingii in terenul advers;

Ø    defensiv - cu palmele in extensie, intentionandu-se incetinirea mingii atacate;

Dupa numarul jucatorilor care participa la blocaj:

Ø    Individual;

Ø    Colectiv (doi sau trei jucatori)

In cazul blocajului individual, actiunea incepe cu apropierea jucatorului de locul ales pentru executie. Deplasarea se face lateral cu pasi adaugati sau prin alergare paralela cu fileul. In momentul executiei jucatorul se gaseste cu fata la fileu, articulatiile trenului inferior sunt usor flexate, picioarele departate la nivelul umerilor, bratele indoite cu palmele ridicate al nivelul barbiei si orienatate inainte. Din aceasta pozitie se executa o saritura pe verticala, bratele se intind, iar palmele depasesc marginea superioara a fileului. Degetele sunt rasfirate, palmele departate atat cat sa nu treaca mingea printre ele. Dupa lovirea mingii, palmele se retrag in terenul propriu iar aterizarea se efectueaza elastic in pozitiei echilibrata.

Cele mai frecvente greseli:

La momentul initial: aprecierea incorecta a locului de executie, balansarea spre inainte a bratelor;

In timpul executiei: bratele nu se intind complet; intre brate si fileu ramane o distanta prea mare; la fel si intre palme;

In finalul actiunii: retragere prea tarzie a palmelor, aterizare dezechilibrata.

Traseu metodic pentru invatarea blocajului individual:

o      exersarea in conditii usoare: executarea blocajului la minge tinuta de un partener; pe perechi de o parte sI alta a fileului, blocaj la minge sustiunuta deasupra fileului; blocaj la minge ridicata cu deplasare laterala;

o      exersare in conditii apropiate de joc: blocaj la minge atacata din ridicare inalta; blocaj succesiv pe zonele 2,3,4 la atacuri efectuate din ridicari lungi sau peste cap; blocaj, joc 3x3 sau 4x4 cu tema (blocajul reusit = 2 puncte).

Atunci cand blocajul se excuta colectiv in doi sau trei jucatori la elementele descrise mai sus, se adauga necesitatea coordonarii miscarilor dintre jucatori si gruparea lor in functie de directia loviturii de atac. Cel mai frecvent se foloseste blocajul in doi jucatori, situatie in care fiecare dintre cei doi participanti asigura (apara) o anumita directie de atac.

Nu se poate trece la invatarea blocajului colectiv inainte ca jucatorii sa stapaneasca la un nivel corespunzator, blocajul individual. Mijloacele folosite in traseul metodic in acest caz sunt caracteristice stadiilor de consolidare si perfectionare, urmarind mai ales aspectul omogenitatii cuplurilor de jucatori si a sincronizarii dintre ei:

Ø    trei jucatori de o parte a fileului (pe zone), trei de partea cealalta. La comanda jucatorul din centru se deplaseaza spre stanga sau dreapta unde impruna cu jucatorul din zona rspctiva executa simularea blocajului.

Ø    Blocaj in doi juctori la lovitura de atac efectuata din terenul advers din zona dinainte stabilita;

Ø    Acelasi exercitii, dar fara anuntarea dinainte a zonei din care se efctueaza lovitura de atac;

Ø    Exersarea blocajului colectiv in structura de joc si apoi in joc cu tema si joc de pregatire.

6.PRELUAREA DIN ATAC

PRELUAREA DIN ATAC este actiunea prin care se impiedica caderea mingii in terenul propriu. Pentru reusita jucatorii trebuie sa aiba capacitatea de a anticipa traiectoria mingii, de a se deplasa rapid si la locul optim. Pozitia corpului: joasa cu baza de sustinere mare, contactul cu mingea pe portiunea inferioara antebratului. In functie de viteza si forta cu care vine mingea articulatiile vor face o miscare de cedare si amortizare.

GRESELI: anticipare gresita a intentiilor adversarului, a vitezei, fortei si traiectoriei mingii, pozitie inalta.

Traseu metodic:

Exersare in conditii usoare:

o      pe perechi cu o minge, preluare din atac efectuat din autoaruncare, pe directia celui care preia;

o      acelasi exercitiu cu deplasare laterala (fandare); preluari successive din atac, intercalate cu deplasari laterale;

Exersare in conditii apropiate de joc:

o      preluare din atac cu apararea alternativa a diagonalelor;

o      preluare din atac efectuat pe diagonala lunga si apoi pe culoar;

o      serii de preluare din zonele 1 si 5.

Preluarea mingilor ricosate din fileu face parte din categoria actiunilor specifice de aparare prin care se poate corecta o greseala de preluare a unui coechipier. Se executa prin lovire cu o mina sau doua de jos. Traiectoria mingilor ricosate este diferita in functie d locul in care aceasta ia contact cu fileul: daca acest loc este in partea de joc, mingea este respinsa mai departe, iar daca acest loc este in partea superioara a plasei, mingea va cadea in apropiera liniei de centru.

Regulamentul jocului permite jucatorilor care au atins mingea la blocaj sa atinga pentru a doua oara mingea in cazul in care aceasta cade in apropierea lor, in zona din spatele blocajului, la o distanta de 1-1,5 m. Este vorba despre "autodublaj", a actiune d joc mai putin intalnita la nivelul incepatorilor. In acest caz preluarea mingii se realizeaza de obicei cu o mana sau cu doua maini de sus sau de jos, adesea cu plonjon. Autodublarea se mia poate intalni si in cazul atacului, atunci cand mingea atacata este respinsa de blocaj in apropierea jucatorului care a efectuat atacul.

Plonjonul, este o actiune care insoteste o actiune de preluare in situatiile in care jucatorul nu poate ajunge la minge in conditiile efectuarii unei deplasari obisnuite. Nu se folosesc prea des in jocul de volei practicat la nivelul lectiei de educatie fizica, sunt destul de dificil de realizat, implica si riscurile unor posibile accidentari daca nu sunt corect insusite si excutate. Pe de alta parte, datorita spectaculozitatii lor si faptului ca prin realizarea unei actiuni de apaare prin folosirea plonjonului se poate salva o minge considerata pierduta, plonjoanele sunt procedee de executie apreciate de copii, mai ales de baiesi. Sunt cunoscute urmatoarele procedee de executie a plonjoanelor:

Ø    plonjonul pe spate, lateral si inainte;

Ø    plonjonul pe spate si lateral cu rostogolire;

Ø    plonjonul inainte prin intindere si alunecare (cu parghie dura)

La nivelul voleiului ca mijloc al educatiei fizice consideram ca se pot invata doua dintre procedee si anume: plonjonul pe spate si plonjonul lateral.

Plonjonul pe spate se executa din pozitie joasa, cu oprire pe ambele picioare. Dupa lovirea mingii cu doua maini de sus, se efectueaza caderea, urmata de o rulare in timpul careia spatele trebuie sa fie rotunjit, barbia in piept, picioarele indoite. La finalul rularii, piciorul din fata, se intinde si efectueaza o miscare de basculare energica prin care se aceelereaza miscarea de revenire in pozitia de plecare.

Cele mai frecvente greseli :

Ø    executarea plonjonului prea dparte fata de locul de cadere a mingii sau depasirea acestui loc;

Ø    pozitie prea inalta fata de traiectoria mingii.

Traseul metodic este format din exercitii fara minge:

Ø    din ghemuit, cadere inapoi cu rulare pe spate si revenire in pozitia initiala;

Ø    rulari pe spate cu revenire in ghemuit;

Ø    jocuri dinamice cu executare de plonjoane;

Exercitii cu mingea:

Ø    executarea plonjonului cu mingea tinuta in cupa (palme);

Ø    pe perechi fata in fata executarea pasei de sus cu plonjon pe spate din minge oferita, apoi pasata sau servita;

Ø    joc cu tema.

Plonjonul lateral se executa dupa efectuarea unei fandari laterale pe directia din care vine mingea. Dupa lovire urmeaza caderea, rularea si revenirea in acealsi mod ca si in cazul plonjonul pe spate. Lovirea mingii se executa cu o mana sau doua de jos din lateral sau din fata.

Exercitiile fara minge cuprin fandari consecutive si alternative stanga-drapta, urmate apoi de simularea lovirii mingii.

Exercitiile cu mingea sunt asemanatoare cu cele prezentate anterior pentru plonjonul pe spate, cu adaptarile de rigoare.