TRIPLUSALT - Tehnica la triplusalt

TRIPLUSALT

1. Tehnica la triplusalt

Triplusaltul este o saritura derivata din saritura in lungime. Scopul acestei sarituri este de a realiza de la locul de bataie pana la aterizare, o traiectorie orizontala in zbor, cat mai lunga. Tehnica acestui exercitiu sau proba este mai dificila, din cauza solicitarilor fizice deosebite, fapt ce impune o pregatire musculo-articulara atenta si bine consolidata.

Mecanismul de baza al acestei sariturii se deruleaza in urmatoarea ordonare: elanul, bataile, zborurile si aterizarile succesive (pasul saltat, pasul sarit, saritura in lungime).

Veriga de baza la triplusalt o constituie bataia specifica celor trei sarituri.

Contactul pe sol, pe un picior, in cele trei faze este: stangul-stangul-dreptul (S-S-D) sau dreptul-dreptul-stangul (D-D-S), fiecare contact determinand o actiune completa formata din bataie, zbor si aterizare.

Eficienta, respectiv lungimea totala a traiectoriei de zbor, este determinata de urmatorii factori:

viteza optima de alergare pe elan;

bataile rapide si puternice;

zborurile cu miscari compensatorii optime, pentru pastrarea echilibrului general al corpului si realizarea unei traiectorii relativ razante;

aterizarile cu minime momente de franare a continuitatii;

Astfel, se impune respectarea urmatoarelor cerinte:

reducerea rationala, de fapt inevitabila, a vitezei orizontale in timpul celor 3 batai si 2 aterizari succesive;

minimalizarea deviatiilor centrului general de greutate al corpului, in plan frontal;

optimizarea inaltimii traiectoriei (parabolei) de deplasare a centrului general de greutate, in faza pasului saltat si pasului sarit.

Triplusalt este o proba unitara compusa dintr-o succesiune de elemente (faze), aflate in interdependenta si interconditionare, fapt ce consolideaza aspectul de exercitiu, proba sistem. Ritmul - raportul (Tabel 5.6.) dintre lungimea sariturilor, coroborat cu particularitatile anatomice ale saritorilor a indus anumite tendinte tehnice, respectiv tendinta cu "bolta" si tendinta "razanta".

Tabel 5.6. Tendinte tehnice la triplusalt

Succesiunea tehnica la triplusalt:

elan;

pas saltat;

pas sarit;

saritura in lungime;

aterizarea finala.

► Elanul este foarte asemanator celui de la saritura in lungime, adica se desfasoara sub forma unei alergarii accelerate. Comparativ cu saritura in lungime, ritmul ultimilor 3 pasi premergatori pragului, este mai bine controlat, deoarece dupa prima bataie (de la pasul saltat), urmeaza alte sarituri care trebuie stapanite. Ca urmare a acestei particularitati, se adopta unele masuri, respectiv:

viteza in ultimii 3 pasi este mai mica (comparabil cu saritura in lungime - cei mai buni saritori ating 10,2 - 10,4 m/s;

centrul general de greutate coboara in ultimii 3 pasi mai putin decat la saritorii in lungime;

unghiul de desprindere este mai mic (cu 3-6), decat la saritura in lungime fiind in jur de 17.

► Pasul saltat (Figura 5.19.)

Bataia se executa pe piciorul mai puternic, care se asaza pe prag, cat mai activ posibil. Trunchiul saritorului se afla in pozitie verticala. In primele momente ale contactului cu solul, musculatura piciorului de bataie actioneaza rezistent, pentru ca apoi, in cel mai scurt timp, printr-o miscare viguroasa, piciorul sa se intinda si datorita noii tensiuni create la nivelul fibrelor musculare, sa dezvolte o forta motoare mare, care sa determine desprinderea de pe sol.

Concomitent cu intinderea piciorului de bataie, piciorul de avantare, impreuna cu bratele (preponderent cu bratul opus piciorului de atac), executa o miscare de avantare spre inainte-sus, la fel de riguroasa cu a piciorului de bataie. Miscarea de avantare a segmentelor libere se constituie in forta motoare, adaugata fortei de impulsie.

Caracteristicile bataii la pasul saltat efectuat de saritorii de 17-18m, indica urmatoarele valori (Tatu, T., Sabau, I., Stanescu, I., 1994):

unghiul de contact intre 65 si 75;

viteza orizontala a centrului general de greutate in momentul contactului (amortizarii) pe prag este de 10,1 - 10,4 m/s;

viteza orizontala a centrului general de greutate in momentul desprinderii de pe prag este de 0,10 - 0,14 s;

unghiul dintre coapse in momentul contactului cu pragul este de 52-62;

unghiul dintre coapse in momentul desprinderii de pe prag este de 90-110;

unghiul de bataie este de 64-70;

unghiul de desprindere de pe prag este de 13-17;

distanta dintre proiectia verticala a centrului general de greutate si calcaiul piciorului de bataie in momentul contactului cu pragul este intre 0,30 m si 0,45 m;

distanta dintre punctul pe sol al proiectiei verticale a centrului general de greutate si varful piciorului de bataie in momentul desprinderii de pe prag este intre 0,50 si 0,70 m.

Figura 5. 19. Pasul saltat

- Zborul se desfasoara pe o traiectorie determinata de unghiul de desprindere (13-17) si are o durata de 0,48- 0,60 s.

La inceputul fazei de zbor, corpul isi pastreaza pozitia din momentul desprinderii de pe prag, dar piciorul de bataie, se flecteaza din articulatia genunchiului si se angajeaza intr-o miscare de pendulare din articulatia coxo-femurala, spre inainte.

In partea mediana a fazei de zbor, piciorul de bataie continua pendularea spre inainte si sus, pana cand coapsa lui ajunge aproximativ paralela cu solul, timp in care, celalalt picior, flexat din genunchi, coboara si se plaseaza liber in urma, concomitent cu coborarea bratelor langa trunchi.

- In partea descendenta a traiectoriei de zbor incepe pregatirea pentru aterizare si reluarea actiunilor pentru a doua saritura.

► Pasul sarit (Figura 5.20.)

- Bataia se efectueaza prin contact activ pe toata talpa, datorat coborarii energice a coapsei aflate la orizontala si extinderii gambei din articulatia genunchiului; in momentul impactului cu solul, piciorul este aproape intins, iar linia generala a trunchiului este verticala.

Actiunea este asemanatoare unei miscari de "agatare" a solului cu talpa si de tractiune dinainte-inapoi. Pe fondul deplasarii intregului corp al saritorului spre inainte, se produce o usoara cedare (flexiune) din articulatia genunchiului, timp in care piciorul de avantare, aflat inapoia celui de bataie, actioneaza rapid inainte concomitent cu bratele.

Dupa depasirea liniei verticale, piciorul de bataie se intinde puternic din toate articulatiile sale, iar celalalt continua actiunea de avantare spre inainte si sus, pana ce coapsa lui ajunge la orizontala, moment in care atletul se desprinde de pe sol.

Figura 5.20 Pasul sarit

Desprinderea de pe sol se realizeaza in virtutea tendintei generale de a asigura un zbor razant si cat mai lung, asemanator pasului saltat, desi raportul dintre componenta orizontala si cea verticala este, intr-o oarecare masura, schimbat sub influenta reducerii vitezei orizontale, mentinuta de la prima saritura (pasul saltat).

Caracteristicile bataii la pasul sarit (Tatu, T., Sabau, I., Stanescu, I., 1994) sunt:

unghiul de contact este de 64-72;

viteza orizontala a centrului general de greutate a corpului in momentul contactului cu solul este de 9,9 - 9,6 m/s;

timpul de sprijin pe sol, in faza de bataie, este de 0,14 - 0,16 s;

unghiul dintre coapse in momentul contactului cu solul este de 57-67;

unghiul dintre coapse in momentul desprinderii de pe sol este de 90-100;

unghiul de desprindere de pe sol este de 13-16;

distanta dintre proiectia verticala a centrului general de greutate si calcaiul piciorului de bataie, in momentul contactului cu solul, este intre 0,32 si 0,65 m (franare a vitezei orizontale mai mare decat la pasul saltat);

distanta dintre proiectia verticala a centrului general de greutate si calcaiul piciorului de bataie, in momentul desprinderii de pe sol, este intre 0,53 si 0,68 m..

- Zborul al doilea este determinat de unghiul de deprindere si dureaza 0,42 - 0,52s.

In faza ascendenta a zborului, piciorul de avantare se ridica cu coapsa la orizontala, formand cu gamba un unghi de aproximativ 90; piciorul de bataie, ramas mult in urma, din faza de bataie, se indoaie din articulatia genunchiului, formand cu coapsa un unghi de 90. Unghiul dintre coapse se mareste, simultan cu actiunea de avantare a bratelor spre inainte, marcand pozitia specifica pasului sarit.

Partea a doua a zborului se caracterizeaza prin mentinerea in pozitia pasului sarit, cu o deschidere intre coapse de 90-110.

In faza descendenta a zborului, saritorul isi pregateste aterizarea si bataia pentru saritura in lungime, prin coborarea coapsei si intinderea gambei piciorului odata cu coborarea bratelor langa trunchi.

► Saritura in lungime (Figura 5.21)

- Bataia se executa foarte asemanator cu cea de la proba de saritura in lungime, unele elemente care o diferentiaza fiind determinate, in principal, de viteza de deplasare (orizontala) mai redusa cu 2,5 - 3,5 m/s.

Caracteristicile bataii:

unghiul de contact este de 63-70;

timpul de sprijin pe sol este de 0,14 - 0,18s;

viteza orizontala a centrului general de greutate a corpului in momentul contactului cu solul este de 8,2 - 7,9 m/s;

viteza orizontala a centrului general de greutate in momentul desprinderii de sol este de 7,5 - 6,8 m/s;

unghiul dintre coapse, in momentul contactului cu solul, este de 45-60;

unghiul de desprindere este de 18-22.

- Zborul are o traiectorie mai inalta decat sariturile anterioare. Procedeul tehnic folosit in faza de zbor poate fi: ghemuit, intins, cu 1 si cu 2 pasi in aer sau o combinatie intre tehnicile intins si cu 2 pasi in aer.

Figura 5.21. Saritura in lungime

► Aterizarea nu difera prea mult de cea de la saritura in lungime.

La contactul cu solul, membrele inferioare, cu talpile in flexie dorsala se flecteaza, iar trunchiul se apleaca inainte pe coapse. Talpile saritorului trebuie sa atinga nisipul, in punctul in care prelungirea tangentei la traiectoria centrului de greutate, trece prin planul suprafetei de aterizare. Lungimea ultimei sariturii este de 5,90 - 6,20 m.

2. Metodica predarii triplusalt

Procesul de predare a acestei sarituri trebuie sa respecte o anumita ordine metodica.

Astfel, succesiunea rutei metodice urmeaza:

- insusirea temeinica a exercitiilor din scoala sariturii, respectiv sariturile pe un picior, mai specific pasul saltat, pasul sarit si scoala aterizarii;

- insusirea elementelor de baza;

- elaborarea formei globale a triplusalt.

Insusirea exercitiilor specifice din scoala sariturii - sistemul de actionare:

pas saltat alternativ si succesiv la 1, 3, 5 pasi;

pas sarit alternativ cu mentinerea sub control a pozitiei coapsei la orizontala;

combinatii de pasi saltati si pasi sariti;

triplusalt si pentasalt de pe loc;

Insusirea elementelor de baza - sistem de actionare:

- mers cu ridicare coapsei la orizontala, mentinere, extindere si coborare activa, agatata pe sol;

saltari succesive, usoare numai de pe piciorul de bataie;

pas saltat cu desprindere numai de pe piciorul de bataie;

pasi saltati specifici triplu (cu pendularea piciorului de avantare);

elan scurt de 3 pasi, desprindere - aterizare in pas saltat, in groapa si continuarea alergarii; bataie in spatiu de 50cm;

acelasi exercitiu cu 5 pasi;

elan mediu de 7 pasi, desprindere in pas saltat cu bataie pe prag, aterizare pe piciorul de bataie pe pista de elan si continuarea alergarii.

- pasi sariti cu accent pe coborarea activa a gambei la aterizare (agatata);

elan scurt de 3 pasi, desprindere in pas sarit de pe piciorul de bataie; bataie in spatiu de 50cm;

elan de 5 pasi desprindere in pas sarit de pe piciorul de bataie, aterizare cu continuarea alergarii in groapa.

Elaborarea formei globale - sistemul de actionare:

alternari de pas saltat cu pas sarit (S-S-D sau D-D-S);

elan cu 3-5 pasi, desprindere in pas saltat, urmat de pas sarit si aterizare in groapa;

elan de 7-9 pasi, saritura in lungime (1 pasi in zbor) cu desprindere de pe piciorul opus celui de bataie;

elan 5-7 pasi pas sarit, urmat de saritura in lungime cu aterizare in groapa cu nisip;

triplusalt cu elan de 5-7 pasi cu accent pe fiecare pas;

triplusalt cu elan de 9-11 pasi;

triplusalt cu elan etalonat;

triplusalt in conditii de intrecere.

Indicatii metodice si greseli frecvente

pregatirea musculara si articulara este prioritate si conditie in abordarea acestei sarituri;

elementele de baza se exerseaza initial in afara sectorului de sarit;

elaborarea formei globale se exerseaza progresiv, incepand cu prestatii usoare, medii si cu elanuri scurte, medii si apoi complete;

insuficienta utilizare a bratelor in avantare si echilibrare;

existenta oscilatiilor laterale mari pot produce dezechilibrari;

lipsa vitezei controlabile pe elan, mai ales in pasii premergatori bataii;

zborurile prea razante sau prea inalte scad eficienta.

3. Prevederile regulamentului de concurs

Sectorul de triplusalt este standardizat conform regulamentului si contine: pista de elan, pragul de bataie si zona de aterizare.

Pista de elan are lungimea de minim 40m si maxim 45 m, cu latime de 1,22m.

Pragul de bataie se afla la nivelul pistei de elan si al zonei de aterizare, plasat la minimum 11m, de marginea proxima a gropii de nisip si minimum 21m pana la marginea distala a zonei cu nisip.

Pragul de bataie are aceleasi dimensiuni ca cel de la saritura in lungime, respectiv: este produs din lemn, vopsit alb, cu lungime de 1,21-1,22m si latime de 20cm. Atasat de acesta este plansa de plastilina, care se ridica sub un unghi de 30, fata de pragul propriu zis, are 1,21-1,22m lungime si 10cm latime.

Spatiul de aterizare il formeaza zona cu nisip care este aceleasi ca de la saritura in lungime, cu latime minima 2,75m si maxima 3,00m. Zona de aterizare este acoperita cu nisip fin si umed, la nivelul pragului de bataie.

Structura obligatorie la triplusalt este: pas saltat, pas sarit, saritura in lungime. Acest fapt obliga saritorul sa efectueze prima bataie la prag pe un picior, pe care de fapt se va efectua si a doua bataie, urmand ca a treia bataie sa se efectueze pe celalalt picior.

Atingerea pistei cu piciorul pendulant (de avantare), intre prag si marginea proxima a zonei de aterizare, nu este considerata greseala care sa considere saritura nereusita.

Ordinea de intrare in concurs este trasa la sorti.

Cand sunt mai mult de 8 concurenti, fiecare are dreptul la 3 sarituri si apoi primii 8 au dreptul la inca 3 sarituri. Daca sunt 8 sau mai putin de 8 concurenti, fiecare are dreptul la cate 6 sarituri.

Saritura se masoara de la cea mai apropiata urma lasata in zona de aterizare, perpendicular pana la linia de bataie a pragului.