JOCUL DE VOLEI IN LECTIA DE EDUCATIE FIZICA

In programa scolara jocul de volei este prezent alaturi de celelalte jocuri sportive ca mijloc de realizare al obiectivelor educatiei fizice scolare la toate clasele.

Folosirea in lectia de educatie fizica a actiunilor specifice jocului de volei, precum si a jocului integral trebuie sa asigure in primul rand indeplinirea obiectivelor educatiei fizice scolare, si anume:

dezvoltarea multilaterala a personalitatii elevilor;

intarirea sanatatii si marirea capacitatii de efort;

dezvoltarea calitatilor motrice de baza;

dobandirea unui sistem de deprinderi, priceperi si cunostinte motrice;

formarea capacitatii de practicare sistematica si independenta a exercitiilor fizice in timpul liber tot timpul vietii.

O serie de caracteristici ale jocului de volei, printre care faptul ca necesita un spatiu redus, instalatii putine si simple, precum si acela ca poate fi practicat dupa insusirea a una sau doua dintre actiunile principale ale jocului (lovirea de sus si de jos), recomanda voleiul ca pe un mijloc al educatiei fizice scolare dintre cele mai eficiente, el fiind in acelasi timp unul din jocurile sportive care se bucura de mare popularitate in randul elevilor de toate varstele.

Sistemele de actionare bazate pe structuri motrice ale jocului de volei pot fi prezente in aproape toate partile (verigile) lectiei de educatie fizica. Folosirea lor este benefica pentru elevi, contribuind atat la rezolvarea sarcinilor legate de dezvoltarea fizica armonioasa (tonificarea musculaturii extensoare a spatelui, tonificarea articulatiilor si ligamentelor), dezvoltarea calitatilor motrice de baza (in special viteza, detenta si indemanarea) cat si la formarea unor deprinderi si priceperi motrice specifice.

Programa scolara prevede la capitolul dedicat dezvoltarii calitatilor motrice folosirea actiunilor specifice voleiului pentru dezvoltarea vitezei, al unor structuri ale jocului pentru dezvoltarea indemanarii si a jocurile pregatitoare si sportive pentru dezvoltarea rezistentei.

Prevederile programei scolare actuale cu privire la jocul de volei se refera la insusirea actiunilor tehnico-tactice de baza ale jocului si formarea capacitatii de aplicare a actiunilor de baza in joc cu efectiv redus si reguli simplificate, in clasele a V-a, a VI-a respectiv capacitatea de a desfasura joc bilateral cu efectiv complet si cu respectarea principalelor reguli, incepand din clasa a VII-a.

Cerintele programei sunt dupa parerea noastra cerinte minime care pot fi realizate in conditiile oricarei scoli, iar in functie de anumiti factori care tin atat de conditiile materiale cat si priceperea profesorului aceste cerinte pot fi depasite, la actiunile prevazute in programa se pot adauga si altele precum: serviciul de sus, lovitura de atac pe alte directii decat cea a elanului, blocajul colectiv, autodublajul.

Pentru a asigura o instruire eficienta profesorul va avea in vedere factorii limitativi care pot apare in cadrul instruirii si va lua masuri de inlaturare a acestora. Dintre factorii limitativi care pot impiedica realizarea obiectivelor amintim:

neasigurarea materialul didactic, in special al unui numar suficient de mingi ;

insusirea necorespunzatoare a celor doua actiuni de baza: lovirea de sus si de jos a mingii;

atentie insuficienta acordata instruirii actiunii de organizare a celor trei lovituri: preluare, ridicare si trecere peste fileu a mingii;

instruirea nu se face global sau se folosesc exercitii si forme de organizare a colectivului putin eficiente, fara corespondenta cu jocul;

folosirea actiunilor de joc in lectie ,       fara ca acestea sa fie aplicate in joc bilateral;

planificarea unor modele de joc greoaie, sau care nu sunt in concordanta cu nivelul de pregatire al colectivului de elevi.

Optimizarea instruirii este posibila prin :

Structurarea modelelor de joc si rationalizarea continutului tehnico-tactic, in functie de conditiile concrete din scoala, de timpul avut la dispozitie, numarul de elevi si nivelul lor de pregatire. Se va urmari simplificarea modelelor si mijloacelor, chiar daca ele vor fi alese in corespondenta cu cele care se folosesc la nivelul echipelor de performanta.

Folosirea pe scara larga a jocurilor pregatitoare si cu efectiv redus pe teren cu dimensiuni reduse, fapt care ofera posibilitatea exersarii timpurii a actiunilor de baza in conditii de joc, contribuind la cresterea interesului elevilor pentru jocul de volei, la dezvoltarea combativitatii, a spiritului de echipa, si in ultima instanta la formarea caracterului si personalitatii elevilor.

Asigurarea unor conditii optime de exersare in timpul lectiei este o necesitate determinata de timpul afectat in lectie pentru realizarea obiectivelor specifice jocului de volei care este limitat la 15-20 de minute si de numarul relativ mare al colectivului de elevi. Din acest motiv se impun masuri pe linia organizarii colectivului in asa fel incat sa se realizeze un numar cat mai mare de repetari, conditie a insusirii corespunzatoare a actiunilor jocului. Se recomanda organizarea pe grupe valorice stabile, stabilirea unor elevi-instructori, exersarea in coloana, folosirea suveicilor, stafetelor.

Sistemele de actionare vor fi alese in asa fel incat exercitiile simple sa fie grupate in structuri care sa cuprinda un exercitiu de baza si 2-3 variante, economisindu-se astfel timpul pentru explicare si organizarea colectivului.

Stimularea activitatii independente, formarea la copii a obisnuintei de a-si extinde exersarea actiunilor insusite in lectie in activitatea lor independenta. Acest deziderat se poate realiza daca in cadrul lectiilor vom folosi jocuri de miscare si pregatitoare pe care ei le vor juca cu placere si in timpul liber.

Organizarea unor competitii interne stabile la nivelul claselor inca din primul an de instruire. In primii ani de instruire aceste competitii se vor organiza la nivel de jocuri pregatitoare si jocuri cu efectiv redus, cu reguli simplificate. Pe masura progresului realizat de elevi jocul se va apropia din ce in ce mai mult de forma lui competitionala cu regulile obisnuite. Elevii vor fi instruiti si in privinta regulamentului si a organizarii competitiilor pentru a fi capabili sa-si organizeze si singuri aceste intreceri.

1. METODOLOGIA PREDARII JOCULUI DE VOLEI SI FORMELE DE ORGANIZARE A COLECTIVULUI IN LECTIE

Explicarea si demonstrarea actiunii se vor realiza in conditii cat mai apropiate de cele ale jocului, insistandu-se mai ales pe demonstrare, cu accent pe ansamblul actiunii si sublinierea momentelor 'cheie'. Pe parcursul exersarii se va reveni cu explicatii in functie de necesitatile concrete ale colectivului.

Actiunile de baza se vor preda folosindu-se metoda globala, iar mijloacele folosite vor fi alese dupa criteriul eficientei si a legaturii lor cu structura jocului. Exersarea in conditii usurate va fi si ea prezenta, mai ales in etapa de invatare, locul ei fiind apoi luat din ce in ce mai mult de exersarea in conditii apropiate de joc in etapa de fixare si consolidare. Lucrul pe parti se foloseste mai ales pentru exersarea unor aspecte dominante din tehnica de executie sau in cazul in care se observa dificultati de insusire corecta a mecanismului miscarii.

Metoda exersarii frontale, cu tot colectivul clasei este recomandata ca fiind cea mai potrivita cu conditiile lectiei de educatiei fizica. Dar pentru a fi eficienta este obligatoriu ca numarul de mingi sa fie suficient, adica o minge la 2-4 elevi.

Se poate folosi si lucrul pe ateliere si pe grupe valorice dar numai in cazul in care colectivul este bine instruit si disciplinat.

Circuitul, ca metoda de exersare se poate utiliza pentru consolidarea unor deprinderi si mai ales pentru dezvoltarea calitatilor motrice.

In lectia de educatie fizica se pot introduce si forme de autopregatire si autoconducere pe fondul unei bune discipline la nivelul clasei si cu ajutorul unor elevi-instructori special pregatiti.

De asemenea se recomanda organizarea clasei pe grupe (echipe) stabile atat pe parcursul lectiilor cat si a desfasurarii unor minicompetitii.

2. INDICATII PENTRU CICLUL LICEAL

Obiectivul principal la acest nivel este exersarea actiunilor de baza in vederea aplicarii lor cat mai repede in cadrul jocului bilateral.

Capacitatea motrica a elevilor la aceasta varsta este bine dezvoltata asa ca accentul se pune pe:

exersarea globala a actiunilor si finalizarea lor, aspectul tehnic al executiei interesand mai putin.

exersarea in structuri de actiuni dupa modelul jocului, cu preocupare speciala pentru realizarea continuitatii in organizarea celor trei lovituri si trecerea mingii peste plasa

Atentie deosebita se acorda elementelor de intrecere si organizarii de competitii :

jocuri cu efectiv redus pe teren cu dimensiuni reduse

jocuri cu efective inegale

competitii in care sa se realizeze solicitarea diferentiata: efective inegale, jocuri cu handicap etc.

instruirea elevilor pentru cunoasterea regulamentului de joc, a cerintelor organizarii unor competitii, in vederea cresterii gradului de implicare in procesul de organizare si conducere a competitiilor scolare.

Pentru obtinerea unor rezultate eficiente se va face tratarea diferentiata a colectivului prin organizarea unor grupe valorice.

3.MODELE DE JOC INTERMEDIARE SI FINALE PENTRU CICLUL GIMNAZIAL SI LICEAL

Stabilirea clara a modelului de joc constituie o cerinta de baza a obtinerii performantelor la orice nivel de pregatire. El trebuie sa cuprinda dispozitivele de asezare in teren la primirea si efectuarea serviciului si actiunile de baza in atac si aparare.

Modelele intermediare trebuie sa fie stabilite in concordanta cu modelul final. In pregatire se va acorda atentie marita actiunilor de baza, actiunile introduse suplimentar vor fi folosite pe linia pregatirii individualizate, in cazurile in care colectivul are un bun nivel de pregatire sau pentru anumiti elevi care au un grad de dezvoltare al calitatilor si al deprinderilor motrice mai dezvoltat.

Model de joc pentru clasa a VI- a - joc 4x4 pe teren redus - dispozitivul la primirea serviciului - trei jucatori in semicerc, al patrulea la fileu. Serviciu de jos sau prin lovire de sus cu doua maini.

Model de joc pentru clasa a VII- a - joc 6x6, fara blocaj, preluarea serviciului in formatie de semicerc sau "W" cu cinci jucatori, jucatorul din zona 3 langa fileu. Serviciu de jos din fata sau de sus din fata ( in functie de nivelul colectivului cu permisiunea de a servi din interiorul terenului). Organizarea celor trei lovituri: preluarea serviciului, ridicarea inainte si peste cap, trecerea mingii peste fileu de catre jucatorii din zonele 2 si 4 cu o mana sau doua maini din saritura. Apararea, fara blocaj, cu jucatorii din zonele 2 si 4 in urma liniei de trei metri, jucatorul din zona 6 avansat spre mijlocul terenului, extremele din linia a doua mai retrase.

Model de joc pentru clasa a VIII-a (model final pentru ciclul gimnazial) - joc 6 x 6 cu blocaj individual la corespondent si dublarea blocajului de catre jucatorul cel mai apropiat. Preluarea serviciului in cinci jucatori in formatie de "W", cu jucatorul din zona 2 langa fileu (ridicator). Serviciul de sus din fata. Organizarea celor trei lovituri: preluarea serviciului spre ridicator in zona 2, ridicarea inainte scurta si lunga, trecerea mingii peste fileu de catre jucatorii din zonele 2 si 3 cu lovitura de atac sau cu doua maini din saritura. Aparare cu blocaj individual efectuat de jucatorul corespondent, dublat de jucatorul cel mai apropiat, cu jucatorul din zona 6 retras, jucatorii din zonele 1 si 5 asezati mai inainte si in lateral, la cca. 6 metri fata de fileu. La efectuarea serviciului , jucatorii din linia I asezati langa fileu pentru blocaj. Toti jucatorii devin ridicatori atunci cand ajung in zona 2 si atacanti in zonele 2 si 3.

Model de joc intermediar pentru ciclul liceal (cl. a IX-a si a X-a) - se poate folosi modelul de joc final de la ciclul gimnazial cu unele imbunatatiri: se poate introduce blocajul in doi jucatori cu dublaj al jucatorului din linia I care nu participa la el, sau cu dublaj al jucatorul din zona 1 sau 5 si sistemul de aparare cu jucatorul din zona 6 retras. De asemenea se poate introduce specializarea unor jucatori pe anumite posturi: ridicatori, atacanti, libero si schimbarea de locuri dupa trecerea mingii peste fileu.

Model de joc final pentru ciclul liceal (clasele a XI-a si a XII-a) - sistemul de atac cu 4 atacanti si 2 ridicatori, se poate introduce intrarea ridicatorului din zona 1 la primirea serviciului si combinatia cu atac simultan. In aparare, blocajul individual si blocajul in doi jucatori, sistemul de aparare cu jucatorul din zona 6 retras.

4. JOCURI PREGATITOARE

Joc cu mingi aruncate peste fileu intre doua echipe de cate 6 jucatori: se incepe cu doua mingi care se arunca cu o mana sau doua, concomitent din cele doua terenuri. Mingea cazute in teren inseamna punct pentru adversar. Se joaca 2-3 seturi pana la 15 puncte. Dupa fiecare set se mai introduce o minge.

Jucatorii asezati cate 6 in triunghiuri legate intre ele, fiecare grupa cu trei mingi. Primul executant trimite pe rand mingile cu doua maini de sus spre jucatorul urmator, imediat ce acesta a efectuat pasa anterioara. Cand mingea ajunge la ultimul executant, acesta o trimite lung spre primul jucator, care continua circuitul. Daca se greseste nu se intrerupe exercitiul ci se continua cu mingile care au ramas. Se poate executa si sub forma de concurs.

Joc in echipe de cate doi elevi peste fileu improvizat, pe lungimea salii, numai cu lovire de sus a mingii, obligatoriu cu pasarea mingii intre cei doi coechipieri si apoi trimiterea peste fileu. La inceput se pot acorda diferite derogari de la regulile jocului competitional: jucarea mingii de doua ori consecutiv de acelasi jucator, fara ca aceasta lovitura sa conteze la cele trei obligatorii sau permisiunea de a juca mingea si daca ea a cazut odata de sol.

Joc in echipe de cate trei in aceleasi conditii, pe lungimea salii. La inceput mingea se pune in joc prin lovire cu doua maini, apoi se poate introduce serviciul de la distanta de 5 - 6 m fata de fileu. Este obligatorie organizarea celor trei lovituri. Trimiterea mingii peste fileu cu doua maini, la inceput simplu apoi din saritura. Se puncteaza actiunile care respecta aceste conditii. Se poate juca si in conditii usurate, prin acordarea derogarilor descrise anterior.

Joc in echipe de cate trei pe jumatatea in lungime a terenului, cu serviciu, preluare, ridicare si trimiterea mingii peste fileu obligatoriu din saritura ( lovitura de atac sau plasat). Se joaca contratimp, seturi de cate 4-5 minute.

Joc in echipe de cate patru jucatori pe teren cu dimensiuni mai reduse, cu trei jucatori pe linia de atac, fara blocaj. Nu sunt luate in considerare mingile cazute in spatiul de trei metri. La inceput cu mingi oferite (aruncate) din afara terenului, apoi cu serviciu.

Joc in echipe de cate 6 jucatori cu mingi oferite din afara terenului, cu obligativitatea organizarii celor trei actiuni: preluarea spre jucatorul din zona 2, ridicare pentru jucatorul din zona 3 sau 4, trimitere peste fileu cu lovitura de atac. La inceput fara blocaj, apoi se introduce blocajul individual si dublarea blocajului de catre jucatorul cel mai apropiat. Rotatia jucatorilor se face dupa 5 actiuni.

Joc in echipe de cate 6 jucatori cu serviciu. Echipa care serveste este dispusa in teren cu jucatorii din linia I pregatiti pentru blocaj, iar cea din aparare in dispozitiv cu cinci jucatori la preluare dispusi in semicerc sau in "W "si jucatorul din zona 2 la fileu pentru a asigura ridicarea pentru atac. Fiecare echipa are dreptul la cinci servicii consecutive, indiferent de evolutia scorului. Se puncteaza doar actiunile care se incadreaza in modelul impus: preluarea spre jucatorul din zona 2, ridicare pentru atac, lovitura de atac de de zona 3 sau 4. In aparare: blocaj individual la corespondent, dublarea blocajului de catre jucatorul cel mai apropiatde pe aceiasi linie, preluarea atacului de catre jucatorii din linia a II-a, jucatorul din zona 6 retras in spatele jucatorilor din zonele 1 si 5.

5. ECHIPA REPREZENTATIVASCOLARA

Activitatea de pregatire a echipelor si chiar participarea la unele intreceri se poate realiza in parte prin activitatea independenta a elevilor. In general se recomanda ca instruirea echipelor reprezentative scolare sa fie realizata prin lectii speciale de antrenament sportiv, dar la cresterea eficientei acestor lectii de activitati sportive. Ele sunt activitati indragite de elevi si ar trebui sa fie organizate in numar cat mai mare la nivelul scolilor de toate gradele.

Pentru profesori, competitiile ofera de asemenea cea mai buna ocazie de verificare a metodelor si mijloacelor utilizate in procesul de instruire.

Competitiile cu caracter amical se pot organiza la nivelul claselor, a scolii, sau intre echipele reprezentative ale unor unitati scolare din localitate, iar cele oficiale sunt organizate de Inspectoratele scolare, Ministerul Educatiei Nationale, Federatia Romana de Volei si nou infiintata Federatie a Sportului Scolar si Universitar.

Pentru reusita unei competitii este necesar ca ea sa se desfasoare in conditiile unui regulament elaborat in prealabil. Acest regulament va cuprinde toate datele legate de actiunea respectiva, referindu-se la urmatoarele aspecte:

Denumirea competitiei, scopul, durata, organizatorii, categoriile de jucatori care au drept de participare

Sistemul de disputare, modul de alcatuire al clasamentului

Termenele de inscriere

Premiile, titlurile care se vor acorda castigatorilor si participantilor.

Pentru organizarea unor competitii importante, se vor organiza mai multe comisii care sa poata rezolva anumite probleme si sa asigure buna desfasurare in conformitate cu regulamentul: comisia de organizare, comisia administrativa, comisia tehnica.

SISTEME DE DISPUTARE A COMPETITIILOR SCOLARE

Competitiile scolare de volei se pot disputa sub forma turneelor sau in sistem eliminatoriu. In sistemul turneu, fiecare echipa se intalneste pe rand cu toate celelalte echipe. Avantajul acestei forme de disputare este faptul ca exista o continuitate in pregatire, iar aprecierea valorii se face dupa disputarea unui numar mai mare de meciuri.

Programarea jocurilor in sistem turneu se face dupa o formula prestabilita, numita formula "Berger". Aceasta formula asigura pentru fiecare echipa defasurarea alternativa a jocurilor pe teren propriu si in deplasare.

Modul concret de folosire al acestei formule este urmatorul:

Prin tragere la sorti, fiecare echipa primeste un numar, de la 1 la n ( n= numarul total al echipelor participante)

Daca "n" este un numar par, competitia se va desfasura pe parcursul a "n-1" etape, iar daca "n" este impar pe parcursul a "n" etape, iar numarul total al meciurilor va fi de " n(n-1)

Numarul de ordine par cel mai mare este luat ca baza si va fi trecut in tabel in stanga ( joc in deplasare) in etapele cu numar impar si in dreapta (joc pe teren propriu ) in etapele cu numar par. Astfel pentru un turneu cu 8 echipe vom avea urmatoarea situatie:

Etapa I 1-8 Etapa II 8-5 Etapa III 2-8 Etapa IV 8-6 Etapa V 3-8 Etapa VI 8-7 Etapa VII 4-8

In continuare se vor programa celelalte echipe astfel: cand cifra mai mica este in stanga se continua de sus in jos cu urmatoarele in ordine crescatoare, iar cand aceasta este in dreapta se continua trecand tot in partea stanga urmatoarea cifra mai mare:

Atunci cand numarul echipelor inscrise este impar, programarea se face pentru numarul par imediat urmator, iar echipa programata sa joace cu acest numar, nu va juca in etapa respectiva.

Clasamentul se intocmeste adunand punctele obtinute de fiecare echipa in toate meciurile ( se acorda 2 puncte pentru victorie, un punct pentru infrangere, 0 puncte pentru neprezentare). Daca exista echipe cu acelasi numar de puncte, se ia in considerare setaverajul( cifra obtinuta prin impartirea numarului de seturi castigate la numarul de seturi pierdute), iar daca egalitatea persista si in acest caz, se va lua in calcul punctaverajul, care se obtine in acelasi mod.

Sistemul eliminatoriu se foloseste atunci cand numarul echipelor participante este mare, iar timpul afectat competitiei este limitat. Daca numarul echipelor este par, toate echipele vor juca prima etapa, in ordinea tragerii la sorti a numarului de ordine. Daca numarul echipelor este impar, programarea jocurilor se face folosind urmatoarea formula: (A- 2ⁿ⁾ x 2 = R, unde A reprezinta numarul echipelor, n este puterea la care ridicand cifra 2 se obtine un numar mai mic, dar cel mai apropiat de A, iar R reprezinta numarul echipelor care vor juca in primul tur.

7. activitatea PROFESORULUI In PREGATIREa ECHIPEI REPREZENTATIVE A SCOLII

Pe linga activitatea de selectie si de instruire a elevilor care fac parte din echipa reprezentativa a scolii, profesorul de educatie fizica trebuie sa desfasoare si alte activitati specifice pregatirii si participarii la competitii.

Aceste activitati sunt legate de momente diferite ale desfasurarii competitiilor: inainte de meci, in timpul meciului si dupa incheierea meciului.

Pentru fiecare joc, inainte cu o zi sau doua, profesorul va organiza o discutie cu componentii echipei in care, impreuna cu acestia va analiza la un nivel accesibil, conceptia de joc a viitorului adversar , sistemul de atac si de aparare, punctele forte si cele vulnerabile ale acestuia. In functie de aceste aspecte va stabili tactica echipei, formatia de baza si sarcinile de joc pentru fiecare jucator.

Se va anunta locul si ora de disputare a jocului, echipamentul de joc si eventual alte aspecte organizatorice: locul de adunare, actele de identitate, etc.

In sedinta de pregatire a jocului, profesorul mai poate da indicatii legate de alimentatie, odihna si alte aspecte ale refacerii.

De asemenea aceasta intalnire poate fi un bun prilej de intarire a pregatirii psihologice, de dezvoltare a spiritului de echipa si a dorintei de victorie.

Inainte de inceperea meciului, profesorul rezolva problemele organizatorice (prezentarea actelor de legitimare pentru completarea foilor de arbitraj), organizeaza si supravegheaza pregatirile echipei. Incalzirii i se va acorda atentie deosebita, pentru ca efectuarea ei in conditii improvizate sau intr-un timp insuficient poate compromite din start sansele echipei.

In timpul meciului profesorul conduce echipa in conformitate cu regulamentul in vigoare. El are posibilitatea de a transmite indicatii verbale in timpul partidei, care trebuie sa fie constructive si incurajatoare pentru jucatori. Poate cere intreruperea jocului prin "timpii de odihna" la care are dreptul fiecare echipa in anumite momente cand acest lucru i se pare necesar: pentru a odihni jucatorii, pentru a da indicatii tactice concrete sau pentru a intrerupe jocul adversarilor. Pentru ca aceste intreruperi sa fie benefice, indicatiile vor fi clare, precise, nu prea multe la numar, iar tonul folosit va fi unul calm, incurajator.

Tot in limita regulamentului, profesorul poate de asemenea sa ceara schimbarea jucatorilor in anumite situatii cerute de evolutia jocului. La nivelul echipelor scolare, pentru a stimula dorinta de joc a elevilor, este recomandat ca profesorul sa ofere posibilitatea tuturor componentilor echipei sa ia parte activa la joc.

Dupa terminarea meciului, profesorul va aprecia comportarea echipei, in acelasi spirit constructiv indiferent de rezultat, iar la prima intalnire de dupa meci va analiza obiectiv modul in care echipa si jucatorii si-au indeplinit sarcinile de joc. Este bine ca la aceasta analiza sa fie angrenati toti jucatorii care sa-si poata expune si ei parerile, iar solutiile de rezolvare a problemelor care apar sa fie gasite impreuna.

BIBLIOGRAFIE

Bengeanu C-tin, Rusu Flavia, Braicu F. - Volei-teorie si metodica, Casa Cartii de Stiinta Cluj-Napoca, 2000

Bompa, T., (2001) - Teoria si metodologia antrenamentului sportiv - CNFPA, Bucuresti

Colibaba-Evulet, D., Bota, I. (1998) - Jocuri sportive. Teorie si metodica, Editura Aldin, Bucuresti

Croitoru Doina (2000) - Volei - Editura ANEFS Bucuresti

Dragnea, A., Bota Aura (1999) - Teoria activitatilor motrice - Editura didactica si pedagogica, Bucuresti

Dragan, I.(coord), (1989) - Selectia si orientarea medico-sportiva, Ed. Sport-Turism, Bucuresti

Ghenade, V.,(1984) - Modelarea instruirii copiilor si juniorilor, Editura Sport-Turism, Bucuresti

Ghenade V. si colab. (1999) - Optimizarea instruirii in Volei, Editura Plumb, Bacau

Pacuraru, A., (2002) - Volei - tehnica si tactica, Editura Fundatiei Universitare, Galati

Rusu, Flavia (2009) - Jocul de volei in școala, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca

Serban, M., (1997) - Volei curs de specializare, ANEFS Bucuresti