CATEGORII DOCUMENTE |
Aeronautica | Comunicatii | Electronica electricitate | Merceologie | Tehnica mecanica |
Alegerea aparaturii audio
Dupa ce scopul studioului a fost bine definit (iar bugetul alocat aparaturii a fost stabilit, cel putin intr-o forma estimativa), urmatoarea etapa va fi aceea de a alege aparatura cea mai potrivita realizarii acestui scop, asta insemand cele mai performante aparate care pot indeplini operatiile necesare in studio, la preturi care sa se incadreze in buget. Nu este o etapa foarte dificila pentru un utlizator cu experiente anterioare in domeniul audio, insa pentru un neinitiat este necesara cunoasterea catorva elemente fundamentale in functionarea lantului audio din studio, pe baza carora va putea configura un sistem audio optim, cat mai adecvat necesitatilor sale.
In sectiunile ce urmeaza voi incerca sa realizez o prezentare a componentelor de baza a sistemului audio din cadrul unui studio de inregistrare, punand accentul nu atat pe partea teoretica a functionarii lor (pentru care cu siguranta veti gasi informatii mult mai detaliate in alte parti) cat pe partea practica a functionarii si utilitatii lor in studio, adica ceea ce este necesar de stiut in momentul asamblarii unui asemenea sistem. Voi evita insa, pe cat posibil, sa fac o referire sau recomandare concreta a unei anumite firme sau a unui anumit model de echipament, pentru a nu cadea in subiectivism. Exista foarte multe dispozitive si tehnologii audio pe piata, mai mult sau mai putin performante, fiecare cu avantajele si dezavantajele lor. Utilizarea uneia sau a alteia dintre ele este o chestiune ce depinde de mai multi factori, particulari fiecarei situatii concrete, asa ca voi prefera sa nu fac nici o recomandare la modul general.
Microfoanele
Primul si poate cel mai important pas in procesul de inregistrare a sunetului este alegerea unui microfon corespunzator. Principalii factori de care depinde aceasta alegere sunt compozitia spectrala a sursei sonore inregistrate, dinamica si nivelul sonor ale acesteia, precum si conditiile ambientale in care se realizeaza inregistrarea.
Microfoanele folosite uzual in studioul de inregistrare se impart (din punct de vedere al principiului fizic de functionare) in trei categorii :
Microfoanele dinamice au rezultate bune in aproape toata gama spectrala audibila, si deoarece pot suporta presiuni sonore foarte mari sunt folosite mai ales la captarea semnalelor cu dinamica mare precum instrumentele de percutie si tobele sau la microfonarea amplificatorelor de chitara. La distante mai mari de 20-30 cm de capsula, sensibilitatea lor scade mult in special la frecvente joase, asa ca este indicata plasarea la distante mici de sursele de sunet (close mic-ing
Pentru sursele de semnal cu un spectru mai bogat in zona frecventelor inalte (voce, instrumente de suflat, alamuri, viori) sunt mai potrivite microfoanele condensator care pot capta cu mai multa acuratete aceasta zona de frecvente, avand o sensibilitate mai mare si mai liniara in frecventa si un raspuns mai bun la semnale tranzitorii (semnale cu atac foarte scurt si dinamica mare - de exemplu cinelele de la tobe). Din cauza ca au un amplificator de semnal (de fapt un adaptor de impedanta) incorporat microfoanele de tip condensator trebuie alimentate cu o tensiune de 12 pana la 52 volti, aceasta putand proveni de la o baterie amplasata in carcasa microfonului sau poate fi transmisa direct prin cablu impreuna cu semnalul audio (procedeul tehnic se numeste phantom power si este implementat pe majoritatea preamplificatoarelor de microfon sau consolelor de mixaj actuale). O subcategorie aparte a microfoanelor condensator este cea a microfoanelor pe tuburi (amplificatorul de semnal din microfon este realizat cu tuburi catodice). Regimul de saturatie in care lucreaza tuburile dau sunetului inregistrat o 'caldura' si o 'rotunjime' foarte placute urechii umane (desi este in fapt o distorsiune a semnalului original), astfel ca ele sunt foarte utilizate, indeosebi la inregistrarea vocii umane.
Microfoanele de tip ribbon (cu panglica) sunt de fapt o variatiune a celor dinamice, dar sunt mult mai pretentioase (au o constructie mai fragila, si semnalul de iesire mic) necesitand conditii foarte controlate de utilizare, astfel ca sunt mai rar intalnite in practica. Se folosesc mai ales la captarea instrumentelor de alama.
Un alt factor de care trebuie tinut seama la pregatirea unei inregistrari sonore este directivitatea microfonului. Din acest punct de vedere microfoanele se clasifica in trei tipuri principale:
Cele unidirectionale (sau cardioide) au sensibilitatea maxima
in parte frontala a capsulei, scazand putin in laterale si
aproape anulandu-se in partea din spate a capsulei. Fiind si cel mai des
intilnite, se folosesc mai ales la captarea surselor sonore individuale, cand
este necesara o cat mai buna separare a semnalului util venit direct
de la sursa, de semnalele provenite de la alte surse sonore invecinate sau
chiar de reflexiile semnalului original din obiectele apropiate sau
peretii incaperii in care se realizeaza inregistrarea. Trebuie
tinut cont in utilizarea acestui tip de microfoane de aparitia efectului de proximitate, ce consta intr-o
crestere substantiala a sensibilitatii microfonului la
frecvente joase in cazul apropierii lui prea mari de sursa
Nu prezinta acest efect microfoanele omnidirectionale, care au aproximativ aceasi sensibilitate de jur imprejurul capsulei, indiferent de apropierea de sursa. Ele sunt mai potrivite inregistrarii unor grupuri de surse sonore cu un fascicul sonor larg (cor de voci, grup de viori sau suflatori,etc), decat a surselor individuale, caz in care poate aparea captarea unor semnale nedorite. De asemenea sunt foarte potrivite captarii sunetelor de ambianta dintr-o incapere in cazul in care se doreste acest lucru (exemplu - la inregistrari live in sali mari cu acustica foarte buna).
Microfoanele bidirectionale avand o caracteristica de directivitate de tip cifra 8 - adica fiind mai sensibile in fata si in spatele capsulei (sunt formate de fapt din doua capsule legate in antifaza) si mult mai putin in laterale - sunt poate mai putin folosite la inregistrarile uzuale in studio, una din utilizarile lor frecvente fiind cea a captarii semnalului diferenta in iregistrarile stereo de tip M/S MID/SIDE) alaturi de un microfon omnidirectional ce capteaza semnalul suma.
Exista si microfoane care au directivitatea variabila, fiind prevazute cu un comutator care face foarte usoara trecerea de la o caracteristica unidirectionala la una omni sau bidirectionala. Ele sunt de obicei de tip condensator, si uneori prezinta chiar mai multe tipuri de directivitate, realizate din combinatii ale celor trei de baza sau prin accentuarea unora dintre ele.
Nu trebuie lasata neamintita o alta caracteristica a microfoanelor: diametrul membranei. Membranele mici (15-20mm) favorizeaza captarea fidela a frecventelor inalte, dar limiteaza putin raportul semnal zgomot. Membranele mari (20-30mm) coboara mai jos in frecventa la captarea semnalelor, dar pierd putin la partea de frecvente inalte (se folosesc insa tehnici de compensare a curbei de frecventa). Acestea din urma au un raport semnal zgomot mai bun si sunt cele mai folosite in studio.
Recomandari practice:
- un HOME studio se poate descurca de obicei cu un microfon de tip condensator mai ieftin, sau chiar cu un microfon dinamic de calitate.
- in dotarea unui studio de inregistrare de tip PROJECT ar trebui sa intre :
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1153
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved