CURENTUL CERUT

Curentul cerut

Necesitatea determinarii curentului cerut (I_c):

- dimensionarea conductelor;

- alegerea aparaturii de protectie, comutatie si masura;

- alegerea TD.

Metode de determinare a I_c:

a pe baza puterii cerute P_c (sau S_c);

b) metoda coeficientilor curentului cerut (intervin numai puteri nominale).

a) Determinarea lui I_c pe baza P_c

Pentru receptoare identice, pentru care se cunoaste P_i, care este putere utila (la motoare puterea utila = putere mecanica): , (8)

unde: .

Pentru receptoare identice, cu P_i putere electrica absorbita (ex.: cuptor electric):

. (9)

Pentru n ³4, dar din aceeasi categorie k (k_c, cosj_c) P_c are semnificatie de putere electrica absorbita:

. (10)

Generalizare:

- numar faze:1,3;

- P_i: putere utila / putere electrica absorbita:

, , (11)

C_p si C_s fiind dati (valabil si pentru receptoare monofazate sau in c.c.).

Daca avem receptoare din categorii diferite:, (12)

cu conditiile:

- P_c se determina cu ajutorul coeficientilor de cerere pe fiecare categorie;

- k_a se determina cu acelasi n

- se determina.

b) Metoda coeficientilor curentilor ceruti

Se aplica pentru grupuri de receptoare trifazate pana la nivel de TD. Receptoarele se considera grupate pe categorii indicandu-se pentru fiecare categorie relatia de calcul a I_c.

Fie o categorie k cu n_k receptoare (un TD cu plecari putine). Curentul cerut pe categorie este:

, (13)

unde:

(C₁, C₂)_k - coeficientii curentului cerut de categoria k;

xI - un numar de receptoare cu puterile cele mai mari;

- suma primelor x puteri nominale ale receptoarelor, asezate in ordine descrescatoare.

Puterile din relatie sunt active (motoare) sau aparente (transformatoare si cuptoare).

Pentru un consumator de calcul care are m categorii se utilizeaza relatia (12).