Curatarea senzorului D-SLR

Curatarea senzorului D-SLR

Cuprins:

1. Cum ajunge praful pe captator?
2. Cum sa vedem daca a aparut murdaria pe captator?
3. Ce metode sunt disponibile pentru curatarea captatorului?
4. Confectionarea spatulei
5. Curatarea propriu-zisa
6. Recomandari finale

Pentru inceput sa convenim asupra a doua lucruri:
a) prin 'praf' ne vom referi in continuare nu doar la firisoarele textile dar si particule de alta natura: granule de nisip, resturi metalice sau de plastic rezultate din uzura mecanismelor din corpul camerei, reziduul uscat lasat in urma evaporarii lichidelor patrunse in interior, in general orice material care se interpune in calea optica si are drept consecinta aparitia unei zone subexpuse.
b) prin 'captator' ne vom referi in cele ce urmeaza la suprafata direct accesibila a subansamblului din care face parte captatorul prorpiuzis. Dupa cum se stie, acesta este alcatuit dintr-un sandvish de materiale: filtru antialiasing, filtru anti-IR, stratul microlentilelor, filtre colorate si abia apoi captatorul.

Cum ajunge praful pe captator?
Sub termenul generic de 'praf', in camera oglinzii apar diferite particule de dimensiuni microscopice si care pot fi deplasate din loc in loc, in timpul utilizarii camerei foto digitale. Particulele pot ajunge in diferite locuri, dintre care cele mai neplacute sunt:
- pe geamul mat al sistemului de vizare - particulele de praf sunt imediat vizibile in ocular si alerteaza fotograful; din fericire, aceasta localizare nu are nici un efect imediat asupra imaginii; dezavantajul acestei localizari este acela ca oglinda, in calatoria sa din timpul expunerii, produce curenti de aer care pot detasa particula de praf si o pot proiecta in alte zone;
- pe captator (CCD sau CMOS) - particulele cu aceasta localizare nu sunt vizibile decat dupa ce fisierele de imagine au fost descarcate in calculator si sunt vizionate sub forma unor pete intunecoase de diferite forme si dimensiuni; de regula, aceste defecte ale imaginii pot fi remediate cu efort mai mare sau mai mic, cu ajutorul programelor de prelucrare ale imaginilor;
- pe peretii camerei oglinzii - particulele cu aceasta localizare nu se vad, nu afecteaza imaginea insa pot fi angajate in articulatiile si angrenajele subansamblelor neprotejate si, in timp determina uzura sau chiar defectarea mecanismelor.

Ce este de fapt praful?
'Praful' care face subiectul articolului de fata are natura organica sau anorganica.

Particulele anorganice cele mai periculoase sunt:
- granule de siliciu (rezultate din procesul de fabricatie al captatorului) sau de cuart (fire de nisip patrunse din exterior) se caracterizeaza prin duritate ridicata si tentativele intempestive de curatare pot duce la zgarierea captatorului;
- span metalic, rezultat fie in timpul productiei, fie al folosirii si uzurii normale in exploatare, a camerei; duritatea acestora este mai mica decat a granulelor de siliciu dar suficienta pentru a produce zgarieturi pe filtrul antialiasing.

Particulele organice (fibre vegetale, polen, fire textile din imbracaminte, chiar si descuamari din pielea fotografului!) ajung in camera oglinzii in timpul schimbarii obiectivelor. Prostul obicei de a 'sufla puternic in camera pentru a indeparta praful' aduce si micropicaturi de saliva si care, prin uscare 'cimenteaza' in mod definitiv pe captator orice fir de praf, pana atunci usor de indeprtat. Utilizarea obisnuita a camerei fotografice determina ca subansamblele in miscare sa fie supuse la acceleratii mari, care sa produca micropicaturi din vaselina utilizata la ungerea articulatiilor. Micropicaturile pot fi proiectate oriunde, inclusiv pe captator.
In timpul schimbarii obiectivelor, in camera oglinzii patrunde aerul atmosferic mai mult sau mai putin incarcat cu umiditate. Vaporii de apa pot condensa oriunde in interior, inclusiv pe captator, participind la 'cimentarea' prafului deja existent.

Aceasta situatie ar trebui sa puna in alerta pe fotografii care se amagesc cu atitudinea 'eu nu schimb obiectivul aparatului, deci nu voi avea probleme cu praful'. Tot aici trebuie sa amintim si situatia particulara a obiectivelor al caror principiu de functionare al zoom-ului este de tipul translatie (push - pull) si nu de rotatie. Diversele grupe de lentile din compunerea acestui tip de zoom actioneaza ca niste pompe aspiratoare si vechiculeaza cantitati importante de aer din mediul extern, inclusiv cu particulele de praf aflate in suspensie.

Cum sa vedem daca a aparut praf pe captator?

In timpul exploatarii curente este destul de greu de observat prezenta prafului pe captator.
Este nevoie de prezenta concomitenta a doua conditii:
a) in zona murdara sa se proiecteze imaginea unui subiect luminos si cu structura uniforma, si
b) diafragma folosita in timpul expunerii sa fie inchisa mult, de exemplu f:11 sau mai mica.

De ce este nevoie de cele doua conditii?
Cu foarte rare exceptii, praful de pe captator este constituit din materiale mai mult sau mai putin transparente. De aceea o parte din lumina incidenta le traverseaza si ajunge totusi la captator. Daca zona de imagine in care se afla praful are tonalitati intunecate, diminuarea de luminozitate este nesemnificativa, practic neobservabila.
Expunerea captatorului in momentul inregistrarii fotografiei poate fi asemanata cu cea produsa de o sursa de lumina utilizata intr-un studio foto. Daca dorim o iluminare directionala, taioasa, cu umbre bine profilate, folosim un reflector spot. Din contra, pentru iluminari mai dulci, cu umbre difuze si luminoase, utilizam o cutie de lumina sau o umbrela.
Mutatis mutandis, in timpul expunerii, diafragma obiectivului fotografic descrie o suprafata ce poate fi asemanata cu o sursa de lumina pentru captator. In conditiile uzuale de lucru, diafragma utilizata in timpul expunerii este deschisa la valori relativ mari si determina iluminarea unui pixel al captatorului cu un fascicul convergent cu baza larga.
Dupa cum am vazut mai sus, praful nu se afla pe captator ci un pic mai inainte, astfel incat, in aceasta imprejurare, va determina aparitia unei umbre dulci, difuze.

Diafragma mare produce umbre luminoase ale prafului de pe captator

Din contra, daca diafragma utilizata este mica, iluminarea captatorului poate fi asemuita cu un reflector spot, care produce umbre nete si dure, iar rezultatul va fi mai bine vizibil in imaginea obtinuta.

Diafragma mica determina umbre nete ale prafului de pe captator

Cum se traduce aceasta in practica?
Prin fotografierea unui subiect cat mai uniform ca desen si cat mai luminos si, de asemenea, prin utilizaarea unei diafragme cat mai inchise. Sensibilitatea recomandata: minima permisa de aparat, pentru ca firisoarele mici de praf sa nu fie inecate in zgotomul de imagine asociat cu sensibilitatile ridicate. Pentru a putea ajusta diafragma la valoarea dorita, aparatul trebuie setat in modul 'prioritate de diafragma' (A sau PA in functie de model).
Putem fotografia de exemplu cerul senin spre nord, cu o diafragma egala sau mai mica de f:22 si ISO 100. Timpul de expunere calculat de aparat va fi apropiat de valoarea de 1 secunda, dar nu are importanta! Nu vrem sa fotografiem nimic de pe cer! Ar fi bine sa utilizam un obiectiv cu focala 50 mm sau mai mare, si pe care l-am probat anterior sa aiba o vignetare optica cat mai mica. Focalizarea: manuala, pe distanta cea mai mica permisa de obiectiv.

Praful pe captator se traduce prin astfel de detalii.
(pentru a face praful mai vizibil, imaginea a fost transformata in alb-negru si marit contrastul)

O alta posibilitate ne este oferita de monitorul calculatorului. Microsoft Word afiseaza un ecran aproape in intregime alb, o data cu deschiderea unui nou document. De aceasta data vom folosi: diafragma minima (prioritate de diafragma), timpul de expunere calculat de exponometrul aparatului iar distanta de punere la punct: infinit, pentru ca nici aici nu ne intereseaza pixelii monitorului.

Ce metode sunt disponibile pentru curatarea captatorului?

Ce conditii ar trebui sa respecte o metoda eficienta?
In opinia mea ar fi necesar de indeplinit urmatoarele conditii:
a) materialul utilizat pentru curatenie sa fie curat, fara urme de substante grase
b) solutiile destinate curatirii sa poata dizolva chiar si praful cimentat
c) sa aiba o tensiune superficiala cat mai mare, pentru a permite aderenta particulelor la spatula
d) sa nu lase reziduuri uscate dupa evaporare sau fibre din materialul de curatire
e) procedura sa fie suficient de rapida, pentru a nu se contamina din nou camera oglinzii cu praful atmosferic.
f) Sa fie ieftina
g) Sa nu fie toxica
h) Sa nu apara scurgeri de solvent care sa patrunda intre straturile constituente ale captatorului.
i) Materialele utilizate sa aiba o duritate mica si sa nu provoace zgarieturi

SensorSwab si Eclipse
Swab comercializeaza o spatula din plastic, invelita intr-o folie de microfibra. Spatula se umezeste cu cateva picaturi de Eclipse (alcool metilic) si apoi imediat se sterge senzorul prin razuire. Metoda este foarte eficienta dar presupune un anumit grad de indemanare. Lichidul este foarte volatil si foarte toxic.

SensorClean
SensorClean foloseste o spatula preumezita cu o solutie detergenta apoasa. Dupa aplicare, procesul de uscare este mai indelungat si pot ramane urme pe captator.

Sensor Brush
Se utilizeaza o pensula care, inainte de utilizare se electrizeaza electrostatic prin frecarea cu aerul degajat dintr-un flacon sub presiune (efect triboelectric). Se periaza apoi suprafata senzorului iar particulele de praf sunt atrase si mentinute electrostatic pe perii pensulei. Aceasta metoda are doua dezavantaje majore: a) nu poate indeparta particulele cimentate pe suprafata captatorului si b) in conditii de pastrare neglijenta, printre firele pensulei pot ramane fire de nisip (cuart) care pot produce zgarieturi la utilizarea urmatoare.

Aerul comprimat
Exista in comert flacoane cu aer comprimat si al caror jet de aer poate fi dirijat cu o oarecare precizie. Jetul de aer indeparteaza particulele de praf slab aderente dar este mai putin eficient in curatarea particulelor electrizate. Desigur, nu are nici un efect asupra particulelor cimentate deja.

Aspiratoare
Sigma recomanda un mini-aspirator de praf. Teoretic, metoda este tentanta pentru curatarea intregii camere a oglinzii, nu numai a captatorului dar exista riscul de a atinge si a zgaria captatorul cu varful tevii asipratorului si pozibilitatea zgarierii filtrului antialiasing.

Banda adeziva de tip Scotch
A fost recomandata de unii autori ca fiind o metoda simpla si eficienta. Intr-adevar, indeparteaza firele de praf, dar este putin probabil sa inlature si particulele cimentate. Are cateva dezavantaje: trebuie sa fie exact pe dimensiunea captatorului, aplicarea trebuie facuta in asa fel incat intreaga suprafata sa ia contact cu stratul adeziv (orice bula de aer captiva echivaleaza cu o suprafata necuratata), aplicarea si indepartarea sunt destul de problematice. Metoda poate fi aplicata usor la curatarea back-urilor digitale, unde captatorul este foarte accesibil, dar intr-o camera D-SLR captatorul de afla in fundul unei 'pesteri' de 4 cm adancime! Dar cea mai delicata problema este legata de substanta adeziva: putem fi siguri ca nu raman particule pe captator?

Spatule de uz medicinal
Exista in farmacii si spitale spatule de diferite forme si dimensiuni, care poseda la capatul activ un tampon din vata sterila si care se utilizeaza pentru recoltarea de produse biologice. Nu sunt foarte scumpe dar nici foarte adecvate pentru curatarea captatorului! Oricand un firicel de bumbac se poate desprinde si poate sa cada in camera oglinzii.

In opinia mea, cel mai bun sistem de curatare este cel care utilizeaza o spatula din plastic, cu o muchie a partii active de circa 10 mm si pe care se infasoara o foita din microfibra si care se umezeste cu alcool metilic (Eclipse).

De ce? Pentru ca:
a) alcoolul metilic este un foarte bun solvent pentru praful cimentat iar tensiunea superficiala pe care o dezvolta atrage si mentine praful;
b) foita de microfibra de unica folosinta este perfect curata, fara urme de grasimi si care nu lasa in urma fibre din propria structura
c) spatula din plastic este suficient de moale pentru a nu zgaria captatorul si poate fi suficient de rigida pentru a putea controla perfect miscarile muchiei active, cea care curata prorpiu-zis.

Cum sa ne confectionam o spatula?

A starnit multe comentarii propunerea de ne a face singuri o spatula pentru curatarea captatorului din tacamurile de unica folosire, din plastic, si care se distribuie gratuit prin snack-baruri si fastfooduri. A aparut o adevarta emulatie in legatura cu utilitatea diverselor tipuri de spatule si de materiale utile pentru curatat. Au fost luate in considerare: spatule de lemn, de plastic, de cauciuc, etc.
In aceeasi idee am gasit un fel de lingurite din plastic, distribuite pe langa paharele de inghetata vandute la chioscurile stradale. Am taiat laturile cupei linguritei, fiecare cu cate o taietura sub un unghi ascutit in raport cu muchia.

Acest unghi permite accesul perfect inclusiv la maginea si in colturile captatorului. Muchia activa a spatulei se va taia la o dimensiune care sa depaseasca putin jumatate din inaltimea captatorului.

De exemplu, captoarele in format APS-C au 15 - 16 mm pe inaltime, iar muchia este suficient daca are cca 10 mm. Taierea se poate face cu o foarfeca sau cu un cutter si apoi se slefuieste fin. In final toate marginile se freaca cu oarecare viteza de un material textil mai aspru. Caldura degajata in timpul frecarii indeparteaza orice bavura. Inainte de folosire, spatula se spala cu alcool etilic, pentru a indepara urmele de grasime si se lasa sa se usuce.

Bancul de lucru poate fi improvizat pe biroul dvs. de pe care ati indepartat in mod riguros (!) praful si apoi ati asezat o coala de hartie format A3. Inchidem ferestrele, pentru a nu avea curenti de aer. Iluminarea este asigurata de o lampa de birou.
Aranjam pe aceasta coala obiectele necesare: aparatul fotografic, spatula, carnetelul cu colite de microfibra, flaconul de Eclipse si o para de cauciuc.

Cum se impatureste foita?
Scoatem din carnetel o singura colita de microfibra. In prima etapa am indoit folia pe latura lunga iar in pliul astfel format am plasat spatula, la jumatatea laturei scurte.

Prin rasturnari ale spatulei folia se pliaza in jurul spatulei de cel putin 4 ori, ceea ce duce la 8 straturi suprapuse din folia de microfibra. Am obtinut astfel o invelire al spatulei in folia de microfibra.

Jumatatea terminala a invelisului va fi apoi flectata peste cealalta jumatate si fixata in aceasta pozitie cu o banda elastica din cauciuc. Asezam spatula astfel preparata deoparte.

Daca in privinta spatulei putem sa folosim componente destinate altor scopuri, in ceea ce priveste celelalte doua materiale: folia de microfibra si alcoolul metilic, nu mai putem face compromisuri! Am cumparat cu carnetel cu 50 coli hartie de microfibra, produsa de Cokin (cod R910). Fiecare coala are dimensiuni de 80 x 150 mm, suficient de mare pentru a fi impachetata pe spatula confectionata ca mai sus, in asa fel incat sa asigure o protectie suficienta.
De asemenea, am achizitonat un flacon Eclipse.
Conditia esentiala in timpul urmatoarelor operatiuni este curatenia riguroasa!
Pentru primele incercari de curatire a captatorului, este bine sa folosim manusi de cauciuc. Atentie! Manusile de cauciuc de uz chirugical sunt pudrate cu amidon, pentru a putea fi imbracate mai usor. Amidonul poate fi indepartat prin spalare cu apa potabila sau cu o bucata de tifon inmuiata in alcool etilic.
Daca nu folositi manusi de cauciuc, este interzisa atingerea zonei din colita de microfibra care se va afla in vecinatatea marginii active a spatulei. Grasimea de pe degete se va transfera pe microfribre si de acolo pe captator!

Curatarea propriu-zisa

In acest moment, pe 'standul' de lucru se afla o coala A3, pe care avem asezate la indemana: aparatul D-SLR, solutia Eclipse, spatula preparata pentru curatire si o para de cauciuc.

Luam aparatul fotografic si, cu ajutorul perei de cauciuc, aplicam cateva puffuri la nivelul jonctiunii dintre obiectiv si camera, pentru a indeparta eventualele fire de praf ce se pot afla aici.

Se porneste aparatul fotografic si se aduce in modul 'Cleaning CCD'; in acest mod oglinda se ridica si ramane alipita de geamul mat, iar obturatorul se deschide si ramane deschis. Functia poate avea denumiri diferite de la model la model dar este trecuta in cartea de utilizare a camerei.

De acum incepe etapa delicata, cu efluvii de adrenalina!
Se detaseaza obiectivul si se pune alaturi.
Camera se aseaza cu montura de obiectiv in sus.
In acest moment puteti privi in camera oglinzii si vedea captatorul in fundul unui 'put' de circa 4 cm.
Daca observati praf pe captator, incercati sa-l eliminati cu ajutorul perei de cauciuc. Intoarceti camera cu montura in jos si proiectati cateva puffuri. Asteptati 2 - 3 secunde, rasturnati camera si observati efectul.
Luam acum spatula preparata ca mai sus si umezim marginea activa cu 2 - 3 picaturi de alcool metilic (Eclipse). Imediat introducem spatula in camera oglinzii, in pozitie verticala, in apropierea coltului superior stang al captatorului. Pozitionam cat mai bine spatula, in asa fel incat muchia sa fie tangenta la latura stanga a captatorului, in coltul de sus si atingem acum captatorul.
Incepem cu coltul din stanga-sus si continuam spre dreapta, deoarece mie mi se pare o miscare naturala. Daca doriti, puteti incepe din alt colt si cu alta directie. Important este sa puteti parcurge intreaga suprafata a captatorului.
Cu o forta de apasare similara cu cea necesara pentru a scrie cu un pix, urmeaza raclarea jumatatii superioare. Prima miscare va fi de usoara inclinare a spatulei spre dreapta, la un unghi de aproximativ 80 grade. Incepem deplasarea spatulei catre dreapta, avind grija de a mentine coltul de sus al spatulei in contact permenent cu marginea superioara a captatorului.
Cu putin inainte de a ajunge la marginea dreapta, urmeaza miscarea inversa, adica marginea activa a spatulei se deplaseaza in continuare, in timp ce, printr-o miscare de rotatie a pumnului, coada spatulei sta pe loc. De ce e nevoie de o miscare atat de complicata? Captatorul este asezat intr-o montura care adauga cateva fractiuni de milimetru la margine. Acest spatiu este mai greu accesibil dar trebuie si el curatat.
Ajunsi cu spatula la marginea dreapta, facem acum o miscare de translatie pana la atingerea maringinii inferioare, pastrind insa inclinatia oblica (cu coada spre stanga) a spatulei. Urmeaza acum calea inversa, pana la marginea stanga, repetind manevra de rotatie a pumnului in imediata vecinatate a mariginii stangi a captatorului. In acest fel, jumatatea inferioara a captatorului va 'avea parte' de curatare cu versantul nefolosit al paletei spatulei.

Asta e tot!

Scoatem spatula din camera oglinzii si punem la loc obiectivul. Oprim alimentarea cu energie electrica a camerei (obturatorul se inchide si oglinda cade in pozitia de vizare).

Facem o pauza de relaxare de cateva minute, timp in care desfacem colita de microfibra de pe spatula si o aruncam. Nu se refoloseste!
Putem face acum o fotografie de test, asa cum este arata la punctul 2.

Comparam cu imaginea realizata inainte de curatire si vedem ce am obtinut. In cel mai fericit caz, nu mai exista nici un fir de praf. De regula insa, au mai ramas cateva pete cimentate, mai ales daca aparatul nu a fost curatat in ultimele cateva luni.
Dupa ce tahicardia s-a mai domolit, putem repeta procedura inca o data. Pentru inceput, este suficient ca am parcurs aceasta etapa cu bine, chiar daca au mai ramas ceva praf pe captator!
Cu timpul, se acumuleaza experienta si (mai ales!) incredere si putem sa pretindem o curatire perfecta a captatorului. Cele mai 'indaratnice' sunt petele de praf cimentate pe captator si care necesita proceduri multiple (prima - de inmuiere, urmatoarele de indepartare).

Detaliu dintr-o imagine, inainte de curatirea captatorului
(detaliu marit 300%)

Se observa ca particula cimentata a fost partial indepartata.
Inca mai sunt probleme!

Ne putem permite chiar sa insistam in zona in care se afla aceste pete.

Curatire perfecta!

Atentie insa! Imaginea pe care o vedem pe monitorul calculatorului este rasturnata peste cap si rotita stanga dreapta! Prin plasarea camerei in pozitia mentionata anterior, anulam rotirea stanga-dreapta dar nu si pe cea de rasturnare. Prin urmare, daca in imagine observam o pata in coltul stanga - sus, pe captator ea va fi localizata stanga - jos! Nu va asteptati sa vedeti cu ochiul liber petele de pe captator! Sunt foarte mici - de ordinul micronilor, si nici nu este momentul sa analizam aparatul cu lupa!

Recomandari finale

Majoritatea producatorilor arata in mod explicit ca utilizarea diverselor metode de curatire intruzive si / sau de contact direct cu captatorul sunt interzise si duc la pierderea garantiei.

Folosirea acestora se face pe propria raspundere!

Metodologia descrisa mai sus a fost aplicata de mine in numeroase randuri si a functionat fara incidente. Cu un minimum de indemanare, o puteti aplica si dvs. cu rezultate similare. Cu toate acestea, nu va putem garanta obtinerea de rezultate perfecte.
Nici autorul si nici redactia nu-si asuma nici un fel de raspundere pentru eventualele incidente si accidente ce pot apare in cursul aplicarii procedurii de catre orice utilizator, in orice conditii.

Ce trebuie verificat inainte de aplicarea procedurii:
- incarcati bateria aparatului
- faceti curatenie (cu aspiratorul!) pe birou
- evacuati asistenta vorbitoare si nevorbitoare din incapere
- inchideti usile, ferestrele, ventilatoarele, instalatia de aer conditionat orice alte surse care produc curenti de aer
- asigurati-va ca aveti toate cele necesare la indemana, pe 'bancul' de lucru.

Ce nu trebuie facut in timpul curatirii senzorului:
- nu scoateti aparatul de sub tensiune
- nu deschideti compartimentul bateriei
- nu deschideti compartimentul cartelei.

Alte recomandari:
- nu va ambitionati ca de prima data sa obtineti rezultate perfecte! Nimeni nu invata de prima data sa mearga perfect cu bicileta! Acordati-va un timp de acomodare. Chiar daca a mai ramas praf pe senzor, puneti capat prmei proceduri si repetati-o ziua urmatoare.
- nu refolositi niciodata foliile de microfibra! Chiar daca nu se vede cu ochiul liber, se murdaresc si, in caz de refolosire, vor contamina captatorul
- nu decupati foliile de microfibra. Vor rezulta in mod sigur filamente care pot cadea pe captator si care impun repetarea procedurii de curatire. Nu asa faceti economie. Credeti-ma pe cuvant! Am testat eu :)
- nu exagerati cu numarul de picaturi de alcool metilic (Eclipse). Patru - cinci picaturi sunt suficiente. Excesul de alcool metilic poate fi 'stors' in timpul raclarii, se scurge pe captator si poate patrunde pe langa montura si eventual distruge ansamblul filtru antialising - filtre de culoare - etc. Astfel, o mica problema devine o mare problema!
- nu va grabiti! Intr-un mediu controlat, cum este cel din camera dvs. De lucru, riscul contaminarii cu praf din exterior este foarte redus. Cu un pic de experienta, toata procedura dureaza 30 secunde.
- pentru a avea in permanenta foitele de microfibra curate, este interzis sa le atingeti cu mana, in special in zona care va fi implicata in curatirea captatorului! Nu are rost sa le rasfoiti, sa vedeti daca numarul lor este cel promis de furnizor! In acelasi scop, este bine sa le pastrati intr-o punguta de plastic si sa scoateti de acolo doar foita pe care o veti folosi. Cel mai bine cu o penseta!