CONTROL SANITAR VETERINAR DE ABATOR IN CAZ DE BOLI INFECTIOASE

CONTROL SANITAR VETERINAR DE ABATOR IN CAZ DE BOLI INFECTIOASE

Actinobaciloza

Actinomicoza

Antrax

Bruceloze

Campilobacterioze

Febra Q

Leptospiroze

Listerioza

Morva

Pasteurelozele

Rujet

Salmoneloze

Tuberculoza

Tularemia

Yersinioze

Aujeszky

EST

Carbune emf

Parat

1.ANTRAXUL

Antraxul este o boala infectioasa produsa de Bacillus anthracis, cu o evolutie obisnuit septicemica si care afecteaza un numar mare de specii de animale si omul, care poate contracta boala prin inhalare, prin ingestie si prin leziuni ale pielii.

Surse de infectie:

Animalul bolnav cat si toate produsele si subprodusele rezultate in urma taierii accidentale a animalelor (laptele, lana, carnea, parul, pieile, coarnele etc.)

Cadavrele animalelor moarte, mai ales cele care au fost deschise, situatie in care germenii, datorita prezentei oxigenului, sporuleaza.

Sursele secundare care se creeaza prin diseminarea sporilor din materialele patologice (sange, cadavre) : solul, apele reziduale din abatoare, fainurile furajere etc.

Sursele primare dar si cele secundare sunt de mare importanta data fiind rezistenta sporilor. Masurile drastice privind interzicerea deschiderii cadavrelor, confiscarile din abator extinse si la carcasele din vecinatatea celor infectate, ecarisarea corecta a materialelor de risc, sunt justificate de asemenea prin rezistenta deosebita a sporilor. Moga R. (2001), referitor la acest subiect, arata ca sporii rezista:

5 - 10 minute la fierbere;

in organe si piei uscate pana la 55 ani;

in solurile alcaline pana la 60 de ani;

in ape, la temperatura ambianta, 2 -5 ani;

la putrefactie;

la sucul gastric, sarare, afumare si tabacirea pieilor;

la fenol 5%, alcool etilic si sublimat coroziv - cateva zile.

Sunt inactivati, dupa acelasi autor:

la autoclavare in 10 - 15 minute;

hidroxidul de sodiu si formolul in solutii 5% incalzite la 40⁰C;

clorura de var solutie 5%;

permanganatul de potasiu solutie 4%;

Masuri in ferme privind destinatia animalelor

Antraxul este o boala declarabila si supusa masurilor de carantina de gradul II. In focarele de antrax, pe timpul carantinei, se interzic sacrificarile, operatiile sangeroase si necropsiile. Animalele bolnave se trateaza specific, iar cele la care perioada de imunitate este spre final, se revaccineaza. Daca se apreciaza a fi necesar, animalele mari supuse unui risc imediat de imbolnavire se serumizeaza, iar dupa 10 -14 zile se vaccineaza.

Animalele sacrificate din necesitate in ferme, la care suspiciunea de antrax apare doar dupa taiere, se sechestreaza la rece, se recolteaza probe care se trimit la un laborator de diagnostic, luandu-se toate masurile necesare pentru prevenirea riscului de contaminare de la aceste probe.

Laptele de la animalele bolnave sau suspecte se fierbe 1 ora apoi se distruge.

Inspectia animalelor la sosirea in abator

La rumegatoarele mici, care sunt foarte receptive, boala poate evolua supraacut, fara semne clinice caracteristice, moartea putandu-se produce apoplectic, in doar cateva minute.

Cel mai adesea insa, la rumegatoare si la cabaline, boala evolueaza acut, dupa o perioada de incubatie de pana la 5 zile. Semnele cele mai frecvent intalnite in urma examenului clinic efectuat la sosirea animalelor in abator, pe baza carora se suspecteaza boala sunt:

febra;

hiperemie, cianoza sau petesii pe mucoase;

spumozitati sanguinolente nazale;

cord accelerat cu sunet metalic;

puls slab, filiform;

tahipnee;

edeme pastoase invadante;

facies anxios;

tremuraturi musculare;

mers nesigur.

La sfarsitul evolutiei apare hematuria si eliminarea de fecale cu sange. Moartea se produce ca urmare a hipoxiei determinate de edemul pulmonar.

La porc, specie cu o oarecare rezistenta naturala, boala evolueaza de regula localizat sub forma de glosantrax si mai rar sub forma unor carbunculi cutanati sau septicemic. In evolutia localizata, aspectul clinic caracteristic este dat de edemul difuz al zonei submanibulare care insa se poate extinde si pe toata zona decliva. Moartea se produce fie prin asfixie, fie prin trecere in forma septicemica.

Masuri in abator in caz de antrax diagnosticat la receptie

Bovinele bolnave se izoleaza si se trateaza specific, acceptandxu-se la taiere dupa 14 zile de la vindecare; cele sanatoase din lotul cu bolnave se serumizeaza si se supravegheaza zilnic. Daca dupa trei zile nu s-au imbolnavit, se trimit la taiere normala.

Porcii sanatosi din loturile cu animale bolnave se trimit imediat la taiere in sala sanitara, sau, in partida separata, in sala de taiere normala.

Cadavrele animalelor moarte in abator se trimit sub restrictii sanitare veterinare pentru incinerare (sau alta metoda legal acceptata de ecarisare in antrax).

Toata incinta abatorului in care au aparut cazuri de antrax, dupa lichidarea efectivelor, se dezinfecteaza cu solutie 5% calda de soda caustica, actiunea repetandu-se dupa 12 ore.

Controlul sanitar veterinar dupa taiere

In evolutia supraacuta leziunile sunt putin caracteristice, fiind vorba de:

diateza hemoragica;

limforeticulita hemoragica;

edeme serohemoragice subcutanate;

edem meningeal.

In evolutiile de tip acut si subacut, tabloul lezional devine destul de caracteristic, desi diagnosticul de certitudine se obtine doar in laborator, prin tehnici microbiologice si serologice.

Cadavrele balonate, cu prolaps rectal, scurgeri sero-sanguinolente din orificiile naturale, lipsite de rigiditate, intra repede in putrefactie.

Mucoasele sunt cianotice cu petesii.

La deschiderea cadavrelor (interzisa in caz de suspiciune), sangele este necoagulat, negricios, vascos, asfixic; petesii sau sufuziuni pe seroase; lichide serosanguinolente in cavitati.

Splina este marita de pana la 10 - 15 ori, cu pulpa ramolita, difluenta, cu aspect de noroi, ca urmare a unei leziuni de tip hemoragico-necrotic.

Ficatul este degenerat, galben ruginiu, friabil cu mult sange scurgandu-se pe sectiune.

Cordul si rinichii sunt degenerati.

Este prezent edemul pulmonar.

Enterita hemoragico-necrotica difuza sau in focare

Limforeticulita hemoragica

In forma localizata, asepticemica (glosantrax) la porc, leziunile ce trimit la diagnostic sunt:

tonsilita necrotica;

limforeticulita hemoragico-necrotica;

edemul sero-hemoragic periesofagian.

In formele cutanate sau intestinale ale antraxului la speciile mai putin receptive, leziunile se instaleaza sub aspectul unor inflamatii hemoragico-necrotice localizate numite carbunculi.

Diagnosticul diferential

La bovine: trebuie avut in vedere fata de pasteureloza, carbune enfizematos, piroplasmoza.

La porc: fata de pasteureloza si edemul malign.

La ovine: fata de piroplasmoza si enterotoxiemii.

La toate speciile receptive: fata de intoxicatiile indiferent de etiologie care provoaca absenta coagularii sangelui, intarzierea sau absenta rigiditatii cadaverice, meteorisme, alterarea permeabilitatii vasculare.

Decizii ale medicului veterinar oficial dupa examinare

Cand diagnosticul morfopatologic este cert, se confisca toate piesele rezultate din taierea animalului (produsele si subprodusele).

In caz de suspiciune, se sechestreaza piesele, se recolteaza si se trimit probe la laborator, decizia fiind luata doar dupa aflarea diagnosticului de certitudine:confiscare ca si in cazul precedent atunci cand diagnosticul se confirma, sau, dirijare fara restrictii in consum daca diagnosticul este infirmat de laborator.

In toate situatiile in care diagnosticul de antrax este sigur, se vor confisca toate carcasele de pe linia de taiere din proximitatea celei in cauza, existand premisa unei posibile contaminari.

2. TUBERCULOZA

Este o antropozoonoza infecto-contagioasa, obisnuit cronica produsa de germeni din genul Mycobacterium, cu leziuni specifice, granulomatoase sau infiltrativ difuze, de tip exudativ sau productiv.   

Speciile de interes pentru patologia umana si animala din zona noastra geografica sunt:

- M. tuberculosis - produce boala la om si infectii la unele specii de animale;

- M. bovis - produce boala la bovine, unele specii de mamifere si om;

- M. avium - produce tuberculoza aviara si infectii la unele specii de mamifere.

Importanta epidemiologica a bolii deriva din faptul ca M. Bovis se transmite de la animale la om. Procentul imbolnavirilor cauzate de M. Bovis la om este variabil in functie de localizare, cu o frecventa redusa in cele pulmonare, dar foarte ridicata in localizarile cutanate sau meningeale (Pambucol,Moga). In acelasi timp, transmiterea lui M. Tuberculosis de la om la mamifere si pasari, chiar daca nu este in masura sa produca o infectie clinic manifesta, da nastere unor reactii fals pozitive la testul alergic, care complica interpretarea testului.

Sursele de infectie

Sursa primara de infectie pentru bovinele adulte, la care infectia se produce mai ales pe cale respiratorie, este reprezenta de animalele bolnave care pot elimina bacili intermitent, prin leziuni deschise pulmonare, digestive sau respiratorii. Porcii si carnasierele se infecteaza mai ales prin consumul de cadavre sau resturi de abator provenite de la animale tuberculoase. Viteii se imbolnavesc prin consumul laptelui provenit de la vacile bolnave.

Cunoasterea rezistentei germenilor este importanta pentru sanatatea publica, dar si pentru alegerea substantelor care sa fie folosite ca dezinfectante. Cu toate ca bacilul tuberculozei nu sporuleaza, rezistenta sa la actiunea unor factori fizici sau chimici este deosebita, determinata fiind de structura peretelui celular care contine ceride. Aceasta creste atunci cand bacilii sunt protejati de materialul patologic (carne, lapte, fecale). Timpul indicat de Moga R. (2001) cat germenii rezista pe / in diverse suporturi si sub actiunea diverselor substante dezinfectante este variabil, dar intotdeauna lung:

- 4 luni in sputa, feriti de lumina solara directa;

- 6 luni in organe ingropate in pamant;

- solutiile de acid sulfuric si de soda caustica 5 - 10 % nu ii distrug.

Gabriela Rusen si colab. (2007), dau urmatoarele informatii referitoare la rezistenta bacililor tuberculozei:

pana la 3 ani, pe medii uscate, la temperatura de refrigerare;

pana la 1 an la temperatura camerei (M. avium);

raman virulenti si dupa 200 de congelari si decongelari repetate;

4 saptamani in unt;

4 - 5 luni in branza fermentata;

15 zile in laptele acidofil;

sararea si afumarea nu-l distrug.

Pentru tehnologia si siguranta alimentelor este importanta cunoasterea rezistentei germenilor la tratamentul termic. Barzoi, D si Apostu, S. (2002) arata ca acestia rezista in laptele tratat termic:

40 minute la 60⁰C;

5 minute la 80⁰C, cand tratarea se face in vane deschise;

2 - 5 secunde la 72⁰C, cand pasteurizarea se face in aparate cu placi;

peste 60 de zile in branza telemea fabricata din lapte contaminat cu M. Bovis;

mai mult de 260 zile in unt.

Masuri in ferme privind destinatia animalelor

Ca si comportament general, animalele bolnave de tuberculoza ( bovine, porci, oi si capre) se trimit pentru taiere in abator. Porcii, oile si caprele, obisnuit pe baza unor suspiciuni clinice, iar bovinele in urma depistarii bolii prin tuberculinare.

Protocolul declararii bolii la bovinele din ferme indemne de tuberculoza urmeaza mai multi pasi:

Aparitia de reactii pozitive la testul intradermic simplu (TIS), cu tuberculina bovina, creeaza suspiciunea de boala.

Animalele reactionate pozitiv la TIS, vor fi recontrolate dupa 45 zile prin testul intradermic comparat (TIC), utilizand in paralel si tuberculina aviara, sau, dupa minimum o saptamana, cu EIAs (testul imunoenzimatic pentru interferon).

Daca se obtin reactii pozitive la TIC sau EIAs, trei dintre animalele reactionate se trimit la abator pentru taiere de diagnostic, insotite de fisa cu rezultatele tuberculinarilor.

Din organele cu leziuni si limfonoduri de carcasa se trimit probe la laborator pentru confirmarea diagnosticului.

Declararea bolii si instituirea masurilor de carantina se produc numai dupa parcurgerea acestor etape.

Dupa declararea bolii, toate animalele reactionate pozitiv se taie in abator, sub stricta supraveghere sanitara veterinara.

Inspectia animalelor la sosirea in abator

Suspectarea bolii la animalele sosite in abator, pe baza unor semne clinice, este putin probabila, pentru ca evolutia sa este de durata lunga si fara manifestari patognomonice. Starea de slabire, marirea volumului unor limfonoduli exporabili, starea subfebrila si manifestarile diverse determinate de afectarea unor organe care se constata la bovinele cu tuberculoza, sunt comune multor stari morbide si nu conduc obisnuit la prezumtia de tuberculoza. Simptomele de mai sus atrag atentia mai ales la animalele care provin din ferme cu tuberculoza, la cele reagente sau reactionate pozitiv la tuberculinare.

Masuri in abator

Bovinele sosite in abator pentru taiere de diagnostic, cele provenite din ferme cu tuberculoza reactionate pozitiv sau dubios, se sacrifica la sala sanitara a abatorului sau, in lipsa acesteia, in sala de taieri normale, insa in partida separata, la sfarsitul zilei de lucru. Taierea va fi urmata de o dezinfectie corespunzatoare a intregului obiectiv contaminat.

Controlul sanitar veterinar dupa taiere

Leziunile din tuberculoza bovinelor, cu toata extinderea lor din forma generalizata, sunt destul de caracteristice, asa incat, pe baza lor si a reactiei alergice, se poate stabili cu destula siguranta diagnosticul, cu atat mai mult cu cat diagnosticul prin cultivare si proba biologica sunt de lunga durata iar materialul patologic paucibacilar.

La bovine, in functie de patogenitatea tulpinii infectante de M. bovis, de rezistenta imunitara a animalelor dar si de factori care nu tin de agentul patogen sau de gazda, se pot produce doua tipuri de leziuni:

de tip productiv (granulomatos);

de tip exsudativ.

Leziunile de tip productiv, granulomatos se instaleaza la organismele cu un raspuns imunitar satisfacator, agresate de suse de bacili de patogenitate medie sau slaba. Sunt denumite tuberculi sau granuloame si deriva din citoarhitectonica si din evolutia foliculilor primari. Foliculii primari au in centru cateva celule gigante Langhans (rezultate din transformarea macrofagelor care au inglobat micobacteriile), inconjurate de un strat de celule epiteloide care la randul lor au la periferie o zona de limfocite. Acest grupaj de elemente celulare sunt izolate in ultima instanta de catre organism printr-o reactie de proliferare a unui tesut fibro-conjunctiv, plasat ca o veritabila bariera in calea expansiunii agresorului, dar care reduce pana la stopare circulatia sanguina din interiorul formatiunii, ceea ce conduce la necroza de cazeificare si apoi la calcificare.

Aspectul si dimensiunile granuloamelor sunt destul de diferite, depinzand mai ales de varsta lor. La inceput granuloamele sunt de dimensiuni reduse (bob de mei), translucide, pentru ca apoi sa poata creste, primind aspectul unor noduli cu un continut cazeos - daca s-a instalat necroza de cazeificare, sau cazeo - calcaros, daca au avut loc depuneri de saruri de calciu. La nodulii mai vechi se constata o capsula delimitanta fibroasa, iar continutul mortificat se indeparteaza greu, pentru ca este fixat de traveele conjunctive pornite din capsula. Uneori centrul devine ramolit, capsula cedeaza iar continutul se revarsa in conducte naturale preexistente (bronhii in cazul pulmonilor) lasand in urma lor caverne.

Leziunile exsudative, infiltrativ difuze sunt rezultatul impactului dintre o tulpina de micobacterii cu patogenitate deplina si o gazda receptiva cu un raspuns imunitar deficitar din motive variate. Rezultatul intr-o astfel de situatie este imposibilitatea macro organismului de a delimita, de a circumscrie procesul infectios, elementele infectante impreuna cu elementele de aparare celulara mobilizate si cu exsudatul din tesut se infiltreaza pe o zona extinsa, nedelimitata conjuctiv, care in final sufera o mortificare de tip cazeos.

La bovinele adulte, dat fiind faptul ca la acestea calea de infectie este cea respiratorie, leziunile de inceput sunt localizate in majoritatea situatiilor doar la nivelul portii de intrare (limfonodulii retrofaringieni) in cazul afectului primar, sau, la poarta de intrare si in limfonodurile regionale, in cazul complexului primar complet. In timp insa, in situatii defavorabile pentru animal, ca urmare a extinderii pe diverse cai a procesului infectios, leziunile pot fi intalnite in mai toate tesuturile si organele, cu o frecventa diferita, dupa cum arata Popovici V. Si colab.(1994):

pulmoni si limfonodurile aferente - 97,9 %;

peritoneu, ficat si limfonodurile aferente - 15 %;

limfonodurile retrofaringiene - 10 %;

splina - 5 %;

intestin, mamela, uter, - 3 %;

alte tesuturi si organe - extrem de rar.

Cele mai importante leziuni la bovinele adulte, nu doar ca frecventa ci si sub aspectul polimorfismului si al extinderii lor, sunt prezente in localizarea pulmonara. Aici ele pot evolua cu aspect proliferativ granulomatos, cu extindere pana la dimensiunea circumscrisa de desenul unui acin pulmonar, sau se pot extinde, in evolutiile de tip exsudativ infiltrativ, pe teritoriul unui lobul sau chiar a unui intreg lob pulmonar, dand aspectul de pneumonie lobulara sau lobara. De obicei insa, cele doua tipuri de leziuni coexista pe acelasi organ. De regula, leziunile din parenchimul pulmonar sunt insotite de acelasi tip de leziuni in limfonodurile traheobronhice - nodulare sau infiltrativ difuze, cu depozitul de cazeum dispus intre traveele conjunctive ceea ce le da un aspect radiar.

Tuberculoza bovina: granuloame in ln. mediastinali

Intr-un interval de timp mai scurt sau mai lung, depinzand de rezistenta organismului gazda, infectia tuberculoasa se va extinde fie din aproape in aproape, asa cum se transmite din pulmon spre seroasa parietala avand ca rezultat tuberculoza perlata, fie pe cale limfohematogena sau prin intermediul unor cai tubulare preexistente, putand afecta, in ultima instanta, toate tesuturile si organele. Leziunile instalate in organe si tesuturi sunt de aceleasi tipuri si aspecte ca cele pulmonare, predominand insa cele de tip granulomatos. Intotdeauna limfonodurile aferente inregistreaza aceleasi modificari. O situatie particulara se intampla in cazul localizarii mamare unde, ca rezultat al unui impact mai mult sau mai putin agresiv al germenilor asupra gazdei, se produc patru tipuri de leziuni: mamita hiperplastica, neinsotita de reflexie limfonodulara si mamitele de tip miliar, nodular sau cazeos, la care sunt afectate si limfonodurile retromamare.

Tehnica de control dupa taiere la bovine, destinata descoperirii leziunilor de tuberculoza, are in vedere frecventa constatata a localizarilor. De aceea ea impune urmatoarele operatii:

examinarea limfonodurilor capului ( ln. retrofaringieni, parotidieni si submandibulari);

examinarea parenchimului pulmonar, a pleurei si a lnn. traheobronhici (bronhici stang, drept, mediasinali), prin inspectie, palpatie si sectionare;

examinarea limfonodurilor portali si a parenchimului hepatic, a ln. perirectali si mezenterici si ai prestomacelor, prin toate cele trei mijloace de investigatie;

examniarea splinei, rinichilor si ln. renali;

examinarea glandei mamare si ln. retromari prin inspectie, palpaitie si sectionare;

Examinarea suprafetelor de sectiune a corpilor vertebrali, a simfizei ischiopubiene si sternului, evidentiate in urma parcelarii carcasei.

In situatiile in care, in urma controlului curent de abator descris anterior, sunt descoperite leziuni de tuberculoza, se procedeaza la reexaminarea tuturor partilor componente ale animalului suplimentand numarul sectiunilor efectuate, intr-un loc de examinare adecvat, care sa previna posibilitatea contaminarii altor carcase. Suplimentar , pentru a se stabili extinderea procesului infectios, restrictionarile care se impun asupra destinatiei carnii, organelor si subproduselor, se vor examina si limfonodurile din musculatura, care se vor recolta si trimite pentru examinare de laborator in vederea precizarii diagnosticului.

Principalele limfonoduri musculare la taurine si rumegatoare mici

( dupa Gabriela Rusen si colab. 2007)

Tehnica de control dupa taiere la porci

Spre deosebire de bovine, porcii se infecteaza mai ales prin consumul unor subproduse de abator provenite de la bovine cu tuberculoza, sau prin consum de lapte provenit de la vaci cu mamita tuberculoasa sau cu produse obtinute din prelucrarea acestuia fara sa fie sterilizat. Prin urmare, leziunile specifice, asemanatoare cu cele de la bovine, se instaleaza la poarta de intrare (ln submaxilari), in ln. mezenterici si portali, de aceea, la controlul curent de abator acestia se inspecteaza si sectioneaza obligatoriu.

Caracteristica leziunilor in rarele infectii la porci cu M. avium sau M. tuberculosis este aceea de inflamatie de tip hiperplastic, aspectul pe sectiune fiind slaninos.

Localizarile osoase la porc sunt relativ frecvente, de aceea suprafetele osoase sectionate in timpul taierii, mai ales cele ale vertebrelor trebuiesc examinate cu mare atentie.

Decizii dupa examinare

Trebuie mentionat ca, in conformitate cu H.G. 955/2005, carnea provenita de la animale cu tuberculoza se confisca. Decizia este severa, menita sa reduca pana la disparitie sursa de infectie animala, cu toate acestea costisitoare si intr-o anumita masura nejustificata sub raport epidemio - epizootologic.

Comportamentul care ar trebui adoptat, daca la controlul dupa taiere se descopera leziuni de tuberculoza, presupune o aprecierea justa a nivelului de risc pentru consumator, care de fapt depinde de extinderea procesului infectios si de virulenta carnii si/sau organelor.

Recunoasterea infectiozitatii carnurilor este usurata si de aspectul leziunilor. Se considera (Pambucol) ca infectia nu este localizata si carnea contine bacili in toate situatiile in care se gasesc:

Leziuni miliare, nodulare sau infiltrativ difuze in organe multiple, care definesc definesc generalizarea procesului infectios;

Forme cazeoinfiltrative difuze cu congestie perifocala, insotite de limforeticulita exudativa cazeoasa radiala;

Leziuni de tuberculoza in splina, rinichi, oase sau alte organe care nu comunica cu exteriorul (indica progresia hematogena);

Leziuni mari, cazeoase, cu continut ramolit (organismul nu a reactionat pentru a localiza procesul,iar bacilii au diseminat);

Modificari ale carcasei care indica slabirea pronuntata a animalului, chiar daca leziunile de tuberculoza sunt localizate.

Se considera ca infectia este localizata iar carnea nu contine bacili in situatiile in care se gasesc leziuni corespunzatoare:

afectului primar;

progresiunii cronice timpurii;

tuberculozei cronice a organelor

In baza acestor rationamente sunt recomandabile trei tipuri de sanctiuni.

Se confisca in totalitate carnea si organele comestibile de la toate speciile de animale in urmatoarele situatii:

cand se constata slabire avansata, indiferent de forma, vechimea sau localizarea leziunilor;

cand se constata ca anumalul este febril la controlul inainte de taiere, iar la expertiza de abator se gasesc leziuni de tuberculoza;

cand se constata leziuni de generalizare a infectiei (leziuni multiple in organe, mase musculare, articulatii, cu interesarea grupelor regionale de limfocentrii.

Carnea si subprodusele comestibile se pot da conditionat in consum (prin fierbere sau autoclavare) dupa confiscarea organelor cu leziuni, in urmatoarele cazuri:

cand se gasesc concomitent leziuni in doua organe sau in doua grupuri de limfonoduri;

in toate cazurile cand, desi nu sunt leziuni multiple care sa justifice confiscarea totala, exista totusi modificari organoleptice locale ale carnii si subproduselor comestibile;

cand se gasesc leziuni de tuberculoza in musculatura, oase sau articulatii si in grupele de limfonoduri aferente; in caz de tuberculoza osoasa, se dezoseaza toata carnea si se sterilizeaza, iar oasele se industrializeaza tehnic sau se distrug;

cand se gasesc leziuni in limfonodulul portal la porci.

Carnea si subprodusele comestibile se pot da in consum fara restrictii , dupa ce s-au facut confiscarile partiale, in toate cazurile in care se constata leziuni de tuberculoza intr-un singur organ sau grup de limfonoduli. Se procedeaza astfel in situatiile in care:

se constata leziuni doar in limfonodulii mezenterici (se confisca masa gastrointestinala si mezenterul, impreuna cu grasimea mezenterica);

se gasesc leziuni de tuberculoza doar in pulmoni (se confisca pulmonii impreuna cu traheea si laringele);

se constata leziuni de tuberculoza perlata peritoneala sau pleurala (se confisca pleura sau peritoneul, iar carnea si oasele cutiei toracice sau abdominale se dau conditionat in consum dupa sterilizare prin caldura.);

Carnea si subprodusele comestibile provenite de la animale care au reactionat pozitiv la tuberculinare, dar la care dupa taiere nu s-au gasit leziuni de tuberculoza, se dau in consum fara restrictii.

Sangele provenit de la animalele cu tuberculoza, indiferent de forma, vechimea sau extinderea leziunilor, se confisca.

Pieile, coarnele, unghiile si parul se pot industrializa dupa o prealabila dezinfectie.

3. SALMONELOZELE

Incercarea de a pune in pagina a salmonelozelor intr-un mod succint, dupa tiparul celorlalte boli prezentate, ar fi o intreprindere lipsita de succes, din numeroase motive, cum sunt:

afecteaza toate speciile de animale si pasari, inclusiv omul;

manifestarile clinice sunt extrem de polimorfe determinate de specia receptiva, varsta si statusul imunologic al receptorului, calea de infectie, doza de germeni preluata s.a.

pot evolua septicemic supraacut sau acut, subacut si cronic, in functie de factorii enumerati anterior, dar si ca toxiinfectii alimentare;

localizarile in infectiile primare sunt de regula digestive, genitourinare, reticulare, dar si pulmonare sau articulare;

pot evolua atat ca infectii primare, dar si ca infectii secundare, complicand evolutia altor boli, infectioase sau de alta natura.

Bolile la diverse specii de animale ca si la om, dar si toxiinfectia alimentara pot fi produse de miile de serotipuri de salmonele, obisnuit insa, la un episod participa o singura serovarianta, mai rar o asociatie de doua sau mai multe.

In urma deciziei Comiteului International pentru Sistematica Bacteriana (1994), in prezent se accepta ca numeroasele serovariante ale genului Salmonella apartin de fapt la doar cinci specii: S. bongori, S. enteritidis, S. typhi, S. typhimurium si S. choleraesuis (care incadreaza subspeciile choleraesuis, arizonae, diarizonae, houtenae, indica si salamae).

Masuri in ferme privind destinatia animalelor

Este interzisa taierea in ferme a animalelor cu salmoneloza. Daca diagnosticul este stabilit doar dupa taiere, carnea se confisca si se distruge, sau se trimite, impreuna cu subprodusele necomestibile, spre prelucrare in fainuri furajere.

Animalele din loturile in care au evoluat cazuri de salmoneloza pot fi trimise pentru taiere dupa cel putin 60 de zile de la ultimul caz de moarte, taiere de necesitate sau vindecare din acel lot.

Inspectia animalelor la sosirea in abator

Precizarea diagnosticului in urma inspectiei animalelor sosite in abator este dificila daca nu chiar imposibila, datorita asemanarii manifestarilor clinice cu o serie de alte boli cu localizare digestiva sau pulmonara (colibaciloza, pasteureloza, stafilococie, sau coccidioza la vitei, pesta, rujet, dizenterie, gastroenterita transmisibila la porc).

La vitei miei si purcei, boala evolueaza supraacut sau acut, septicemic, cu temperatura ridicata (41 - 42⁰C) si diaree mucohemoragica. Pe masura ce varsta animalelor creste, boala are tendinta de evolutie subacut - cronica, enterita complicandu-se cu bronhopneumonie, manifestata prin tuse dureroasa, si jetaj mucopurulent. La vitei sunt relativ frecvente artritele, cu localizare predilecta la genunchi, iar la tineretul porcin dermatita crustoasa. Tineretul insa, mai ales viteii si purceii, nu sunt este destinati taierii in abator, asa incat prezentarea detaliata a simptomatologiei si a leziunilor produse de boala la aceste categorii de varsta nu consideram a fi necesara.

La taurinele adulte, boala poate apare ca infectie primara, urmare a scaderii rezistentei imunitare indusa de variati factori din mediu, cum sunt temperaturile extrem de ridicate sau scazute, ploile reci, etc. In aceste situatii localizarile si manifestarile clinice sunt asemanatoare cu cele de la tineret, cu deosebirea ca se pot adauga mamite si avorturi (la vaci si oi). Verdes N. (2001) arata ca infectia secundara la taurinele adulte poate apare si secundar, in cazurile de reticulita si pericardita traumatica, metrita sau invazie parazitara masiva.

La porci, daca boala evolueaza acut, atrage atentia febra, starea tifica pronuntata, dispneea, congestia mucoaselor, eritemul de la baza urechilor, de pe gat, abdomen, fata interna a coapselor. La tineretul pus la ingrasat se suspecteaza forma cronica a salmonelozei cand se constata diaree, piele palida, murdara sau cu un exantem crustos, bronhopneumonie, casexie.

Controlul sanitar veterinar dupa taiere

La vitei

in forma acuta:

splenita hiperplastica : splina marita in volum de 5 - 6 ori, de culoare rosie visinie si consistenta marita, elastica, cu focare necrotice miliare cenusii galbui sau hiperplazii foliculare cenusii albicioase; Paul I (1982) califica salmoneloza ca pe o veritabila retculoendotelita;

hiperplazia si congestia limfonodulilor mezenterici, bronhici si madiastinali;

ficatul usor marit in volum, cu focare miliare izolate sau grupate, cenusii galbui sau albicioase;

diateza hemoragica;

gastroenterita catarala sau hemoragica, mai ales in caieta si in prima parte a intestinului subtire;

nefrita interstitiala si hemoragii in vezica urinara.

in forma cronica

focare de bronhopneumonie fibrinonecrotica cu aspectul unor zone carnoase datorita proliferarii mezenchimale, strabatute de ingrosari mezenchimale compacte, cenusii albicioase, expresie a bronsiolitei obliterante caracteristice (Pambucol);

pleurite si pericardite fibrinoase;

hiperplazie limfonodulilor traheobronhici;

enterita catarala catarala cronica;

splina moderat hiperplaziata sau normala;

focare miliare necrotice cenusii sau cenusii galbui in ficat, uneori si in splina si in rinichi;

artrite fibrinoase (in special carpiene si tarsiene) si infiltratii seroase periarticulare;

miocardoza.

La oi, in infectiile specifice cu S. abortus ovis, se pot gasi:

endo, peri si parametrite;

edem cutanat cervical si toracic;

lichide sangvinolente in cavitati;

cord flasc, decompensat;

degenerescenta hepatica;

rinichi moi, usor decapsulabili;

enterita catarala.

La porci

a) in forma acuta

eritem generalizat sau localizat predominant la extremitati, regiunea abdominala si toracica;
- exsudat seros in cavitati;

bronhopneumonie catarala;

gastroenterita hemoragica;

mucoasa intestinului gros ingrosata, formand cute longitudinale cu aspect slaninos pe sectiune;

limforeticulita hemoragica localizata cu deosebire in limfonodulii mezenterici si gastrici;

hemofragii punctiforme in rinichi, sub endocard si pleura viscerala;

ficatul prezinta focare necrotice cenusii galbui sau hiperplazie reticuloendoteliala pe un fond degenerat;

splina este hipertrofiata, iar pe fondul de culoare rosie visinie ies in evidenta foliculii mariti;

b) In formele subacute

dermatita crustoasa generalizata sau dermatita hemoragico - necrotica in focare;

focare necrotice in amigdale;

gastrita hemoragica difuza sau in focare, cu pseudomembrane galbui;

enterita difteroida difuza; mucoasa intestinului gros mai ales prezinta ulcere cu burelet hiperplastic, in urma proliferarii si apoi a necrozei foliculilor limfoizi, izolate sau confluate, acoperite cu detritus necrotic cu aspect taratos;

limfonodulii mezenterici, ca si splina, prezinta hiperplazie foliculara si adesea focare necrotice de dimensiuni reduse;

ficatul prezinta uneori leziuni caracteristice hepatitei miliare;

c) in formele cronice

- bronhopneumonie catarala sau fibrinonecrotica difuza sau cu focare de dimensini cat o aluna, cu tendinta de cazeificare si ramolire;

- pleurite si pericardite fibrinoase

Decizii dupa examinare

In toate situatiile in care la examenul inainte sau dupa taiere se suspecteaza salmoneloza, carcasele si organele se identifica cu etichete de restrictii sanitare veterinare si se recolteaza obligatoriu probe ( carne, limfonoduli, splina, rinichi, organe cu leziuni) pentru examen bacteriologic. In acelasi mod se procedeaza si in alte trei situatii:

- cand porcii sunt bolnavi sau suspecti de pesta;

- cand animalele provin din ferme cunoscute ca purtatoare de salmonele;

- cand se banuieste contaminarea dupa taiere.

In cazul in care la examenul bacteriologic s-au gasit salmonele in masele musculare, limfonodulii regionali aferenti, splina, rinichi, maduva oaselor, carnea organele si subprodusele comestibile se confisca.

Daca s-au gasit salmonele doar pe suprafata carnii sau a organelor, se confisca organele, iar carnea se poate da in consum conditionat dupa sterilizare prin caldura.

Carnea provenita de la animale sanatoase dar suspecte de contaminare cu salmonele, se da in consum dupa sterilizare prin caldura, dupa confiscarea organelor (atentie la HG 955 din 2005).

Pieile, parul si unghiile pot fi prelucrate industrial dupa o dezinfectie prealabila.

4. LISTERIOZA

Este o boala infectioasa ce poate afecta un numar mare de specii de mamifere, pasari, pesti, dar pe care o poate face si omul. Dintre animalele de ferma, cele mai receptive sunt oile si caprele, urmate de bovine si porci. Clinic, se exprima preponderent prin manifestari nervoase (paralizie bulbara) si avorturi, iar morfopatologic prin meningoencefalita, mononucleoza si distrofii.

Listerioza poate fi considerata boala cu focalitate naturala, pentru ca afecteaza un numar mare de rozatoare (soareci, sobolani, iepuri), a caror stare de sanatate nu poate fi controlata. De altfel L.monocitogenes, intrucat a fost izolata de la un numar mare de specii de animale sanatoase, dar si din sol, apa si de pe plante, este considerata ubicvitara. In acelasi timp insa, aparitia bolii este favorizata de factori endogeni sau exogeni animalului, care intr-un fel sau altul slabesc rezistenta imunitara a acestuia. Pe de alta parte, dupa cum arata Gabriela Rusen si colab. (2007), rezistenta listeriilor in mediul extern este remarcabila:

- 1 an in apa;

- 1-2 ani in sol

- 3 ani la temperatura laboratorului;

- se multiplica si la 3⁰C, iar in lapte si carnea refrigerata la 2 - 4⁰C.

Rezistenta in alimentele de origine animala este de lunga durata, pana la 9 ani in lapte la 5⁰C, 3 luni in laptele praf contaminat inainte de deshidratare, peste 1 an in branza cedarizata, 70 - 80 zile in cascaval la 18 - 20⁰C, peste 2 luni in carne tocata cu 3% sare (Meica). De altfel sursa alimentara este cea mai importanta modalitate de infectie poentru om.

Omul se imbolnaveste fie in urma contactului direct cu animalele bolnave fie cu produsele acestora. Manifestarile clinice la om sunt asemanatoare si tot atat de dramatice, la subiectii imunodeficitari, ca la animale, acestia facand forma septicemica, nervoasa, oculara, abortigena sau ganglionara.

Inspectia animalelor la sosirea in abator

Listerioza poate fi suspectata pe baza manifestarilor nervoase cu evolutie acuta, subacuta si, mai rar, a avorturilor, corelate cu caracterul sporadic sau enzootic si cu sezonul de aparitie - sfarsitul iernii si inceputul primaverii.

La ovine, daca boala este surprinsa in faza incipienta, atrag atentia starea febrila sau de subfebrilitate, conjunctivita, stranutul si jetajul mucos sau mucopurulent (ZP). In faza de stare a formei nervoase, manifestarile sunt dominate de sindromul de poliomielita bulbara cu paralizie faringiana si sindromul de leucomielita, caracterizat prin pareze si paralizii generalizate. Se mai constata disfagie, mvine ers dezordonat, pozitii anormale ale capului, amauroza, scrasniri din dinti, pareze si paralizii ale membrelor, miscari depedalare intermitente.

Forma abortigena poate fi suspectata mai ales la primipare. Avorturile sunt tardive, fara semne prodromale, putand fi urmate de retentii placentare si endometrite.

La bovine pot fi intalnite aceleasi forme, cu simptome nervoase mai sterse dar cu avorturi mai frecvente, urmate de retentii, metrite si mamite.

La porci se suspecteaza listerioza cand se constata manifestari nervoase, similare celor de la ovine, avorturi, conjunctivite, rinite, exanteme crustoase.

Controlul sanitar veterinar dupa taiere

Modalitatea curenta de examinare a organelor si carcaselor in abator dupa taiere, care nu include si examinarea creierului, a meningelor si a uterului, nu conduce la suspiciunea de leptospiroza, decat in corelatie cu unele date anamnetice obtinute de la proprietar, sau, daca pe certificatul sanitar veterinar de transport al animalului sunt mentionate date legate de existenta si evolutia bolii. Un criteriu important de diagnostic diferential fata de encefalitele si avorturile cu alte etiologii,este tocmai asocierea dintre cele doua manifestari.

Morfopatologic, desi nepatognomonice, pot fi depistate urmatoarele leziuni:

- focare miliare necrotice in ficat si splina, mai rar in rinichi, miocard si limfonoduli;

- ficatul si splina sunt uneori marite in volum, cu modificari degenerative;

- in alte organe interne, la miei, se pot gasi congestii si hemoragii;

- edeme si congestii ale vaselor meningeale, infiltratii hemoragice, eventual mici focare purulente in encefal, in bulbul rahidian, dar mai ales in ventriculii cerebrali, cerebel, pedunculi si tuberculii cvadrigemeni;

- congestii si hemoragii pe mucoasa sinusurilor si a cornetilor nazali;

- la o treime din cazuri se observa hiperplazia limfohistiocitara a mucoasei nazale si conjunctivei, mici focare hemoragice, distrofice, necrotice sau productive in organele compacte (ZP).

Decizii dupa examinare

Capul, coloana vertebrala si masa gastrointestinala provenite de la animalele bolnave se confisca.

Carnea si subprodusele comestibile, daca au caractere organoleptice normale, pot fi admise conditionat in consum, dupa sterilizare prin caldura.

Carnea si subprodusele comestibile provenite de la animale reactionate serologic pozitiv, dar care nu prezinta leziuni la examenul de abator, pot fi date in consum fara restrictii.

Pieile se prelucreaza industrial dupa o prealabila dezinfectie.

Dupa taierea animalelor bolnave, sala de taiere cu anexele, utilajele fixe si mobile, echipamentul de protectie se vor spala si dezinfecta.

5. Campilobacteriozele

La animalele de ferma, bovine, oi, mai rar la scroafe, capre sau iepe, in infectiile cu Campylobacter fetus, efectul patogen se manifesta in principal prin avort. Perianu T. (2001) considera campilobacterioza ca una din cele mai importante cauze ale sterilitatii de natura infectioasa la animale. Boala provoaca pierderi prin:

avorturi fetale;

infecunditate;

complicatii dupa avort;

scaderea greutatii si fecunditatii;

scurtarea ciclului normal de reproductie si de productie.

Mai importante insa pentru siguranta alimentelor destinate consumului uman, sunt infectiile produse, mai ales la pasare si porc, de catre Campylobacter jejuni. Aceasta specie a fost mai frecvent izolata din episoade de toxiinfectii alimentare la om, manifestate prin enterite si enterocolite, depasind chiar procentul celor provocate de Salmonella, Shigella sau E.coli₁₅₇H Din acest motiv, alaturi de Listeria, Campylobacter jejuni a intrat pe lista microorganismelor a caror prezenta este urmarita si interzisa in majoritatea tarilor.

Cu toate ca toxiinfectiile produse de Campylobacter jejuni si Campylobacter coli reprezinta o importanta problema de sanatate publica, masurile de prevenire a lor nu tin atat de secventa de abatorizare, cat mai ales de etapele si de tehnicile de procesare ulterioara a materiilor prime alimentare (lapte, carne). Pentru intelegerea acestei afirmatii, este necesar sa se aiba in vedere cunostintele acumulate pana in prezent legate de particularitatile biologice ale germenilor.

C. jejuni este foarte raspandit in natura, pentru ca face parte din microflora intestinala a multor specii de animale si pasari, sursa permanenta de contaminare a solului si apelor. De aici, dar si din contactul direct cu animalul bolnav, se produce contaminarea carnii si a laptelui.

C. jejuni insa, nu se multiplica in carne, dimpotriva, numarul lor scade, datorita scaderii pH-ului in faza de rigiditate musculara pana la 5,2 - 5,4, valoare letala pentru germeni; dimpotriva, daca se produce o recontaminare a carnii pe perioada de revenire a pH-ului in carnea maturata la valori de 6,4 - 6,6, asociata cu mentinerea la o tempertura de 25 - 30⁰C, are loc o inmultire a germenilor.

In laptele tratat termic la 60⁰C, C.jejuni moare intr-un minut. In laptele crud supravietuieste 3 saptamani la 4⁰C si 3 zile la 25⁰C.

Se pot formula, pe baza celor aratate, doua concluzii:

obtinerea de materii prime alimentare necontaminate cu campilobacterii este cvasiimposibila datorita unei raspandiri largi in natura a germenilor, de aceea, controlul de abator nu este in masura sa garanteze decat decizii corecte de dirijare a produselor provenite de la animale bolnave, nu insa si salubritatea celor provenite de la animale sanatoase dar purtatoare de germeni.

procesarea corecta si igienica a carnii si laptelui, folosirea unor metode adecvate de conservare si evitarea contaminarii ulterioare sunt procedeele prin care se pot obtine produse finite salubre sub raportul contaminarii cu campilobacterii.

Cele mai importante surse de infectie cu C. jejuni pentru om sunt:

laptele nepasteurizat;

carnea de pasare si

apa de baut.

O tratare mai detaliata a subiectului se face in cadrul capitolului Toxiinfectii alimentare

Inspectia animalelor la sosirea in abator

Pe baza semnelor clinice, depistarea infectiei campilobacteriene la animalele sosite in abator pentru taiere atat la femele, dar mai ales la masculi (la care infectia este asimptomatica), este imposibila. Suspiciunea poate sa apara doar daca femelele sunt trimise in abator imediat dupa taiere, cand retentiile placentare nu sunt rezolvate, iar metrita este evidenta, sau daca in actele insotitoare transportului exista mentiuni cu privire la avort.

Altfel, orice vaginita, cervicita sau metrita, seroasa sau purulenta, la femelele animaleleor de ferma, poate suspecta o infectie cu Campylobacter fetus.

Controlul sanitar veterinar dupa taiere

La vacile negestante se observa leziuni de vaginita si cervicita catarala care, in timp, pot deveni purulente.

In caz de avorturi, se produc retentii placentare si endometrite. Cotiledoanele sunt edematiate, hemoragice la suprafata si acoperite cu depozite albicioase, cenusii sau galbui, iar la baza au aspect gelatinos. Spatiile intercotiledonare sunt edematiate si acoperite cu depozite granulare, cenusii (Paul I 1991).

In cazul infectiei enterice la tineretul bovin, se poate observa un sindrom febril moderat si diaree, care pot dura pana la 2 saptamani. De asemenea se constata enterita catarala, uneori chiar hemoragica, localizata mai ales la nivelul jejunului, uneori si al colonului, iar la vaca se poate intalni si o mamita acuta.

La oi, leziunile macroscopice se tntalnesc la nivelul organelor genitale, al invelitorilor si al fetusului. Astfel, uterul este edematiat, prezentand congestie si leziuni necrotice, metrita necroticopurulenta. Placenta prezinta infiltratii edematoase, hemoragice si necroze la nivelul cotiledoanelor. Leziunile hepatice ale avortonilor au o valoare importanta pentru diagnostic, datorita aspectului lor caracteristic avand marimea unor boabe de mazare si mai mari, bine delimitate, excrescente, galbui si uscate pe sectiune ( Perianu T - 2001, Laurentiu T- 2007 -idem).

La scroafe avortul cu Campylobacter fetus subsp. fetus este mai rar decat la bovine si ovine si se manifesta prin leziuni microscopice, reprezentate prin hiperemie, edem, hemoragii si necroze in diferite organe, inclusiv in sistemul nervos central.

Complexul adenomatozei intestinale porcine (enterita proliferativa) se considera a fi produs de produs de catre Lawsonia intracelularis, simbiont al ileonului, o bacterie strict intracelulara. Aspectul morfoclinic este destul de variat, de la o diaree usoara, apoasa, pana la forme grave, cu tulburari generale, diaree hemoragica sau fibrinonecrotica, insotite de adenomatoza intestinala, enterita proliferativa hemoragica, enterita necrotica si ileita.

Decizii dupa examinare

In prezent nu exista nici un act normativ care sa impuna o aumita decizie privind destinatia carnurilor provenite de la animale infectate cu campilobacterii, sau a celor care se preupune a fi contaminate dupa obtinere. De aceea, pentru salubritatea alimentelor si pentru reducerea riscului de imbolnavire pentru om, este indicat un comportament preventiv constind in:

spalarea atenta a mainilor dupa manipularea carnii crude de pasare;

evitarea consumului de lapte nepasteurizat;

evitarea consumului de apa din surse nesigure;

gatirea alimentelor la temperaturi adecvate inainte de a fi consumate;

evitarea contactului carnii crude (mai ales de pasare) cu alte alimente;

atentie la contactul cu animalele;

atentie la bazinele sau cursurile de apa in care se face baie.

6. Actnobaciloza

Dintre infectiile produse la animale de catre diverse specii ale genului Actinobacillus, pentru siguranta alimentelor prezinta importanta mai deosebita infectiile cu A.lignieresii, care produc mai frecvent la bovine si ovine si mai rar la porc, cal, caine, sobolan si om, boala supranumita limba de lemn (wooden tongue).

Clinic si morfopatologic, boala se caracterizeaza prin inflamatia purulenta urmata de fibroza limfonodulilor, a organelor si a tesuturilor moi din jurul acestora, localizata cu precadere in regiunea capului si in zonele limitrofe.

Inspectia animalelor la sosirea in abator

Sacrificarea in abator a bovinelor si oilor cu actinobaciloza nu este recomandabila, pentru ca presupune fie taiere la sala sanitara fie, in lipsa acesteia, in partida separata, la sfarsitul zilei de lucru, cu aplicarea unor masuri speciale de igiena prin care sa se previna contaminarea carnii si a personalului.

Inainte de taiere actinobaciloza la bovine poate fi suspectata, in functie de localizarea procesului, pe baza salivatiei permanente, a maririi in volum si indurarii limbii, aceasta depasind uneori arcada incisiva, pe baza nodulilor, ulcerelor si neoformatiunilor fungoase de la suprafata regiunii afectate, a indurarii si ingrosarii buzelor cu pierderea elasticitatii si mobilitatii, ca si prin hipertrofia limfonodurilor afectate.

La inspectie si palpatie, limfonodurile explorabile (submandibulare si parotidiene) sunt evidente, mult marite in volum, tumefiate, indurate sau dimpotriva fluctuante, uneori fistulizate, in functie de stadiul evolutiv al bolii.

Subcutan, la palpatie, se percepe fie prezenta unor noduli duri, aderenti la piele, fie a unor zone de extindere mai mare, indurate, fluctuante sau chiar fistulizate.

Limba este indurata, pe suprafata ei pot fi observate eroziuni si ulcere. In urma proliferarii de tesut fibros dobandeste o cosistenta dura, ferma, de unde si denumirea figurativa - limba de lemn.

La oi, leziunile sunt localizate preponderent la nivelul buzelor. Nodulii initiali abcedeaza, se acopera de cruste care duc la fibrozarea si pierderea mobilitatii buzelor.

Controlul sanitar veterinar dupa taiere

In timpul controlului curent de abator, leziunile cu aspect tumoral, nodulii, chisturile, flegmoanele, in general toate formatiunile cu forma, aspect, culoare sau consistenta modificate fata de normal, nu se sectioneaza. Sectionarea lor, in scop de precizare a diagnosticului se poate face doar in incaperi destinate special recontrolului final, izolate functional de fata de spatiile tehnologice.

Morfopatologic, caracterul leziunilor difera in functie de stadiul evolutiv al infectiei. La inceput, la poarta de intrare - mucoasa linguala si cea bucala - la un examen atent, pot fi detectate eroziuni si chiar ulcere. Patrunderea si inmutirea actinobacililor in tesuturile moi ale limbii, limfonodulilor sau buccelor da nastere unor formatiuni nodulare, micro si macro colectii purulente care cel mai adesea abcedeaza. Vindecarea sau izolarea procesului infectios se realizeaza prin proliferarea peri si intrafocala a unui tesut conjunctiv fibros.

Decizii dupa examinare

In cazul existentei leziunilor multiple sau a casexiei, carcasa si organele se confisca in totalitate.

In cazul leziunilor localizate la limfonodurile capului acestia se confisca iar capul, limba, creierul ca si restul carcasei si subproduselor comestibile se dau in consum fara restrictii.

In cazul leziunilor localizate la limba sau in unele organe, dupa confiscarea limbii sau a organului afectat, carcasa ca si restul subproduselor comestibile se dau in consum fara restrictii.

Actinomicozele

Dintre bolile infectioase ale animalelor de macelarie produse de germeni din genul Actynomices, cu importanta pentru controlul sanitar veterinar de abator, intereseaza doar infectia la bovine produsa de Actinomyces bovis, care desi nu a fost diagnosticata decat rar la om (ZP), creeaza probleme de diagnostic diferential cu actinobaciloza.

Inspectia animalelor la sosirea in abator

Controlul inainte de taiere de regula stabileste cu usurinta diagnosticul de actinomicoza la bovine, pe baza existentei unei formatiuni tumorale dure, insensibile, aderente la mandibula sau maxila, eventual cu fistule din care se scurge un puroi cremos, galben cenusiu, inodor, continand granjule fine. Limfonodurile submandibulare si retrofaringiene nu sunt reactionate.

Controlul sanitar veterinar dupa taiere

La bovine se constata leziuni de periostita osificanta, sau osteoporoza si osteomielita corosiva manifestata prin osteoclazia tesutului osos si inlocuirea lui cu tesut conjunctiv de neoformatie. In grosimea osului si a tesutuljui fibros se gasesc focare purulente de dimensiuni varfiabile, eventual fistulizate.

Decizii dupa examinare

Cand leziunile de actinomicoza sunt insotite de modificari organoleptice ale carcasei datorate casexiei, carnea impreuna cu subprodusele comestibile se confiscat

Cand leziunile sunt localizate la oasele capului sau la glanda mamara, fara alte modificari organoleptice ale carcasei, dupa confiscarea zonelor lezionate, restul se da in consum fara restrictii.

8. leptospirozele

Letospirozele sunt boli infectioase comune omului si mai multor specii de animale domestice si salbatice, produse de Leptospira interrogans, avind evolutie endemica - epidemica, inaparente clinic sau caracterizate, in principal, prin forme acute si cronice, cu febra, icter, anemie, hemoglobinurie, nefrite si avorturi.

Afecteaza toate speciile de animale homeoterme si omul, la care produce boli numite leptospiroze, cu simptome de febra, hemoglobinurie, anemie, icter si avort, dar si infectii asimptomatice, in proportie cu mult mai mare decat infectiile clinice ( Moga R. 2001).

Este considerata una dintre cele mai importante zoonoze, fiind predispuse la imbolnavire mai ales persoanele care ajung, prin specificul profesiei, in contact direct cu animalele bolnave, mai ales cu porcii ( veterinari, macelari, crescatori).

Inspectia animalelor la sosirea in abator

Taierea de necesitate a animalelor bolnave sau suspecte de leptospiroza in ferme este interzisa, cum de altfel nu se poate admite nici trimiterea pentru sacrificare in abator. Cu toate acestea, tocmai categoriile de animale destinate taierii (grasunii, scroafele, taurinele adulte), fac adesea forme cu manifestari clinice sterse sau chiar inaparente, ele ajung in abator, unde boala se suspecteaza abia dupa taiere.

Episoadele de febra pasagera, care se produc la grasuni si la porcii adulti, nu pot fi surprinse decat intamplator la inspectia animalelor sosite pentru taiere, intrucat termometria nu face parte din modalitatea curenta, legal impusa, de control. Pot eventual atrage atentia necrozele cutanate de la nivelul urechilor si cozii, diferite ca extindere si localizare fata de dermatita necrotica din rujetul cronic.

La scroafe, un indiciu suplimentar care sa conduca la suspectarea infectiei, il poate constitui informatia existentei unui avort neurmat de complicatii, sau obtinerea, dupa fatare la termen, de fetusi morti, mumificati sau neviabili.

La bovine, manifestarile clinice sunt mai concludente.

La vitei si la tineretul bovin, in cazul evolutiilor supraacute si acute se pot constata hipertermie, icter, hemoglobinurie, stare tifica, excitatie nervoasa care poate alterna cu depresie, conjunctivite, edem, necroza sau exfolierea tegumentului de pe bot si necroze ale pielii din regiunile cu piele fina.

La bovinele adulte cu forme subacute sau cronice s-ar putea sesiza febra remitenta sau stare de subfebriliate, eventual icter, hematurie, avort si mamite.

Controlul sanitar veterinar dupa taiere

La taurine, in evolutia acuta, principalele leziuni sunt:

anemia;

diateza hemoragica, manifesta sub forma unui pichetaj hemoragic pe seroase si mucoase, pe un fond icteric (in infectiile cu leptospire hemolitice); peritoneul are uneori aspectul de covor galben stropit cu fuxina (ZP);

mici focare necrotice ale pielii;

inflamatii si distrofii ale organelor parenchimatoase;

ficatul marit in volum, de culoare rosie inchisa, sau galbena, friabil;

rinichii mariti, de culoare rosie sau brun- negricioasa, cu numeroase hemoragii subcapsulare, in corticala sau medulara;

hemoragii punctiforme pe mucoasa vezicii urinare, care contine urina de culoare rosie inchisa sau bruna;

edem gelatinos galben si hemoragii punctiforme in tesutul conjunctiv subcutanat si in musculatura,

limfonodurile, uneori si splina sunt marite in volum.

In formele cu evolutie mai lunga, apar:

ulcere si necoze pe mucoasa bucala, intestinala si pe piele;

hipertrofia limfonodurilor mai ales a celor ingvinale;

nefrita interstitiala cu infiltartii limfohistiocitare; rinichii cel mai adesea sunt hipertrofiati, consistenti, cu suprafata neregulata granulotuberoasa, cu focare cenusii albicioase sau galben cenusii.

La porci

petesii sau sufuziuni pe mucoasa bucala, intestinala si in vezica urinara;

petesii sau sufuziuni pe seroase;

catar si hemoragii intestinale;

hipertrofie splenica de staza sau o usoara hiperplazie;

limfadenita seroasa;

degenerescente organice;

necroze miliare hepatice;

nefrita interstitiala in focare (limfohistiocitara).

Decizii dupa examinare

Carcasele icterice, marasmatice sau cu alte modificari importante ale musculaturii se confisca in totalitate.

Carnea provenita de la animale bolnave fara modificari icterice sau casexie, se poate da in consum conditionat, dupa conditionare prin fierbere sau sarare timp de 14 zile.

In cazul cand exista doar leziuni degenerative in ficat sau in alte organe, care fac sa se suspicioneze leprospiroza, neinsotite de modificari ale carcasei, carnea si subprodusele se pun sub restrictii sanitare veterinare, se recolteaza si se examineaza prin laborator probe; daca se confirma bacteriologic prezenta leptospirelor, carnea si subprodusele se sterilizeaza prin fierbere sau autoclavare, grasimea prin topire la 100⁰C, dupa care se dau in consum.

Glandele endocrine s.i sangele se confisca.

Pieile se pun sub restrictii sanitare veterinare, se prelucreaza prin sarare uscata si se pastreaza 14 zile dupa care se livreaza fara restrictii.

9. TURBAREA

Este o boala infectioasa neurovirotica produssa de un virus din familia Rhabdovbiridae, genul Lissavirus, comuna omului si tuturor animalelor homeoterme. Evolueaza acut, caracterizandu-se prin manifestari de encefalomielita traduse clinic prin manifestari de hiperexcitabilitate, agresivitate si paralizii, urmate de moarte.

Masuri in ferme privind destinatia animaleleor

Animalele, fie ele bovine, oi sau porci, daca prezinta semne clinice de turbare, se ucid. Restul animalelor din ferma, la care nu se constata urme de muscatura, pot fi vaccinate antirabic, daca nu au mai fost supuse operatiunii in ultimele 6 luni, dupa care se vor mentine sub observatie timp de 6 luni.

Speciile destinate taierii, muscate de animale turbate sau suspecte de turbare, se taie de necesitate la un interval maxim de 6 zile de la muscatura infectanta; daca au trecut mai mult de 6 zile se ucid.

Rumegatoarele si suinele banuite de molipsire, la care nu se constata urme de muscatura, vor fi vaccinate antirabic, daca nu au fost supuse acestei operatiuni in ultimele 6 luni si vor fi puse sub supraveghere sanitara veterinara timp de 3 luni in cazul rumegatoarelor mici si porcilor si 6 luni pentru rumegatoarele mari.

Pentru toate animalele carantinizate din cauza turbarii, se interzice emiterea de acte de transport, iar cele eliberate anterior se anuleaza.