Mixul activitatilor logistice

Mixul activitatilor logistice

indeplinirea misiunii logistice de asigurare a bunurilor sau serviciilor solicitate la momentul si locul potrivit, in conditiile celei mai mari contributii Ia profitul firmei presupune desfasurarea unui ansamblu de operatiuni intercorelate, care constituie mixul activitatilor logistice.

1. Activitati de baza si activitati de sustinere

Importanta si continutul efectiv al mixului activitatilor logistice sunt determinate de o mare diversitate de factori. Printre cei mai semnificativi se inscriu:

a.    obiectul de activitate al firmei, in cazul organizatiilor producatoare, mixul logistic este adesea mai complex in comparatie cu cel specific firmelor angrosiste si detailiste, ca urmare a desfasurarii activitatilor de sustinere a productiei (cunoscute si sub denumirea de management al materialelor).

b.    gradul de implicare in activitati logistice, in sectorul distributiei cu ridicata, de exemplu, exista angrosisti cu functii complete, care indeplinesc o gama larga de functii tranzactionale, logistice si de facilitare. Spre deosebire de acestia, operatorii cunoscuti sub denumirea de broker nu au alt rol decat de a facilita tranzactiile dintre furnizorii si clientii potentiali, de a identifica parteneri si oportunitati de afaceri, in consecinta, brokerii nu participa la fluxul fizic al produselor si nu detin stocuri de marfuri, in plus, numeroase firme se concentreaza asupra activitatilor de baza (de exemplu, asupra productiei), pentru care detin experienta si resursele necesare, preferand ca, pentru operatiunile logistice, sa apeleze la firme specializate (de exemplu, pentru activitati de transport, depozitare etc.).

c.    tipul si gama de marfuri oferite, in domeniul serviciilor, diversitatea si amploarea operatiunilor logistice poate fi uneori mai restransa fata de domeniul bunurilor de consum sau industriale, in plus, firmele cu un portofoliu diversificat de produse si servicii trebuie sa isi adapteze sistemul logistic la particularitatile fiecarui tip de produs, de exemplu in ceea ce priveste conditiile de depozitare si manipulare, ambalarea, transportul etc.

d.    aria teritoriala vizata. Un grad inalt de acoperire teritoriala sporeste importanta planificarii logistice pentru asigurarea produselor solicitate de clienti la timpul si locul potrivit. Totodata, infrastructura logistica proprie a firmei (depozite, mijloace de transport etc.) trebuie sa permita asigurarea nivelului tinta de servire a clientilor, in conditiile celui mai mic cost posibil. Pentru multe companii, perspectiva locala asupra activitatilor logistice a fost inlocuita de perspectiva globala. Acestea au creat, de pilda, centre de distributie regionale, care servesc clientii din mai multe tari, renuntand astfel la mentinerea unor depozite traditionale, la nivel local.

e.    mediul online sau offline. in noua economie dezvoltata in mediul oniine, logistica inregistreaza mutatii de profunzime. Pe Web, multe operatiuni logistice clasice nu mai sunt necesare in cazul anumitor produse sau servicii. Exemplul cel mai relevant este cel al firmelor care ofera software, jocuri pe calculator sau creatii muzicale. Orice client interesat sa cumpere un astfel de produs nu mai trebuie sa se deplaseze la un magazin care sa ii ofere articolul dorit, sub forma fizica a unui CD-Rom. Un software poate fi incarcat direct de pe Web, in computerul personal al cumparatorului. Firma vanzatoare nu va mai desfasura operatiuni offline cum sunt manipularea, paletizarea sau depozitare produselor. Dezvoltarea comertului electronic nu inseamna apusul logisticii marfurilor, in timp ce mediul online genereaza o modificare a importantei si modalitatilor de realizare a diferitelor activitati logistice, el nu exclude operatiunile fizice, in cazul bunurilor de consum sau industriale care presupun activitati logistice offline, dupa primirea comenzilor de la clienti, pe site-ul propriu al firmei vanzatoare.

Mixul logistic include doua categorii de activitati - de baza si de sustinere. Se considera ca activitatile de baza sunt operatiuni cheie, care se desfasoara in aproape orice canal logistic, spre deosebire de activitatile de sustinere, care au loc in functie de conditiile specifice ale firmelor si care contribuie la realizarea misiunii logistice.

Proiectarea si functionarea oricarui sistem logistic au ca element de referinta un anumit nivel de servire a clientilor. In consecinta, asigurarea standardelor de servicii logistice are o importanta critica pentru orice organizatie. Aceste standarde stabilesc nivelul iesirilor sistemului logistic, in functie de cerintele si asteptarile clientilor. Nivelul de performanta pe care firma furnizoare il ofera trebuie sa fie stabilit in urma unei analize riguroase, nu numai a necesitatilor pietei tinta, ci si a costurilor pe care le implica. Principalele activitati desfasurate pentru asigurarea nivelului de servire logistica sunt urmatoarele:

cercetarea nevoilor si cerintelor clientilor actuali si potentiali, referitoare la nivelul serviciilor logistice;

stabilirea nivelului de servire logistica a clientilor (ce va fi oferit de firma furnizoare) sau diferentierea nivelului de servire in functie de cerintele segmentelor de piata vizate;

evaluarea perceptiilor clientilor in privinta nivelului de servire oferit, a decalajului dintre nivelul asteptat de clienti si cel efectiv oferit;

ajustarea nivelului de servire logistica, in functie de evolutia cerintelor clientilor.

Aparent doar un set de activitati de sustinere, cumpararea are un rol major in crearea de valoare, in cadrul procesului logistic. Reconsiderarea importantei cumpararii este determinata si de promovarea perspectivei integratoare asupra lantului de aprovizionare-livrare. Activitatile reprezentative pentru domeniul cumpararii sunt:

stabilirea necesitatilor de aprovizionare;

alegerea surselor de aprovizionare;

planificarea modului de realizare in timp a aprovizionarii;

evaluarea periodica a performantelor furnizorilor;

determinarea cantitatii economice a comenzii.

Un alt set de activitati logistice de baza este legat de transport. Argumentul care justifica acest fapt este rolul transportului in asigurarea utilitatii de timp, o importanta componenta a misiunii logistice, in esenta, transportul presupune derularea urmatoarelor activitati:

alegerea celor mai adecvate modalitati de transport (rutier, feroviar, maritim, aerian, prin conducte);

evaluarea si selectia ofertantilor de servicii de transport, la care apeleaza firma;

consolidarea transporturilor;

stabilirea rutelor de transport;

programarea transporturilor.

Gestiunea stocurilor este o componenta esentiala a sistemului logistic, ce ofera utilitatea de timp asteptata de clienti. Din perspectiva profitabilitatii logistice, stocurile detin o pondere critica in ansamblul costurilor. In privinta gestiunii stocurilor, printre activitatile principale realizate de logisticieni, se inscriu:

elaborarea politicilor privind stocurile de materii prime, materiale si produse finite;

stabilirea mixului de produse din stoc (ponderea diferitelor articole in numarul/cantitatea totala de produse mentinute in stoc), in functie de contributia diverselor articole la vanzarile/profitul firmei;

determinarea stocului de siguranta si a nivelului de reaprovizionare (marimea stocului la care se lanseaza o noua comanda de reaprovizionare);

aplicarea strategiei 'just-in-time'.

Prelucrarea comenzilor apartine, la randul ei, categoriei componentelor de baza ale sistemului logistic. Impactul sau asupra performantei logistice se materializeaza in marimea intervalului de timp de la transmiterea comenzii de client pana la primirea marfii, precum si in declansarea operatiunilor de livrare a marfurilor si oferire a serviciilor. Ca activitati cheie in acest domeniu pot fi enumerate:

determinarea procedurilor de primire a comenzilor (metoda de transmitere, restrictii de timp si cerinte privind marimea comenzii);

stabilirea metodelor de transmitere a informatiilor referitoare la comenzi, in cadrul firmei;

definirea ordinii de prioritate in prelucrarea comenzilor;

alegerea variantei de onorare a comenzii, numai din stocul disponibil si/sau din productie (in cazul unei rupturi de stoc).

Depozitarea marfurilor este considerata o componenta de sustinere, intrucat nu este prezenta in sistemele logistice ale tuturor firmelor. Produse cum sunt automobilele, de exemplu, nu necesita existenta unor depozite pentru pastrarea pe o perioada mai indelungata. Principalele activitati legate de depozitarea marfurilor sunt:

stabilirea necesarului de spatii de depozitare;

alegerea amplasamentului depozitelor;

determinarea numarului de depozite necesare;

stabilirea configuratiei depozitului;

amplasarea marfurilor in spatiul de depozitare.

Influentata in mod direct de deciziile referitoare la depozitare, manipularea produselor are o pondere considerabila in costurile logistice. Totodata, ea are impact asupra duratei ciclului comenzii si implicit asupra nivelului serviciului pentru client. Eficacitatea manipularii materialelor este conditionata de urmatoarele activitati:

alegerea echipamentului de manipulare (manuale, mecanizate);

unitizarea incarcaturilor (consolidarea unor ambalaje de dimensiuni mici, intr-o incarcatura de marime mai mare) prin paletizare si containerizare;

introducerea/preluarea materialelor in/din spatiul de depozitare.

Ambalarea de protectie permite ajungerea marfurilor la clienti, in conditiile dorite. Ea nu se refera la ambalajele individuale ale bunurilor de consum, care au si rolul de promovare a produsului. Ca activitati legate de ambalarea protectoare, care sustin logistica marfurilor, pot fi enumerate:

proiectarea de ambalaje care sa raspunda cerintelor proceselor de manipulare;

realizarea de ambalaje care sa asigure integritatea produselor pe durata transportului si pastrarii;

asigurarea de ambalaje care sa protejeze marfurile contra pierderilor si deteriorarilor.

Fluxurile informationale sunt o parte integranta a sistemului logistic, care faciliteaza derularea tuturor activitatilor de baza si de sustinere. Disponibilitatea datelor actuale, suficiente si relevante contribuie la cresterea eficientei deciziilor strategice si operationale. Informatia logistica face posibila desfasurarea operatiunilor de planificare si control, in randul principalelor activitati pe care le presupune functionarea sistemului informational logistic se includ:

culegerea si prelucrarea datelor;

analiza informatiilor;

elaborarea rapoartelor necesare (de exemplu, situatia onorarii comenzilor, situatia stocurilor etc.);

stabilirea unor proceduri de stocare a datelor;

controlul fluxului de informatii.

Apartenenta unei anumite activitati la categoria activitatilor de baza, respectiv de sustinere nu este stricta. O activitate de sustinere poate deveni activitate de baza, in functie de modificarile care au loc la nivelul fiecarei unitati strategice de afaceri. Totodata, incadrarea unei operatiuni intr-o categorie poate sa difere de la o intreprindere la alta, in functie de obiectul de activitate.

2. Sistemul logistic integrat

Ponderea in costurile sistemului logistic constituie un alt criteriu de diferentiere a activitatilor. Analiza componentelor sistemului logistic se poate astfel baza nu numai pe criteriul prezentat anterior, al contributiei la outputurile logistice, ci si pe criteriul inputurilor.

in tarile dezvoltate economic se realizeaza cercetari selective periodice, care au ca scop cunoasterea evolutiei costurilor logistice pe total si pe activitati, in SUA, in 1994, de exemplu, crearea de valoare in domeniul logistic a generat costuri de 730 miliarde de dolari, respectiv 10% din produsul national brut.²⁶ Structura costurilor totale logistice a fost urmatoarea: costuri de transport 58,2%, costuri de mentinere a stocurilor 37,9% si costuri administrative 3,9%. Un sondaj anterior²⁷, efectuat in randul principalelor tari din Uniunea Europeana, a identificat urmatoarea structura a costurilor logistice totale: costuri de transport 41%, costuri legate de stocuri 23%, costurile de depozitare 21% si costuri administrative 15%.

Reducerea costurilor pe care le implica oferirea unui anumit nivel de servire a clientilor devine o prioritate pentru cresterea productivitatii si profitabilitatii logistice. Aparent, cele mai adecvate decizii sunt cele care minimizeaza cheltuielile care au cea mai mare pondere in costurile totale logistice. Principala sursa de sporire a profitabilitatii ar fi diminuarea drastica a costurilor de transport, urmata de scaderea costurilor generate de mentinerea stocurilor. Acest rationament economic, la prima vedere imbatabil, nu permite obtinerea efectelor maxime asteptate.

Specialistii in domeniul logistic propun o abordare bazata pe conceptul de logistica integrata. Experienta deceniilor anterioare sustine aceasta perspectiva. Divizarea functionala, specifica majoritatii firmelor, pe plan international, pana in deceniul al saptelea al secolului XX (dar si multor firme de pe piata romaneasca actuala), a condus la o suboptimizare logistica. Activitatile erau privite fragmentar, fiind considerate in mod individual. Operatiunile de distributie fizica se aflau in sarcina diferitelor compartimente ale intreprinderii. Adesea, responsabilitatea depozitarii materiilor prime si produselor in curs de fabricatie revenea compartimentului de productie. Prelucrarea comenzilor primite de la clienti se realiza in compartimentul de contabilitate, iar transportul marfurilor de compartimentul comercial. Fluxurile informationale erau marcate de un grad inalt de dispersare a responsabilitatilor si de lipsa unei coordonari unitare, ceea ce afecta profitabilitatea logistica.

Abordarea fragmentara a influentat negativ indeplinirea misiunii

logistice. Efectele s-au concretizat in conflicte intre compartimentele

firmei care desfasurau diferitele activitati logistice sau alte activitati, in

costuri tot mai mari si decalaje intre serviciul logistic oferit de furnizor si

cel asteptat de clienti. Practicienii au constatat aparitia unor conflicte

intraorganizationale, printre care se includ cele dintre:

a. gestiunea stocurilor si transport. Accelerarea circulatiei marfurilor,

unul dintre obiectivele majore ale gestiunii stocurilor, presupune

reducerea stocului mediu din spatiile de depozitare. Impactul direct

asupra activitatii de transport consta in cresterea numarului si

frecventei deplasarilor la furnizori, respectiv in sporirea costurilor de

transport.

b. depozitare si transport. Diminuarea costurilor generate de spatiile de depozitare proprii sau inchiriate prin renuntarea la unul sau mai multe depozite si mentinerea unui centru de distributie poate conduce, in conditiile aceluiasi volum de activitate si aceleiasi piete tinta, la cresterea cheltuielilor de transport. Implicit, reducerea cheltuielilor de transport, prin apropierea de piata tinta si marirea numarului punctelor de depozitare, poate avea efecte adverse.

c. ambalarea de protectie, transport si depozitare. Decizia de scadere a cheltuielilor cu ambalarea de protectie a marfurilor poate afecta calitatea produselor in cursul operatiunilor de transport si . depozitare, in plus, folosirea unor materiale de ambalare mai ieftine si mai putin rezistente sau renuntarea la ambalaje pot genera cheltuieli suplimentare mai mari decat economiile obtinute. Motivele pot fi, de exemplu, imposibilitatea utilizarii paletelor care faciliteaza stocarea sau dificultatile de depozitare pe verticala a produselor.

d. transport si marketing. Reducerea cheltuielilor de transport, prin expedierea unor cantitati mari de produse si utilizarea mai buna a capacitatii mijloacelor de transport, poate avea ca efect secundar cresterea intervalului de timp necesar pentru onorarea comenzilor fiecarui client. Aceasta stare de fapt se afla in contradictie cu obiectivele urmarite de specialistii de marketing, de a oferi un serviciu rapid si sigur fiecarui client, conform particularitatilor cererii sale.

e. gestiunea stocurilor si marketing. Cresterea nivelului de servire, ca rezultat al preocuparii specialistilor de marketing ai firmei de a spori gradul de satisfacere a cerintelor clientilor, se repercuteaza asupra costurilor de mentinere a produselor in stoc. Efectul deciziilor de marketing se concretizeaza intr-un volum al stocurilor care permite onorarea oricarei comenzi a clientilor.

f.    gestiunea stocurilor si productie. Avantajele economiilor de scara ii determina pe specialistii in domeniul productiei sa prefere loturile de fabricatie de mari dimensiuni, care permit scaderea relativa a costurilor, in domeniul logistic, aceasta optiune poate determina o crestere inacceptabila a costurilor legate de mentinerea produselor in stoc, in cazul in care vanzarea produselor este lenta sau in situatia in care volumul productiei nu a fost fundamentat pe baza unei estimari adecvate a cererii pietei. Totodata, obiectivul de scadere a costurilor datorate stocurilor de siguranta, in cazul materiilor prime si materialelor, poate influenta negativ productia, prin generarea unor discontinuitati in fluxul inputurilor necesare procesului de fabricatie, atunci cand furnizorii nu respecta programul livrarilor.

Minimizarea cheltuielilor implicate de desfasurarea unei anumite activitati logistice poate avea consecinte nedorite in privinta eficientei altor operatiuni logistice sau activitati ale firmei. Pentru a evita suboptimizarea, este necesara considerarea inter-relatiilor dintre activitatile respective, in consecinta, cele mai eficiente decizii sunt cele care urmaresc rezultatul total, pe ansamblul organizatiei, nu rezultatul individual, pe fiecare activitate logistica. Pentru a sublinia importanta acestei perspective, o serie de specialisti au propus conceptul de distributie totala²⁸.

Cel mai frecvent concept aplicat de logisticieni este totusi cel de cost total, in vederea obtinerii echilibrului dorit, in ecuatia costului total, sunt considerate de specialisti, costurile tuturor activitatilor logistice. Demarcarea unei 'frontiere' logistice nu este dezirabila. Este necesara corelarea costului activitatilor logistice cu cel al altor activitati desfasurate in firma (de exemplu marketing si productie).

in masura in care politica organizatiei se bazeaza pe managementul lantului de aprovizionare-livrare, perspectiva costului total va capata noi dimensiuni. Costurile oricarei organizatii vor fi afectate de politica de aprovizionare a firmelor cliente si de politica de livrari a furnizorilor. In aceste conditii, limitele sistemului se extind pentru a include mai mult decat propria organizatie.

Conceptul de cost total poate fi aplicat la nivelul sistemului logistic, la nivelul sistemului tuturor activitatilor firmei sau la nivelul relatiilor cu firmele din amonte si din aval, in cadrul canalului de marketing. Ramane la latitudinea fiecarei firme sa decida care este cea mai convenabila si relevanta abordare. Factorii care influenteaza alegerea sunt numerosi. Printre ei se inscriu: particularitatile cererii de pe piata tinta, obiectivele companiei, prioritatile firmei in domeniul logistic, tipul relatiilor cu furnizorii si clientii (tranzactionale sau de parteneriat), puterea proprie de negociere in comparatie cu cea a altor operatori ai lantului de aprovizionare-livrare, intensitatea concurentei din partea altor retele de firme (create in baza unor relatii de parteneriat) care actioneaza pe aceeasi piata, gradul de integrare verticala a activitatilor firmei proprii.