EXPERTIZA MARFURILOR ALIMENTARE

EXPERTIZA MARFURILOR ALIMENTARE

Pe baza progreselor fara precedent din stiinta si tehnologie, are loc o crestere spectaculoasa a productiei materiale, industriale si agricole: aceasta duce la adancirea diviziunii internationale a muncii, extinderea relatiilor si schimburilor economice mondiale, accentuand interdependentele la scara planetara. Toate acestea, corelate cu formarea pietei mondiale unice si internationalizarea vietii economice, cu cresterea populatiei, extinderea procesului de industrializare si urbanizare si respectiv cu sporirea cerintelor de energie, de materii prime si de hrana (procese intrate astazi in conflict direct cu resursele limitate ale planetei) sunt fenomene ce au aparut si caracterizeaza a doua jumatate a secolului nostru.

Comertul international cu marfuri alimentare se afla actuaImente sub un triplu impact: primul este generat de distributia neuniforma pe plan mondial a resurselor de materii prime agroalimentare si de capacitatea prelucrarii lor avansate in produse finite; al doilea este generat de politicile alimentare si nutritionale nationale; al treilea este generat de o multitudine de factori agresori, care pot nociviza alimentele si, in consecinta, implica reglementari si restrictii internationale si nationale vizand protectia biologica a consumatorilor.

Problema alimentara a constituit si constituie o problema majora pe plan mondial, in primul rand pentru solutionarea cat mai eficace a raportului dintre resurse si necesitatile de consum. Analizand tendintele productiei agroalimentare in urmatoarele doua decenii pe baza extrapolarii datelor actuale, studiile efectuate de FA.O. considera ca productia vegetala si animala, mai ales in tarile in curs de dezvoltare, va cunoaste o crestere foarte lenta, ritm insuficient si din an in an mai necorespunzator. Cercetarea stiintifica dezvaluie mereu noi resurse agroalimentare, fie prin extragerea unor parti din materiile prime traditionale, nevalorificate anterior sau valorificate insuficient, fie prin relevarea potentialului biologic si tehnologic al unor resurse neconventionale (soia, unele plante din flora spontana, unele alge, moluste si crustacee), fie prin utilizarea biotehnologiilor. Intrucat produsele alimentare sunt, in primul rand, mijloace care asigura existenta biologica a omului, comertul international poarta tot mai mult pecetea politicilor alimentare si nutritionale ale statelor lumii si prin aceasta exercita o influenta mai mult sau mai putin marcanta asupra directiei, volumului si structurii curentilor de marfuri alimentare pe plan mondial.

Obiectivele majore vizate a fi cuprinse in reglementarile internationale si nationale privind alimentele sunt: armonizarea, organizarea, diferentierea, mentinerea si ridicarea calitatii.

Politica europeana in domeniul standardizarii se limiteaza in prezent la 5 conditii esentiale:

1. protectia sanatatii publice (felul si limitele maxim admise de aditivi, materiale care vin in contact cu alimentele, contaminanti);

2. necesitatea    informarii consumatorilor si alta protectie decat cea sanitara (etichetare, certificare);

3. loialitatea tranzactiilor comerciale;

4. necesitatea asigurarii unui control public;

5. protectia mediului inconjurator.

Codul de deontologie al comertului international cu bunuri alimentare elaborat de Comisia Codex Alimentarius in anul 1979 si revizuit in 1985 se dovedeste un instrument de interventie necesar solutionarii cat mai eficace a problemelor schimburilor comerciale cu marfuri alimentare brute si prelucrate. Acest cod vizeaza facilitarea accesului la alimente sigure din punct de vedere igienic si nutritional, diversificate sortimental, pentru a putea satisface necesitatile de consum ale celor mai largi segmente de consumatori, inclusiv ale sugarilor, copiilor de varsta mica si altor grupe vulnerabile, promovand totodata loialitatea in practicile comerciale. Continutul de poluanti si contaminanti prezent in alimente se supune controlului si se va tine seama de concentratiile maxime internationale admisibile.

Corespunzator acestei evolutii, in ultimele doua decenii, pe marginea conceptului de produs alimentar s-a ajuns la noi abordari, el fiind considerat drept un sistem de structuri, functiuni, stari, caruia ii sunt proprii manifestari specifice. El reprezinta nu numai o structura tehnico-economica, ci si un sistem de relatii dincolo de limitele entitatii lui, ii raport cu necesitatea umana, in relatiile sale cu omul, mediul, modul de existenta.

SPECIFICUL COMERTULUI INTERNATIONAL CU MARFURI ALIMENTARE

Caracterizarea pietei marfurilor alimentare

In ultimele decenii, pe plan mondial, a avut loc o explozie sortimentala a bunurilor de consum alimentar asociata pe plan cantitativ cu schimbari ponderate intre diferitele grupe. Aceasta explozie sortimentala a generat, o data cu aparitia de noi produse, o reinnoire completa a alimentelor traditionale, cu performante nutritive din ce in ce mai ridicate. Acest fapt a determinat profunde mutatii conceptuale si criteriale in domeniile sortimentului, calitatii, distributiei si comercializarii marfurilor alimentare. Marfurile alimentare, indiferent de gradul lor de prelucrare (materii prime, semifabricate si produse finite), sunt nu numai simple valori de intrebuintare ce fac obiect de comert realizat de piata economica, ci si produse cu insusiri specifice, destinate a se realiza pe 'piata metabolica ' dupa ce ele s-au aflat in prealabil pe piata economica. Ele au un specific structural, cantitativ si calitativ, ce nu trebuie ignorat in nici o imprejurare; sunt produse ingerabile si au menirea de a participa efectiv la procesele din organismul omenesc. Constituind o legatura esentiala a omului cu mediul ambiant si conditia de baza a existentei sale, alimentele pot actiona in directia desfasurarii normale a metabolismului, material si energetic, sau dimpotriva, pot sa-I perturbe, daca nu raspund anumitor conditii bine definite.

Corelarea cererii cu oferta de marfuri alimentare constituie un obiectiv al politicii la nivel national, care excede politica alimentara si politica nutritionala in directia politicii de protectie biologica, economica si sociala a consumatorului.

Structurarea macro- si microeconomica a sortimentului de alimente, presupune utilizarea metodologiilor si instrumentelor specifice managementului si marketingului. Daca structurarea macroeconomica pe grupe si subgrupe de marfuri alimentare, determinarea volumului si raportului intre acestea, constituie probleme manageriale, volumul si structura sorto - tipo - dimensionala a sortimentului de marfuri alimentare constituie o problema de marketing, pentru a asigura succesul pe piata a fiecarui articol alimentar.

Accesul consumatorilor zi de zi la alimente, este conditionat si de mecanismele prin care se formeaza sortimentul industrial (al producatorilor), suplimentat cu un sortiment adecvat provenit din import si prin care se formeaza sortimentul comercial la nivelul vanzatorilor en-gros si detailistilor. Decisiva este totusi formarea sortimentului comercial in comertul de detaliu, care prin retea, prin structura sortimentala si prin structura de preturi variabila, permite accesul direct al consumatorilor la marfurile alimentare necesare.

In acest cadru, merita relevata experienta americana, preluata ulterior si de catre unele state europene, de a orienta atat agentii economici implicati in producerea si comercializarea marfurilor alimentare, cat si consumatorii, in scopul realizarii unui echilibru in consumul zilnic dintre alimente furnizoare de nutrienti esentiali, pentru asigurarea unei hraniri normale.

In figura de mai sus acest echilibru este reprezentat sugestiv sub forma unei piramide segmentate volumic (piramida alimentelor).

Expertiza merceologica este utilizata pentru cercetarea si clarificarea unor probleme controversate sau litigioase pe care Ie ridica practica comertului, avand ca obiect stabilirea exacta a calitatii reale a loturilor de produse, din punct de vedere static sau dinamic, in relatie cu conditiile, cauzele, locul si imprejurarile care au general abateri de la calitatea prescrisa si de la calitatea contractata, in timpul fabricarii sau circulatiei lor tehnice.

Cele mai scazute consumuri totale de proteine (de origine animala si vegetala) s-au inregistrat in perioada respectiva in: Mozambic - 30,8 g/zi; Zair 32,8 g/zi; Liberia 32,5 g/zi; Guineea - 39,5 g/zi, fapt ce atesta gravitatea crizei proteinelor in aceste tari. Analiza caracteristicilor si tendintelor situatiei alimentare mondiale duce la urmatoarele concluzii:

Productia alimentara mondiala a crescut putin mai repede decat populatia. Productia tarilor in curs de dezvoltare a crescut de doua ori mai repede fata de a tarilor dezvoltate, insa cresterea mai rapida a populatiei celor dintai, a facut ca productia alimentara pe locuitor sa creasca similar in cele doua grupe de tari;

Situatia alimentara a tarilor si popoarelor variaza foarte mult. 0 parte insemnata a populatiei lumii ramane totusi, cronic subnutrita, saracii, cei mai multi traind la sate si in tari in curs de dezvoltare cu venit mic;

In tari in care ofertele alimentare medii pe locuitor sunt sub media cerintelor fiziologice energetice, locuiesc 1,250 miliarde de oameni;

Performantele agricole ale tarilor in curs de dezvoltare, desi inregistreaza rate inalte de crestere a productiei, sunt nesatisfacatoare;

Tarile in curs de dezvoltare au inceput sa fie dependente de importurile alimentelor de baza;

Tarile cu deficit alimentar raman vulnerabile fata de instabilitatea potentiala a ofertelor alimentare pe pietele internationale si a preturilor;

Cresterea comertului agricol international a fost determinata de tarile deficitare in alimente, atat dezvoltate, cat si in curs de dezvoltare, din aceasta rezultand o crestere mai rapida a comertului international decat a productiei agricole mondiale.

In concluzie, in alimentatie si agricultura, solutiile sunt conexe. Nutritia depinde de oferta disponibila, de unde se pun imediat probleme de productie. Dar, mai depinde si de cererea solvabila, de exemplu puterea de cumparare de alimente, de unde sunt relevante posibilitatile de ocupare pentru aceia care isi cumpara hrana, accesul la pamant si la mijloacele productive pentru aceia care consuma hrana proprie. Cererea mai depinde si de conditiile comertului international.

Fata de cele de mai sus, se confirma adevarul spuselor fostului director general al FAO, Addeke N. Beorma: ' John Boyd Orr, primul director genera! al FAO, lansa ideea unui vast program alimentar mondial care va elibera toti oamenii de foame. Pe atunci guvernele n-au stiut sa-si dea seama de aceasta sfidare; astazi, adica o generatie mai tarziu, problema alimentara mondiala, ramasa fara solutie, s-a mai agravat si numarul infometatilor nu face decat sa creasca''.

Rezolvarea problemei mondiale a alimentatiei s-a impus atentiei comunitatii stiintifice    internationale, deoarece influenteaza atat situatia actuala, cat si evolutia multor altor probleme economice, sociale si politice ale secolului nostru.

Expertii pun pe primul plan urmatoarele solutii, cu o pondere deosebita in ansamblul    alimentatiei si agriculturii mondiale:

. accelerarea cresterii productiei alimentare in majoritatea tarilor in curs de dezvoltare, prin: stimularea fermierilor, investitii pentru cresterea randamentului agriculturii, aplicarea cercetarii stiintifice;

. realizarea unei echitati intre distributie si cerere;

. imbunatatirea cadrului international al alimentatiei si agriculturii (adica institutiile si politicile care se ocupa de comertul agricol, inclusiv masurile interne care influenteaza veniturile din comert, securitatea alimentara si asistenta.