MARFURI DIN CERAMICA

Marfuri din CERAMICA

Marfurile ceramice prezinta o importanta deosebita pentru articolele de menaj, articole decorative, obiecte de ceramica sanitara, materiale de constructie (caramizi), ceramica tehnica. Aceste produse alaturi din cele din sticla ocupa un loc important in cadrul bunurilor de consum, atat pe piata interna, cat si pe cea internationala.

1. Materiile prime folosite pentru obtinerea

produselor ceramice

Produsele ceramice sunt produse cu structura policristalina, formate din particula aglomerate unite intre ele, ca urmare a fenomenelor fizico-chimice de sinterizare si vitrifiere. Sinterizarea este procesul de aderare a particulelor prin incalzire la temperaturi inferioare temperaturii de topire, avand ca urmare inmuierea lor superficiala si aparitia unor noi cristale la limita dintre particulele inmuiate. Vitrifierea este procesul de unire a particulelor solide datorita aparitiei unei faze lichide (sticloase) si a separarii unei faze cristaline noi cu micsorarea porozitatii produsului ceramic.

Pentru obtinerea produselor ceramice se folosesc materii prime principale, auxiliare si pentru glazura si decor.

a) Materii prime principale

Aceste materii prime au rolul cel mai important in formarea proprietatilor masei ceramice. Pentru obtinerea produsului ceramic brut se folosesc materiale plastice si neplastice.

Materialele plastice constituie partea principala a masei ceramice care realizeaza legatura intre toti constituentii acesteia. Din aceasta grupa fac parte: argila si caolinurile. Plasticitatea, puterea lianta, higroscopicitatea, contractia la uscare a materiilor plastice determina in mod hotarator calitatea produselor finite.

Argilele sunt materiale plastice care cu apa formeaza o masa ce se poate fasona, prin uscare isi pastreaza forma, iar prin ardere se durifica. Se folosesc 6 sorturi de argila diferentiate dupa puritate, dupa marimea particulelor si resturi organice.

Caolinurile sunt materiale plastice mai pure, cu o structura cristalina mai pronuntata, dar cu o plasticitate mai redusa. De regula au culoarea alba. Se intalnesc 6 sorturi in functie de aceleasi criterii.

Materiile prime neplastice au rolul de a diminua unele efecte negative ale materialelor argiloase, de a imbunatati proprietatile produselor finite. Dintre acestea fac parte: fondantii, materialele degresante si refractare.

Fondantii au rolul de a micsora temperatura de formare a fazei topite, formand totodata prin topire o compactizare si conferind transluciditate produselor finite. Ei sunt foarte importanti si in functie de natura prima folosita, produsul ceramic ii poarta denumirea (ex: portelan fosfatic, faianta feldspatica). Se utilizeaza feldspati (folositi in general la ceramica fina), fosfati, dolomita, calcarul.

Materiale degresante si refractare confera o rezistenta inalta (peste 1500 ^oC) si participa la formarea ciobului ceramic. Ele au rolul de a mari plasticitatea masei ceramice si contractia la uscare. In afara de aceste proprietati maresc rezistenta mecanica, rezistenta la uzura, rezistenta fata de agentii corozivi a produselor ceramice tehnice si de menaj. Se utilizeaza cuartul, alumina, nisipurile cuartoase.

b) Materiile secundare au rolul de a imbunatati unele proprietati ale maselor ceramice.

Plastifiantii (parafina, dextrina etc.) imbunatatesc prelucrabilitatea si maresc rezistenta mecanica a produselor nearse.

Lubrifiantii (motorina, stearatii de bariu, magneziu, zinc, petrolul lampant) faciliteaza fasonarea prin presarea masei ceramice datorita actiunilor de lubrifiere.

Fluidizantii (carbonatul de sodiu, silicatul de sodiu etc.) contribuie la stabilizarea barbotinelor ceramice cu un continut redus de apa.

c) Materiile prime pentru glazura si decor

Glazurile sunt sticle usor fuzibile, depuse in straturi subtiri pe suprafata produselor ceramice. Rolul lor este de a asigura o impermeabilizare a produselor fata de lichide si gaze, de a contribui in acelasi timp la imbunatatirea aspectului, conferind unele caracteristici de ordin estetic, in special prin luciu, netezime, culoare. Glazurile pot fi transparente, opace sau colorate si compozitia lor chimica este cea a unei sticle. Glazurile sunt obtinute din silice combinata cu oxizi alcalini, alcalino-pamantosi, oxizi de plumb, alumina etc.

Materiile prime pentru decorare sunt in special oxizi sau combinatii ale metalelor grele numiti pigmenti ceramici. Aplicarea acestora se poate face pe glazura si sub glazura. Pigmentii aplicati pe glazura trebuie sa aiba proprietatea de a patrunde in glazura fara a se descompune la ardere si sa-si pastreze nuanta. Pigmentii folositi sub glazura (sunt putini) trebuie sa reziste la temperatura de ardere a produsului ceramic de pana la 1400 ^oC.

Se utilizeaza diferiti compusi in acest scop, pentru colorarea in: albastru - compusi de cobalt; verde - compusi ai cromului; rosu inchis si brun - compusi ai fierului; brun-violet, violet - compusi de mangan; galben, negru, portocaliu: compusi de uraniu. Se mai utilizeaza aurul si platina in stare coloidala.

Opacizantii sunt substante care raman sub forma de particule fine, uniform dispersate in masa glazurii, pe care o opacizeaza sau pot produse bule de gaz nedizolvate in glazura, conferindu-i acesteia un aspect laptos. Se utilizeaza in acest scop: oxizi de staniu, oxid de titan, oxid de zirconiu, oxid de stibiu.

Obtinerea produselor ceramice si

influenta acesteia asupra calitatii

a) Prepararea masei ceramice. Se dozeaza materialele prime conform retetei de fabricatie, se supun sitarii (cernerii), deferizarii si omogenizarii (deoarece prezinta importanta proportia, granulatia si puritatea) dupa care se amesteca cu apa. Granulatia componentilor determina calitatea produsului ceramic, de aceea sitarea se va executa cu deosebita atentie.

In urma amestecarii cu apa, masa ceramica poate fi:

sub forma de pasta ceramica ce are pana la 20% apa;

barbotina ceramica 24-35% apa. Daca nu are apa, masa se numeste pulbere ceramica.

b) Fasonarea masei ceramice este operatia care da forma obiectului si poate fi:

1. Plastica (pentru pasta ceramica);

Prin turnare (pentru barbotina);

3. Prin presare (pentru pulberi).

Fasonarea plastica se realizeaza prin:

Strunjire pentru obiectele cu forma unui corp de rotatie. Se poate face manual (roata olarului) sau automat.

Extrudere (tragere); masa ceramica este impinsa in fata unui profil (orificiu). Se aplica la produse ce au profil simplu.

Presarea in forme de ipsos; se aplica pentru articole de manufactura comuna (cani, oale) si pentru obiectele artizanale.

Fasonarea prin turnare: Barbotina este turnata in forme de ipsos, care absorb apa din barbotina, permitand obtinerea formei dorite. Se realizeaza prin:

turnare - varsare pentru produse cu forme complicate si pereti subtiri;

turnare prin umplere pentru produsele cu forme simple si pereti grosi;

turnare la cald sub presiune pentru obiecte de precizie foarte mare si cu forme foarte complicate.

Presarea se aplica pulberilor pentru produsele ceramice tehnice.

c) Uscarea produselor fasonate se realizeaza in scopul cresterii rezistentei lor, a inlaturarii fenomenului de deformare ca urmare a evaporarii bruste a apei si a eliminarii contractiei dimensionale. Uscarea se realizeaza natural in soproane sau artificial in tuneluri de uscare. In cazul in care este condusa necorespunzator, apar defecte ca crapaturi, deformari.

d) Arderea I-a (arderea produsului uscat). Se realizeaza in cuptoare speciale cand au loc modificari ale proprietarilor: creste compactitatea, se modifica culoarea, se imbunatateste rezistenta mecanica. Pe la 500 ^oC produsul isi pierde apa de cristalizare, devine poros si sfaramicios, dar prin amestecare cu apa nu mai da un material fasonabil. La 750 ^oC produsul este tot poros, dar rezistent. La 1000 ^oC porozitatea incepe sa scada din cauza unui fenomen de clincherizare, adica topire partiala ce acopera porii reducand porozitatea. Clincherizarea poate avansa pana la vitrifiere, cand produsul este aproape compact. Produsul rezultat se numeste biscuit ceramic.

e) Glazurarea consta in depunerea unui strat subtire de glazura. Rezulta un produs ceramic cu proprietati imbunatatite, privind: luciul, impermeabilitatea la apa si gaze, proprietatile mecanice si chimice. In conditiile in care glazurarea nu este corespunzator executata, apar multe defecte care afecteaza calitatea, unele neadmise in comercializarea produselor.

f) Arderea a doua (arderea produselor glazurate). Se realizeaza la temperaturi mai scazute decat prima ardere. In urma acestei arderi se realizeaza aderenta stratului de glazura la suprafata produsului ceramic.

g) Decorarea este operatia de imbunatatire a aspectului exterior si se poate realiza pe glazura si sub glazura.

Metode de decorare sunt:

pictarea manuala este o decorare ce confera valoare artistica deosebita;

benzi si linii;

pulverizare, pentru suprafete colorate si pentru fonduri cu degradeuri;

decalcomanii - sunt decoruri in culori ceramice depuse prin imprimare pe o hartie speciala si acoperita cu o pelicula suport, care face posibila transferarea si depunerea decorului pe produs;

stampilare, pentru decoruri simple;

serigrafie (sitografie) pentru desene simple, desene geometrice si pentru produse de serie mare, folosindu-se site-sablon;

imprimare cu placi de otel, cu cilindri pe care este gravat desenul;

gravura pentru inscriptii de aur;

procedeul fotoceramic - reproducerea unei fotografii cu culori vitrificabile.

g) Arderea a III-a (arderea decorului)

Se realizeaza la temperaturi si mai mici decat arderea a II-a si anume la 400-500 ^oC. In urma acesteia se confera rezistenta decorului la actiuni mecanice si chimice.

3. Tipuri de produse ceramice

Marfurile ceramice pentru articole de menaj pot fi obtinute din trei tipuri de masa ceramica si anume: portelan, semiportelan,faianta si ceramica comuna.

a) Portelanul

Dupa fondantul principal care intra in compozitie deosebim portelanuri moi si portelanuri tari.

Portelanurile moi necesita o temperatura de ardere relativ joasa, sub 1300 ^oC; glazura este putin dura, putand fi zgariata cu un varf de otel; au o transparenta deosebita si sunt utilizate in principal pentru articolele decorative si articolele de lux.

Dupa fondantul principal pot fi: portelanuri fosfatice, cunoscute sub denumirea de portelanuri englezesti sau de oase (fosfat tricalcic obtinut prin calcinarea oaselor); portelanuri de frita sau portelanuri artificiale, in compozitia carora intra frita (un silicat alcalin greu fuzibil), dupa ardere prezinta transparenta unei sticle opale; portelanuri moi feldspatice (Seger), care contin 30-60 % feldspat, ceea ce permite vitrificarea la temperaturi joase.

Portelanurile tari se caracterizeaza prin temperaturi inalte de ardere 1300-1450 ^oC; glazura este dura; gradul de alb este de 65-75 %; transluciditate buna si foarte buna; capacitatea de absorbtie a apei este de maximum 0,5 %; au buna stabilitate termica.

Dupa fondantul utilizat, deosebim: portelan fedspatic, care are drept agent de vitrificare feldspatul; portelan felspato-calcic, care contine minerale calciu, asociate cu feldspatul; portelan magnezic, ce contine ca fondant steatitul si o glazura feldspatica.

b) Semiportelanul

Este o masa ceramica fina, cu caracteristici intermediare intre faianta si portelan, aspectul lui apropiindu-l mai mult de faianta.

Se caracterizeaza prin: ciob alb sau gri; semivitrificat, absorbtia apei maximum 5 %; rezistenta mecanica mai ridicata decat la faianta; arderea se face la 1230-1300 ^oC; glazurarea cu glazuri transparente sau opacizate, ce se ard la temperaturi mai scazute decat biscuitul.

c) Faianta

Este o masa ceramica obtinuta din caolin, cuart, calcar, argila, dolomita, feldspat. Se caracterizeaza prin: ciob alb-galbui, porozitate mare (absorbtia apei 8-16 %); este permeabil pentru lichide si apa; temperatura de ardere 850.1250 ^oC.

Dupa compozitia masei ceramice, deosebim: faianta silicoasa, care contine 85-90 % siliciu, arderea se face la 900-1000 ^oC; faianta argiloasa - poate fi calcaroasa, feldspatica sau mixta (feldspat-calcaroasa) , se caracterizeaza printr-un continut ridicat de materiale argiloase, aspect neted, glazura rezistenta.

d) Ceramica comuna

Este o masa ceramica obtinuta din argile comune, cu un continut ridicat de oxizi de fier in amestec cu nisip si calcar. Prezinta o culoare rosie sau neagra, iar structura este granuloasa. Cuprinde trei tipuri: ceramica comuna sau populara; ceramica comuna termorezistenta; majolica.

Ceramica comuna se prezinta in doua tipuri: ceramica rosie, de traditie romana, obtinuta printr-o ardere completa; ceramica neagra, de traditie dacica, obtinuta printr-o ardere incompleta.

Ceramica comuna termorezistenta contine in plus compusi ce-i confera rezistenta la foc, se foloseste pentru vase de menaj.

Majolica dupa ardere se acopera cu glazura opaca pe baza de plumb si staniu, se decoreaza dupa care se glazureaza a doua oara, astfel desenul apare cu un contur imprecis si aspect specific, deoarece glazura a doua de obicei este fisurata. Se utilizeaza pentru articole decorative, teracote.

3.1. Sortimentul marfurilor ceramice pentru menaj

Sortimentul cuprinde o gama variata de produse diferentiate intre ele dupa mai multe criterii, astfel deosebim:

Dupa tipul de produs ceramic

portelan;

semiportelan;

faianta.

Dupa modul de fasonare:

strunjite;

presate;

turnate.

Dupa modul de decorare:

pictate manual;

prin pulverizare;

imprimare;

sitografie;

stampilare;

cu benzi si linii.

Dupa destinatie si mod de comercializare:

in piese separate: cesti, cani, farfurii, platouri;

sub forma de servicii: de masa, de ceai, cafea etc.;

articole decorative: vaze, bibelouri, platouri decorative etc.

In functie de caracteristicile fizice si conditiile de aspect (numarul, marimea si pozitia defectelor), articolele de menaj din portelan si faianta se comercializeaza in trei calitati: I-a, II-a si III-a, marcate in culorile respectiv rosu, verde si albastru.

Luand in consideratie criterii bine stabilite de incadrare in nivele de calitate distingem calitatea: Masa, Superioara, Extra si Lux. Criteriile de incadrare pe nivele de calitate sunt: materia prima utilizata si calitatea acesteia, gradul de complexitate al produsului, modul de prelucrare si decorare, gradul de noutate, marimea seriei si conditiile de tehnoprezentare.

4. Calitatea marfurilor ceramice pentru menaj

Calitatea articolelor ceramice pentru uz casnic este definita prin intermediul urmatoarelor caracteristici:

a) Aspectul. Este apreciat, in principal, in functie de defectele de aspect. Acestea sunt:

- defecte de forma, de dimensiuni si de masa: asimetrie, curbura, dimensiuni necorespunzatoare, margini deformate, lipsa planeitatii etc.;

- defecte de suprafata: bavuri, scurgeri de glazuri, valuri, intepaturi;

- discontinuitati: lipsa de glazura, rugozitate, zgarieturi, fisuri, crapaturi, exfolieri;

- incluziuni: basici, granule, graunte, proeminente, puncte colorate;

- defecte de decorare: decor deplasat, decor neaderent, lipsa decor, pete de colorant, scurgeri de colorant etc.

b) Transluciditatea. Portelanul este translucid pana la o grosime de 3 mm, iar faianta este opaca.

c) Absorbtia de apa. Ea este determinata de structura sparturii, deci de porozitate, astfel obiectele de portelan sunt impermeabile, iar cele din faianta sunt permeabile datorita porozitatii.

d) Rezistenta la soc termic. Se exprima prin absenta sau prezenta crapaturilor si fisurilor obiectelor supuse la incalziri si raciri bruste in apa, in anumite conditii.

e) Rezistenta la acizi a glazurii. Se prezinta conventional prin pierderea in masa exprimata la 1 dm³ a unei probe introduse intr-o solutie de HCl de 10 %, in anumite conditii.

f) Rezistenta la ciobire. Reprezinta rezistenta obiectului la caderea de la inaltimea de 2 m de-a lungul unei suprafete de otel inclinata la un unghi de 80^o. Nu se admit ciobiri.

g) Rezistenta la spargere. Reprezinta rezistenta obiectului ceramic la caderea unei greutati cu masa de 35 g de la inaltimea de 120 cm. Nu se admit spargeri.

5. Marcarea, ambalarea, depozitarea

si transportul articolelor ceramice

Marcarea se face pe exterior, pe suprafata de sprijin a obiectelor cu trei mentiuni:

marca de fabrica a producatorului;

calitatea;

inscriptia "lucru manual" numai pentru produsele decorate manual.

Marcarea calitatii se face numai prin stampilare cu rosu pentru calitatea I-a, verde pentru calitatea a II-a si albastru pentru calitatea a III-a.

Fiecare ambalaj trebuie sa aiba o eticheta cu urmatoarele mentiuni:

denumirea produselor;

marca de fabrica;

calitatea;

modelul;

felul decorarii;

numarul bucatilor ambalate;

numarul lotului;

semnul avertizor pentru calitate.

Ambalarea se face cu grija, folosind cutiile de carton duplex sau triplex, protejand intre articole cu hartie de matase, creponata sau manson din carton ondulat.

Depozitarea se face in spatii inchise, curate si ferite de umiditate;

Transportul trebuie facut cu mijloace acoperite si prevazute cu semne avertizoare de fragilitate.