Conceptul de logistica si relatia dintre distributia fizica si logistica

Conceptul de logistica si relatia dintre distributia fizica si logistica

Mutatiile care au avut loc in privinta abordarii teoretice si practice a fluxului fizic al materiilor prime, materialelor, produselor semifinite si finite au condus la aparitia unor noi termeni, printre care: distributia fizica, logistica, managementul materialelor, managementul logistic si managementul lantului de aprovizionare-livrare. Deseori, acesti termeni sunt considerati sinonimi, fiind utilizati pentru a descrie aproximativ acelasi domeniu - logistica.

Numerosi autori considera ca acesti termeni sunt interschimbabili. Alti specialisti in domeniu acorda o semnificatie diferita fiecarui concept mentionat si sunt de parere ca nu exista o definitie unica, perfecta, ce poate fi aplicata oricarui produs, fiecarei companii. Terminologia inceteaza sa fie o problema numai daca se presupune ca exista o acceptie comuna, conform careia fiecare termen se refera, in general, la un set cuprinzator de activitati legate de miscarea si stocarea produselor si informatiei. Aceste activitati sunt desfasurate pentru a indeplini doua obiective majore - oferirea unui nivel adecvat de servire a clientilor si crearea unui sistem logic care sa asigure conformitatea globala cu cerintele clientului.

Termenul "logistica" a fost utilizat pentru prima data in domeniul militar. La inceputul secolului XX, logistica era considerata acea ramura a artei razboiului, care se ocupa de miscarea si aprovizionarea armatelor.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, armatele participante au elaborat si utilizat diferite modele de sisteme logistice, pentru ca materialele sa ajunga la locul potrivit, atunci cand era necesar. In prezent, termenul logistica este larg utilizat pentru a defini activitatea de asigurare materiala, tehnica si medicala a trupelor (hranire, echipare, aprovizionare cu tehnica si materiale de tot felul), inclusiv transportul si cazarea acestora.

Amploarea si importanta operatiunilor logistice militare sunt adesea deosebit de mari. De exemplu, in timpul razboiului terestru din Irak, o divizie blindata a SUA consuma zilnic: 5000 de tone de munitie, cca. 2,1 milioane de litri de combustibil, peste 1,1 milioane de litri de apa si 80 mii de portii de mancare. Totodata, in mediul militar, se utilizeaza si conceptul de sistem logistic, pentru a desemna ansamblul organelor, formatiunilor, mijloacelor si activitatilor implicate de aceasta componenta a artei militare.

In perioada care a urmat celui de-al doilea razboi mondial, conceptele si metodele logistice au fost ignorate temporar, pe plan mondial, pe fondul unei tendinte de dezvoltare a activitatii economice. Firmele producatoare aveau ca principal obiectiv satisfacerea cererii sporite de marfuri din anii postbelici. Reusita in afaceri depindea aparent numai de capacitatea de a onora cererea pietei, in special din punct de vedere cantitativ. Recesiunea economica din a doua jumatate a anilor '50 si reducerea profiturilor firmelor i-au constrans pe oamenii de afaceri sa identifice sisteme de control al costurilor, apte sa mentina sau sa sporeasca eficienta activitatii proprii. Astfel, numerosi operatori economici au inceput sa ia in considerare potentialul nevalorificat din domeniul distributiei fizice, respectiv al fluxurilor fizice orientate spre firmele cliente din aval. Conceptul de distributie fizica a fost larg utilizat decenii de-a randul, inainte ca termenul logistica sa fie frecvent folosit in vocabularul mediului universitar si de afaceri.

Treptat, utilizarea termenului logistica s-a extins si in activitatea economica, precum si in alte domenii. In anii '80 ai secolului XX, de exemplu, eforturile de eradicare a foametei in Etiopia au impus aplicarea principiilor logistice in desfasurarea activitatilor de aprovizionare cu alimente. O dovada semnificativa este manualul intitulat "Getting It There - A Logistics Handbook for Relief and Development", editat in 1987 de World Vision International.

Asociatia Americana de Marketing propune inca din anul 1948 o definitie distributiei fizice care consta in: "miscarea si manipularea bunurilor de la locul unde acestea sunt produse la cel in care sunt consumate sau utilizate".

Printre primele tentative de definire a distributiei fizice, se inscrie si cea a lui Peter Drucker. In 1962, el afirma ca distributia fizica este un alt mod de a denumi intregul proces de afaceri. "Poti privi orice afacere - in particular o afacere de productie - ca pe un flux fizic de materiale. Acest flux este intrerupt atunci cand taiem sau modelam materialul. Acestea sunt turbulente care intrerup fluxul .. Dar fluxul trece prin toate functiile si toate stadiile, acestea fiind motivul fundamental datorita caruia nu este condus. Nu se incadreaza in structura traditionala a unei organizatii functionale".

In SUA, National Council of Physical Distribution Management (NCPDM), asociatie profesionala fondata in 1962, a jucat un rol important in definirea distributiei fizice. De exemplu, conform versiunii din 1972 a definitiei, distributia fizica este un termen care descrie integrarea a doua sau mai multe activitati, in scopul planificarii, desfasurarii si controlarii unui flux eficient de materii prime, produse semifinite si produse finite, de la punctul de origine la punctul de consum. Definitia specifica faptul ca aceste activitati pot include, fara ca lista sa fie limitativa: tipul de servicii oferite clientilor, previziunea cererii, comunicatiile legate de distributie, controlul stocurilor, manipularea materialelor, prelucrarea comenzilor, serviciul postvanzare si cel legat de piesele de schimb, alegerea amplasamentelor uzinelor si depozitelor, cumpararile, ambalajul, marfurile returnate, negocierea sau utilizarea elementelor recuperabile, organizarea transportului si transportul efectiv al marfurilor, precum si depozitarea si stocarea.

Exista numeroase definitii ale distributiei fizice. Majoritatea lor au multe puncte comune cu definitia formulata de Philip Kotler, unul dintre cei mai cunoscuti specialisti in domeniul marketingului, pe plan mondial. El a considerat ca distributia fizica implica planificarea, realizarea si controlul fluxului fizic al materialelor si produselor finite, de la punctele de origine la punctele de utilizare, in vederea satisfacerii necesitatilor consumatorilor in conditiile obtinerii de profit. Aceasta definitie pune accentul pe urmatoarele aspecte:

a.            caracterul de proces al distributiei fizice, determinat de activitatile intercorelate de planificare, desfasurare si control al fluxului fizic al marfurilor;

b.            obiectul distributiei fizice, care cuprinde intregul traseu de la punctele de origine la cele de utilizare;

c.     amploarea spatiala a distributiei fizice, care cuprinde intregul traseu de la punctele de origine la cele de utilizare;

d.            scopul operatiunilor de distributie fizica si concordanta sa cu scopul dual al oricarei activitati de marketing - satisfacerea clientilor si indeplinirea obiectivelor de profit ale firmelor.

Vehiculat in paralel cu termenul distributie fizica, termenul logistica a fost definit de numerosi specialisti, printre care James L. Heskett. In 1977, el considera ca procesul logistic inglobeaza ansamblul activitatilor implicate de fluxul produselor, coordonarea resurselor si debuseelor, realizand un nivel dat al serviciului, la cel mai mic cost.

In anul 1991, prestigioasa organizatie profesionala americana Council of Logistics Management (incepand cu anul 1986, noua denumirea National Council of Physical Distribution Management din SUA) recunostea importanta unui nou concept, cel de logistica. In conformitate cu definitia formulata de aceasta organizatie, logistica este un proces care consta in planificarea, realizarea si controlul fluxului si stocarii eficiente si eficace a materiilor prime, produselor finite si informatiilor conexe, de la punctul de origine la cel de consum, in scopul adaptarii la cerintele clientului.

Printre atuurile definitiei date de Council of Logistics Management se inscriu urmatoarele:

a.              trecerea de la conceptul de distributie fizica la cel de logistica, pentru a descrie fluxurile dintre operatorii canalelor de marketing;

b.              refelctarea necesitatii de a considera fluxul total de la punctul de procurare a materialelor la punctul final de distributie a produselor finite;

c.               considerarea informatiilor ca o componenta a fluxurilor logistice;

d.              perspectiva manageriala, care se refera la intregul proces decizional, de la etapa de planificare, pana la cea de control, in conditii de eficienta si eficacitate;

e.              importanta acordata adaptarii procesului logistic la cerintele clientilor.

Totodata, o serie de specialisti considera ca definitia analizata are o serie de limite. Principalele argumente sunt urmatoarele:

• excluderea aparenta a serviciilor. Definitia lasa impresia ca se refera doar la fluxul bunurilor, desi serviciile pot beneficia, la randul lor, de avantajele unui bun management logistic sau se pot confrunta cu probleme logistice substantiale;
• responsabilitatea logisticianului in domeniul productiei. Conform definitiei, responsabilitatea pare sa se extinda la fluxul produselor in cadrul proceselor de productie. In realitate, specialistul in activitati logistice nu este implicat in procese de productie detaliate, controlul produselor in curs de fabricatie, programarea utilajelor sau controlul calitatii operatiunilor de productie;
• responsabilitatea privind activitatile de "intretinere". Dintre activitatile unui logistician trebuie sa fie exclusa activitatea de intretinere inclusa in conceptul militar de logistica. El se va ocupa de fluxurile de marfuri dinspre furnizori spre firma sa si de la organizatia sa la clienti.

Pe baza definitiilor referitoare la domeniul logisticii marfurilor, putem conchide ca misiunea logisticianului consta in aducerea bunurilor si serviciilor la locul potrivit, la timpul potrivit, in conditiile cerute, precum si in asigurarea celei mai mari contributii la profitul firmei.

Incercarile de delimitare a logisticii de canalele de distributie i-au determinat pe unii specialisti sa faca apel la un nou concept, cel de canal logistic. Ei considera ca scopul principal al unui canal logistic este livrarea la timp a marfurilor si administrarea corespunzatoare a fluxului marfurilor. Sunt puse astfel in evidenta deosebirile dintre cele doua tipuri de canale. In timp ce un canal de marketing faciliteaza tranzactiile prin coordonarea produsului, pretului si initiativei promotionale, un canal logistic asigura disponibilitatea spatiala si temporala a produselor si serviciilor. In consecinta, canalul logistic constituie sistemul major de asigurare a serviciului pentru clienti.

Se considera ca un canal logistic este un lant de evenimente care adauga valoare. Totodata, valoarea reala nu este realizata pana cand sortimentul de produse nu este pozitionat fizic si temporal si nu are configuratia corespunzatoare transferului de proprietate. Numai in cazul in care tranzactiile desfasurate in cadrul canalului intrunesc aprecierea, acceptarea si satisfactia cumparatorilor, este adaugata o valoare substantiala prin procesul logistic.