PROPRIETATI SINTETICE ALE MARFURILOR PERICULOASE

CLASA 1 - EXPLOZIVI

Substantele sau amestecurile de substante care sub actiunea caldurii sau a unui factor mecanic au proprietatea de a se descompune brusc si violent, cu dezvoltare suplimentara de caldura, lumina, gaze si cresterea presiunii, sunt incluse in clasa de marfuri periculoase numita explozivi.

Efectul acestor substante il constituie explozia, care este o reactie chimica sau o reactie fizica foarte rapida si violenta, insotita de degajare de energie cu expulzarea gazelor sau a altor materiale, cu efecte mecanice sonore, termice sau luminoase.

In clasa explozivi au fost incluse toate substantele si articolele, precum si produsele realizate cu scopul de a manifesta un efect exploziv sau pirotehnic. Ele se pot prezenta in stare solida, lichida sau in amestec.

Un articol exploziv cuprinde una sau mai multe substante explozive, iar o substanta pirotehnica reprezinta un amestec cu destinatia sa produca efecte prin caldura, lumina, zgomot, gaze, fum sau o combinatie de efecte.

Marfurile din clasa 1 - explozivi au fost impartite pe 5 diviziuni:

1.1 - cuprinde substantele si articolele care prezinta riscul exploziei in masa;

1.2 - cuprinde substantele si articolele care prezinta riscul de proiectie dar fara a include si un risc de explozie in masa;

1.3 - cuprinde substantele si articolele care prezinta riscul de incendiu sau de suflu minor si/sau riscul de proiectie, dar fara a include riscul de explozie in masa;

1.4 - cuprinde substantele si articolele care prezinta un risc nesemnificativ in cazul initierii unui incendiu. Efectul activarii riscului este redus de functiunea de protectie a ambalajului.

Un incendiu extern nu este capabil sa produca o explozie instantanee. Substantele si articolele din aceasta diviziune sunt ambalate sau proiectate astfel incat orice efect periculos ar apare din activarea accidentala sa fie limitat la interiorul ambalajului. Daca ambalajul a fost deteriorat de foc, atunci efectul de suflu sau proiectie este limitat la suprafata;

1.5 - cuprinde substantele foarte insensibile, caracterizate de riscul exploziei in masa. Ei sunt atat de insensibili incat este putin probabil sa se initieze sau sa treaca de la ardere la detonare in conditii normale de transport. Aceasta posibilitate creste odata cu cantitatea.

Explozivii sunt caracterizati de un risc specific, fapt ce determina existenta incompatibilitatii lor chiar in cadrul aceleiasi diviziuni. Acest fapt a determinat impartirea explozivilor in 12 grupe de compatibilitate. Atat fisele individuale din codul IMDG cat si tabelele din RID evidentiaza riscul specific al fiecarui exploziv in parte.

Reguli de depozitare

Explozivi clasificati in grupele de compatibilitate cuprinse in intervalul ak vor putea fi depozitati respectand urmatoarele cerinte:

explozivii clasificati in acelasi grup de compatibilitate si aceeasi diviziune pot fi depozitati in acelasi compartiment (1.1.a cu 1.1.a);

explozivii clasificati in acelasi grup de compatibilitate dar apartinand altor diviziuni, pot fi depozitati in acelasi compartiment dar considerandu-i ca apartin diviziunii cu numarul cel mai mic (1.2.b cu 1.4.b se depoziteaza dupa recomandarile din fisa individuala a explozivilor clasificati 1.2.b). Cu toate acestea, cand sunt de depozitat explozivii 1.2.d si 1.5.d vor fi considerati la un loc ca apartin diviziunii 1.1.d;

explozivii clasificati in grupe de compatibilitate diferite, indiferent de diviziune, nu se pot depozita in acelasi compartiment; cu toate acestea, pulberea fara fum poate fi depozitata in aceeasi magazie cu explozivii cu suflu, deoarece la un loc sunt considerati explozivi cu suflu

explozivii apartinand grupului de compatibilitate s pot fi depozitati in acelasi compartiment cu toti ceilalti explozivi cu exceptia explozivilor clasificati in grupul de compatibilitate a si l

explozivii apartinand grupului de compatibilitate l nu pot fi depozitati in acelasi compartiment cu explozivii clasificati in alte grupe de compatibilitate, dar pot fi depozitati intr-un compartiment cu acelasi tip de explozivi.

Declararea explozivilor

Explozivii se declara dupa cum se prevede in Conventia pentru Ocrotirea Vietii Umane pe Mare si codul IMDG prin denumirea tehnica corecta, numarul Natiunilor Unite, diviziunea, grupul de compatibilitate si categoria de stivaj.

Daca un exploziv poate manifesta caracteristici deosebite in timpul transportului, acestea trebuie mentionate in documentul de transport impreuna cu masurile necesare care trebuie luate in caz de urgenta. Pentru declararea numelui comercial, in cazul explozivilor se impune a se declara sub forma prezentata mai sus si abia dupa aceea numele comercial.

Conosamentul navei trebuie sa fie insotit de un certificat sau declaratie care sa arate ca marfa este corect ambalata, marcata si etichetata, precum si faptul ca ea corespunde conditiilor cerute pentru transport. Pe langa aceasta, va trebui sa existe o lista sau un manifest special care sa cuprinda atat marfurile periculoase ambarcate cat si locul unde au fost depozitate la bordul navei. Lista de mai sus poate fi inlocuita de un cargoplan detaliat, in care este indicata amplasarea explozivilor.

Categorii de stivaj

Pentru transportul in siguranta a explozivilor, s-au instituit masuri speciale cu privire la amenajarea si dotarea spatiilor de depozitare. Din acest punct de vedere s-au creat asa zisele categorii de stivaj.

Categoria de stivaj I

Se mai numeste categorie ordinara. Aceasta categorie impune ca:

spatiul de depozitare sa fie stabilit intr-o zona racoroasa a navei si, pe cat posibil, departe de toate sursele de caldura, de sursele de scantei, de flame, serpentine calde si in general de orice sursa de caldura;

spatiul trebuie sa fie bine ventilat, sa fie curat si uscat;

puntea trebuie sa fie prevazuta cu captuseala din lemn, in cazul in care coletele cu explozivi nu sunt depozitate pe paleti din lemn;

santinele navei trebuiesc inspectate dupa ce au fost curatate, uscate si aerisite;

amplasarea coletelor cu explozivi in compartimente, trebuie facuta astfel incat daca apare necesitatea aruncarii lor peste bord, marfurile sa fie disponibile si usor de dislocat in timpul cel mai scurt. Pentru aceasta, inca din faza de proiectare a planului de stivaj, trebuiesc avute in vedere cerintele de mai sus;

explozivii, cu exceptia celor clasificati in diviziunea 1.4.s, se vor separa in mod special fata de spatiile de locuit. Ei nu pot fi depozitati direct sub cabinele navei, decat numai daca exista o separatie de cel putin 1 compartiment de interventie, iar in plan orizontal separarea trebuie sa fie facuta prin cel putin un perete etans si rezistent;

explozivii clasificati in diviziunea 1.1 vor fi depozitati cat mai departe posibil de peretele etans si rezistent, iar spatiul dintre explozivi si perete va fi ocupat de alte marfuri compatibile.

Categoria de stivaj II (depozitul)

Cuprinde 3 variante: A, B si C. Un depozit reprezinta o constructie speciala care indeplineste functiunea de protectie a explozivilor impotriva avariilor pe care le-ar capata ca urmare a depozitarii altor marfuri in acelasi compartiment, sau prin manipulare, atat la incarcare cat si la descarcare. In cazul categoriei de stivaj II tip A, depozitul trebuie sa impiedice producerea contactului prin frecare dintre eventualii explozivi care au cazut din ambalaj si partile rigide ale navei.

Depozitul poate fi construit avand o structura fixa sau o unitate portabila care poate fi inlocuita chiar printr-un container. Indiferent de tipul depozitului, in mod obligatoriu va fi prevazut cu o incuietoare pentru a impiedica persoanele neautorizate sa aiba acces la explozivi.

Cerintele categoriei de stivaj II pe tipuri, constau in:

tipul A - pentru acest tip trebuiesc asigurate conditiile prevazute pentru categoria de stivaj I, dar:

Ø      explozivii vor fi depozitati intr-o structura din lemn, inchisa in partile laterale si prevazuta cu o podea;

Ø      bordajul si elementele de structura metalice ale navei nu vor avea rugina, nu vor avea crusta si vor fi curate;

Ø      daca parti componente din structura navei se folosesc in constructia depozitului, acestea vor fi captusite cu dulapi;

Ø      in vederea colectarii transpiratiei sau condensului, se vor rezerva spatii de aerare care sa nu depaseasca dimensiunea de 15 cm;

Ø      puntea de deasupra depozitului va trebui sa fie curata, fara rugina, fara crusta si nu este necesar a se captusi cu material lemnos;

Ø      partea superioara a stivei marfurilor explozive trebuie sa fie la o distanta minima de 30 cm fata de puntea de deasupra;

Ø      depozitul este prevazut cu o usa care sa poata fi incuiata.

tipul B - pentru acest tip se asigura toate conditiile cerute pentru categoria de stivaj II tipul A, cu exceptia faptului ca:

Ø      podeaua trebuie sa fie captusita cu rigle si protejata cu paleti, sau sa fie captusita cu materiale de separatie in 2 straturi: stratul de deasupra sa fie perpendicular pe stratul de dedesubt;

Ø      captusirea fata de bordajul exterior nu este necesara atunci cand se utilizeaza un depozit;

Ø      autoritatea nationala competenta poate aproba depozitarea explozivilor pentru care se recomanda categoria de stivaj II tipul B, in coridorul cel mai de sus al navei fara a se construi un depozit, dar respectand urmatoarele:

explozivii se vor depozita pe un gratar, palet de lemn de un tip aprobat sau pe o suprafata dubla din lemn direct pe punte, fara ca aceste captuseli sa fie amplasate peste alte marfuri;

in acest compartiment nu va fi depozitata nici o alta marfa incompatibila;

de asemeni, in compartimentele inferioare nu se va mai incarca marfa;

explozivii vor trebui sa fie bine amarati, astfel incat sa se impiedice orice deplasare a acestora pe timpul transportului.

tipul C - pentru acest tip se vor asigura conditiile asa cum au fost prezentate la categoria de stivaj II tipul B, dar depozitul va trebui sa fie construit la o distanta minima de 2,5 m fata de bordajul navei. Aceasta categorie de stivaj este recomandata explozivilor pentru care, in compartimentul de depozitare nu trebuie sa existe elemente din plumb sau compusii acestuia, deoarece acesti explozivi in combinatie cu plumbul sau compusii lui, formeaza un compus foarte sensibil - acidul picric. Asemenea substante explozive pot fi depozitate in acelasi compartiment cu alte substante din clasa I, compatibile, dar acestea din urma trebuie sa fie izolate prin acoperire cu o foaie de tesatura textila sau alt material.

Categoria de stivaj III (pirotehnice)

Marfurile care intra in aceasta categorie cer asigurarea conditiilor specifice categoriei de stivaj I datorita sensibilitatii lor, in special pe timpul transportului si cu deosebire atunci cand sunt expuse avariilor. In cazul acestei categorii, coletele nu vor fi suprastivuite si nici alte marfuri nu vor fi stivuite deasupra lor.

Categoria de stivaj IV (articole speciale)

Pentru aceasta categorie se accepta cerintele categoriei de stivaj I, avand in vedere ca explozivii pentru care se recomanda aceasta categorie cuprind, pe langa substantele explozive, si agenti chimici, de fumigare sau toxici.

Un pericol potential il reprezinta pierderea din marfa care are drept efect producerea de fum dens, lacrimogen sau toxic. Datorita acestor efecte, atunci cand se recomanda categoria IV de stivaj, trebuie sa se subinteleaga ca s-a recomandat depozitarea pe punte. In caz contrar, daca nu se pot depozita pe punte, explozivii se pot amplasa intr-un depozit fix sau portabil (cum ar fi un container sau un alt echipament similar), amplasat intr-un coridor cat mai departe de spatiile de locuit, compartimentul masini, caldarina, buncare.

Explozivii toxici se vor depozita intr-un spatiu inchis sau intr-un spatiu care dispune de o buna ventilatie. Ei pot fi depozitati intr-un deep-tank sau intr-o magazie inferioara. Acesti explozivi nu vor fi suprastivuiti, iar daca sunt depozitati pe punte sau intr-un coridor, vor fi amplasati la o distanta minima de 2,5 m fata de bordajul navei, cu exceptia munitiilor si explozivilor de constructie robusta.

Depozitarea explozivilor

Explozivii pot fi depozitati la bordul cargourilor pe punte sau sub punte, in raport cu recomandarile din fisa individuala, iar la navele de pasageri in conformitate cu prevederile Conventiei Internationale pentru Ocrotirea Vietii pe Mare.

Se pot depozita si transporta in acelasi compartiment urmatorii explozivi:

mijloacele de initiere si aprindere;

explozivii care au un continut de nitroglicerina sau nitroglicol mai mare de 6% cu explozivii de siguranta, dar amplasati pe rafturi separate;

hexogenul impreuna cu pentrita, tetrilul si amestecurile facute cu acesta;

trotilul impreuna cu amatolul si explozivii pe baza de azotat de amoniu cu continut de nitroglicerina sau nitroglicol mai mic de 6%;

pulberile negre cu fum, inclusiv cu amestecurile mecanice care au o viteza de reactie lenta si degajarile de fum impreuna cu explozivii pe baza de clorati si perclorati;

capsele detonante de orice fel impreuna cu relee detonante;

fitilul detonant pe baza de pentrita impreuna cu hexogenul, tetrilul sau amestecurile facute cu acesta sau cu trotilul, amatolul, explozivii de baza de azotat de amoniu cu continut de nitroglicerina sau nitroglicol mai mic de 6%;

fitilele detonante pe baza de hexogen impreuna cu pentrita, tetrilul sau amestecurile facute cu acestia;

incarcaturile de hexogen impreuna cu pulberile de sonda folosite de echipele de perforare la sonda.

La bordul navelor de pasageri se pot transporta explozivi conform SOLAS, cap. 7 si anume:

cartuse si fitile de siguranta;

cantitati mici de explozivi avand greutatea totala neta mai mica de 10 kg;

semnale de pericol pentru nave sau aeronave, daca greutatea totala a acestor semnale nu depaseste 1000 kg;

artificii putin susceptibile sa explodeze violent, cu exceptia navelor care transporta pasageri pe punte.

Cu toate recomandarile paragrafelor de mai sus, pot fi transportate cantitati mai mari sau tipuri diferite de explozivi pe navele de pasageri, la bordul carora sunt aplicate masuri de securitate speciala, aprobate de administratia (guvernul) statului al carui pavilion nava este autorizata a-l arbora.

La bordul navelor cargou, depozitarea explozivilor pe punte este optionala atunci cand fisa individuala recomanda si depozitarea sub punte. Daca se hotaraste depozitarea pe punte si explozivii nu sunt introdusi intr-un echipament etans (container) coletele vor trebui sa fie protejate impotriva intemperiilor, a razelor soarelui cat si a stropilor de apa.

Felul si cantitatea explozivilor care se depoziteaza pe punte sunt stabilite de autoritatea nationala competenta. In acest caz se vor avea in vedere si vor fi respectate urmatoarele recomandari:

explozivii nu vor fi depozitati la o distanta mai mica de 6 m fata de orice fel de foc sau sursa de foc, de asemeni fata de depozitele de combustibil;

prin depozitarea lor nu se vor bloca caile de circulatie catre locurile de desfasurare a activitatii la bord, gurile de incendiu, tubulatura de abur;

se vor depozita la distanta minima de 8 m fata de puntile de promenada, compartimentele de locuit, echipamentele de salvare.

In general, explozivii nu se separa fata de marfurile nepericuloase; cu toate acestea se recomanda sa nu se depoziteze explozivi in acelasi compartiment sau in compartimente situate deasupra sau dedesubtul compartimentului, in care se afla depozitati saci sau colete postale, bagaje sau efecte personale. In caz contrar, se va avea grija ca intre peretele despartitor si locul de depozitare a explozivilor sa existe un spatiu departe de care va fi ocupat de alte marfuri nepericuloase. De asemeni, se depoziteaza departe de orice produs alimentar si separat de in cazul explozivilor clasificati in grupele de compatibilitate g, h, j, k, l.

Fata de marfurile periculoase, altele decat explozivii, se separa conform tablei generale. Exceptie de la tabla generala fac: amonium nitrat, sodium nitrat si monometilamina nitrata care se pot depozita in acelasi compartiment cu explozivii cu suflu, in afara de cei care contin clorati.

Anumite substante chimice care sunt extrem de inflamabile, nu se pot transporta pe aceeasi nava cu explozivii. Dintre acestea enumeram: bisulfura de carbon VI.1 (nr. N.U. 131), nichel carbonil III.1 (nr. N.U. 1259), magneziu dietil IV.2 (nr. N.U. 1367), zinc dietil IV.2 (nr. N.U. 1366), magneziu dimetil IV.2 (nr. N.U. 1368), zinc dimetil IV.2 (nr. N.U. 1370), combustibil usor inflamabil IV.2 (nr. N.U. 1375).

Daca explozivii sunt ambalati in lazi din placi fibrolemnoase, ei se depoziteaza de regula sub punte. Daca se depoziteaza pe punte trebuiesc protejati impotriva intemperiilor si apei de mare.

Explozivii pot fi transportati pe nava si daca sunt depozitati intr-un vehicul sau container, care trebuie sa indeplineasca cerintele Conventiei Internationale pentru Securitatea Containerelor 1972, si de asemenea, containerul sau vehiculul sa fie expuse examenelor vizuale pentru a se stabili daca sunt curate si nu contin marfuri din transporturile anterioare, daca corespund din punct de vedere structural (sa nu aiba o deformare cu o sageata mai mare de 19 mm, sa nu aiba ruptura sau spartura; de asemeni sa nu aiba deteriorari, sa nu aiba creasta care ii poate scadea rezistenta si-l poate face neetans).

In cazul transportului explozivilor I.1 si I.2, in echipamentele mentionate mai sus trebuie sa existe un document de transport special prin care sa se certifice ca vehiculul sau containerul sunt corespunzatoare structural.

Separarea explozivilor fata de alte marfuri

Masuri de securitate

In scopul securitatii transportului, inainte, pe timpul cat si dupa incarcarea explozivilor sunt necesare urmatoarele masuri:

echipamentele electrice sa fie in buna stare din toate punctele de vedere;

prin compartimentele in care se depoziteaza explozivi nu trebuie sa treaca nici un cablu electric; in caz contrar cablurile trebuie sa fie imbracate in camasa metalica sau introduse in tuburi;

inainte de inceperea incarcarii, conductorii electrici trebuiesc inspectati pentru a se stabili ca sunt bine pusi la masa;

daca exista cabluri care se intrerup intr-un compartiment in care trebuie sa se incarce explozivi, aceste cabluri de deconecteaza de la sursa dintr-un loc situat in afara compartimentului, fiind prevazut totodata cu un dispozitiv de semnalizare optica, capabil sa indice alimentarea sau nu;

iluminatul artificial este admis daca are ca sursa energia electrica sau o baterie de acumulatori;

lampa portabila de iluminat trebuie prevazuta cu un gratar de protectie iar becul prevazut cu un glob;

suspendarea lampii nu se va face utilizand cablul de alimentare ci se va face folosind o saula montata special;

amplasarea lampii si cablului de alimentare se va face intr-o asemenea pozitie incat sa fie ferite de contactul cu partile electrice, iar lampa trebuie sa indeplineasca cerintele standardului national daca iluminatul este necesar pentru compartimentele cu explozivi din grupul de compatibilitate c si d din care se recomanda categoria de stivaj II tip A;

ofiterul responsabil de la bordul navei, inaintea inceperii incarcarii/descarcarii explozivilor va inspecta intreg echipamentul de iluminat, inclusiv anexele;

sistemul de ventilatie va fi protejat in cazul in care dirijeaza aer catre un compartiment cu explozivi printr-un filtru alcatuit dintr-o retea metalica, avand cel putin 140 de ochiuri/cm² sau o retea dubla avand cel putin 62 de ochiuri/cm². Filtrul va fi montat astfel incat sa asigure protectie intregii instalatii de ventilatie;

pentru explozivii toxici este necesar ca evacuarea rezultatelor ventilatiei sa se faca la o inaltime cat mai mare deasupra puntii;

inaintea inceperii incarcarii, ventilatoarele si intreaga lor instalatie vor fi inspectate de catre o persoana competenta, in special pentru depistarea defectiunilor mecanice sau electrice. Pe tubulatura de ventilatie nu trebuie sa existe impuritati;

echipamentul radio si radar nu va putea fi utilizat daca la bord se incarca sau se transporta articole care au initiatori extrem de sensibili la unde electromagnetice. Asemenea explozivi trebuiesc amplasati la o distanta cat mai mare posibila de orice sursa electromagnetica;

mijloacele mecanice de stivaj sunt admise la manipularea explozivilor numai daca sunt de tipul electrostivuitor. In acest caz, partea electrica va fi corect inchisa, cu exceptia bateriei care va trebui sa fie descoperita si ventilata astfel incat sa se previna o concentratie de 3,5% hidrogen, concentratie care repezita limita unei atmosfere inflamabile (hidrogen + aer).

Diverse alte probleme pot conduce la situatii periculoase la bordul navelor care transporta explozivi, printre care:

coletele prezentand defectiuni nu vor fi pastrate la bordul navei, chiar daca defectiunile s-au produs dupa incarcare. Repararea va fi facuta la uscat, intr-un loc cat mai indepartat de nava, de catre o persoana specializata;

pe timpul cat se incarca/descarca explozivi, este interzisa aprovizionarea navei cu combustibil;

este interzis sa se faca reparatii (sudura, taiere, nituire) in interiorul unui compartiment in care s-au depozitat explozivi, inclusiv in compartimentele vecine. In cazuri exceptionale, autoritatea nationala competenta poate aproba efectuarea unor reparatii de stricta urgenta pentru care trebuiesc luate masurile de siguranta stricta;

atat incarcarea cat si descarcarea trebuiesc facute sub o supraveghere atenta, persoanele neautorizate neavand acces in zona sau compartiment, iar la incetarea lucrului compartimentul va fi incuiat si va trebui permanent sa se cunoasca numarul coletelor de la bord;

un pericol potential il reprezinta focul si sursele de aprindere. Prin masuri corespunzatoare, cele de mai sus pot fi impiedicate sa devina active;

fumatul se interzice pe intreaga nava, fiind admis numai in locuri special amenajate;

esapamentele sau alte tuburi de evacuare a fumului vor fi prevazute cu filtre din plasa de sarma;

numarul focurilor la bord va fi limitat iar supravegherea lor va fi incredintata celor mai competente persoane;

nu vor fi manipulate marfuri daca nu sunt insotite de instructiuni speciale date de furnizor. Instructiunile trebuie sa indice caracteristicile fizico-chimice, consecintele in sensul in care au luat contact cu organisme vii, masurile de prevenire a intoxicatiilor sau a imbolnavirilor profesionale, inclusiv primul ajutor in caz de accident. Vor mai fi mentionate metodele de manipulare cat si cele de prevenire si stingere a incendiilor si lista continand felul si tipul echipamentului de protectie si interventie, inclusiv utilajele, sculele si materialele necesare;

furnizorul va comunica cum trebuie procedat in cazul in care ambalajul s-a deteriorat, metodele de neutralizare a marfii, posibilitatile de reambalare, de ardere, de spalare cu apa sau cu produse chimice, cat si situatiile in care acestea se vor arunca in mare;

dana in care se opereaza marfuri explozive va fi marcata cu placi avertizoare de pericol, iar inainte de inceperea incarcarii va fi anuntat organul P.S.I. si cel de ordine;

delegatul furnizorului va fi prezent la bord pe tot timpul incarcarii explozivilor;

nu se vor manipula explozivi pe timp de furtuna sau descarcari electrice;

in scopul securitatii echipajului tot personalul de la bord va trebui sa fie antrenat pentru utilizarea manicilor si a echipamentelor de combatere a incendiilor;

pentru stabilirea agentului de interventie va trebui sa se consulte dispozitia de urgenta pentru fiecare caz in parte. In nici un caz nu va fi utilizat aburul pentru combaterea unui incendiu;

daca incendiul nu s-a extins pana la explozivi, spuma sau in ultima instanta apa sunt 2 agenti eficaci, dupa care comandantul va trebui sa actioneze conform instructiunilor furnizorului in astfel de situatii.

Cantitati limitate

Explozivii pot fi transportati in cantitati mici, cantitati destinate cercetarii de laborator, in care caz se transporta si depoziteaza sub recomandarile speciale prevazute in fisa individuala continuta in vol. I al codului cat si conform schemei generale continute in sectiunea 18 in Introducerea Generala a codului IMDG. Cu toate acestea, explozivii trebuie transportati in ambalaje rezistente la foc, iar cantitatile pentru a fi considerate limitate trebuie sa nu depaseasca 250 g/recipient intern, respectiv pe colet iar pe intreaga expeditie 1 kg.

Pentru a fi transportati in acest regim ei vor fi identificati in declaratia de marfuri periculoase drept marfuri periculoase in cantitati periculoase si insotite de un certificat de conformitate.

CLASA 2 - GAZE

In aceasta clasa au fost cuprinse gazele permanente, lichefiate, dizolvate si permanent puternic refrigerate. Pe diviziuni au fost repartizate astfel:

2.1 - gaze flamabile

2.2 - gaze neflamabile

2.3 - gaze otravitoare

In functie de proprietatile chimice sau efectele fiziologice, gazele pot prezenta simultan 2 sau 3 proprietati:

gazele inerte din punct de vedere chimic si fiziologic sunt acceptate in mod normal ca nefiind toxice, dar in concentratii mari produc un efect sufocant;

o alta categorie de gaze manifesta efecte narcotice, chiar in cantitati mici, iar implicarea acestora intr-un incendiu conduce la o emanare de gaze foarte toxice.

In raport cu densitatea aerului, gazele sunt clasificate astfel;

mult mai usoare decat aerul - daca densitatea lor este sub 0,5 din densitatea aerului;

mai usoare decat aerul - daca densitatea lor este cuprinsa intre 0,5 si 1 exclusiv;

mai grele decat aerul - daca densitatea lor este cuprinsa intre 1 si 2 din densitatea aerului;

mult mai grele decat aerul - daca densitatea gazelor depaseste dublul densitatii aerului.

Densitatea gazului este specificata in fisa individuala si prezinta importanta pentru transportori-carausi, deoarece ii orienteaza asupra sistemului de ventilatie adoptat. Daca densitatea este mult mai mica sau mai mica, se recomanda o ventilatie de suprafata, deoarece concentrarea pierderilor de gaz se face la partea superioara a compartimentului. Pentru gazele mai grele si mult mai grele se cere o ventilatie de profunzime, deoarece pierderile de gaz se depoziteaza la partea inferioara a compartimentului.

In conformitate cu recomandarile fiselor individuale, gazele pot fi stivuite atat pe punte cat si sub punte, avandu-se in vedere urmatoarele:

recipientii nu trebuie sa intre in contact cu partea metalica a puntii;

ei trebuie sa fie protejati impotriva razelor soarelui si nu trebuie depozitati in buncare ori deasupra unor astfel de spatii;

daca magaziile nu sunt prevazute cu ventilatoare, nu vor fi incarcate gaze;

se interzice fumatul in preajma recipientilor cu gaze si utilizarea sculelor producatoare de scantei;

recipientii trebuie protejati fata de sursele de caldura si de aprindere;

daca se banuieste ca este posibila o pierdere de gaz, accesul intr-un compartiment se face numai dupa ce au fost luate masuri de siguranta asupra persoanei, care trebuie sa fie echipata corespunzator si sa poarte un aparat autonom de respirat.

Pierderile de gaz inflamabil pot da nastere la amestecuri explozive, care in prezenta surselor de aprindere produc explozii si incendii. Segregarea gazelor in raport cu celelalte marfuri periculoase se face conform Tablei generale de segregare.

Gazele se pot transporta in recipienti mici, care prezinta un risc neglijabil. Acesti recipienti, fie metalici, sticla, ceramica, nu trebuie sa depaseasca 120 ml. Numarul de recipienti este redat pentru fiecare caz in parte.

In caz de accident, unele gaze polimerizeaza, proces care se soldeaza cu eliberarea de caldura, fapt ce genereaza deformarea sau avarierea recipientului. Deoarece gazele se transporta intotdeauna sub presiune, recipientii utilizati trebuie sa faca parte din una din urmatoarele categorii:

cilindru din otel-carbon sau oteluri speciale;

recipienti din aliaje de cupru, aluminiu, sticle cu pereti grosi si tuburi metalice de capacitate mica.

Un recipient trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii minime:

sa fie confectionat dintr-un material care nu reactioneaza cu continutul;

sa reziste la presiunea interna fara riscul de a se deforma sau exploda;

dispozitivul de inchidere sa fie rezistent, protejat corespunzator si confectionat dintr-un material adecvat;

cilindrii pentru acetilena dizolvata trebuie umpluti cu un material poros, care de regula este azbest inmuiat in acetona. Acest material realizeaza o protectie impotriva presiunii excesive care apare in cazul unei descompuneri explozive.

Pe timpul utilizarii recipientilor pentru gaze, acestia sunt supusi unor teste de performanta, inainte de a fi folositi si periodic. Printre teste se regaseste testul de presiune hidraulica si presiune pneumatica.

Recipientii pentru gaze permanent comprimate, trebuie sa fie clar si definitiv marcati cu presiunea maxima admisa de umplere. Aceasta presiune nu trebuie sa fie depasita.

CLASA 3 - LICHIDE INFLAMABILE

Clasa 3 cuprinde toate lichidele inflamabile care au puncte de aprindere sub 61˚C test de recipient inchis (c.c. - closed cup) inclusiv amestecurile de lichide, lichidele continand solide in solutie sau in suspensie.

In raport cu punctul de aprindere, lichidele au fost clasificate astfel:

lichide cu punct de aprindere coborat - 3.1 - sub -18˚C, test de recipient inchis;

lichide cu punct de aprindere intermediar - 3.2 - cuprins intre -18˚C test de recipient inchis si +23˚C test de recipient inchis, exclusiv;

lichide cu punct de aprindere ridicat - 3.3 - cuprins intre +23˚C test de recipient inchis si +61˚C test de recipient inchis, inclusiv.

Codul IMDG contine fisele individuale corespunzatoare lichidelor inflamabile aranjate in ordine alfabetica, in ordinea diviziunii enuntate mai sus (3.1 alfabetic, 3.2 alfabetic, 3.3 alfabetic). Fisa individuala indica punctul de aprindere si testul (c.c sau o.c.).

Lichidele inflamabile cat si vaporii lor, manifesta efecte toxice sau narcotice. Aceste efecte sunt indicate in fise, iar vaporii, in combinatie cu aerul compartimentului de depozitare, formeaza un amestec exploziv, fapt indicat in procente in Fisa individuala prin limita de explozie.

In anumite conditii de transport, unele lichide sunt disponibile polimerizarii. Astfel de lichide nu sunt acceptate la transport decat in stare inhibata (intr-o combinatie). De asemeni, sunt lichide miscibile sau imiscibile cu apa, caracteristica importanta in procesul de transport pentru a sti care este agentul cu care se intervine pentru combaterea unui incendiu sau pentru decontaminare. De regula, apa este utilizata pentru micsorarea pericolului, dar lichidele inflamabile imiscibile implicate intr-un incendiu pot fi combatute, daca nu dispunem de material adecvat, prin mari cantitati de apa.

Ambalarea lichidelor inflamabile se face intr-o varietate mare de tipuri de ambalaje, asa cum este prevazut in Codul IMDG, sectiunea 3.4. In orice caz, recipientii din sticla ambalati in lazi, butoaie sau cutii de fibra, trebuie inconjurati de o captuseala inerta care are menirea sa impiedice spargerea sau curgerea. Sunt cazuri cand se recomanda si un material absorbant. De regula, lichidele inflamabile nu se ambaleaza in recipienti cu capac detasabil decat in cazuri speciale si numai pentru lichidele clasificate in grupul 2 sau 3 de ambalare, si aceasta cu aprobarea autoritatii nationale competente.

Recipientii destinati transportului lichidelor cu punct scazut de fierbere, trebuie sa asigure un factor sporit de siguranta pentru a face fata cresterii presiunii interioare, ca urmare a variatiei temperaturii lichidului. La umplerea unui astfel de recipient trebuie sa se tina cont de ulajul respectiv.

Stivuirea se face in conformitate cu recomandarile din Fisa individuala. De regula, la navele cargou, lichidele cu punct intermediar de aprindere se stivuiesc pe punte sau sub punte, cu exceptia canistrelor din plastic rigid, codificate 3.h.1 si butoaielor din plastic rigid, codificate 1.h.1. Se depoziteaza numai pe punte cu exceptia cazului cand sunt ambalate intr-un container inchis. La navele pasagere, depozitarea se face numai pe punte.

Depozitarea lichidelor inflamabile cu punct ridicat, se face pe punte sau sub punte, atat la cargouri cat si la pasagere.

Recipientii ambalati in cutii din fibra, vor fi depozitati numai sub punte, in caz contrar trebuie protejati impotriva intemperiilor si a apei de mare. Toate lichidele inflamabile trebuie depozitate in locuri cat mai reci posibil si departe de sursele de caldura.

Lichidele inflamabile care au un risc subsidiar de otravire, se vor depozita separat de orice produs alimentar. Toate lichidele inflamabile se depoziteaza departe de spatiile de locuit. Daca sunt depozitate in compartimente, trebuie protejate de peretii despartitori ai compartimentului impotriva emisiei de caldura. Spatiul de depozitare trebuie sa dispuna de un sistem eficace de ventilatie pentru a impiedica acumularea de vapori inflamabili. De asemeni, se vor lua masuri care sa impiedice raspandirea vaporilor inflamabili si in alte compartimente.

Lichidele inflamabile se pot transporta in cantitati limitate, in scutire totala de la prevederile codului, asa cum sunt prezentate in Anexa 6 a codului.

CLASA 4 - SOLIDE INFLAMABILE

Aceasta clasa cuprinde substantele care, in conditii de transport, se pot aprinde cu usurinta sau pot provoca sau contribui la intretinerea incendiului. Contine urmatoarele diviziuni:

4.1 - substante care se aprind usor de la surse externe (scantei, flame, flacari), ard cu usurinta si

sunt susceptibile de a produce incendii prin frecare;

4.2 - solide susceptibile de incalzire si aprindere spontana;

4.3 - solide care, in contact cu apa, emana gaze inflamabile, susceptibile de aprindere de la surse

exterioare.

Fisele individuale contin proprietatile fiecarei diviziuni. In stare uscata, unele dintre aceste substante sunt clasificate ca explozivi, dar transportarea lor se face sub prevederile clasei 4, daca se asigura conditiile de umiditate corespunzatoare. Ca agent de umezire, de regula se foloseste apa repartizata uniform in masa substantei, iar daca se anticipeaza ca nava va trece prin zone cu temperaturi scazute, se adauga un solvent compatibil, cum ar fi alcoolul.

In contact cu acizii sau implicate intr-un incendiu, solidele inflamabile pot emana gaze toxice. Trebuie avut in vedere ca in recipient trebuie sa existe un spatiu gol pentru a permite cresterea in volum a lichidului si a impiedica deformarea recipientului, aceasta cu atat mai mult cu cat nava urmeaza sa treaca prin zone cu temperaturi ridicate.

Exista cateva cerinte de baza care se aplica tuturor formelor de ambalaj. Astfel:

substantele care se pot aprinde usor in contact cu aerul, se ambaleaza in recipienti ermetic sigilati;

substantele care sunt umezite, se ambaleaza in recipienti efectiv inchisi;

orice recipient, inainte de a fi umplut, va trebui sa fie verificat prin testele specifice, iar inainte de a fi incarcat la bordul navei, va fi inspectat pentru a se depista eventualele scurgeri.

Solidele inflamabile, incarcate in recipienti mici din sticla sau metal, prezinta un risc neglijabil si nu se transporta sub prevederile codului. Autoritatea nationala competenta poate acorda scutiri pentru cantitatile mai mari cand substantele sunt dizolvate sau sunt in amestec cu alte substante, fapt ce reduce in mod considerabil riscul, cu conditia ca elementul periculos dizolvat sau amestecul sa nu depaseasca cantitatea, asa cum este specificata in Anexa 6 la cod.

Clasa 5 - Substante oxidante si peroxizi organici

Din aceasta clasa fac parte toate substantele care in anumite conditii pot emana oxigen. Astfel:

agentii oxidanti 5.1 emana oxigen cand sunt implicati intr-un incendiu, expusi la tempreatura ridicata, sunt supusi frecarii ori impactului;

peroxizii organici 5.2 pot activa ca agenti oxidanti, fiind foarte sensibili la caldura, frictiune sau impact si susceptibili la descompunere exploziva.

Agentii oxidanti formeaza cu materialele combustibile amestecuri foarte sensibile care ard repede cu forta exploziva. Ei reactioneaza violent cu acizii, producand gaze deosebit de toxice. Astfel de gaze pot apare pe timpul cat agentii oxidanti sunt implicati intr-un incendiu. Ca urmare a sensibilitatii lor, peroxizii organici sunt transportati in solutie, pasta, umeziti sau in amestec cu o substanta inerta.

Indiferent de starile in care se afla peroxizii organici, reactia dintre acestia si alte substante este deosebit de violenta, in special cu reziduurile de acizi sau oxizi metalici. Ca rezulatat al reactiei apare un gaz toxic si inflamabil.

Ambalajul substantelor apartinand clasei 5 este alcatuit dintr-un recipient din material absorbant inert si o captuseala de protectie. Pentru fiecare caz in parte, tipul de ambalaj si structura acestuia sunt indicate in fisa individuala. In orice caz, recipientul trebuie sa fie cel putin de tipul efectiv inchis, iar dispozitivul de inchidere ermetic sigilat.

Sensibilitatea si proprietatile peroxizilor organici impun transportarea lor sub temperatura controlata, aceasta temperatura avand valoarea inscrisa in fisa individuala. In aceste situatii se impune aprovizionarea navei cu mijloace speciale pentru masurarea temperaturii, iar la bord trebuie sa existe instructiuni privind modul in care urmeaza sa se procedeze daca s-a depasit temperatura de siguranta.

Coletele cu agenti oxidanti si peroxizii organici trebuie sa poarte semnele care sa indice pozitia de depozitare, etichetele de risc principal si de risc subsidiar. In cazul peroxizilor organici, testul de depozitare trebuie sa se faca tinand cont de inaltimea de 3 m. Aceasta valoare se va lua in calcul si la depozitarea pentru transport.

Stivuirea substantelor oxidante in raport cu celelalte marfuri periculoase se va face conform indicatiilor din Tabla de segregare coroborate cu Fisa individuala. In timpul manipularii, a depozitarii si a transportului este necesar sa se respecte urmatoarele:

sursele de aprindere sa fie tinute la o distanta cat mai mare de locul de depozitare;

la depozitare nu vor fi admise colete avariate sau colete din care se scurge marfa;

locul de depozitare va fi astfel ales incat sa permita aruncarea peste bord a oricarui colet;

instalatia electrica va fi inspectata, corect protejata si in buna stare;

in caz de incendiu, coletele trebuie scoase din zona si vor fi udate cu apa din abundenta cu scopul de a fi mentinute reci;

dupa combaterea incendiului, atat coletele avariate cat si cele care nu au fost afectate vor fi aruncate peste bord, colet cu colet, avand in vedere ca spargerea unui recipient se poate produce in orice moment.

Este important a se respecta instructiunile puse la dispozitie de catre producator pentru astfel de situatii.

Substantele oxidante si peroxizii organici se considera in cantitati limitate daca nu depasesc cantitatile din Anexa 6 a Codului IMDG; aceste cantitati sunt inscrise in declaratia de marfuri periculoase ca marfa periculoasa in cantitati exceptate.

Clasa 6 - Otravuri

Aceasta clasa cuprinde 2 diviziuni:

- in care au fost clasificate substantele ce pot cauza moartea sau vatamarea grava a sanatatii daca sunt inghitite, inhalate sau vin in contact cu pielea.

- cuprinde substantele infectioase care contin microorganisme generatoare de boli.

Pericolele de otravire sunt inerente in cazul acestor substante si depind de contactul cu corpul uman, de distanta de la care s-au inhalat vaporii si de timpul de inhalare. Daca sunt implicate intr-un incendiu, ca urmare a procesului de incalzire se descompun si dezvolta gaze.

In stare lichida, unele otravuri au proprietatea de lichid inflamabil. Pentru aceasta, in timpul manipularii, sursele de aprindere vor fi tinute la o distanta sigura, fumatul va fi interzis in locurile de depozitare si in apropierea acestor locuri, iar utilizarea sculelor metalice de mana nu va fi permisa deoarece produc scantei.

Depozitarea otravurilor se va face in spatii bine ventilate si se vor lua masuri pentru crearea unei atmosfere reci, pe cat posibil. Pentru evitarea contaminarii, substantele otravitoare vor fi stivuite separat de alimente, spatiile de locuit, spatiile de lucru precum si de toate sistemele de ventilatie a compartimentelor. Otravurile vor fi depozitate departe de substante oxidante, de peroxizi organici si separat de explozivi.

Datorita riscului de imbolnavire prin otravire a personalului, pe navele care transporta aceste marfuri trebuie sa existe seturi de haine de protectie in cantitati suficiente si aparate de respirat autonom, toate la un loc dand posibilitatea interventiei in caz de incendiu sau de deversare de marfa.

Conform normelor nationale si internationale, persoanele care pot fi expuse unui risc de intoxicare prin otravire trebuie sa poarte combinezon de lucru, casca de protectie din material izolant, cizme de protectie, manusi de protectie, mijloace de protectie ale cailor respiratorii. Persoanele care poarta aparat de respirat autonom, trebuie sa fie instruite in vederea utilizarii in mod corect a acestor aparate. Pentru navele care transporta substante toxice, materialul suplimentar de protectie si combaterea incendiului este prevazut in Anexa 2 a codului.

De asemeni, este necesar sa se consulte fisele tehnice de securitate, pertinente tipului de otrava. Daca se presupune ca intr-o magazie de marfa unde sunt stivuite otravuri, exista vapori toxici, nici o persoana nu trebuie sa patrunda intr-un astfel de spatiu daca:

nu este dotata cu aparat de respirat;

nu a fost asigurata cu centura si un cablu de siguranta flexibil;

supravegherea nu este efectuata din exterior de catre o persoana care tine sub control cablul, fiind capabila sa acorde ajutor in caz de nevoie, in vederea degajarii persoanei care actioneaza, daca nu exista o a doua persoana echipata si prevazuta cu un cablu, disponibila pentru a interveni;

nu este efectuata o ventilatie satisfacatoare si continua. Evacuarea acestor gaze trebuie sa se faca la o inaltime cat mai mare deasupra puntii principale, iar in cazul in care transportul se executa numai pe punte si s-au avariat colete si implicit dispersia se face direct in atmosfera, trebuie avut in vedere ca nava trebuie manevrata astfel incat dispersia sa fie plasata sub vant, iar spatiile de locuit si de lucru sub vant.

Datorita proprietatilor diferite ale substantelor, nu s-a putut stabili o forma unica de ambalare cu aplicabilitate generala, fapt pentru care, in fiecare caz, Fisa individuala prevede ambalajul sau variantele de ambalaj in care se poate prezenta marfa. Ca cerinte generale de ambalare pot fi avute in vedere urmatoarele:

substantele care emana vapori foarte toxici trebuie ambalate in recipienti de tipul ermetic sigilati;

recipientii trebuie sa fie cel putin de tipul efectiv inchis;

recipientii sa reziste presiunilor interne a vaporilor, in cazul lichidelor cu punctul de fierbere scazut;

recipientii nu trebuie sa fie complet umpluti, pastrand un spatiu liber pentru expansiunea vaporilor.

Mai pot fi utilizate ambalaje cum sunt sacii din plastic rezistent, sacii din iuta, din tesatura de plastic precum si sacii de hartie. Fiecare ambalaj care contine astfel de substante trebuie sa fie marcat cu denumirea tehnica corecta si avertismentul de pericol. Marfurile cu riscuri subsidiare trebuie in plus sa poarte un semn sau o eticheta care sa indice acest lucru.

Ambalajul destinat diviziunii 6.2, de regula este constituit dintr-un ambalaj interior, format din 2 recipienti etansi, introdusi unul in celalalt, un material absorbant care poate fi lana sau bumbac, care se amplaseaza intre cei 2 recipienti principali. Ambalajul exterior poate fi constituit dintr-un recipient de dimensiuni mai mari in care pot fi introdusi mai multi recipienti interiori.

Desi fac parte din diviziunea 6.2, produsele biologice cum ar fi vaccinurile si probele de diagnosticare (cum ar fi secretii, sange, etc.) nu sunt considerate produse periculoase. In toate cazurile, recipientele goale in care s-au transportat substante toxice, vor fi tratate la fel ca recipientii in care se transporta, si vor fi tinute la distanta unele fata de altele.

Persoanele care manipuleaza marfuri otravitoare, trebuie sa poarte echipament de protectie, iar daca au fost expusi sau au intrat in contact cu acestea, decontaminarea initiala se face prin spalare cu multa apa, iar in cazul in care aceste persoane au rani deschise indiferent in ce parte a corpului, nu vor putea sa participe la manipularea substantelor toxice. Daca echipamentul de protectie a fost contaminat cu substante, acesta se va dezbraca si depozita in siguranta, in vederea decontaminarii. Daca au fost contaminate persoane, atunci acestora li se va acorda primul ajutor, asa cum este prevazut de Tabla medicala specifica.

Dupa descarcare, spatiile folosite pentru transportul substantelor toxice trebuie sa fie atent inspectate si corect decontaminate inainte de a fi utilizate pentru transportul altor marfuri.

Utilizarea pesticidelor la bordul navei

Prezenta insectelor si rozatoarelor la bord este daunatoare pentru echipaj si marfa, fapt ce determina luarea unor masuri eficiente pentru distrugerea lor. Unele specii transmit boli, iar altele contamineaza produsele alimentare. Anumite insecte sunt capabile sa deterioreze marfa, producand daune comerciale. Pentru prevenirea si inlaturarea daunatoarelor, Comitetul de Sanatate al IMO a elaborat instructiuni pe baza carora, Subcomisia pentru transportul marfurilor periculoase a facut recomandari de utilizare a pesticidelor la bord.

Insectele pot genera urmatoarele categorii de infestari:

prin introducere - atunci cand intra in hambar odata cu marfurile;

transmisa - atunci cand trec de la o marfa la alta;

reziduala - atunci cand au ramas la bord si produc daune marfurilor care se incarca.

Pentru a impiedica infestarile mentionate, peretii despartitori, izolatiile instalatiilor trebuie pastrate in buna stare si curate. Prima masura de lupta impotriva insectelor o reprezinta curatenia mecanica. Pentru efectuarea curateniei se recomanda aspiratoarele industriale, care in unele porturi pot fi inchiriate, iar materialul colectat distrus in crematorii sau tratat cu substante.

Pentru a lupta eficient, trebuie cunoscute spatiile expuse infestarii. Pe nava, insectele pot fi gasite intre separatiile logitudinale si transversale din compartimente, dupa traversele de punte, in dublu fund, in santinele hambarelor, intre conducte si camasa de protectie a acestora, in ambalajele continand piese de schimb, sub vopseaua veche si crapata, dupa panourile de lucru, intre lemnele de separatie, in sacii goi, in tenzile magaziilor, etc.

O metoda usoara si eficienta pentru distrugerea insectelor o reprezinta utilizarea produselor chimice. Alegerea produsului trebuie sa fie potrivita cu locul in care se gaseste grupul de insecte precum si caracteristicile acestora. In acest sens, substantele sunt clasificate in substante prin contact si substante de fumigare.

Prima grupa poate fi utilizata de persoane nespecializate. Grupa a doua se utilizeaza numai de persoane specializate.

Substantele de contact prezinta dezavantajul ca lasa reziduuri, nu distrug in totalitate insectele prin faptul ca nu patrund in toate spatiile. Substantele de fumigare insa nu lasa reziduuri si patrund in toate spatiile. Substantele de contact se pot imprastia in atmosfera de depozitare sub forma de aerosoli, utilizand aparatura de tip atomizor.

Echipamentul cel mai comod si usor de utlizat de catre echipaj este generatorul de fum. In toate situatiile, spatiul care se trateaza trebuie sa fie inchis. Pe timpul fumigarii, comandantul primeste de la specialist instructiuni scrise care trebuie respectate in totalitate. Hambarele goale sau partial incarcate, pot fi tratate prin oricare din metodele expuse. Hambarele pline, in afara de tratament de suprafata, vor fi tratate cu substante de fumigatie care sa patrunda in masa marfii.

Navele aflate sub fumigatie sunt scoase din exploatare, iar echipajul are acces la bord numai dupa ce au fost luate masurile indicate in instructajul special. Se practica trimiterea de nave in voiaj cu hambarele sub fumigatie. In acest caz, se vor lua unele masuri, printre care:

specialistul cu fumigarea si reprezentantul comandantului vor inspecta hambarele cu scopul de a asigura inchiderea lor ermetica;

ei vor lua masuri pentru a impiedica patrunderea gazului in spatiile de locuit, in compartimentul masini sau alte compartimente de serviciu;

dupa inceperea fumigarii, specialistul se va asigura personal ca nu exista nici o concentrare de gaze in spatiile enumerate mai sus;

de asemeni, va inmana comandantului instructiuni scrise privitoare la ventilatia hambarului;

la bordul navei vor exista materiale si instrumente pentru detectarea gazului;

accesul in hambarele navei aflate sub fumigatie nu este admis decat in caz de urgenta si numai dupa ce s-au luat masurile care au fost aratate la clasa 5.

Distrugerea rozatoarelor se poate face prin fumigare, hapuri sau cu otrava violenta sau cronica, sau prin capcane. Durata si doza fumigarii este inferioara celei pentru insecte fapt pentru care, fumigarea facuta pentru insecte distruge si rozatoarele. Fumigatia si utilizarea otravurilor violente se practica de persoane specializate. Utilizarea otravurilor cronice poate fi facuta de catre personalul navei, dar respectand instructiunile producatorului.

Pesticidele produc efectul scontat daca sunt amplasate in locurile frecventate de rozatoare. Locurile in care se afla rozatoarele se stabilesc dupa urmele de excremente. Hapurile pe baza de cereale se reinnoiesc la cel mult 30 de zile, pentru a se evita o infestare prin intermediul insectelor. Pentru aceasta, trebuie tinuta o evidenta scrisa a datei si locului unde s-a depus otrava, iar inaintea utilizarii spatiului sau introducerii de produse alimentare, se va face decontaminarea.

In scopul protejarii membrilor echipajului, se iau unele masuri:

nu se vor depozita pesticide in spatiile de dormit sau in cele de pregatire a hranei;

pe timpul utilizarii pesticidelor, este interzis fumatul si servitul mesei;

ambalajele goale nu se reutilizeaza;

dupa imprastierea pesticidelor, chiar de catre persoanele echipate, se impune spalarea mainilor cu multa apa si sapun;

daca imprastierea pesticidelor se face de catre un membru al echipajului, comandantul va urmari ca persoana sa poarte echipamentul de protectie, manusile si ochelarii pe tot timpul cat se imprastie substanta;

daca echipamentul s-a contaminat, se intrerupe lucrul si se inlatura echipamentul, care se spala cu multa apa si sapun;

dupa terminarea operatiunilor, atat persoanele cat si echipamentul se spala cu multa apa si sapun.

La bordul navei pot fi incarcate spre transport si containere sub fumigare. Aceste containere nu vor fi acceptate la bord decat daca de la inceperea fumigarii s-a scurs o perioada de timp necesara pentru omogenizarea gazului in container (de regula 24 de ore). El se depoziteaza pe punte, si in cazuri speciale sub punte, daca nava dispune de o ventilatie buna. Pe container va trebui sa fie aplicata o eticheta care sa poarte numele produsului de fumigare, data si ora fumigarii, si in acest caz, la bord trebuie sa existe mijloace adecvate de detectare si instructiuni de utilizare.

Clasa 7 - Substante radioactive

Acestea sunt caracterizate de un risc specific, ca urmare a domeniului invizibil in care se manifesta, si in special asupra tesuturilor vii. Efectul radiatiilor este direct proportional cu intensitatea sursei, cu timpul cat actioneaza si invers proportional cu distanta fata de sursa. Substantele radioactive in cantitati mici sau incorporate in alte substante la care pericolul se reduce foarte mult, pot fi exceptate de la unele din cerintele de ambalare si etichetare (a se vedea fisele1, 2, 3, 4 din cod).

Clasa substantelor radioactive include urmatoarele fise individuale:

ambalaje goale care au continut substante radioactive;

produse fabricate care provin din uraniu natural ori saracit sau din taliu natural;

cantitati mici demateriale radioactive;

aparate si articole fabricate;

materiale cu activitate specifica redusa, cunoscute LSA I si LSA II;

materiale solide cu activitate redusa;

materiale in colete de tip A;

materiale in colete de tip B (U);

materiale in colete de tip B (M);

materiale fisionabile;

materiale transportate pe baza de intelegere speciala.

Clasei 7 i se aplica principiiile stabilite de Agentia Internationala de Energie Atomica prin Regulile pentru Siguranta Transportului Materialelor Radioactive 1973, editie revizuita. Ambalajul destinat transportului de materiale radioactive va trebui sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa aiba capacitatea de a retine substantele;

sa constituie un ecran care sa reduca radiatiile la un nivel acceptabil;

sa previna ajungerea la punctul critic;

sa previna disiparea caldurii.

Un astfel de ambalaj este constituit din: unul sau mai multe recipiente, material absorbant, structura de spatiere, ecran de radiatii, dispozitiv de racire, amortizor de socuri mecanice si izolator termic.

Dupa destinatie, ambalajele sunt clasificate in:

ambalaj de tip A - care in conditii normale de transport, impiedica pierderea sau dispersarea continutului radioactiv, manifestandu-si totodata functia de ecran de protectie;

ambalaj de tip B - destinat sa reziste conditiilor normale de lucru cat si in cazul unui accident.

Coletele cu substante radioactive precum si containerele continand astfel de colete sunt incluse in una din urmatoarele categorii:

categoria I alb - se atribuie coletelor care au nivelul maxim de radiatii la suprafata de 0,5 mRemi/h si containerelor in care nici un colet nu are o categorie mai mare;

categoria II galben - se atribuie coletelor care au nivelul maxim de radiatii la suprafata cuprins intre 0,550 mRemi/h si indexul de transport mai mic decat 1, sau containerelor al caror index de transport nu depaseste 1 iar in containere nu sunt colete cu substante fisionabile de clasa 3;

categoria III galben - se atribuie coletelor care au nivelul maxim de radiatii la suprafata cuprins intre 50200 mRemi/h si indexul de transport nedepasind 10.

Indexul de transport este numarul care exprima intensitatea maxima a radiatiilor in mRemi/h la 1 metru de la suprafata coletului, pentru transportul in siguranta al substantelor radioactive.

Etichetarea coletelor cu substante radioactive se face de catre incarcator, cu etichetele corespunzatoare categoriei. Pentru categoriile II si III galben se impune inscrierea indexului de transport. Coletul va fi marcat astfel:

greutatea daca depaseste 50 kg;

marca de identificare a autoritatii nationale competente daca pentru ambalaj a fost necesara o astfel de aprobare;

tipul coletului;

simbolul cu trifoi.

Containerul se eticheteaza pe toti peretii laterali iar containerele mari si vehiculele se marcheaza cu placarde. Documentle de transport pentru substantele radioactive:

documentul de transport (conform modelului Conferintei FAL);

certificat de expediere;

certificatul autoritatii competente;

informatia pentru caraus ce cuprinde cerinte pentru incarcare, transport, descarcare, manipulare si depozitare, proceduri in caz de avarie, numarul fisei de securitate;

notificari catre autoritatile competente.

Procedura in caz de accident

In caz de incendiu la bord se actioneaza dupa regulile clasice cu precizara ca in scopul impiedicarii avarierii ecranului de radiatii, coletul trebuie udat cu apa din abundenta, pentru a se mentine rece.

Personalul ce actioneaza trebuie sa fie corect echipat si protejat. Echipamntul cu car s-a actionat se izoleaza si se preda in port autoritatilor competente. Daca coletul a suferit avarii, se instituie restrictii de acces pana se obtine avizul radiologic din partea autoritatilor competente. Daca se suspectaza radierea alimentelor si a apei, ele nu s mai consuma pana nu se obtine un aviz favorabil din parta uni persoane competente. Daca accidentul s-a produs cand nava se afla in port, se anunta autoritatea portuara care intervine si stabileste masurile corespunzatoare.

Clasa 8 - Corozivi

In aceasta clasa sunt incluse substantele in stare solida sau lichida cu proprietatea comuna de a ataca tesuturile vii sau altfel de materie. Caracteristicile principale sunt inscrise in fisle individuale la sectiunea observatii, cu urmatorii termeni:

cauzeaza arsuri severe ale pielii, ochilor, membranelor si mucoaselor;

vapori iritanti pentru membrane si mucoase;

degaja sau dezolta, ceea ce inseamna ca substantele implicate in incendiu se descompun producand gaze toxice. Ele dein si mai periculoase daca au fost inghitite, vaporii au fost inhalati sau au fost intrdusi in organism prin contactul cu pielea.

In cazul actiunii asupra altor materiale, in fise sunt inscrise formule ca: coroziv fata de cele mai multe metale, coroziv la aluminiu, zinc, cositor, sau coroziv la sticla, ceramica sau alte materiale silicioase.

Fisa individuala mai poate contine: corozi in prezenta umezelii, fapt ce determina reactia cu apa sau cu umiditatea aerului, sau reactioneaza cu apa, materiale organice, gasimi si uleiuri, generand caldura.

Toate ambalajele utilizate trebuie sa fie supuse la testele de performanta. Daca substanta ractionaza cu apa, ambalajul trebuie sa fie de tipul ermetic sigilat. Pe ambalaj trebuie sa se afla aplicata eticheta pe care se inscrie denumirea tehnica corecta. Toate substantele corozive trebuie stiuite departe de alimente, inclusiv pentaclorura de brom, acid sulfuric, anhidrida sulfurica, acid azotic.

Daca manifesta riscul subsidiar de inflamabilitate, trebuie tinute la distanta de siguranta, departe de sursele de caldura; se stivuiesc in locuri racoroase si bine ventilate.

Clasa 9 - Substante periculoase diverse

Aici au fost incluse toate substantele ce prezinta un risc ce nu se incadreaza in normele stabilite pentru clasele 1-8 sau manifesta un risc relativ scazut. Caracteristicile lor sunt continute in fisa individuala.

Datorita diversitatii caracteristicilor, ambalajele se prezinta sub forme diferite. Pe ambalaj incarcatorul trebuie sa scrie: denumirea tehnica corecta, clasa, numarul Natiunilor Unite, tipul ambalajului si dupa caz, cantitatea totala.