Ce intelegeti prin calibilitatea unui otel?

Ce intelegeti prin calibilitatea unui otel?

Calibilitatea unui otel reprezinta adancimea de patrundere a zonei calite in piesa. Calibilitatea nepatrunsa este conditionata de faptul ca la calire piesa se raceste mai rapid la suprafata si mai lent in miez. Distributia vitezei de racire in sectiunea piesei arata faptul ca la suprafata viteza de racire este maxima, iar in centru este minima.

Calibilitatea, ca si Vcr de racire, depind de viteza de transformare a austenitei si, ca urmare, de pozitia curbelor TTT. Pentru adancimea de calibilitate se considera stratul cu zona de 50% martensita si 50% troostita.

Calibilitatea reprezinta o caracteristica foarte importanta a unui otel. In cazul unei caliri patrunse, proprietatile mecanice ale otelului in sectiunea sa sunt identice. In cazul unei caliri nepatrunse, in miez proprietatile mecanice de rezistenta sunt mai scazute.

Calibilitatea reprezinta unul din principalele criterii in alegerea unei marci de otel, alaturi de proprietatile mecanice, tehnologice si de cost. In unele cazuri, calibilitatea necesara a fi obtinuta poate fi mai scazuta decat cea patrunsa. Daca piesa este solicitata la forfecare si indoire, tensiunile interne care iau nastere scad de la valorile maxime la suprafata pana la valori nule in centrul sectiunii. Pentru asemenea piese, calibilitatea patrunsa nu este neaparat necesara, fiind suficienta o calibilitate de doar ½ - ¼ din raza, pornind de la suprafata.

Alegerea metodei de racire pentru calire a piesei depinde de forma acesteia, de dimensiuni si de compozitia chimica. Cu cat este mai complicata forma si mai mare sectiunea piesei, cu atat mai mari vor fi tensiunile ce se formeaza la calire si mai mare pericolul de formare de fisuri.

Cu cat mai mare este continutul de carbon din otel, cu atat mai mari vor fi modificarile de volum, ce decurg in timpul transformarii fazice si cu atat mai mare va fi pericolul de deformare si de formare de fisuri, fiind deci, in acest caz, cu atat mai importanta alegerea mediului de racire adecvat.

Curba ideala de racire trebuie sa reprezinte viteza maxima la inceputul racirii, la traversarea intervalului de stabilitate minima a austenitei, si viteza minima la sfarsitul racirii la transformarea martensitica.