| CATEGORII DOCUMENTE |
| Aeronautica | Comunicatii | Electronica electricitate | Merceologie | Tehnica mecanica |
PENTRU
GENERATOARELE TIP THA - 330 - 2
Introducere
Date tehnice
Turbogeneratorul
Instalatiile auxiliare
Descrierea turbogeneratorului
Instructiuni de exploatare la punerea in functiune a TG
Regimurile de functionare ale TG
Regimuri de functionare normala
Regimuri de functionare anormala
Regimuri anormale inadmisibile ale TG
Urmarirea parametrilor de regim ai TG
Instructiuni de lucru pentru functionarea TG in conditii anormale
Semnalizari si protectii impotriva functionarii TG in regimuri anormale
Instructiuni de lucru pentru exploatarea instalatiilor auxiliare pe timpul functionarii TG
Instalatia de H2-CO2 si instalatia de ulei de etansare
Instalatia de apa de racire bare stator
Norme de protectie a muncii si securitate contra incendiilor
Bibliografie
INTRODUCERE
Lucrarea de fata contine instructiunile de exploatare pentru generatorul de tip THA - 330 - 2 de productie IMGB si auxiliarele acestuia, in situatiile in care se abat de la functionarea nominala, cerute expres de catre beneficiarul lucrarii, prin faxul nr. 2194/7.08.1995.
Ea aduce completari fata de instructiunile anterioare ( 4 ), constituind o reactualizare a acestora.
DATE GENERALE
Turbogeneratorul
Date tehnice nominale
- Puterea aparenta 388 MVA
- Factorul de putere cos f
- Putere activa 330 MW
- Turatia 3000 rot/min
- Frecventa 50 Hz
- Tensiunea 24 kV
- Curentul 9339 A
- Numarul fazelor 3
- Conexiunea fazelor stea
- Raportul de scurtcircuit 0,5
- Randamentul la tensiunea nominala si cos f
la 1/4 Pn 98,17
la 2/4 Pn 98,80
la 3/4 Pn 98,90
la 4/4 Pn 98,87
- Felul racirii
bobinaj stator racire directa cu apa
bobinaj rotor racire directa cu hidrogen
racire generala cu hidrogen
- Presiunea hidrogenului 4 bari
2.1.2. Date tehnice maxime
- Puterea aparenta 405 MVA
- Factorul de putere cos f
- Putere activa 345 MW
- Turatia 3000 rot/min
- Frecventa 50 Hz
- Tensiunea 24 kV
- Curentul 9740 A
- Presiunea hidrogenului 4,5 bari
2.1.3. Parametrii functionali
- Temperatura maxima a bobinajului statoric 1050 C
- Temperatura maxima a bobinajului rotoric 1050 C
Pierderi in generator exclusiv excitatia
(la mers in gol)
- pierderi totale 1620 kW
- pierderi in fier 387 kW
- pierderi mecanice (lagare, etansari, inele contact) 403 kW
- pierderi prin ventilatie si frecari cu H2 334 kW
- pierderi la scurtcircuit in cuprul rotoric 3062 kW
- pierderi in bobinajul rotoric la sarcina nominala 1035 kW
- pierderi totale la sarcina nominala (fara excitatie) 3665 kW
- pierderi in sistemul de excitatie 100 kW
- Rst (pe faza la 750 C) 0,00226 W
- Rrot (la 750 C) 0,125 W
- Xd, g (nesaturate) 2,12 u.r.
- Xd, g (saturat) 2,01 u.r.
- X d (nesaturat) 0,33 u.r.
- X d (saturat) 0,2335 u.r.
- X d (saturat) 0,198 u.r.
- X2 0,242 u.r.
- Xo 0,122 u.r.
- Xs 0,1915 u.r.
2.1.4. Datele circuitului de excitatie
La mersul in gol al turbogeneratorului
- curentul de excitatie 942 A
- tensiunea de excitatie 135 V
- puterea necesara pentru excitatie 127 kW
La mersul in sarcina nominala al turbogeneratorului
- curentul de excitatie 2610 A
- tensiunea de excitatie 402 V
- puterea necesara pentru excitatie 1050 kW
La fortarea excitatiei
- curentul de excitatie 5280 A
- tensiunea de excitatie 804 V
- durata admisibila a fortarii excitatiei 3 - 4 sec
2.1.5. Racirea bobinajului statoric
- tipul racirii directa
- fluidul utilizat apa demineralizata
- debitul 13 l/sec
- presiunea 3,8 bari
- presiunea maxima la intrare 3,8 bari
- temperatura apei la intrare in bobinaj 430 C
- conductivitatea apei max 2mS/cm
- incalzirea maxima a bobinajului statorului
(supratemperatura) 500 C
- clasa de izolatie a bobinajului B
2.1.6. Racirea pachetului de tole
- tipul racirii de suprafata
- fluidul utilizat hidrogen
- presiunea 4 bari
- debitul total de H2 (la 4 ata) 39 m3/s
- caderea de presiune pe circuit 300 mm H2O
- temperatura maxima a hidrogenului rece 450 C
- incalzirea hidrogenului in generator 140 C
2.1.7. Racirea rotorului
- tipul racirii directa
- fluidul utilizat hidrogen
- presiunea 4 bari
- incalzirea maxima a bobinajului statorului
(supratemperatura) 600 C
- clasa de izolatie B
2.1.8. Racirea hidrogenului
- modul de racire in racitoare H2 - apa
- fluidul utilizat condensat
- debitul de apa de racire 400 m3/h
- presiunea maxima a apei de racire 8 bari
- temperatura maxima a apei de racire la
intrarea in racitor 350 C
2.1.9. Ungerea
- calitatea uleiului utilizat 40 E la 500 C
- presiunea uleiului 2,5 bari
- debitul de ulei pentru doua lagare 62000 l/h
2.1.10. Dimensiunile de gabarit
- lungimea totala 10,955 m
- latimea masinii 4,6 m
- inaltimea de la planseul de serviciu
la axa generatorului 0,675 m
- spatiul necesar pentru scoaterea rotorului 15 m
- greutatea generatorului 321 t
- greutatea statorului 213 t
- greutatea statorului complet montat 263 t
- greutatea rotorului 54 t
- greutatea instalatiilor anexe
(fara conducte de legatura) 11 t
2.2. Instalatii auxiliare
2.2.1. Instalatia de alimentare cu ulei a etansarilor
- calitatea uleiului 40 E la 500 C
- presiunea uleiului 4,3 bari
- debitul de ulei pentru doua etansari 4800 l/h
2.2.2. Instalatia de alimentare cu apa de racire
a bobinajului statoric
- conductivitatea apei max 2 mS/cm
- presiunea apei la intrarea in bobinaj max 3,8 bari
- debitul de apa 47000 l/h
2.2.3. Instalatia de alimentare cu H2-CO2
- presiunea nominala a hidrogenului 4 bari
- presiunea maxima a hidrogenului 4,5 bari
- debitul de hidrogen pentru completarea scaparilor 20 Nm3/24 h
- volumul de H2 necesar pentru umplerea
turbogeneratorului la 3 ata 550 Nm3
- volumul de CO2 necesar pentru evacuarea
aerului din TG 125 Nm3
- volumul de CO2 necesar pentru evacuarea H2 din TG 200 Nm3
2.3. Racitoarele de hidrogen
- numarul de racitoare de H2 4
- presiunea apei de racire max 8 bari
- temperatura apei 350 C
- debitul de apa 400 m3/h
3. DESCHIDEREA TURBOGENERATORULUI
3.1. Statorul
3.1.1. Carcasa turbogeneratorului este o constructie sudata etans, formata din mai multi pereti intermediari de forma inelara, inveliti in interior cu o manta de tabla si avand intre ei o serie de intarituri, nervuri, table de inchidere, etc.
Functiunile pe care le indeplineste carcasa sunt
- sustine miezul magnetic si bobinajul statorului
- prin intermediul scuturilor si al lagarelor sustine rotorul masinii
- asigura spatiul inchis pentru racirea cu hidrogen si determina circuitul
de ventilatie
- fixeaza masina de fundatie
Peretii frontali ai carcasei sunt mai grosi si sustin scuturile prin intermediul unor buloane filetate. Carcasa suporta deformatii permanente o serie de solicitari curente sau accidentale ca
- greutatea miezului magnetic si a bobinajului statoric, precum si
greutatea rotorului impreuna cu scuturile
- cuplul electromagnetic in functionare normala
- cuplul electromagnetic de soc in cazul scurtcircuitelor din interiorul
masinii
- presiunea interioara creata de o eventuala explozie a hidrogenului in
interiorul alternatorului.
Miezul magnetic
Miezul magnetic poarta infasurarea statorica.
El este realizat din tabla silicioasa cu cristale orientate.
Aceasta tabla are o conductivitate magnetica buna si pierderile reduse (0,5 W/kg la o inductie de 1 Tesla).
Tabla este stantata in segmenti care se impacheteaza in straturi alternativ decalate. Se executa pachete care au intre ele canale de ventilatie pentru a permite circulatia hidrogenului de racire printre pachete si deci racirea miezului.
In zona capetelor de bobina pachetele sunt realizate in trepte si tolele ultimului pachet au niste ramuri radiale care reduc pierderile suplimentare in dintii din aceasta zona.
Distanta dintre pachete este mentinuta cu ajutorul unor distantori dispusi radial, realizati din otel magnetic, in zona dintilor.
La exterior pachetele de tole au crestaturi in forma de coada de randunica cu care se prind de penele bulon.
Tolele sunt izolate din punct de vedere electric una fata de alta.
Tolele sunt stranse cu ajutorul penelor bulon care folosesc totodata si la sustinerea miezului in carcasa.
Penele bulon dispuse pe circumferinta miezului strang tolele cu ajutorul a doua placi de strangere si a degetelor de presare.
Degetele de presare sunt dispuse radial intre ultimul pachet de tole de la fiecare capat al miezului si placa de strangere respectiva.
Organele de strangere sunt proiectate de un ecran de cupru prins de placile de strangere.
Degetele de presare sunt din otel magnetic.
Penele bulon sunt fixate de carcasa prin intermediul unei suspensii elastice bazata pe folosirea arcurilor plate.
Aceste arcuri plate sunt dispuse paralel cu pana bulon de o parte si de alta a ei si se prind de pana bulon in zona lor centrala.
Capetele acestor arcuri se prind de peretii despartitori ai carcasei.
Sistemul de suspensie reduce vibratiile transmise de miezul magnetic carcasei si amortizeaza socul produs de cuplul ce apare in cazul scurtcircuitului exterior masinii, soc ce se transmite carcasei si fundatiei in mod atenuat.
Bobinajul statoric
Bobinajul statorului este trifazat, cu pas scurtat si este racit direct cu apa deionizata.
Bobinajul este constituit din bare de tip Roebel, dispuse cate doua in crestatura.
Barele de bobinaj sunt constituite din conductori elementari de cupru, transpozitionali pe toata lungimea pachetului de tole.
Toti conductorii elementari sunt izolati cu azbest impregnat cu rasina epoxidica.
O parte din conductorii elementari sunt tubulari, prin ei asigurandu-se circulatia apei care raceste bobinajul.
Fiecare bara este izolata continuu pe toata lungimea dupa procedeul ISOTENAX.
O atentie deosebita s-a acordat evitarii descarcarilor partiale. In acest scop fiecare bara este acoperita cu lacuri semiconductoare - pe portiunea din crestatura cu lac cu rezistenta mai scazuta, pe capetele frontale un lac cu rezistenta mai ridicata, iar la iesirea din crestatura, fiecare baza (suprafata exterioara a izolatiei) este pusa la masa prin intermediul unui colier din tesatura de bronz.
Capetele frontale sunt puternic consolidate.
Ansamblul de consolidare cuprinde consolele exterioare din sticlotextolit, unite cu inele de consolidare si fixate, una cate una, cu ajutorul unor tije filetate, de consolele exterioare.
Intre cele doua ansamble de console sunt stranse si fixate capetele de bobina, cate la randul lor sunt impanate intre bare si intre straturi cu pene din material polimerizate la cald, care se ruleaza perfect dupa forma barei.
Bobinajul statorului este racit direct cu apa, care circula prin conductoarele elementare tubulare. Circulatia apei se face pe spira, cu intrarea printr-o bara de bobinaj din exteriorul crestaturii. Intrarea si iesirea apei din bara se face prin teci hidraulice lipite cu aliaj de argint la ambele capete ale fiecarei bare. Tecile hidraulice sunt prevazute cu o camera de apa, de la care se face alimentarea conductoarelor elementare tubulare. In acelasi timp, tecile tubulare asigura si conexiunea electrica intre bare.
Fiecare teaca este prevazuta cu un stut prin care se face alimentarea cu apa, respectiv legatura pe partea de apa, intre cele 2 bare de bobinaj. Alimentarea cu apa a bobinajului se face de la doua colectoare de apa montate in carcasa pe partea opusa barelor.
Legatura dintre colectoare si una dintre tecile hidraulice ale fiecarei bare se face prin intermediul unor tuburi flexibile si izolante din teflon.
Riscul scaparilor de apa in masina este eliminat prin faptul ca hidrogenul aflat in generator are presiunea superioara presiunii apei. Datorita acestui fapt, orice neetanseitate a circuitului de apa se traduce printr-o usoara crestere a consumului de hidrogen.
Pentru masurarea temperaturii bobinajului statoric sunt prevazute 12 termorezistente plate din platina avand 100 ohmi la 00 C. Termorezistentele sunt montate intre straturile bobinajului statoric in 2 crestaturi pe faza, atat in partea turbinei, cat si inspre partea inelelor. Termorezistentele sunt legate la un logometru indicator cu semnalizare la 800 C.
In crestaturile care nu sunt prevazute cu termorezistente sunt montate termocuple de sarma de cupru-constantan plasate intre crestaturile bobinajului statoric. Termocuplele sunt racordate la un aparat indicator si au rolul de a sesiza o eventuala infundare a unei bare din bobinajul statoric (supraincalzirea barei).
Controlul incalzirilor hidrogenului se face prin 8 termorezistente cilindrice din platina (100 ohmi la 00 C) amplasate la intrarea si iesirea din racitoare. Termorezistentele sunt racordate la un logometru inregistrator cu semnalizare la 450 C. Temperatura hidrogenului la intrare in generator se masoara si local printr-un termometru manometric montat pe carcasa.
Domul
Domul fixat etans deasupra carcasei are rolul de a mentine cele 4 racitoare de hidrogen, contribuind totodata la realizarea circuitului de ventilatie.
Cele patru racitoare sunt asezate orizontal, perpendicular pe axa longitudinala a masinii.
Apa de racire circula prin interiorul tevilor.
Apa de racire intra si iese din racitoare pe aceeasi parte a generatorului.
Hidrogenul circula in exteriorul tevilor, printre aripioare si cedeaza caldura absorbita din generator.
Scuturile
In partile frontale carcasa este inchisa de cate doua perechi de scuturi scuturile interioare si cele exterioare.
Scuturile interioare sunt situate mai aproape de miezul magnetic si sunt compuse din scuturile propriu-zise si scuturile de ghidare.
Scuturile interioare sunt executate prin turnare din aliaj de aluminiu si siliciu. Scuturile interioare propriu-zise sunt executate din patru bucati (divizate dupa axa orizontala si verticala a masinii) asamblate prin suruburi si constituie carenajul aerodinamic pentru ventilatoarele de pe rotor, care determina circulatia hidrogenului in generator.
Scuturile exterioare incorporeaza lagarele masinii si etansarile rotorului. Ele sunt executate prin sudura de tabla groasa de otel si sunt prinse de carcasa prin buloane fiind executate din doua bucati avand planul pe axa orizontala a masinii.
Scuturile exterioare inchid carcasa spre exterior si servesc ca suporturi pentru lagare. Fiecare scut are montat pe el un lagar cu cuzinet eliptic, sustinut prin inele de sustinere de asemenea fiecare scut are montat pe el o etansare pentru hidrogen.
Lagarele
Lagarele sunt incorporate in scuturile exterioare avand un inel de fixare a cuzinetilor. Cuzinetii sunt executati din otel cu suprafata de alunecare acoperita prin turnare cu o compozitie de calitate superioara care este unsa cu ulei sub presiune, de la un sistem de ungere general al liniei de arbori.
Un orificiu din cuzinetul inferior permite introducerea uleiului sub presiune de 140 kgf/cm2 pentru a putea ridica rotorul la pornirea grupului. Pentru a evita circulatia curentilor electrici prin arbore si lagare, lagarul din partea opusa turbinei este izolat din punct de vedere electric de restul masinii prin izolarea cuzinetului fata de inelul de sustinere, care la randul sau este izolat electric fata de scut. Din acelasi motiv se izoleaza si etansarea montata pe scut, in partea inelelor.
Etansarile cu ulei
Acestea sunt montate pe scuturile exterioare si au rolul de a impiedica iesirea H2 din masina in zonele in care rotorul TG iese din scuturi.
Etansarile sunt de tip radial, alimentate cu ulei sub presiune, intre rotor si un inel segmentat mobil in corpul etansarii. Uleiul este introdus prin corpul etansarii, trece apoi prin canalul din acest corp, iar de aici prin cele 2 inele se imparte in 2 fluxuri, unul curgand in spatiul dintre inelul din partea H2 si rotor, inspre interiorul masinii, iar al doilea in spatiul dintre inelul din partea aerului si rotor, inspre exteriorul masinii.
Racitoarele de H2
Pentru racirea H2, TG este dotat cu 4 racitoare de H2 incorporate in dom, asezate orizontal (transversal fata de axul masinii). Racitoarele sunt executate din tevi cu aripioare, prin interiorul tevilor circuland apa de racire si prin exterior H2.
Bornele si cutia de borne
Cutia de borne se prinde de carcasa in partea inferioara, in extremitatea opusa cuplajului cu turbina.
Cutia de borne, demontabila, este o constructie care asigura fixarea placilor de borne cat si circulatia H2 pentru racirea bornelor.
Placile de borne se fixeaza in partea inferioara cutiei de borne cu un numar corespunzator de suruburi.
Bornele sunt racite interior prin circulatia hidrogenului condus prin conducte sudate in cutia de borne.
Rotorul
3.2.1. Corpul rotorului
Acesta este format dintr-o singura bucata, dintr-un lingou turnat din otel aliat care asigura o limita de curgere de 65 kg/mm2, o rezistenta de rupere de 75 kg/mm2 si caracteristici magnetice corespunzatoare rolului functional. In corpul rotorului sunt frezate crestaturi. Pentru diminuarea diferentelor de rigiditate pe axa polilor fata de axa transversala, in dintele mare al rotorului sunt frezate canale transversale de egalizare. Rotorul se cupleaza cu turbina printr-un cuplaj rigid, pe partea opusa turbinei montandu-se inele de contact.
Cuplarea cu alternatorul de excitatie se face cu un arbore intermediar.
Bobinajul rotorului
Bobinajul de excitatie
Acesta este executat din conductoare cu sectiunea dreptunghiulara din cupru aliat cu 7 % argint si este racit cu H2 care circula prin turboalternator.
Din conductoarele de cupru, se formeaza semibobine, care sunt presate si rigidizate pe portiunea dreapta intr-o presa sub presiune si la o temperatura ridicata.
Izolatia intre spire este asigurata de fasii de azolit, lipite de fiecare conductor cu lac de bachelita modificat, care asigura si rigidizarea fiecarei semibobine in parte.
Semibobinele rigidizate sunt introduse in crestaturile rotorului si prin lipire cu aliaj de argint a spirelor corespunzatoare de la semibobinele perechi, se obtine bobinajul de excitatie.
Izolatia fata de masa a bobinajului rotorului este asigurata din teci izolante, presate din panza de sticla si rasini epoxidice, a caror rigiditate dielectrica este riguros controlata in procesul de fabricatie.
Capetele bobinelor sunt izolate fata de masa (bandaje).
Toate materialele electroizolante utilizate corespund clasei de izolatie B, ceea ce confera bobinajului rotorului in ansamblu clasa de izolatie B.
Bobinajul de amortizare
Rotorul este prevazut cu un bobinaj de amortizare executat din benzi de cupru aliat cu 7 % argint. Bobinajul de amortizare este dispus in partea superioara a fiecarei crestaturi, care contine si bobinajul de excitatie in crestaturile mici, frezate special in zona polilor. Bobinajul de amortizare protejeaza rotorul contra efectelor produse de campul invers la functionarea in regim asimetric.
Consolidarea bobinajului
Atat bobinajul de excitatie, cat si bobinajul de amortizare sunt mentinute contra fortelor centrifuge prin
- pene magnetice pe portiunea din crestatura
- bandaje magnetice pe portiunea capetelor
Conexiunile dintre bobinaj si inelele de contact
Legatura dintre inelele de contact si bobinaj se realizeaza cu ajutorul conexiunilor plasate in zona centrala a rotorului.
Pentru a evita scaparile de H2 prin locul de trecere al buloanelor de contact sunt prevazute etansari cu garnituri speciale din cauciuc.
Periile si suportul de perii
Periile fac legatura prin intermediul inelelor de contact intre sistemul de excitatie exterior al turboalternatorului si bobinajul rotoric. Pozitia periilor fata de inelele de contact si forta cu care sunt apasate pe inele se dirijeaza prin intermediul sistemelor de suporturi de perii.
Suporturile de perii sunt executate in doua subansambluri distincte, cate unul pentru fiecare inel, fiind in numar de 10 pentru fiecare inel, sustinand cate 4 perii dispuse in linie.
Periile sunt compuse fiecare din doua bucati introduse una langa alta in aceeasi caseta.
Presiunea periilor pe inelele colectoare se regleaza cu ajutorul unui sistem de arcuri care regleaza simultan apasarea tuturor periilor de pe un suport.
Sistemul permite inlocuirea oricarei perii, fara oprirea masinii si de asemenea permite accesul comod pentru revizie si reglare.
Inelele de contact
Cele doua inele de contact montate pe arbore in partea opusa turbinei sunt executate din otel brut rezistent la uzura. Inelele sunt montate la cald pe un cilindru izolant si au pe suprafata exterioara un canal elicoidal cu rolul de a uniformiza uzurile inelelor si periilor. Inelele de contact sunt racite cu un ventilator centrifugal montat intre cele doua inele.
Racirea
Racirea bobinajului rotoric este directa cu H2, circulatia acestuia fiind axiala radiala.
De o parte si de alta a rotorului sunt montate 2 ventilatoare axiale care asigura circulatia H2 din interiorul masinii si racirea rotorului si a circuitului magnetic. Intrarea H2 se face prin ambele parti ale rotorului prin spatiul de sub bandaj, o parte din debitul de H2 intra in canalele din capetele frontale ale bobinelor si circula axial, racind capetele frontale. Cealalta parte a debitului de H2 intra in canalele de sub crestaturi prin care circula axial, iar prin orificiile ovale prin toata latura bobinei si printr-un orificiu identic frezat in pana crestaturii, iese in intrefier.
3.3. Instalatiile auxiliare
TG este prevazut cu urmatoarele instalatii auxiliare
- instalatia de alimentare si control H2 - CO2
- instalatia de alimentare cu ulei a etansarilor
- instalatia de alimentare cu apa de racire a bobinajului statoric
3.3.1. Instalatia de alimentare si control H2 - CO2
Schema acestei instalatii (plansa 1) cuprinde urmatoarele componente principale
- sursa de H2
- dulapul de prima destindere a H2
- dulapul pentru a doua destindere a H2 si de distributie a gazelor
- dulapul de control al H2
- uscatorul de H2
- sursa de CO2 si instalatia de destindere a acestuia
- aparate de control, semnalizare si alarma pentru instalatia de
alimentare si control H2 - CO2.
Sursa de H2 este constituita dintr-un numar de butelii de H2 de inalta presiune. Sursa de H2 ca si dulapul pentru prima destindere a H2 sunt montate in afara salii masinilor deci in afara incaperii in care se gaseste instalatia de alimentare cu ulei a etansarilor.
Dulapul de prima destindere a H2 cuprinde
- doua reductoare de presiune
- doua manometre de inalta presiune, care masoara presiunea surselor
- un manometru de medie presiune, care masoara presiunea primei
destinderi
- o supapa de siguranta
- un manostat pentru semnalizarea scaderii presiunii (indicand prin
aprinderea unui bec rosu necesitatea inlocuirii buteliei)
- blocul robinetelor de distributie
- blocul robinetelor de izolare
Dulapul pentru a doua destindere cuprinde
- un tablou sinoptic
- doua reductoare manuale
- un manometru
- un reductor
- un robinet cu trei cai
- alte robinete
- un monostat
- o supapa de siguranta
- doua electrovane
Dulapul destinderii a doua este plasat in incaperea instalatiilor auxiliare si are o structura complexa, de unde reiese necesitatea prevederii lui cu un tablou sinoptic cu trasee colorate, care indica manometrele de manevrat si succesiunea operatiilor in cazul umplerii sau scoaterii H2 din TG.
In principal contine doua reductoare de presiune manuale care permit alimentarea cu H2 la o presiune constanta. In paralel cu reductoarele de presiune e montat un robinet folosit pentru accelerarea umplerii TG cu H2.
Dulapul de control al H2 are rolul de a controla presiunea si puritatea H2 din TG. El cuprinde in principal manometre (monostate), un reductor de presiune si doua analizoare de puritate.
Un manometru masoara presiunea in TG in punctul cu presiunea cea mai scazuta. De asemenea se masoara presiunea uleiului in etansari. Tot aici sunt montate doua manometre de minima si maxima presiune.
Aparatele continute in dulapurile descrise mai sus sunt protejate la suprapresiuni, de asemenea dulapurile sunt prevazute cu conducte pentru evacuarea in aer liber a H2.
Pentru protejarea infasurarilor s-a prevazut un uscator de H2, amplasat in incinta incaperii instalatiilor auxiliare. Uscatorul are doua prize in doua compartimente ale carcasei TG amplasate de o parte si de alta a ventilatorului. Pozitionarea prizelor creeaza o diferenta de presiune intre intrarea si iesirea din uscator realizandu-se astfel un debit constant de 4 - 6 mc/h.
In conditii normale uscarea gazului este inutila deoarece H2 continut in butelii este uscat, iar uleiul din etansari fiind epurat, nu contine vapori de apa sau aer.
Sunt cazuri insa in care H2 este umed
- dupa punerea in functiune a TG, cand gazul absoarbe umiditatea
infasurarilor
- daca umiditatea atmosferica este mai mare
- cand alimentarea etansarilor e realizata cu ulei din rezervorul de
ungere
- ca urmare a scaparilor de apa la racitoarele de H2.
Hidrogenul si aerul se scot din TG cu ajutorul unui gaz intermediar inert si de mare densitate CO2. Umplerea TG cu H2 se face mai intai prin golirea aerului cu ajutorul CO2, apoi a acestuia cu H2. Pentru golirea TG de H2 procesul este invers.
Instalatia de CO2 se compune din
- sursa de CO2 lichid
- grupul anticongelator
- dulapul de destindere
Sursa de CO2 se compune din 12 butelii dispuse vertical in trei randuri de cate patru butelii.
Grupul anticongelator este destinat a evita formarea chiciurii de CO2 in curs de detenta si transformarea de CO2 lichid in gaz si mentinerea lui la o temperatura superioara temperaturii de inghet la destindere.
Instalatia de alimentare cu ulei a etansarilor
Instalatia de alimentare cu ulei a etansarilor (plansa 2) este un ansamblu complex destinat pentru a degaza, refula la presiunea necesara si racii la temperatura prevazuta, debitul necesar celor doua etansari ale TG la functionare in toate regimurile.
Uleiul iese din etansari prin doua fluxuri, fiecare absorbind o cantitate de gaz cu care vine in contact. Fluxul de ulei incarcat cu H2 deverseaza in colectorul de ulei al etansarilor (CH) in care bulele de H2 sunt eliberate si se intorc in masina prin aceleasi conducte, care avand diametrul suficient de mare permit circulatia H2 in sens invers.
Colectorul CH este format din doua compartimente despartite printr-un perete si un sifon pentru a nu permite circulatia gazului rezultand dintr-o diferenta de presiune intre cele doua capete ale masinii.
Din colectorul CH uleiul se scurge in compartimentul R al rezervorului tampon. In acest compartiment uleiul elibereaza o mica parte din gazul dizolvat pe care il contine, gazul trecand inapoi in colectorul CH si de acolo in masina.
Fluxul de ulei de etansare ce iese din etansari inspre lagare, se incarca cu aer si se amesteca in cuzineti cu uleiul de ungere, iar apoi se scurge in colectorul de ulei al lagarelor (CA). Din colectorul CA uleiul se introduce in rezervorul principal.
In colectorul CA o serie de sicane creeaza o curgere turbulenta cea ce va duce la degajarea bulelor de aer sau de H2 ajuns accidental in partea lagarelor. Gazul colectat se elimina in aer liber cu ajutorul unui ventilator extractor de gaz. In cazul defectarii ventilatorului exista un by-pass care permite trecerea directa a gazului in atmosfera.
Din compartimentul R al rezervorului de epurare (continand ulei din partea H2) si din colectorul CA (continand ulei din partea aerului) uleiul este aspirat in compartimentul V, in care exista un vid de minim 700 mm col Ha (92 %).
Uleiul care intra in compartimentul V al rezervorului de epurare in prealabil filtrat, apoi intra in acest compartiment printr-o serie de pulverizatoare fiind supus si actiunii vidului cedeaza aproape in intregime bulele de gaz dizolvant.
Pompa MP2 aspira uleiul tratat in compartimentul cu vid si refuleaza o mica parte inspre masina. Cea mai mare parte a uleiului trece in compartimentul V al rezervorului de epurare printr-o supapa de descarcare si o serie de pulverizatoare fiind astfel supus la o noua epurare. Procesul se repeta in continuare astfel ca in permanenta cea mai mare parte a uleiului refulat de pompa MP2 este supus unei a doua epurari eliminandu-se resturile de H2.
Ambele compartimente ale rezervorului tampon sunt dotate cu robinete cu flotor pentru supravegherea nivelului uleiului.
Vidul necesar epurarii uleiului e creat si intretinut in compartimentul V cu ajutorul unei pompe de vid. Pompa de vid aspira gazele degajate de ulei si refuleaza in aer, dupa trecerea printr-un rezervor cu sicane care retine picaturile de ulei, in suspensie din amestecul gazos. Daca nivelul uleiului in compartimentul V e prea ridicat se intrerupe tensiunea de alimentare a motorului pompei de vid, pentru a evita aspiratia directa a uleiului sau spumei.
Pentru alimentarea cu ulei a etansarilor sunt prevazute trei alimentari (v. cap. 6) alimentarea normala, alimentarea de rezerva si alimentarea de rezerva de tranzitie.
Instalatia de alimentare cu apa de racire a bobinajului statoric
Aceasta instalatie (plansa 3) este alcatuita din
- partea circuitului din interiorul TG
- grupul de alimentare cu apa
- instalatia de filtrare, demineralizare si reglaj
a. Partea circuitului din interiorul TG
Din punct de vedere hidraulic, bobinajul este subdivizat in tot atatea circuite in paralel cate spire electrice sunt.
Apa rece patrunde in spire prin bara dinspre intrefier si se intoarce prin bara din fundul crestaturii, aceste doua bare fiind reunite hidraulic prin tuburi de legatura inspre inelele de contact. Fiecare spira e alimentata de la un colector circular situat in carcasa inspre partea turbinei. Un al doilea colector concentric cu primul, colecteaza apa ce circula in fiecare spira. Apa calda provenita din ansamblul spirelor e deversata din colectorul de iesire intr-un rezervor intermediar plasat in punctul cel mai inalt al statorului, astfel incat toate bobinele sa fie in permanenta pline cu apa.
La fiecare extremitate a lor, conductoarele tubulare care intra in componenta barelor statorice, sunt unite prin lipituri rezistente la temperaturi ridicate, cu o cutie de conexiune numita taca hidraulica. Acestea la randul lor, sunt conectate cu tuburi de legatura suple si izolante, care fac legatura cu colectoarele de intrare si iesire a apei.
Nu exista pericolul producerii de scurgeri de apa in interiorul TG, deoarece presiunea apei la intrarea in masina, fiind inferioara presiunii de H2, nu permite un astfel de fenomen.
Constructiv s-au luat urmatoarele precautiuni pentru evitarea tuturor golurilor neprevazute din circuitul apei din interiorul TG
prevederea unei pompe secundare care porneste automat atunci cand se opreste pompa principala
prevederea clapetelor antiretur in partea de refulare a pompelor, dublate de a treia clapeta aflata la intrarea in TG
apa calda iese din supapa de iesire prin punctul cel mai inalt si se scurge in rezervorul intermediar situat in punctul cel mai inalt din stator, acest lucru contribuind la mentinerea ansamblului bobinajului in stare inecata
punctele inalte ale celor doua rampe de intrare si iesire sunt unite printr-un mic tub antisifon si deasemenea, rezervorul intermediar e legat de rezervorul tampon printr-un tub antisifon identic. Incinta rezervorului intermediar constituie o capacitate gazoasa de o presiune cel putin egala cu presiunea atmosferica, evitand astfel orice posibilitate de aspiratie a apei din infasurarea statorica datorita unui eventual gol creat prin ruperea unei coloane de apa.
b. Grupul de alimentare cu apa
Acest grup este constituit din
- rezervorul tampon
- pompe de circulatie
- aparatura de masura, control si protectie
Din rezervorul intermediar apa se scurge in rezervorul tampon. Rezervorul tampon este prevazut cu doua aparate pentru controlul nivelului apei, unul pentru nivelul maxim si al doilea pentru nivelul minim.
Pentru teava cu legatura cu atmosfera se instaleaza doua clapete de retinere una pentru presiune marita si alta pentru lipsa de presiune.
Un anumit numar de aparate controleaza buna functionare a sistemului. Conductibilitatea apei e inregistrata in permanenta de aparate de semnalizare care scot TG din paralel cu reteaua in caz de depasire a limitelor conductibilitatii. Un monostat si un indicator de debit controleaza circulatia apei in stator in cazul opririi circulatiei de apa cu o anumita temporizare. Pe returul apei ce vine in interiorul statorului sunt plasate termostate care in caz de incalzire exagerata a apei, semnalizeaza, dupa care declanseaza grupul daca temperatura continua sa creasca. Temperatura apei de intrare in infasurarea statorului poate fi reglata cu ajutorul unei vane cu trei cai, care permite varierea debitului apei de racire care traverseaza schimbatorul de ioni.
c. Instalatia de filtrare, demineralizare si reglaj
Aceasta instalatie se compune din
- schimbatorul de ioni
- filtrul principal
- racitoarele de apa
- instalatia de completare cu apa
- vanele de reglare a presiunii si temperaturii apei la intrarea in TG.
La iesirea din pompe, o vana regulatoare de presiune mentine presiunea apei la intrarea in TG la o valoare compatibila cu presiunea gazului din interiorul TG, fiind necesar ca presiunea gazului sa fie totdeauna superioara presiunii apei cu minim 0,2 kgf/cmp.
Caldura este evacuata prin doua racitoare montate in paralel. Racitoarele pot fi ocolite, manevra care se efectueaza automat cu ajutorul unei vane regulatoare de temperatura, reglata in asa fel incat temperatura apei la intrarea in TG sa aiba o valoare compatibila cu nivelul termic din TG.
Acest regulator de temperatura este destinat sa mentina constanta temperatura apei la iesirea din racitor, care se realizeaza cu ajutorul unei vane ce regleaza debitul de by-pass, modificand astfel cantitatea de apa ce trece prin racitor.
Instalatia nu poate functiona decat cu filtrul principal in circuit, ceea ce impiedica patrunderea impuritatilor in circuitul TG. Intrarea apei in TG se face printr-un filtru cu sita.
Filtrul principal este prevazut cu doua manometre indicatoare necesare pentru a masura pierderile de sarcina ce apar ca urmare a ancrasarii elementelor filtrante.
Componenta principala a instalatiei de demineralizare este schimbatorul de ioni. Acesta este destinat sa trateze continuu circa 10 % din apa necesara pentru racirea TG, astfel incat conductibilitatea apei sa nu fie mai mare de 1 mS/cm.
O eventuala completare cu apa de condensatie se face dupa trecerea printr-un filtru mecanic.
3.4. Protectiile TG
TG este prevazut cu urmatoarele protectii electrice si tehnologice
3.4.1. Protectiile electrice
Protectiile electrice din dotarea TG sunt
- protectiile electrice ale blocului
- protectia diferentiala longitudinala contra defectelor intre faze
- protectia homopolara de curent sau tensiune
- protectia maximala de curent pe partea de 24 kV la transformatorul
serviciilor interne si pe partea de 6 kV
- protectiile electrice ale TG
- protectia diferentiala transversala
- protectia contra punerilor la pamant stator
- protectia la suprasarcina nesimetrica
- protectia impotriva cresterii tensiunii la borne
- protectia impotriva trecerii in regim de motor
- protectia de minima impedanta
- protectia impotriva functionarii in regim asincron
- protectia impotriva suprasarcinilor simetrice
- protectia impotriva punerilor la pamant rotorice
- protectia de secventa inversa
- protectia de putere inversa
3.4.2. Protectii tehnologice
Protectiile tehnologice sunt urmatoarele
- pentru circuitul de H2
a) protectii care semnalizeaza
- nivel inalt in detectorul de lichid in TG (semnal 1)
- nivel maxim in detectorul de lichid in TG (semnal 2)
- exces de temperatura a H2 la iesirea din racitoare
- presiunea normala a H2 in TG
- schimbarea buteliilor
- puritatea insuficienta a H2
- suprapresiune dulap destindere a II-a a H2
b) protectii care declanseaza
- nivel maxim in detectorul de lichid in TG (semnal 2)
- pentru circuitul de racire cu apa a bobinajului statoric
a) protectii care semnalizeaza
- debitul apei la intrare 85 %
- presiunea scazuta a apei la intrarea in stator 85 %
- presiunea ridicata a apei la intrarea in stator
- temperatura apei la intrarea in stator 450 C
- temperatura ridicata a apei la iesire din stator 700 C
- pompa secundara in functiune
- conductivitatea apei la intrare mai mare de 2 mS/cm
- conductivitatea apei la iesirea din schimbatorul de ioni mai mare de
0,5 mS/cm
- comanda locala a pompelor de apa in functiune
- temperatura de 300 C a apei in rezervorul tampon
b) protectii care declanseaza
- debitul apei la intrare in stator 75 %
- presiunea apei la intrare in stator 75 %
- temperatura maxima a apei 800 C
- conductivitatea apei in stator superioara valorii de 9 mS/cm
- pentru circuitul de ulei pentru etansari
a) protectii care semnalizeaza
- nivelul inalt in colectorul de ulei (semnal 1)
- nivelul inalt in colectorul de ulei (semnal 2)
- presiunea diferentiala minima
- vid scazut in epurator
- nivel inalt al uleiului in compartimentul de vid al epuratorului
- functionarea pompei de ulei in rezerva
- pompa de rezerva pe comanda manuala
- functionarea circuitului 2 de rezerva
- oprirea extractorului de gaz
- exces de temperatura a uleiului de alimentare
b) protectii care declanseaza
- nivel maxim in colectorul de ulei (semnal 2)
- presiunea diferentiala maxima
4. INSTRUCTIUNI DE EXPLOATARE LA PUNEREA IN
4.1. Manevre pregatitoare pentru p.i.f.
Punerea in functiune a TG se face dupa ce s-au executat urmatoarele operatii pregatitoare
- montajul complet al TG, al alternatorului auxiliar de excitatie si al
aparatajului aferent
- montajul complet al instructiunilor de ulei, apa deionizata, hidrogen
si bioxid de carbon
- verificarea si incercarea circuitului de apa de racire
- montajul, verificarea si reglarea controlului termic
- uscarea bobinajului rotoric daca este cazul
- legarea la masa a carcasei alternatorului
- asigurarea iluminatului local si general in centrala
- executarea tuturor probelor preliminare
Probele care se executa obligatoriu in perioada
de pregatire a pornirii sunt
- verificarea etanseitatii TG si a sistemului de apa racire, ulei etansare
si H2 - CO2
- masurarea rezistentei ohmice a bobinajului statoric si rotoric in stare
rece
-
masurarea rezistentei de izolatie a infasurarii
statorice cu
megometrul de 2500 V,
masurarea fiind precedata de golirea
completa si de suflarea cu aer a interiorului bobinajului
- masurarea rezistentei de izolatie a bobinajului rotoric si uscarea lui,
daca este cazul
- masurarea impedantei bobinajului rotoric
- masurarea rezistentei de izolatie a termorezistentelor si a
termocuplelor cu un megohmmetru de 500 V
- verificarea continuitatii termorezistentelor si termocuplelor
- incercarea rigiditatii dielectrice a bobinajului statoric
- masurarea rigiditatii dielectrice a bobinajului rotoric
- incercarea rigiditatii de izolatie a bobinajului statoric
- masurarea rigiditatii de izolatie a bobinajului rotoric
- verificarea fortei de apasare a periilor pe inele
- verificarea izolatiei lagarului si etansarii dinspre inelele de contact
Daca probele enumerate mai sus au dat rezultate satisfacatoare se poate trece la operatia de spalare interioara a bobinajului statoric (1). Dupa masurarea rezistentei de izolatie a bobinajului statoric si incercarea sa cu tensiune marita, circuitul trebuie spalat de substante minerale care ar putea exista. Aceasta spalare se face inaintea introducerii apei demineralizate de la instalatia de alimentare cu apa a bobinajului statoric.
Pentru spalare se va folosi apa calda, dar cu o temperatura nu prea ridicata, pentru a nu se crea eventual pungi cu alcool. Spalarea este obligatorie pentru indepartarea din alcool a eventualelor substante minerale ramase in masina si se face cu ajutorul instalatiei de alimentare cu apa. Se pun in functiune incalzitoarele din rezervorul tampon, pana ce ajunge la maximum 400 C.
In tot acest timp precum si pe durata deionizarii apei, instalatia va fi izolata de circuitul hidraulic al bobinajului statoric.
Temperatura apei nu se va ridica peste 400 C, deoarece rasinile din schimbatorul de ioni nu permit o temperatura mai mare de 500 C.
Apa introdusa in rezervorul tampon, circula in instalatia de apa si se deionizeaza fara a fi introdusa in alternator. Cand se ajunge la o valoare a conductivitatii apei de 2 mS/cm se poate incepe circulatia apei prin statorul alternatorului, aceasta constituind primul ciclu de spalare. Se continua spalarea cu apa la 400 C timp de 6 ore, notand la fiecare jumatate de ora conductivitatea apei si temperatura ei, urmarindu-se nivelul apei in rezervorul tampon.
Dupa 6 ore, se goleste complet apa din rezervorul tampon si din instalatie dupa care se incepe al 2-lea ciclu de spalare, tot cu apa deionizata dar cu o conductivitate de cca. 4 mS/cm. Cand s-a ajuns la aceasta valoare a conductivitatii, se izoleaza schimbatorul de ioni, se ridica temperatura apei la cca. 800 C fara a se depasi aceasta temperatura. Se incepe spalarea statorului care dureaza 6 ore, notandu-se la fiecare jumatate de ora temperatura, conductivitatea si nivelul apei in rezervorul tampon.
Apoi se goleste si aceasta apa si se face o a 3-a spalare, in aceleasi conditii ca si a 2-a.
In principiu 3 spalari sunt suficiente, pentru a se elimina complet cantitatile mici de substante minerale care au fost eventual continute in alcoolul industrial.
Dupa terminarea spalarii bobinajului statoric, se scurtcircuiteaza bornele de iesire al TG, inainte de intrerupatorul principal si TG este gata pentru prima pornire de proba.
4.2. Punerea in functiune
Inainte de lansarea alternatorului, se monteaza la borne un scurtcircuitor trifazat fara punerea la pamant, constituit din bare de cupru capabil sa suporte 10.000 A.
Se verifica, ca presiunea H2 sa fie asigurata circulatia apei in infasurarea statorica pentru asigurarea racirii.
Se ridica turatia TG la turatia nominala si se excita lent, astfel ca in stator curentul sa creasca treptat, facandu-se un palier minim de 10 minute la fiecare 500 A, pana la curentul nominal statoric.
La prima pornire de proba se ridica caracteristica de scurtcircuit si se regleaza protectiile dupa aceea TG va fi oprit pentru demontarea scurtcircuitului de la borne.
Dupa aceea se lanseaza TG din nou la turatia nominala, apoi se excita incet masina pana la 0,5 Un. Dupa aceea se continua excitarea din 2 in 2 kV pana la 1,05 Un, facandu-se la fiecare treapta cate un palier de minim 10 minute.
Se ridica astfel caracteristica de mers in gol, cu aceasta ocazie verificandu-se si succesiunea fazelor.
Daca operatiile efectuate au decurs fara incidente TG poate fi sincronizat cu reteaua.
La ridicarea caracteristicilor de mers in gol si scurtcircuit trifazat, se verifica si comportarea masinii din punct de vedere termic si mecanic. Se masoara vibratiile lagarelor si temperatura uleiului de ungere daca este cazul se regleaza debitul de ulei astfel ca cresterea de temperatura sa nu depaseasca 8 pana la 100 C.
4.3. Punerea in functiune dupa oprirea de lunga durata
Inainte de pornire, toate piesele care au fost demontate si conservate in vederea opririi se vor deconserva si remonta.
Inelele de contact se vor curata si spala de unsoarea de protectie si se vor remonta periile.
In vederea repornirii se fac urmatoarele probe
- masurarea rezistentei de izolatie a bobinajului statoric
- masurarea rezistentei de izolatie a bobinajului rotoric si uscarea lui daca este cazul
- masurarea rezistentei de izolatie a circuitului de excitatie si a circuitelor aferente
- masurarea rezistentei de izolatie a lagarului si a etansarii din partea inelelor
- verificarea fortei de apasare a periilor pe inele
- verificarea puntilor cu tiristoare si a RAT
- se vor verifica si inlocui sigurantele arse din bratele de punte
Daca temperatura bobinajului statoric este sub 150 C se iau o serie de masuri de precautie
- se antreneaza rotorul la o turatie sub 700 rot/min, ca sa se evite blocarea bobinajului rotoric datorita fortelor centrifuge, blocare ce ar impiedica dilatarea libera ulterioara a bobinajului de asemenea rotirea la turatie redusa e necesara si pentru a nu solicita prea mult diferitele parti ale rotorului, inainte de restabilirea caracteristicilor mecanice diminuate ca urmare a temperaturii scazute
- racitoarele de H2 se vor alimenta cu apa calda, debitul apei calde reglandu-se astfel incat diferenta dintre gazul cald si gazul rece sa nu depaseasca 200 C ritmul de crestere al temperaturii va fi de maxim 100 C/ora, controlat de termorezistentele din stator.
Incalzirea se face treptat, pana cand temperatura cea mai scazuta indicata pentru bobinajul statoric va fi de minim 150 C.
- se va incalzi corpul lagarelor, astfel ca uleiul sa poata circula liber in cuzineti si in etansari incalzirea se face cu uleiul incalzit in pompa de ulei cu pornire la 100 C obtinandu-se o temperatura a uleiului care asigura o pornire fara vibratii.
Dupa atingerea acestor temperaturi se va face pornirea obisnuita a masinii.
5. REGIMURILE DE FUNCTIONARE ALE TG
5.1. Regimuri de functionare normala
Prin regim de functionare normala se intelege regimul de functionare pentru care TG a fost proiectat si constituit.
In regim normal TG poate functiona un timp nelimitat.
In regimurile de functionare normala nu trebuie depasiti urmatorii parametrii
- temperatura maxima a H2 la iesirea din racitoare 45 grade C
- temperatura maxima a bobinajului statorului 105 grade C
- temperatura maxima a bobinajului rotorului 105 grade C
- marimea vibratiilor (amplitudine dubla) 50 um.
Functionarea TG la parametrii nominali constituie un regim particular de functionare, asigurandu-se datele nominale prin respectarea urmatoarelor conditii
- puritate H2
- presiunea H2 4 bari
- temperatura maxima a apei de racire 35 grade C
- debitul apei de racire 400 mc/h
Functionarea TG cu racire cu aer nu este admisa.
In continuare sunt descrise urmatoarele regimuri admisibile de functionare
- regimuri admisibile de functionare - in inductiv - ale TG la variatii ale parametrilor sistemului si ale temperaturii agentilor de racire
- regimuri admisibile la functionarea de durata a TG subexcitat
regimuri admisibile de functionare ale TG la schimbarea temperaturii apei de racire
- regimuri admisibile la schimbarea tensiunii
- regimuri admisibile la schimbarea frecventei
- regimuri admisibile la schimbarea factorului de putere
- regimuri admisibile de functionare de scurta durata ale TG cu suprasarcini
- regimuri admisibile de functionare de durata a TG cu sarcini asimetrice.
a) Regimuri admisibile de functionare - in inductiv - ale TG la variatii ale parametrilor sistemului si ale temperaturii agentilor de racire
Pentru ca operatorul sa poata regla sarcina pe masina la variatii ale parametrilor sistemului (tensiune, frecventa) si la variatii ale temperaturii agentilor de racire astfel incat sa nu se depaseasca temperaturile maxime admisibile ale infasurarilor, ICEMENERG a elaborat un program de calcul (validat in practica pe mai multe tipuri de generatoare), care va fi livrat beneficiarului, sub forma executabila, putand fi rulat pe orice calculator de tip PC existent la beneficiar.
Programul da puterea reactiva maxima admisibila pentru o anume putere activa la diferite valori ale tensiunii, frecventei si temperaturii condensului de racire (care reflecta variatiile temperaturii agentilor primari de racire). Deci in conditiile date, pentru o anume putere activa ceruta de necesarul din sistem, se cunoaste puterea reactiva maxima admisibila (fiind practic punctul limita de pe domeniul admisibil al diagramei PO reale).
Pentru folosirea programului sunt necesare probe de incalzire efectuate pe viu pentru fiecare TG in parte, rezultatele acestor probe fiind necesare pentru completarea unei baze de date utilizata in functionarea programului.
- TG poate sa functioneze si in situatia in care unul din racitoarele de H2 este dezafectat, urmand ca la prima ocazie sa se remedieze defectul.
b) Regimuri admisibile la functionarea de durata a TG subexcitat
Functionarea in regim subexcitat de durata a TG este permisa in limitele stabilite dupa verificarile de incalzire ale zonei frontale, pana la limita recomandata in tabelul 1 dat mai jos (vezi fig. 1 - diagrama PQ)
Tabelul 1
|
P (MW) |
Qcap (MVAr) |
In urmatoarele conditii
- temperatura hidrogenului rece 45 grade C
- presiunea H2 4 bari
- tensiunea la bornele TG 0,95 Un
Pentru fiecare crestere a temperaturii H2 cu 1 grad C peste valoarea de 45 grade C, se va reduce limita de functionare in regim subexcitat cu 5 MVAr, indiferent de puterea activa.
- In scopul asigurarii unei rezerve de stabilitate stationara suplimentara a nodului, se recomanda repartizarea uniforma a puterii active si reactive pe grupurile racordate la aceeasi bara.
- In timpul functionarii, personalul de exploatare va supraveghea cu atentie puterea reactiva si tensiunea la bornele TG, regland curentul de excitatie.
c) Regimuri admisibile de functionare ale TG la schimbarea
temperaturii apei de racire
- La variatia temperaturii apei de racire, se va regla sarcina TG, astfel ca temperaturile infasurarii statorice masurate in situatia de fata sa nu depaseasca limitele admisibile
- In cazul observarii unor supratemperaturi ale cuprului statoric la unele bare cu puternice abateri peste medie sau nejustificate de valorile curentilor statorici, se va cauta cauza si in cazul ca indicatiile aparatelor de masura sunt adevarate, se va avea grija sa nu se functioneze cu conductoare elementare obturate, fie, cand este posibil, sa se functioneze cu sarcina redusa pe TG pana se creeaza posibilitatea remedierii defectului.
- Deoarece indicatiile temperaturilor cuprului statoric nu sunt nici edificatoare si nici suficiente, pentru urmarirea starii de infundare a conductoarelor elementare ale barelor statorice, ICEMENERG propune realizarea unei diagnoze a starii acestora (chiar o diagnoza on-line in conditiile existentei sistemelor informatice - la grupurile ce se retehnologizeaza - ) recomandand montarea de traductoare pentru masurarea temperaturii apei pe iesirile apei din fiecare spira a bobinajului statoric. La cererea beneficiarului, ICEMENERG poate realiza aceasta lucrare in scopul efectuarii unei diagnoze preventive a TG la schimbarea temperaturii apei de racire bare stator.
Nota
TG poate functiona, conform indicatiilor furnizorului, si cu unul din cele doua racitoare de apa demineralizata scos din functiune in acest caz, TG poate debita o putere activa de 280 MW, daca temperatura condensatului de racire este de maximum 35 grade C. In acest caz, cu prima ocazie se va remedia aceasta defectiune.
d) Regimuri admisibile la schimbarea tensiunii
TG asigura puterea nominala, pentru factorul de putere nominal si turatia nominala, in tot domeniul de variatie al tensiunii cuprins intre 24 kV - 5 % si 24 kV + 5 %. La variatia tensiunii, curentul statoric trebuie sa varieze in sens contrar in plaja In + 5 % si In - 5 %.
La functionarea la o tensiune mai mica cu peste 5 % fata de tensiunea nominala, curentul statoric nu trebuie sa depaseasca 105 % din In, deci aceasta functionare va fi insotita de o reducere corespunzatoare a puterii active.
e) Regimuri admisibile la schimbarea frecventei
Conform (6) este permisa functionarea de durata a TG cuplat la retea la variatii ale frecventei in limitele 49,5 - 50,5 Hz.
Functionarea in afara acestor limite este permisa numai cu aprobarea DEN.
In caz ca frecventa se abate de la plaja indicata, si dispeceratul dispune, se pot lua masuri pentru a nu perturba functionarea interconectata. Se are in vedere ca termocentrala Rovinari este una din centralele reglante ce vor interveni in cadrul reglajului secundar frecventa - putere in programul UCPTE.
Se recomanda izolarea centralei pe servicii proprii la 47,5 Hz prin declansare instantanee sau temporizata.
In ceea ce priveste domeniul de frecventa admis pentru exploatarea unui grup turbogenerator la puterea nominala se recomanda
- minimum 48,5 - 49,7 Hz
- maximum 50,5 - 52 Hz
Depasirile de frecventa mai importante determina reduceri importante ale puterii furnizate.
In vederea cresterii probabilitatii de reusita a izolarii pe servicii proprii a grupului la scaderea frecventei ca urmare a aparitiei unei avarii generalizate in sistem, ISPE va elabora la cererea beneficiarului tema de proiectare a instalatiei automate de separare de sistem pe servicii proprii a grupului dupa criteriul frecventei minime si derivata acesteia.
(Aceasta se va face in conformitate cu rezultatele obtinute in urma unor probe efectuate de ICEMENERG care vor confirma buna functionare a sistemelor de reglaj ale tensiunii si vitezei din dotarea TG sau care vor folosi la ameliorarea performantelor acestora pentru scopul propus. Probele vor consta in separarea de sistem a grupului cu aruncare de sarcina pe consumul serviciilor proprii.)
f) Regimuri admisibile la schimbarea factorului de putere
TG poate functiona atat in regim inductiv, cat si in regim capacitiv cu factori de putere diferiti de cel nominal, cu conditia reglarii sarcinii pe TG, astfel ca punctul de functionare sa se incadreze in domeniul admisibil al diagramei PQ indicate in fig. 1.
g) Regimuri admisibile de functionare de scurta durata ale TG
cu suprasarcini
Nu se admite depasirea indelungata a puterii aparente disponibile a TG, in conditii normale de exploatare.
Supraincarcarea TG nu se admite pentru a evita defectarea prematura a izolatiei infasurarilor statorice si rotorice, datorita incalzirii.
In conditiile aparitiei in SEN a unei avarii se admite functionarea TG cu suprasarcini pe o durata scurta, data in tabelul 2
Tabelul 2
|
I/In | |||||||
|
Durata adm min |
h) Regimuri admisibile de functionare de durata a TG
cu sarcini asimetrice
+ TG poate suporta in regim de durata numai sarcini asimetrice care dau o componenta inversa I2 mai mica sau cel mult egala cu 8 % din valoarea curentului nominal statoric, adica I2/In 8 %.
Se recomanda ca in cazul aparitiei unei asimetrii a sarcinii (inegalitatea curentilor pe faze) sa se ia masuri, pana la eliminarea sursei de asimetrie din retea, in sensul incercarii de a se reduce sarcina astfel incat curentul statoric pe cea mai incarcata faza sa nu depaseasca curentul nominal.
Daca nu se reuseste, mentinerea TG in functiune este interzisa.
5.2. Regimuri de functionare anormala
5.2.1. Regimuri anormale inadmisibile de functionare a TG
- Nu se admite functionarea in regim asincron a TG
- Nu se admite functionarea de durata a TG cu supraincarcare
- Nu se admite functionarea TG de durata cu dezechilibru mai mare decat cel maxim indicat (I/In = 8 %)
5.2.2. Urmarirea parametrilor de regim ai TG
In timpul functionarii TG, supravegherea regimului de functionare al acestuia se realizeaza dupa indicatiile aparatelor de masura.
Pe aparate sunt marcate limitele admisibile ale marimii masurate.
In cazul ca valorile parametrilor controlati se apropie de limitele admisibile, personalul de exploatare trebuie sa ia masuri pentru mentinerea lor in limite normale.
La TG in cauza marimile supravegheate sunt
- marimile statorice electrice
- marimile rotorice electrice
- temperaturile cuprului infasurarii statorice
- parametrii caracteristici apei de racire a barelor statorice
- parametrii hidrogenului de racire si ai uleiului de etansare
- temperaturile metalului si uleiului la lagare
- nivelul vibratiilor
Instructiuni de lucru pentru functionarea TG in conditii anormale
In continuare sunt date instructiuni de lucru pentru urmatoarele situatii de functionare anormale
- cazul disparitiei indicatiei unuia din aparatele de panou
- cazul abaterii regimului termic al statorului de la normal
- cazul abaterii temperaturilor H2 de racire
- cazul abaterii nivelului de vibratii
- cazul aparitiei unei puneri la pamant rotorice
- cazul aparitiei unui incendiu
- cazul aparitiei unor avarii la TG nedeclansate prin protectii
a) Cazul disparitiei indicatiei unuia din aparatele de panou
Daca dispar brusc indicatiile unuia din aparatele de masura a marimilor statorului sau rotorului, functionarea normala a TG trebuie stabilita de catre personalul de exploatare dupa indicatiile celorlalte aparate de masura.
Trebuie sa se verifice daca s-a defectat aparatul de masura sau circuitul de alimentare al acestuia, si in acest caz se vor lua masuri de remediere, fara modificarea regimului de functionare al TG.
Eventual aparatele de masura pot fi schimbate.
b) Cazul abaterii regimului termic al statorului de la normal
Personalul va supraveghea regimul termic al barelor statorice, iar in cazul aparitiei unor abateri de la regimul normal, va verifica imediat instalatia de racire cu apa a barelor statorice, va cauta sa determine cauza si sa ia masuri pentru inlaturarea ei.
- Daca supraincalzirea TG se datoreste intreruperii sau reducerii cantitatii apei deionizate de racire a barelor statorice, se vor lua masuri pentru restabilirea alimentarii cu apa sau pentru reducerea sarcinii grupului.
- ICEMENERG, dupa cum s-a mentionat in lucrare, recomanda pentru o supraveghere mult mai eficienta a starii racirii cu apa a barelor infasurarii statorice, montarea de traductori pe iesirea fiecarui circuit de apa din conductoarele elementare.
c) Cazul abaterii temperaturilor H2 de racire
Personalul de exploatare va urmari temperaturile H2 cald si rece din circuitul de racire al TG, cautand ca diferenta lor sa fie constanta, pentru a evita pe cat posibil trecerea TG de la o stare la alta, ceea ce duce la uzura suplimentara a acestuia.
Deoarece diferenta de temperatura mentionata depinde de incarcarea TG, odata cu marirea acesteia, trebuie marit debitul de apa ce trece prin racitoarele de H2, astfel ca temperatura H2 rece sa fie mentinuta sub 45 grade C.
Daca la un regim dat de sarcina, temperatura H2 a crescut, rezulta fie ca a aparut o defectiune interna, fie ca un racitor de H2 s-a defectat, fie ca exista defectiuni in alimentarea cu apa a racitoarelor.
Cauza ridicarii temperaturii trebuie lamurita imediat prin verificarea respectiva a curentului statoric si rotoric, a temperaturilor apei la intrarea si iesirea din racitoare, etc.
Daca nu se poate descoperi imediat cauza defectului, ca o prima masura, se descarca TG.
d) Cazul abaterii nivelului de vibratii
In timpul functionarii TG, este necesar sa se supravegheze nivelul de vibratii al acestuia.
Daca se depaseste nivelul normal de vibratii, operatorul de serviciu va anunta seful de tura si dispecerul sef de tura pe centrala.
In cazul ca vibratiile au tendinta de crestere, se deconecteaza TG si se cauta cauza lor, functie de care se vor lua masurile adecvate care se impun pentru ca functionarea TG sa se incadreze intr-un regim de functionare normala.
e) Cazul aparitiei unei puneri la pamant rotorice
Zilnic, personalul de exploatare trebuie sa verifice rezistenta de izolatie a infasurarii rotorice, pentru a se depista eventualele puneri la pamant.
(In timpul exploatarii poate sa apara o punere la pamant a infasurarii de excitatie, fie la capetele de bobine, in partea activa. TG ar putea functiona cu o punere la pamant timp de mai multe zile sau chiar saptamani, pana la scoaterea in reparatie, periculoasa fiind aparitia celei de a doua puneri la pamant rotorice, care declanseaza TG prin protectie.)
Dar, conform (6), la aparitia unei puneri la pamant in circuitul rotoric, TG se declanseaza manual, mentinandu-se in turatie. Se verifica circuitul exterior al rotorului, si daca se gaseste defectul in acest circuit, se remediaza si grupul se poate reconecta la sistem. Daca defectul este in interiorul rotorului, grupul se va opri imediat, se va declara indisponibil si se va trece la reparatie. In acest caz, se interzice excitarea si cuplarea la sistem a TG.
Rotorul se considera defect si se declara ca atare in situatia in care rezistenta de izolatie este zero numai in repaus sau numai in turatie (pana la nominal) sau in repaus si in turatie (pana la nominal).
f) Cazul aparitiei unui incendiu
In cazul aparitiei unui incendiu in jurul TG sau in interiorul acestuia, TG trebuie deconectat imediat si luate masurile necesare pentru stingerea incendiilor.
g) Cazul aparitiei unor avarii la TG nedeclansate prin protectii (4)
In cazul avariilor la TG (foc la perii, flacari in zona gospodariei de ulei, foc la lagare, vibratii inadmisibile, ruperi de conducte, periclitarea personalului de serviciu, etc.) ce necesita declansarea imediata a blocului, operatorul de serviciu va actiona asupra butonului de avarie si va declansa blocul.
5.2.4. Semnalizari si protectii impotriva functionarii TG in
Pentru limitarea extinderii unor defecte care apar in interiorul TG sau pentru separarea TG de retea in cazul aparitiei unor defecte in aceasta, pana la inlaturarea lor, blocul este prevazut cu diferite protectii.
Ele sunt descrise in (4), astfel
- protectii electrice ale blocului
- protectii electrice ale TG
- protectii tehnologice
Ele pot fi de tipul
- protectii ce provoaca numai semnalizari
- protectii electrice ale TG
- protectii tehnologice
Ele pot fi de tipul
- protectii ce provoaca numai semnalizari
- protectii ce provoaca declansarea partiala a blocului (declansarea intrerupatorului de 400 kV si ramanerea pe servicii proprii)
- protectii ce provoaca declansarea totala
De asemenea, ele mai pot fi clasificate in protectii de baza (care comanda declansarea instantanee a TG) si protectii de rezerva (ce comanda declansarea temporizata a TG).
a) In cazul ca a lucrat una din protectiile ce produc declansarea partiala a blocului (declansarea intrerupatorului de 400 kV), TG va functiona deconectat de la retea, debitand pe serviciile proprii.
Se vor efectua urmatoarele operatii
- se va regla sarcina activa la consumul serviciilor interne, astfel ca frecventa sa fie in jur de 50 Hz
- se va regla curentul de excitatie (sarcina reactiva a TG), astfel ca tensiunea la borne sa nu depaseasca valorile admise se va urmari functionarea corecta a reglajului automat de tensiune
se vor verifica protectiile si se va verifica ce protectie a lucrat si a declansat TG
- se va verifica daca deconectarea a fost din motive false (eventual datorata actiunilor gresite ale personalului de exploatare) sau din cauza unui defect sau unei avarii
- in primul caz, TG se va sincroniza imediat la retea si se va incarca cu sarcina activa si reactiva pe care a avut-o inaintea declansari
- in cazul ca declansarea s-a datorat unui defect in sistem, dupa eliminarea acestuia, TG se sincronizeaza la retea.
b) In cazul ca a lucrat una din protectiile ce produc declansarea totala a blocului, se vor efectua urmatoarele operatii
- se vor incarca celelalte grupuri pentru acoperirea energiei pierdute prin declansarea grupului avariat (daca exista rezerva la celelalte grupuri in functiune)
- se vor nota toate protectiile care au functionat in timpul avariei
- se va informa dispecerul caruia ii este subordonat grupul, si conducerea tehnica a centralei
- se va chema echipa de interventie pentru remedierea avariei
- se vor face masuratori si verificari pentru depistarea cauzelor
- in cazul in care cauzele incidentului pot fi determinate si eliminate de personalul de exploatare, grupul va putea fi repornit, dupa crearea tuturor conditiilor necesare.
6. INSTRUCTIUNI DE LUCRU PENTRU EXPLOATAREA
In continuare se prezinta instructiuni de lucru pe timpul exploatarii TG pentru instalatiile auxiliare, in cazul atingerii de catre parametrii urmariti a unor valori apropiate de limitele admisibile.
6.1. Instalatia de H2 - CO2 si instalatia de ulei de etansare
Parametrii supravegheati aferenti acestor instalatii pe timpul functionarii TG sunt
- presiunea H2
- puritatea H2
- umiditatea H2
- temperatura H2
- scaparile de H2
- presiunea uleiului de etansare
- presiunea diferentiala ulei - hidrogen
Se vor lua urmatoarele masuri
a) La variatia presiunii H2
* La scaderea presiunii de H2 cu 0,065 bari fata de presiunea nominala (de 4 bari abs.), se vor incepe manevrele de completare cu H2 pana la refacerea presiunii nominale, manevrandu-se unul dintre reductoarele de presiune manuale 104 sau 105.
In mod normal completarea cu H2 trebuie sa inceapa cand presiunea a scazut la 3,95 bari si sa continue pana la 4,1 bari.
Daca mentinerea presiunii normale a H2 necesita debit mare, rezulta ca exista scurgeri importante sau ca presiunea uleiului la etansari este insuficienta, H2 trecand prin etansari.
In primul caz se reduce presiunea H2 cu ajutorul reductorului in functiune la o valoare cat mai redusa posibil, generatorul functionand in continuare pana la posibilitatea unei opriri, moment in care se vor elimina neetanseitatile.
Sub valoarea de 3,90 bari, se interzice functionarea TG (cu presiune de H2 cu 0,1 bari mai mica decat presiunea nominala) deci se opreste TG pentru inlaturarea neetanseitatilor.
* Presiunea H2 trebuie sa fie tot timpul mai mare de 0 - 0,2 bari decat presiunea apei de racire a barelor statorice, pentru evitarea patrunderii apei in stator prin eventualele neetanseitati.
b) La variatia puritatii H2
* Se recomanda mentinerea puritatii la valori peste 97 %
* Se interzice functionarea TG cu puritatea H2 sub valoarea de 96 %, atat din motive de securitate contra exploziei, cat si din motive de racire.
La scaderea puritatii H2 sub 96 % se vor incepe operatiile de spalare prin introducerea de H2 uscat deschizand robinetele R 87, R 90 si R 92. Intre timp se depisteaza si elimina cauza scaderii puritatii H2, daca aceasta este un defect de etanseitate. Manevrele de depistare se fac prin ungerea cu solutie de apa si sapun, sau cu analizorul portabil.
Daca, cauza o constituie umiditatea in blocul de masurare al analizorului (uscatorul este saturat de apa) se iau masuri de inlaturare a defectului, de regenerare sau inlocuire a desicatorului.
c) La variatia umiditatii H2
* Se va determina zilnic continutul de apa in H2, daca TG functioneaza sau nu, determinarea facandu-se neaparat la semnalizarea lichid in generator
* Valoarea limita maxima a umiditatii H2 cu care este admisa functionarea TG este de 4 mg/l in agregat.
La depasirea valorii de 4 mg/l se vor lua masuri de purjare si completare cu H2, de regenerare sau inlocuire a desicatorului pana la obtinerea valorii normale de umiditate a acestuia.
* Instalatia de uscare a H2 trebuie sa fie mentinuta permanent in functiune, urmarindu-se prin controale zilnice starea desicatorului.
Se interzice functionarea TG fara uscatorul de H2 in functiune in regim de absorbtie de umiditate mai mult de 24 ore.
* Semnalizarea lichid in generator poate avea drept cauza
- un racitor defect
- presiunea uleiului la etansari prea mari
- etansare defecta
In primul caz, depistarea racitorului defect se face cu ajutorul robinetelor de scurgeri plasate in punctele joase ale fiecarui racitor. Se izoleaza racitorul defect mentinandu-se puterea debitata iar repararea defectului se va face la prima oprire.
In cazul al doilea, se verifica regulatorul de presiune diferential (rep. 25).
In cazul al treilea, defectarea unei etansari nu necesita oprirea imediata a grupului, remedierea facandu-se la prima oprire.
d) La variatia temperaturii H2
* Atingerea unei temperaturi ridicate a H2 ( de 45 grade C la iesirea din racitori sau de circa 60 grade C la intrarea in racitori) se considera ca fiind cauzata de debitul de apa insuficient in unul sau mai multe racitoare de H2. Defectul poate sa apara datorita faptului ca robinetele sau tevile racitoarelor sunt ancrasate.
Se va trece la curatirea circuitului de apa al racitoarelor cu prima ocazie posibila.
e) La variatia consumului de H2
* Pe parcursul exploatarii TG se va masura consumul de H2 in instalatie o data pe schimb.
In exploatare consumul de H2 in 24 ore nu va depasi 20 % din volumul liber al TG (circa 18 Nmc/24 h). La depasirea acestui consum, se va urmari depistarea si localizarea pierderilor, iar la prima oprire programata se vor efectua remedierile necesare eliminarii lor.
In cazul unei cresteri bruste a pierderilor sau a atingerii consumului de 40 % (circa 36 Nmc/24 h), TG va fi oprit si umplut cu CO2 in vederea depistarii cauzelor si remedierii lor. Dupa reetansare va fi repus in functiune.
f) Starea instalatiei de decongelare a CO2
* Starea acestei instalatii se va verifica lunar si se va consemna in registrul de exploatare.
g) La variatia presiunii diferentiale ulei etansare - H2
* TG nu trebuie sa functioneze cu o presiune a H2 mai mare decat aceea pentru care este adaptata sursa disponibila de ulei de etansare. Presiunea uleiului trebuie sa fie cu 0,3 bari mai mare fata de presiunea H2.
Se va monta o protectie pentru declansarea TG la atingerea valorii Dp = 0,2 bari.
* Daca din cauza unei defectiuni in sistemul de alimentare cu ulei de etansare presiunea H2 ar trebui reglata sub limita minima recomandata pentru functionare, TG va trebui oprit si H2 purjat pana cand se va restabili o alimentare adecvata cu ulei.
h) La variatia presiunii uleiului de etansare
* Daca circuitul de ulei de etansare functioneaza cu ultima lui sursa de rezerva se vor efectua toate pregatirile pentru oprirea si purjarea rapida a TG, in cazul defectarii acestei ultime surse de securitate.
Va trebui avertizat dispecerul si operatorul cazanului de eventualitatea unei opriri de urgenta.
* In continuare se dau detalii despre alimentarea cu ulei a etansarilor.
In cadrul alimentarii normale cu ajutorul pompei MP2, se aspira uleiul epurat din compartimentul de vid si se refuleaza catre etansari prin conductele T18 si T6.
Alimentarea de rezerva se face cu ajutorul pompei MP3. In cazul scaderii anormale a presiunii uleiului refulat de pompa MP2, in cazul caderii pompei sau unei pene de curent, contactorul C1 inchide circuitul de alimentare al motorului grupului MP3.
Pompa MP3 demareaza, aspira prin T15 uleiul partial degazat provenit din colectorul CA si din compartimentul R al rezervorului de epurare, si-l refuleaza spre etansari prin conductele T16, T18 si T6. Se mentioneaza ca grupurile monopompe principal si de rezerva au fiecare o sursa de energie electrica separata astfel ca penele de curent nu influenteaza functionarea.
Alimentarea de rezerva de tranzitie se face in urmatoarele conditii
In cazul caderii succesive a celor doua pompe MP2 si MP3, etanseitatea este asigurata prin doua dispozitive de securitate de tranzitie, unul cu presiune normala si unul cu presiune redusa.
Primul dispozitiv utilizeaza ulei de inalta presiune de la reglajul turbinei si permite alimentarea la presiune normala a etansarilor in timpul perioadei de tranzitie, din stadiul TG la 3000 rot/min. cuplat la retea, in stadiul TG la 2500 rot/min. decuplat de la retea si presiunea H2 redusa.
Al doilea dispozitiv care utilizeaza ulei de joasa presiune de la ungerea lagarelor permite alimentarea etansarilor din stadiul 2500 rot/min. la viteza virorului si presiunea H2 redusa.
Primul dispozitiv de securitate de tranzitie functioneaza automat in cazul scaderii presiunii dupa pompele MP2 si MP3 de la 8 - 7 kgf/cmp si ramane in serviciu tot timpul necesar pentru trecerea la functionarea celui de-al doilea circuit de securitate de tranzitie.
Al doilea circuit de securitate de tranzitie functioneaza de asemenea automat in cazul in care presiunea uleiului in conducta T19 este mai mica decat aceea a pompelor de ungere. Clapetele 39 si 40 se deschis si uleiul curge prin T19, T13 si T18, T6.
In cazul semnalizarii intrarii automate in functiune a primului dispozitiv de securitate de tranzitie se vor executa urmatoarele manevre intr-un interval de timp normal (circa 20 min.)
- se va reduce progresiv sarcina TG si se va decupla de la retea
- se vor opri pompele de racire cu apa a infasurarii
- se va reduce presiunea H2 la valoarea p inferioara cu 0,350 kgf/cmp celei a uleiului de ungere a lagarelor, presiune prelevata la nivelul axului TG
- se va inchide incet robinetul 28 A si al doilea dispozitiv de securitate va intra in functiune
- TG va putea fi rotit cu virorul sau va putea fi oprit
6.2. Instalatia de apa de racire bare stator
Parametrii supravegheati aferenti acestei instalatii sunt
- conductivitatea apei deionizate la intrare in bobinaj
- nivelul apei in rezervorul tampon
- debitul apei in stator
- presiunea apei in stator
- temperatura apei in stator
Se vor lua urmatoarele masuri
a) La variatia conductivitatii apei
* Valoarea de functionare este de 1 mS/cm la intrare in infasurarea statorica.
Conductivmetrul R21 provoaca o alarma pentru o conductivitate a apei din stator mai mare de 2 mS/cm si declanseaza brusc turbina pentru o conductivitate a apei din stator de 9 mS/cm.
* La cresterea conductivitatii apei deionizate peste 2 mS/cm trebuie verificat schimbatorul de ioni, eventual schimbate rasinile cu rasini regenerate sau se vor lua masuri de reducere a activitatii prin introducere de apa de adaos de la statia de tratare.
Apa de adaos se va introduce in circuitul apei de racire in mod discontinuu, in functie de nivelul din rezervorul tampon.
* Valoarea de functionare a conductivmetrului R22 este de 0,5 mS/cm, iar debitul de apa la nivelul schimbatorului de ioni (rep. 1) masurat cu debitmetrul D21 este de 6 mc/h.
Conductivmetrul R22 provoaca o alarma pentru o conductivitate a apei in schimbatorul de ioni mai mare de 1 mS/cm.
b) La variatia nivelului apei in rezervorul tampon
* Nivelul de apa normal de functionare in rezervorul tampon este la o distanta de 300 mm deasupra axei rezervorului (marcata cu o linie albastra pe indicatorul de nivel).
Controlorul de nivel rep. C28 da alarma pentru o crestere a nivelului apei de 105 mm (cca. 360 l), marcata cu o linie rosie pe indicatorul de nivel de pe rezervorul tampon.
Controlorul de nivel rep. C29 da alarma pentru o scadere sub nivelul normal de 370 mm (1450 l), marcata cu o linie rosie pe indicatorul de nivel.
Pentru nivelul foarte scazut insa, nu se asteapta alarma, ci se completeaza pentru o scadere a nivelului de 100 mm (380 l) marcata cu o linie verde.
In cazul ca apare un nivel al apei foarte scazut se inchide R230 si se deschide R239 de pe teava T239 de completare a apei. Nu se va depasi debitul de 6 mc/h autorizat pentru schimbatorul de ioni.
Daca pierderile de apa sunt lente, se strang garniturile flanselor de racord.
Daca pierderile de apa sunt mai mari se schimba garniturile defecte.
Daca pierderile nu sunt foarte importante ele vor fi reparate atunci cand se opreste TG.
In cazul ca se inregistreaza un nivel foarte ridicat al apei in rezervorul tampon se verifica mai intai inchiderea robinetului de apa de completare R239.
Se verifica dupa aceea etanseitatea racitoarelor. Pentru aceasta se goleste rezervorul tampon pana la nivelul normal. Se izoleaza circuitul apei statorice de racitoare, se introduce apoi unui din racitoare in circuit. Daca nivelul de apa creste, racitorul are scapari de apa si se va scoate si se va remedia. Acelasi lucru se repeta si cu celalalt racitor.
c) La variatia debitului apei in stator
* Se verifica cu atentie ca debitul normal sa fie de 47 mc/h.
Monostatul diferential D27 controleaza scaderea debitului de apa la intrarea in stator. Se regleaza contactul de alarma pentru o scadere a debitului la 85 % (40 mc/h) din debitul normal. Pentru aceasta se actioneaza asupra robinetului de iesire a apei din pompa in lucru.
Monostatul diferential D27 bis controleaza si el scaderea debitului de intrare a apei in stator. Se regleaza contactul pentru declansare brusca atunci cand debitul scade la 75 % (35 mc/h) din debitul normal.
Un debit de apa scazut la intrarea in TG poate proveni dintr-o scurgere in circuitul de apa, dintr-un dereglaj al regulatorului de presiune rep. 8 sau din colmatarea filtrului rep. 5.
De asemenea scaderea debitului poate proveni dintr-o scadere de presiune in pompa care este in lucru, datorita uzurii (putin frecvente) a inelelor de etanseitate. Daca presiunea este inca suficienta nu se schimba imediat pompa ci se asteapta prima oprire a TG pentru a se schimba.
d) La variatia presiunii apei din stator
* Presiunea H2 in TG trebuie sa fie mentinuta la 2 - 3,5 bari in sarcina. Presiunea apei la intrarea in infasurarea statorului trebuie sa fie mai mica cu 0,2 bari.
Reglajul presiunii poate fi efectuat in timpul curatirii, actionand asupra regulatorului rep. 8. Se obtine la manometrul M23 o presiune de 4,2 bari.
Se verifica manometrul ce indica presiunea apei la intrarea in stator (2,8 kgf/cmp. Maxim).
Debitul pentru aceasta presiune trebuie sa fie de maxim 47 mc/h.
Regulatorul mentine presiunea de alimentare pana la colmatarea filtrelor.
* Monostatul C21 semnalizeaza presiunea scazuta atunci cand debitul scade la 85 % din debitul normal.
La efectuarea reglajului s-a inchis incet vana de iesire a pompei de serviciu, astfel incat valoarea presiunii de alarma citita pe M23 a fost de 3,4 bari.
Monostatul C22 provoaca declansarea brusca a turbinei atunci cand debitul scade la 75 % din cel normal. Pentru reglajul presiunii (2,9 bari) s-a procedat la fel ca la C21.
Monostatul C23 semnalizeaza o scurgere importanta de apa bruta (netratata) din racitor in circuitul apei statorului. S-a reglat inchiderea contractului la 6 bari citita pe M24.
* Scaderea presiunii apei fata de reglajul facut initial poate fi cauzata de scapari de apa pe la garnitura inelara a pistonului. Aceasta se poate vedea la orificiul de purjare a regulatorului. Se prevede inlocuirea garniturii la prima oprire a TG.
O uzura a resoartelor regulatorului rep. 8 poate provoca un dereglaj, caz in care se efectueaza un nou reglaj.
In cazul ca monostatul C21 semnalizeaza o presiune scazuta a apei de intrare in TG defectul poate proveni
- dintr-o scurgere in circuitul de apa
- dintr-un dereglaj al regulatorului rep. 8
- din colmatarea filtrului rep. 5
In cazul ca monostatul C22 indica presiunea insuficienta a apei defectul poate proveni
- de la oprirea pompei secundare
- de la o obturare accidentala in circuitul dinaintea monostatului
* In caz de avarie pe unul din grupele monopompa MP4 sau MP5, monostatele C25 si C26 declanseaza punerea in miscare automat a pompei secundare.
Acest defect da loc la o semnalizare.
Se vor verifica contactoarele, circuitul electric al motorului, motorul, pompa.
Daca avaria grupului monopompa necesita scoaterea din functie si a celui din urma grup, este necesar de a se reduce la zero sarcina TG si se efectueaza schimbarea organelor defecte.
* Daca diferenta de presiune luata pe manometrele M24 si M25 depaseste 1 bar, atunci filtrul fin rep. 5 a inceput sa se colmateze. Acest defect este semnalat de catre monostatul C21, caci presiunea apei la intrarea in stator este slaba.
In acest caz, se prevede schimbarea cartuselor, atunci cand se opreste TG fara sa se fi atins colmatarea completa a cartuselor.
Presiunea apei in stator marita este semnalizata prin C23 si indicata prin M24. Se verifica sa nu fi aparut ruperea unui tub al circuitului primar de racire. Se va efectua schimbarea racitorului defect, functionandu-se cu celalalt. In acest caz TG poate debita o putere activa de 280 MW daca temperatura condensatului de racire este de maximum 35 grade C.
De asemenea in acest caz se verifica regulatorul de presiune. In situatia ca acesta s-a dereglat, se revizuieste reglajul.
e) La variatia temperaturii apei in stator
* Termostatul f 25 semnalizeaza temperatura crescuta de intrare a apei in stator, avand valoarea de reglaj la 45 grade C.
* Termostatele f 26 si f 27 controleaza temperatura ridicata la iesirea din stator f 26 da alarma la o temperatura de 70 grade C. f 27 declanseaza brusc turbina la o temperatura de 80 grade C.
In cazul cresterii temperaturii apei la intrare se controleaza gradul de deschidere a regulatorului din fata racitoarelor si starea de functionare a regulatorului de temperatura rep. 9.
In cazul cresterii temperaturii apei la iesirea din TG se controleaza functionarea racitoarelor de apa deionizata.
* Termostatele f 29 si f 30 nu functioneaza decat in timpul opririlor cand e temperatura scazuta.
f 29 intrerupe alimentarea elementelor de incalzire a rezervorului tampon, atunci cand este atinsa o temperatura maxima de 40 grade C a apei.
f 30 controleaza temperatura apei rezervorului tampon. El da alarma in cazul atingerii unei temperaturi minime de 30 grade C.
* Temperatura apei in stator foarte redusa (mult sub 43 grade C indica o dereglare a regulatorului de temperatura rep. 9.
f) La cresterea pierderilor de H2 prin rezervorul tampon
Indexul debitmetrului de gaz D 28 va fi notat o data pe schimb. Prin diferenta zilnica a indexurilor se obtine valoarea scaparilor de H2 zilnice, care va fi deasemeni consemnata.
Scaparile zilnice de H2 prin apa de racire se situeaza in exploatarea normala la o valoare mai mica de 5 Nmc/zi. Atingerea acestei valori indica aparitia unor scapari care pana la valoarea de 10 Nmc/zi necesita supravegherea urmatorilor parametrii
- temperatura H2 cald si a H2 rece
- evolutia caderii de presiune pe filtrul 5
- presiunea H2
- presiunea apei de racire bare stator
- temperatura intrare apa racire bare stator
- temperatura iesire apa racire stator
- puterea activa a TG
Daca valoarea scaparilor zilnice ajunge la 15 Nmc/zi, TG se va opri in regim de avarie si se va depista cauza acestor scapari.
7. NORMELE DE PROTECTIE A MUNCII SI SECURITATE
CONTRA INCENDIILOR
In cursul exploatarii TG in cauza se vor respecta prevederile din normativele
- PE 119 Normele de protectie a muncii in instalatiile electrice
- PE 009 Instructiuni de paza contra incendiilor pentru ramura
energiei electrice si termice
- PE 130 Regulament de exploatare tehnica a generatoarelor
electrice
*** - Cartea tehnica a turbogeneratorului THA - 330 - 2 lucrare ICPET Bucuresti
*** - Cartea instalatiei de alimentare cu apa de racire a bobinajului statoric a turbogeneratorului tip THA - 330 - 2 lucrare ICPET Bucuresti
*** - Cartea instalatiei de alimentare cu ulei a etansarilor si de control H2 - CO2 pentru turbogeneratorul tip THA - 330 - 2 lucrare ICPET Bucuresti
*** - Instructiune tehnica interna Exploatarea alternatorului de 330 MW lucrare F.E. Rovinari, Sectia electrica exploatare, 1994
*** - Instructiuni de functionare si intretinere a generatoarelor de 330 MW lucrare ICEMENERG, 1980
*** - PE 130 Regulament de exploatare tehnica a generatoarelor electrice lucrare ICEMENERG, 1994
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 3298
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
