ABORDAREA SI GESTIONAREA RISCULUI

IN AFACERI

A aborda si a gestiona riscul in afaceri este o functie a conducerii oricarei afaceri. Incepand cu managementul strategic al afacerii, riscul este analizat, iar posibilele lui efectele negative sunt controlate

Beneficiile gestionarii riscului se traduc prin bunul mers al afacerii:

-produse si servicii mai bune

-mai putina risipa

-maximizarea profitului

-continua imbunatatire a calitatii

Gestionarea riscului

Nimic nu poate fi realizat fara a-ti asuma anumite riscuri. Suntem inconjurati de provocari, posibilitati, riscuri si consecinte in tot ceea ce facem. Daca le ignoram este ca si cum am juca jocuri de noroc. Daca am medita excesiv la toate acestea nu am mai putea lua decizii. Raspunsul este : a face alegeri informate. Daca alegem sa jucam jocuri de noroc, este alegerea noastra personala, atata timp cat, pe langa cuantificarea castigurilor, am luat in calcul si posibila eliminare din joc.

Factorul de risc se rezuma la oameni si la deciziile pe care le fac acestia. Este vorba despre simbioza dintre oportunitate, posibilitate, alegere, consecinta, risc si recompensa. Managementul riscului e o arta, care imbraca forma stiintei, nu un jargon matematic impenetrabil.

O metoda structurala de abordare a riscului

Orice afacere sau organizatie are la baza ei o strategie. Presupunand ca toti factorii de risc, specifici unei afaceri, au fost identificati, urmatorul pas este implementarea unei strategii anti risc. Cei 8 factori sunt:

Strategia de risc perfect integrata in strategia organizationala

Planificarea (actiunea) impotriva factorilor de risc, incluzand integrarea acestora in planul tactic al afacerii:

-exista un plan in caz de riscuri

-este acest plan documentat

-este planul integrat in planificarea generala a organizatiei

-revizuirea permanenta a planului, astfel incat acesta sa includa experienta situatiilor anterioare si imbunatatirile facute

-includerea in plan a scopurilor, obiectivelor si deadline-urilor.

3. Accesul la informatie/Circulatia informatiei: obtinerea de informatii relevante in timp util din intreaga organizatie.

- riscurile cu care se poate confrunta organizatia

- prioritatile

- costul riscurilor suportat de organizatie

-conceperea informatiei computerizate pentru a inlesni interpretarea

-adaptarea rapida a informatiei la noile circumstante

Fluxul informational se traduce prin indivizi cheie care au acces rapid la informatia privind managementul riscului, necesara pentru a face deciziile cele mai bune si in cel mai scurt timp.

4. Educatie si trainning: simularea situatiilor de risc, trainning pentru insusirea strategiilor de gestionare a riscurilor.

-existenta unui buget alocat pentru activitati de trainning in managementul riscului

-existenta bazelor de date a cazurilor precedente

-intelegerea politicii organizatiei fata de risc

Fiecare manager trebuie sa fie constient de riscurile organizatiei, potentialul lor impact, si intelegerea riscurilor specifice ramurii de activitate in care se incadreaza organizatia respectiva.

5. Procesul si structura planurilor de risc: proiectarea  structurii afacerii in asa fel incat sa suporte procesele de gestionare a riscurilor:

-existenta unei structuri formale de gestionare a riscului, astfel incat aceasta sa poata fi usor accesata de catre management

-necesitatea unui consultant intern/extern pe probleme de risc

-alegerea persoanelor potrivite pentru identificarea si gestionarea riscurilor

6. Evenimente precedente care implica riscul, baza de date a cazurilor specifice

Scopul bazelor de date continand categorii de riscuri,  este acela de a imbunatatii recunoasterea si minimizarea riscurilor in timp cat mai scurt.

7. Gestionarea riscului

Este vorba de procesul de decizie prin care se stabileste daca riscul ar trebui sa fie rezolvat in interiorul afacerii sau transferat unui al treilea partener. Tot astfel, se are in vedere cum trebuie gestionat  riscul cand lucrurile nu se desfasoara conform planului si cum organizatia isi asuma riscurile atat inainte, cat si dupa aparitia incidentelor.

8. Asigurarea riscului

-existenta auditului specializat pe probleme de risc si managementul acestuia

- relatia dintre functia de audit si procesul de management de risc

Procesul de planificare strategica a riscurilor

Elementele cheie in planificare sunt: directia, resursele, implementarea, masurarea si imbunatatirea. Orice proces inovativ implica riscuri. O inovatie de succes va duce la o mai buna imagine de marca, brandul si reputatia fiind vitale functionarii oricarei organizatii.

Planificarea strategica este un proces managerial continuu, cel putin lunar sau poate saptamanal. De fiecare data, oportunitatile pentru imbunatatire sunt revizuite, astfel incat se poate nuanta noua directia strategica mult mai performanta. Cele 5 elemente ale planificarii strategice sunt:

Directia: ce vrem sa facem

Resursele: ce ne trebuie ca sa realizam scopurile

Implementarea: prin ce proces ajungem la rezultatul propus

Masurarea performantei: cum masuram performanta

Imbunatatirea: cum putem gasi moduri de imbunatatire

Toate acestea includ: oameni, capital, facilitati de productie, retele de distributie, sisteme de informatii, finante, brand, proprietate intelectuala etc.

In cazuri de esec, principalele motive sunt: control financiar inadecvat, totala absenta a planificarii strategice si practici manageriale ineficiente.

In concluzie, fiecare organizatie are de ales in tot ceea ce face. Introducand planificarea strategica atent elaborata, potrivita specificului organizatiei si culturii acesteia, eficienta afacerii creste, atat ca valoare, cat si ca directii noi de dezvoltare pe toate planurile.

Proceduri de eliminare a riscurilor

Dintre cele mai folosite proceduri de gestionare a riscului mentionez: procedurile hedging[1]-eliminarea expunerii la risc prin luarea unei pozitii de compensare; utilizarea instrumentelor bursiere- contractele forward[2], contractele futures[3], contractele cu optiuni[4]; diversificarea - reducerea riscului prin detnerea unui portofoliu cit mai larg de active diferite si independente; asigurarea - transferul riscurilor pentru protectia impotriva unor posibile situatii provocatoare de pierderi folosind un contract de asigurare prin plata unei prime de asigurare.

Riscul se poate controla prin decizii intelepte privind cat de mult risc si ce fel de risc se acepta a fi asumat avand in vedere incertitudinea si logica in luarea deciziilor. Riscurile ar trebui descrise cat mai amanuntit posibil, luand in considerare aspecte precum:

• Factori cauzali si consecinte
• Fixarea intervalului de timp pe care se desfasoara strategia
• Corelarea cu alte riscuri, cu atentie particulara asupra metodelor de influentare reciproca a acestora si, foarte important, observarea corelarilor negative intre anumite riscuri care reprezinta astfel "hedging-uri naturale" unul pentru altul
• Strategiile curente de diminuare a riscului si gradul lor curent de eficacitate

Strategii de reducere a riscurilor

In functie de situatiile caracteristice in care pot fi aplicate, sunt cinci categorii de strategii distincte de reducere a riscurilor:

Acceptarea riscurilor se refera la modul in care managerul intelege riscul si probabilitatea sa de realizare, deopotriva impreuna cu consecintele estimate ce decurg de aici si ia decizia de a nu actiona pentru indepartarea acestuia. O astfel de strategie este utilizata de obicei atunci cand probabilitatea de aparitie a unei categorii de riscuri este foarte mica si/sau consecintele acestora pentru derularea ulterioara a activitatii sunt nesemnificative.

2. Evitarea riscurilor - reprezinta cea de-a doua strategie utilizata in anumite conditii in cadrul minimizarii riscurilor. Este important de mentionat in cadrul acestui paragraf ca minimizarea riscurilor nu inseamna evitarea asumarii unor decizii manageriale, sau excluderea riscului din cadrul proiectului. Aceasta strategie este utilizata in general in situatia schimbarii scopului, sau anularii unei parti a unui proiect, situatii ce pot produce mari perturbatii atat in cadrul activitatilor estimate cat si a rezultatelor finale asteptate, in aceste situatii considerandu-se un act de intelepciune din partea managerului evitarea riscului de a accepta astfel de modificari ce pot conduce catre probleme deosebite.

3. Monitorizarea riscului si pregatirea planului pentru situatii imprevizibile

Aceast proces are la baza alegerea unui set de indicatori si urmarirea evolutiei acestora pe intreaga durata. Planurile pentru situatiile imprevizibile au aparut ca o alternativa la situatiile de risc, prin pregatirea unei strategii de raspuns inainte de manifestarea acestora. In general aceste planuri sunt axate pe identificarea unor strategii de raspuns in situatii de risc financiar (depasirea bugetului, costuri neprevazute etc) sau de risc tehnologic (avarii nepravazute ale instalatiilor sau echipamentelor, inadvertente de ordin tehnologic etc.). Scopul final al acestor planuri pentru situatii imprevizibile, este ca in cazul realizarii unor situatii de risc major, echipa manageriala sa dispuna deja de o alternativa viabila de raspuns capabila sa evite blocarea sau chiar falimentul intregii afaceri. In acest sens aceasta categorie de planuri pot fi asimilate intr-o oarecare masura cu modalitati de asigurare ale unor societati sau companii, atunci cand sunt implicate in derularea unor proiecte.

4. Transferul si distributia riscurilor

In cadrul activitatilor care implica riscuri deosebite sau utilizeaza tehnologii foarte costisitoare, este preferabila asigurarea acestora la institutii de profil specializate in asigurari. Acest proces este practic un transfer al riscurilor catre o alta institutie specializata in asigurari, ce poseda in mod evident competente superioare in monitorizarea si controlul riscurilor. Deoarece in cadrul unor contracte foarte importante, ce implica sume de asigurare consistente, nici o societate de asigurari nu poate face fata cu usurinta onorarii sumei de asigurare stipulata contractual, in cadrul unor dezastre sau a unor situatii de criza prelungita, insasi societatile de asigurari trebuie sa se reasigure atat in cadrul unor unitati de profil similar sau prin distribuirea riscurilor la mai multe societati, apeland de multe ori la ajutorul mediului bancar. Exista deci si un transfer al riscului de asigurare chiar in randul unitatilor de asigurari.

Un capitol important in cadrul transferului riscurilor, specific pentru proiectele de finantare, il constituie costurile rambursabile. Acestea se refera la plata unor lucrari subcontractate catre alte societati comerciale sau companii in ceea ce priveste forta de munca, echipamentele sau materialele utilizate. Managementul contractelor cu costuri rambursabile, se aseamana mult cu managementul unei echipe din cadrul unei companii, necesitand: o directie clara pentru desfasurarea activitatilor, fixarea unor rezultate tangibile si, in special, monitorizarea

5. Reducerea sistematica a riscurilor - reprezinta practic un complex de metode si strategii menite sa diminueze in mod sistematic riscurile pana la stabilirea acestora in cadrul unui prag acceptabil. De obicei, desi au fost abordate in mod distinct, aceste strategii de diminuare a riscurilor sunt utilizate arareori individual, cea mai uzitata forma, fiind aceea de combinare a lor in scopul utilizarii unei strategii complexe, capabile sa furnizeze in timp util un raspuns adecvat.

Monitorizarea si controlul riscului

Controlul riscurilor reprezinta o componenta importanta distincta a procesului de management a riscului, ocupandu-se atat de monitorizarea cat si de identificarea unor noi riscuri.

Strategiile de monitorizare si control ale riscurilor includ identificarea magnitudinii de producere a riscurilor pe baza calculelor probabilistice, inregistrarea acestora si inspectarea periodica a evolutiei lor pe baza controalelor de rutina.

O alta componenta a activitatii manageriale in cadrul controlului riscului o reprezinta elaborarea unei strategii de permanenta identificare a unor noi categorii de riscuri ce pot interveni, in scopul prevenirii sau minizarii lor. Monitorizarea indeplinirii obiectivelor fixate, reprezinta puncte de referinta pentru identificarea noilor riscuri ce pot surveni pe parcurs.

Riscurile gestionabile sunt acele riscuri pe care organizatia le poate aborda facand uz de propriile mijloace. In aceasta categorie poate fi inclusa planificarea deficitara a accesibilitatii mijloacelor critice de functionare.

Factorii de risc strategic, pe de alta parte, sunt aceia care trebui tratati prin efectuarea de cheltuieli substantiale si/sau schimbare in directia strategica.

Riscurile strategice necesita un model de analiza mai detaliat. "Modelele reprezinta incertitudinea asociata cu fiecare factor strategic de risc care indica cum si care este gradul de influenta ponderata. Aceste modele pot fi integral cantitative, bazandu-se strict pe date numerice, sau integral calitative, bazadu-se aproape integral pe experienta cumulata. In fiecare din cele doua cazuri, obiectivul este evaluarea probabilitatii de distributie pentru fiecare factor. Modelele care folosesc atat imput-uri cantitative cat si calitative ofera cel mai mare potential de modelare a riscurilor la care structura organizatorica/compania ar putea fi expusa - cel putin pana cand abilitatea mediului economico-social de a produce noi date se concretizeaza."[7]

O metoda sigura de a identifica riscurile in orice afacere este chestionarea urmatoarelor variante:

Care sunt alegerile posibile?

Care sunt riscurile?

Care sunt oportunitatile?

Care sunt probabilitatile acestor oportunitati si riscuri?

Care este procesul pentru a alege decizia corecta?

Evaluarea fiecarei alternative

Evaluarea revizuirii

Alegerea variantei optime

In ceea ce priveste strategia de risc, aceasta trebuie sa vizeze:

-existenta unei astfel de strategii

-se gaseste aceasta strategie pe suport scris?

-este strategia de risc incorporata strategiei organizatiei?

-s-a definit clar ce se intelege prin cuvantul strategie?

-cum este riscul definit?

-incorporeaza strategia toate riscurile posibile?

-ce riscuri au fost excluse si de ce?

-cum sunt prioritatile atasate si integrate altor decizii din afacere?

-ce se intelege prin strategie de gestionare a riscurilor?

Factorii cheie ai strategiei de risc sunt planuirea integrala a acesteia si includerea in strategia generala a afacerii. Cel mai important lucru este crearea unei strategii care sa reflecte organizatia in cauza.