ASIGURAREA ECHILIBRULUI FINANCIAR

ASIGURAREA ECHILIBRULUI FINANCIAR

1.Bilantul contabil si conceptul juridic al patrimoniului

In cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare, elaborat de Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate, se prevede ca: "Situatiile financiare descriu rezultatele financiare ale tranzactiilor si ale altor evenimente, grupandu-se in clase cuprinzatoare conform caracteristicilor economice. Aceste clase sunt numite structurile situatiilor financiare.

Structurile bilantului legate in mod direct de evaluarea pozitiei financiare sunt: activele, datoriile si capitalul propriu. Structurile contului de profit si pierdere, legate in mod direct de evaluarea performantei sunt veniturile si cheltuielile".

In linii mari analiza financiara are la baza informatiile extrase din bilantul contabil, cu anexele aferente. Totusi, in functie de necesitatile analizei, se pot avea in vedere si alte documente financiar - contabile obtinute de la diferite persoane angrenate in activitatea societatii comerciale respective.

Formal, conform reglementarilor legale, situatiile anuale ale firmei trebuie sa cuprinda:

bilantul

contul de profit si pierdere

situatia modificarilor capitalului propriu

situatia fluxurilor de trezorerie

politici contabile si note explicative.

Formatul bilantului prescurtat potrivit OMF nr. 1752/2005 este urmatorul:

Active imobilizate

Imobilizari necorporale

Imobilizari corporale

Imobilizari financiare

Active circulante

Stocuri

Creante

( Sumele care urmeaza sa fie incasate dupa o perioada mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element )

Investitii pe termen scurt

Casa si conturi la banci

Cheltuieli in avans

Datorii: sumele care trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an

Active circulante nete/datori curente nete

Total active minus datorii curente

Datorii: sumele care trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an

Provizioane

Venituri in avans

Capital si rezerve

Capital subscris ( prezentand-se separat capitalul varsat si capitalul nevarsat )

Prime de capital

Rezerve din reevaluare

Rezerve

Profitul sau pierderea raportat(a)

Profitul sau pierderea exercitiului financiar

Bilantul contabil reflecta situatia patrimoniului la un moment dat, ceea ce creeaza o anumita imagine statica asupra realitatii la nivelul firmei.

Bilantul contabil apare ca o necesitate de analiza si masurare periodica a patrimoniului, abia in secolul al XIX-lea cand marile intreprinderi industriale si comerciale au simtit nevoia sa faca distinctia intre capitaluri si venituri. Tot atunci, si din aceleasi motive a aparut si contul de rezultate.

Aceasta practica isi gaseste explicatia in cateva fenomene, si anume: numarul societatilor pe actiuni se multiplica, se separa conducerea intreprinderilor de proprietari, conducatorii find obligati sa informeze periodic asupra modului in care au gestionat patrimoniul si activitatea; contabilul apare ca mediator intre proprietari si conducatori, ramanand, totusi, subordonatul acestora din urma.

In formula generala bilantul a fost si este considerat ca un document care permite sa se cunoasca, la un moment dat, patrimoniul unui comerciant, persoana fizica sau juridica, patrimoniu definit ca ansamblul drepturilor si obligatiilor acestui comerciant. De asemenea, bilantul a fost, si mai este inca, recunoscut ca un instrument static.

Conform unei prime grupe de abordari, patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale si necorporale), al drepturilor si obligatiilor ce caracterizeaza situatia unei entitati patrimoniale la un moment dat, exprimate in etalon monetar. Determinarea, structurarea si cunoasterea patrimoniului se realizeaza cu ajutorul bilantului.

Plecand de la conceptul de patrimoniu, bilantul poate fi interpretat in mai multe moduri. Din punct de vedere economic, bilantul reprezinta capitalurile titularului de patrimoniu, acestea fiind reprezentate atat sub aspectul originii lor, respectiv resursele, cat si al modului de utilizare. Acest mod de interpretare genereaza ecuatia economica a bilantului:

UTILIZARI = RESURSE

Care este echivalenta cu ecuatia:

ACTIV = PASIV

Un bilant, din punct de vedere economic, ne dezvaluie, la sfarsitul exercitiului financiar, mai multe aspecte: de unde provin fondurile necesare finantarii activelor intreprinderii, care sunt necesitatile de finantare sau care a fost utilizarea data resurselor de care a dispus intreprinderea. Din punct de vedere juridic bilantul reflecta drepturile de proprietate si de creanta, in activul bilantului, si datoriile intreprinderii fata de treti si asociati, in pasivul bilantului, clasificate intr-o ordine rationala.

In conformitate cu o a doua grupa de abordari, bilantul trebuie sa raspunda la nevoile de analiza economico-financiare ale intreprinderii, deci sunt orientate pe finalitatea bilantului.

Modelul de bilant adoptat in tara noastra prevede o structurare a activelor dupa destinatia lor, iar a pasivelor dupa provenienta lor. Plecand de la bilantul intocmit si prezentat de intreprinderi, printr-o regrupare dupa functiile acesteia se poate ajunge la o abordare a bilantului de tip functional, unul din modele fiind prezentat in tabelul 1.

Tabel 1. Prezentarea functionala a bilantului ⁾

Prin datele pe care le contine, bilantul indeplineste doua functii principale:

Functia de generalizare a informatiilor contabile este determinata de modul in care bilantul sistematizeaza si grupeaza informatiile contabile. Desi dispersate in mai multe conturi, aceste informatii au capacitatea ca reflectate prin bilant sa caracterizeze activitatea economica.

Functia de informare rezulta din analiza datelor prezentate an bilant care astfel este transformat intr-un instrument de gestionare eficient si de conducere a unitatii patrimoniale.

Conform unei a treia grupe de abordari, de sorginte anglo-saxona, bilantul este documentul de sinteza care prezinta situatia financiara a intreprinderii in cadrul caruia pot fi definite trei mase valorice:

Activele sau bunurile (Assets);

Datoriile (Liabilities);

Capitalurile proprii (Shareholders equity).

Bilantul permite formularea de judecati de valoare privind riscul pe care si-l asuma o intreprindere si evaluarea miscarilor viitoare de trezorerie. Pentru aceasta se poate proceda la o analiza a bilantului prin prisma lichiditatii/exigibilitatii si flexibilitatii financiare cu care se confrunta intreprinderea.

Lichiditatea se refera la intervalul de timp necesar pentru ca un element de activ sa fie realizat sau convertit in disponibilitati, iar exigibilitatea, la nivelul de timp necesar penru ca o datorie sa fie achitata.

Flexibilitatea financiara reprezinta capacitatea unei intreprinderi de a lua masurile necesare, in vederea modificarii valorilor si calendarului miscarilor de trezorerie, astfel incat sa se poata face fata nevoilor si situatiilor neprevazute. Cu cat flexibilitatea financiara a unei intreprinderi este mai mare, cu atat riscul acesteia de a intra in faliment este mai mic.

In concluzie, prin bilant se prezinta situatia elementelor patrimoniale in etalon valoric. Se cunosc astfel, starea bunurilor economice la un moment dat, lichiditatea, creantele si datoriile societatii. Pe baza acestuia putandu-se analiza performanta economico-financiara a intreprinderii si se pot trage anumite concluzii privind starea si pozitia acesteia pe piata.

2. Analiza echilibrului financiar pe baza bilantului patrimonial

Analiza pe baza bilantului patrimonial face parte din ananiza echilibrului financiar. Prin echilibru financiar al intreprinderii se poate intelege o corespondenta intre nevoile de capitaluri, pe de o parte si posibilitatea obtinerii lor pe de alta parte.

Studiul financiar al bilantului evidentiaza modalitatile de realizare a echilibrului financiar sau patrimonial al intreprinderii la un moment dat permitand o analiza financiara statica.

Obiectivele analizei pe baza bilantului patrimonial sunt urmatoarele:

pune in evidenta riscul de insolvabilitate al intreprinderii si anume apreciaza daca intreprinderea isi poate onora angajamentele asumate fata de terti;

studiaza posibilitatea elementelor de pasiv de a deveni scadente la un anumit termen si a elementelor de activ de a fi transformate in lichiditati;

pune la dispozitia proprietarilor si actionarilor informatii cu privire la valoarea activului realizabil (a valorii care o poseda), informatii necesare si creditorilor pentru care valoarea activului reprezinta garantia creantelor lor.

Aceasta analiza pune in evidenta mai multe aspecte, si anume existenta sau inexistenta unui echilibru financiar pe termen lung care sa contribuie si la mentinerea echilibrului financiar pe termen scurt, la reducerea gradului de indatorare si la sporirea sigurantei unei intreprinderi, plasarea eficienta sau ineficienta a trezoreriei astfel incat sa se afle din timp daca disponibilitatile sunt lenese ducand astfel la o scadere a rentabilitatii intreprinderii. De asemenea, raspunde la intrebarea: dispune intreprinderea de o capacitate evidentiata prin aspecte calitative ale ciclului de exploatare, de a-si echilibra nevoile ciclice din resurse ciclice?

Principiul de baza al analizei pe baza bilantului patrimonial este urmatorul: activele pe care si le procura intreprinderea sa fie acoperite cu capitaluri care raman la dispozitia ei pe un interval de timp cel putin egal cu durata de viata a respectivelor active. Aceasta este o conditie elementara, esentiala, dar nu si suficienta pentru asigurarea echilibrului financiar al intreprinderii.

Conform acestui principiu, pe seama capitalurilor permanente se constituie mai intai activele imobilizate, iar daca aceste capitaluri sunt mai mari decat activele imobilizate, atunci intreprinderea dispune de un fond de rulment. Pentru a permite formarea si calcularea fondului de rulment net, bilantul trebuie organizat in asa fel incat elementele de activ si de pasiv sa fie regrupate pe baza criteriilor de lichiditate/exigibilitate. Astfel se ajunge la constructia unui bilant financiar care se prezinta astfel:

Tabelul 2. Abordarea financiara a bilantului

Egalitatea bilantiera dintre activ si pasiv, respectiv principiul fundamental financiar se pastreaza, cum este si firesc, si dupa transformarea bilantului din bilant contabil in bilant financiar. Rezultatul pozitiv, profitul, se inscrie in pasiv, la masa de capitaluri proprii, iar pierderea se poate inscrie in activ, reprezentand o utilizare ineficienta a pasivului sau, cazul situatiei din Romania diminueaza capitalurile proprii.

Principalii indicatori care se calculeaza pe baza bilantului financiar sunt:

Fondul de rulment net (FRN),

Fondul de rulment propriu (FRP),

Fondul de rulment strain (FRS),

Nevoia de fond de rulment (NFR),

Trezoreria neta (TN)

Situatia neta (SN

Fondul de rulment net.

Reprezinta o modalitate concreta de utilizare a capitalurilor permanente, el fiind o realitate certa, constatabila cu precizie, ori de cate ori incheiem bilantul. Acest fond de rulment net contribuie la mentinerea echilibrului financiar pe termen scurt, la reducerea gradului de indatorare si la sporirea sigurantei intreprinderii.

Notiunea de fond de rulment net (FRN) poate fi definita prin doua formulari echivalente, exprimand, fie o abordare a partii de sus a bilantului, fie o abordare a partii de jos a bilantului.

Pe baza elementelor din partea de sus a bilnatului:

FRN = Capitaluri permanente (CPM) - Active imobilizate (AI

CPM - exclusiv amortizari si provizioane

AI - in valoare neta

(Sau)

FRN = Capitaluri permanente (CPM) - Active imobilizate (AI

CPM - inclusiv amortizari si provizioane

AI - in valoare bruta

Pe baza elementelor din partea de jos a bilantului

FRN = Activ circulant net - Datorii mai mici de un an si pasive de trezorerie

Interpretarea fondului de rulment net:

Daca fondul de rulment net este egal cu zero (FRN = 0), o ipoteza foarte putin probabila, si neintalnita prea des in practica, atunci activele imobilizate sunt acoperite in totalitate din resursele permanente ale intreprinderii iar activele circulante sunt acoperite strict din datoriile pe termen scurt, fara posibilitatea degajarii unui excedent de lichiditate. Rezulta astfel o armonizare perfecta a structurii resurselor cu utilitatea acestora.

Daca fondul de rulment net este mai mare decat zero (FRN > 0), activele imobilizate au fost finantate in intregime din capitalurile permanente ramanand un surplus care ar putea fi utlilzat pentru finantarea activelor circulante. Situatia in care activele circulante transformabile in lichiditati sunt mai mari decat datoriile pe termen scurt semnifica un fapt favorabil in ceea ce priveste solvabilitatea, deoarece se sugereaza ca intreprinderea beneficiaza de persective favorabile in ceea ce priveste capacitatea sa de rambursare.

Daca fondul de rulment net este mai mic decat zero (FRN < 0), capitalurile peranente nu sunt suficiente pentru a finanta activele imobilizate. Aceasta semnifica faptul ca resursele ciclice folosite pentru finantarea activelor imobilizate au o pondere mare ceea ce are influente nefavorabile asupra gradului de indatorare pe termen scurt, periclitand capacitatea de plata si trezoreria curenta a intreprinderii.

Fondul de rulment propriu

Este indicatorul care prezinta gradul de autonomie financiara. Prezinta o semnificatie mult mai limitata decat fondul de rulment net, exprimand autonomia pe care intreprinderea o dovedeste in finantatea investitiilor de imobilizari.

Formula de calcul a fondului de rulment propriu (FRP) este urmatoarea:

FRP = Capitaluri proprii (CP) - Active imobilizate nete (AI

Interpretarea fondului de rulment propriu:

Acest indicator asigura gradul de libertate, de autonomie, in luarea deciziilor de investitii privind dezvoltarea intreprinderii.

Un fond de rulment propriu pozitiv (FRP > 0) semnifica faptul ca intreprinderea este capabila sa-si finanteze activele imobilizate din resurse proprii, deci exista autonomie.

Un fond de rulment propriu negativ (FRP < 0) semnifica faptul ca imobilizarile sunt finantate doar partial din fonduri proprii ea fiind nevoita sa apeleze la fonduri straine pentru a finanta o parte din imobilizarile sale.

Fondul de rulment imprumutat (strain)

Diferenta dintre fondul de rulment net si fondul de rulment propriu reprezinta masura indatorarii pe termen lung, pentru finantarea nevoilor pe termen scurt.

De obicei fondul de rulment strain (FRS) este egal cu datoriile financiare ale intreprinderii.

Acesta se calculeaza dupa formula:

FRS = Fond de rulment net (FRN) - Fond de rulment propriu (FRP

Interpretarea fondului de rulment strain:

Daca fondul de rulment strain este pozitiv (FRS > 0) atunci intreprinderea nu isi poate finanta totalitatea activelor imobilizate din resurse proprii fiind nevoita sa apeleze la surse straine, in caz contrar, intreprinderea nu are datorii financiare pe termen lung si mediu.

Nevoia de fond de rulment

Nevoia de fond de rulment este pusa in evidenta de bilantul financiar datorita echilibrului care trebuie sa existe intre nevoile ciclice si resursele ciclice. Aceasta se calculeaza de regula cu ocazia elaborarii bugetului anual, a planurilor de investitii si finantare pe intervale mai mari de un an si se mai calculeaza in cazurile in care intreprinderea resimte dificultati de trezorerie.

Formula pe baza careia se calculeaza nevoia de fond de rulment (NFR) este:

NFR =Active circulante (ACR) - Datorii de exploatare (DEX

Activele circulente (ACR) se definesc fara disponibilitati banesti, deci numai formele lor materializate. In datoriile de exploatare (DEX) sunt incluse atat resursele generate de procesul de exploatare cat si resursele cerute si primite ca atare, adica resursele temporare. Din aceasta categorie se exclud creditele de trezorerie.

Interpretarea nevoii de fond de rulment:

Daca nevoia de fond de rulment este negativa (NFR < 0) atunci exista un surplus de resurse temporare in raport cu nevoile temporare, situatie apreciata favorabil, daca este rezultatul accelerarii vitezei de rotatie a activelor circulante si al angajarii de datorii cu scadente mai mari.

Daca nevoia de fond de rulment este pozitiva (NFR > 0) atunci exista un surplus de nevoi temporare in raport cu resursele temporare, situatia fiind considerata normala in cazul in care aceasta este rezultatul unei politici de investitii privind cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare.

Trezoreria neta

Trezoreria neta este un alt indicator in analiza patrimoniala care este dat de surplusul fondului de rulment fata de necesarul in fond de rulment. In timp ce componentele nevoii de fond de rulment sunt legate de activitatea curenta si in special de activitatea de exploatare, cele ale trezoreriei sunt legate de operatiuni financiare pe termen scurt realizate de intreprindere.

Trezoreria neta (TN) se calculeaza dupa formula:

TN = Fondul de rulment net (FRN) - Nevoia de fond de rulment (NFR

Regulile echilibrului contabil asigura determinarea trezoteriei nete si ca diferenta intre disponibilitatile banesti si creditele de trezorerie.

TN = Disponibilitati banesti (DPB) - Credite de trezorerie (CRT

Interpretarea trezoreriei nete:

Daca intreprinderea are excedente monetare (TN > 0) pentru o peroada mai mare sau mai mica de timp, ea are posibilitatea sa efectueze plasamente financiare diverse, realizand astfel utilizari ale trezoreriei, mai mult sau mai putin diversificate. Pentru aceasta trebuie luate in considerare mai multe criterii in vederea realizarii plasamentului si anume: rentabilitatea, securitatea si lichiditatea.

Situatia neta

Situatia neta reprezinta valoarea datoriilor intreprinderii fata de asociati sau altfel spus, valoarea drepturilor pe care le poseda proprietarii asupra entitatii patrimoniale. In cele mai multe cazuri situatia neta este echivalenta cu capitalurile proprii si se mai numeste patrimoniu net.

Situatia neta (SN) se poate calcula dupa formula:

SN = Total Active (TA) - Total Datorii (TD

(sau)

SN = Capitaluri proprii - Subventii pentru investitii - Provizioane reglementate

3.Analiza functionala a bilantului

Analiza functionala a bilantului isi propune sa prezinte situatia intreprinderii prin aspectele financiare si structurale adaptandu-se astfel cerintelor managerilor. Aceasta surprinde ciclul de productie in cele patru faze ale sale: achizitionarea si stocajul materiilor prime, fabricarea, stocajul produselor finite si comercializarea, incasarile din vanzari. Ea surprinde impactul diferitelor operatii ale intreprinderii asupra trezoreriei si ofera o imagine asupra modului de functionare a intreprinderii. De asemenea grupeaza operatiile pe care o intreprindere le realizeaza in functie de natura sau destinatia lor.

Dezvoltarea si folosirea unui ansamblu de instrumente, practici si norme, in scopul caracterizarii unei gestiuni financiare echilibrate, constituie unul din obiectivele fundamentale ale analizei financiare.

Modelul de analiza functional este centrat pe o notiune dinamica ce poate fi dimensionata in raport cu volumul de activitate al intreprinderii, respectiv nevoia de fond de rulment pentru exploatare.

Astfel analiza fondului de rulment se poate realiza in functie de specificul societatii, de natura activitatii si de nevoile financiare ale ciclului de exploatare, acestea aflandu-se intr-o stransa legatura cu termenele de stocaj si cu durata creditului furnizori si clienti.

Aprecierea echilibrelor financiare fundamentale la nivelul unei intreprinderi face obiectul oricarei analize financiare, indiferent de categoria utilizatorilor carora le este destinata. Principalii utilizatori ai analizei financiare sunt actionarii, managerii intreprinderii si creditorii, obiectivul lor fiind diferit.

Astfel, actionarul apreciaza ca echilibrul financiar este respectat daca rentabilitatea pe care i-o ofera un plasament compenseaza riscul la care se expune. Tinand cont de riscul financiar, economic si de faliment la care se expun, pentru actionari simptomele dezechilibrului financiar apar atunci cand nu obtin rentabilitatea fondurilor proprii.

Interesul managerilor privind aprecierea echilibrului financiar este legat de obiectivul maximizarii valorii intreprinderii, adaugandu-se criterii de autonomie financiara, crestere economica si flexibilitate financiara.

Prin prisma intereselor creditorilor intreprinderii, aprecierea echilibrului financiar este legat de obiectivul acestora de a obtine rambursarea creantelor lor si de a primi remuneratia convenita, simptomele dezechilibrului financiar fiind exprimate prin situatia intreprinderii, a riscului de faliment si incheindu-se cu incetarea platilor.

In conceptia functionala, intreprinderea este definita ca o entitate economica si financiara asigurand, in raport cu dezvoltarea sa, anumite functii precum:

Functia de consum care cuprinde utilizarea bunurilor si serviciilor;

Functia de productie care consta in fabricarea bunurilor si serviciilor;

Functia de repartitie care asigura remunerarea diferitilor factori de productie;

Functia de investire care se ocupa de achizitionarea elementelor de activ imobilizat;

Functia de dezinvestire adica cesiunea elementelor de activ imobilizat;

Functia de finantare care stabileste resursele financiare necesare dezvoltarii.

Analiza functionala presupune o grupare prealabila a diferitelor operatii realizate de intreprindere in raport cu natura, destinatia sau functia lor, de unde si originea expresiei analiza functionala.

Functia de investire grupeaza imobilizarile necorporale, corporale si financiare pe cele doua categorii: de exploatare si in afara exploatarii. Imobilizarile in afara exploatarii includ: terenuri, cladiri anexe, participatiile sau activele financiare si plasamentele financiare. Imobilizarile de exploatare cuprind totalitatea imobilizarilor utilizate in exploatare cum sunt: constructiile, utilajele, mesinile, etc.

Imobilizarile, regrupate prin functia de investire, constituie nevoi stabile care in mod necesar trebuie sa fie finantate din resursele stabile existente in pasivul bilantului.

Functia de finantare regrupeaza posturile privind capitalurile proprii, datoriile financiare cat si provizioanele pentru riscuri si cheltuieli. Vor fi asimilate resurselor proprii si amortismentele si provizioanele datorita faptului ca imobilizarile sunt retinute la valoarea lor bruta. Aceasta functie sta la baza strategiei optime de finantare a intreprinderii.

Fluxurile de aprovizionare, productie si vanzari, generatoare de stocuri reale si financiare, care se innoiesc cu o anumita regularitate, corespund functiei de exploatare.

Astfel posturile de activ precum stocuri, creante - clienti, cheltuieli de exploatare constatate in avans, care sunt legate direct de operatiile ciclului de exploatare constituie active circulante de exploatare care trebuie finantate din datoriile de exploatare. Toate celelalte posturi, reflectand operatii diverse sunt regrupate in categoria activ circulant in afara exploatarii avand drept corespondent in pasiv datoriile in afara exploatarii. Disponibilitatile banesti si creditele de trezorerie formeaza activul si respectiv pasivul de trezorerie.

In practica financiara exista sase principii care stau la baza intocmirii bilantului functional:

Activele sunt luate in calcul in valoarea lor bruta (la valoarea de intrare in patrimoniu) iar in pasiv sunt luate in considerare amortizarile si provizioanele;

Imobilizarile inchiriate sau detinute in leasing sau in locatie sunt inregistrate in activ si corespunzator in pasiv la imprumuturi si datorii asimilate, deoarece ele servesc ciclului de exploatare;

Conceptul de activ fictiv nu mai este operational;

Cheltuielile care privesc execitii financiare viitoare se asimileaza activelor imobilizate;

Efectele scontate neajunse la scadenta, debitorii privind capitalul subscris si nevarsat, primele privind rambursarea obligatiunilor, diferentele de conversie de activ si pasiv se trateaza in acelasi mod ca si la elaborarea bilantului patrimonial;

Amortizarile si provizioanele sunt incluse in pasivul bilantului functional ca surse aciclice (care raman la dispozitia intreprinderii pe perioade mai mari de 1 an).

Trasaturile caracteristice echilibrului functional sunt evidentiate de structura bilantului functional, tabelul 3.2.1., fiind puse in evidenta patru niveluri ale acestuia: fondul de rulment net global, nivelul necesarului de fond de rulment pentru exploatare, al necesarului de fond de rulment in afara exploatarii si nivelul valorilor de trezorerie.

Tabelul 3. Abordarea functionala a bilantului ⁾

Indicatorii care se calculeaza pe baza bilantului functional sunt urmatorii:

Fondul de rulment net global;

Nevoia de fond de rulment totala;

Trezoreria neta.

Fondul de rulment net global

Surplusul resurselor durabile in raport cu nevoile durabile reprezinta fondul de rulment net global (FRNG) disponibil pentru finantarea operatiilor de exploatare.

Acesta se calculeaza ca diferenta intre resursele durabile, adica din capitalurile permanente, si activele imobilizate in valoare bruta.

FRNG = Resurse durabile (CPM) - Activ imobilizat brut (AI

Sau

FRNG = (ACE ACAE D DE DAE CT

Daca intreprinderea inregistreaza un fond de rulment net global superior nevoilor de exploatare angajate, aceasta va dispune de lichiditati, in caz contrar ea este nevoita sa angajeze credite pe termen scurt pentru finantarea nevoilor de exploatare.

Nevoia de fond de rulment totala

Diferenta dintre nevoile de exploatare si in afara exploatarii, pe de o parte si datoriile de exploatare si in afara exploatarii, pe de alta parte, constituie nevoia de fond de rulment totala.

NFRT = Nevoi temporare - Resurse temporare

Nevoia de fond de rulment totala (NFRT) este format din doua componente: nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE) si nevoia de fond de rulment in afara exploatarii (NFRAE

a) Nevoia de fond de rulment privind exploatarea prezinta necesarul legat de finantarea ciclului de exploatare. El indica marimea capitalurilor imobilizate in acest ciclu, pe care intreprinderea trebuie sa le detina, pentru finantarea stocurilor si a decalajelor temporare intre plata cumpararilor si a cheltuielilor generale si incasarea vanzarilor.

NFRE = Active circulante de exploatare (ACE) - Datorii de exploatare (DE

b) Nevoia de fond de rulment in afara exploatarii regrupeaza elementele neciclice si instabile, legate, de exemplu, de investitii (datoriile fata de furnizorii de imobilizari) sau de finantare (dobanzi datorate, neajunse la scadenta, aferente imprumuturilor).

NFRAE = Active circulante in afara exploatarii (ACAE

- Datorii in afara exploatarii (DAE

Daca activele circulante de exploatare depasesc datoriile de exploatare, nevoia de fond de rulment pentru exploatare evidentiaza capitalul investit de intreprindere peste nivelul celui atras din pasivele circulante.

Trezoreria neta

Componentele acesteia sunt legate de operatii financiare pe termen scurt realizate de intreprindere si evidentiate in ultimul nivel al bilantului functional. Astfel, resursele de trezorerie sunt constituite din credite pe termen scurt, furnizate de banci si parteneri financiari, iar pe de alta parte intreprinderea degaja excedente monetare care ii permit acoperirea diverselor nevoi de trezorerie.

Confruntarea nevoilor cu resursele de trezorerie evidentiaza situatia trezoreriei nete (TN), expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati eficiente.

TN = Nevoi de trezorerie - Resurse de trezorerie

Sau

TN = Fondul de rulment net global - Nevoia de fond de rulment totala

In concluzie putem pune in evidenta diversele modalitati de realizare a echilibrului financiar functional:

1) Nevoia de fond de rulment este finantata in intregime din resurse stabile (fond de rulment pozitiv), a caror valoare totala permite degajarea unei trezorerii pozitive.

2) Resursele stabile si temporare finanteaza temporar nevoia de fond de rulment, diferenta fiind acoperita din credite de trezorerie.

3) Activele fixe, nevoia de fond de rulment si disponibilitatile sunt finantate din credite bancare curente, situatie care, daca nu are caracter ocazional, impune reconsiderarea structuri finaciare.

4) Resursele in fondul de rulment acopera partial activele imobilizate si nevoia in fond de rulment generand astfel o trezorerie neta pozitiva. In aceasta situatie structura de finantare va trebui revazuta.

Se pot prezenta cateva cazuri, care conduc la degradarea echilibrului functional antrenand vulnerabilitatea intreprinderii.

a) Cresterea foarte rapida a cifrei de afaceri

In acest caz intreprinderea cunoaste o crestere a nevoii de fond de rulment paralela cu cea a cifrei de afaceri. Fondul de rulment creste mai lent decat nevoia de fond de rulment, generand o criza de trezorerie.

b) Cresterea insuficienta a cifrei de afaceri

In decursul exercitiilor finaciare, intreprinderea beneficiaza de o trezorerie satisfacatoare. Ca o relatie la cresterea insuficienta a cifrei de afaceri, intreprinderea accepta conditii noi de reglementare fata de clientii sai, concretizate in cresterea creantelor sale, aceasta creand o crestere brusca a nevoii de fond de rulment, care degradeaza situatia trezoreriei.

c) Intarzierea executarii investitiilor

Desi intreprinderea beneficiaza de o structura financiara echilibrata, nu promoveaza o politica de investitii care sa-i mentina rata de crestere. Datorita evolutiei slabe a cifrei de afaceri, ea decide sa recupereze intarzierile intervenite la nivelul investitiilor, cu aceasta ocazie avand loc o scadere a fondului de rulment functional rezultand o trezorerie net negativa.

d) Acumularea pierderilor

Pierderile care sunt acumulate din mai multe exercitii vor diminua fondul de rulment functional rezultand o trezorerie net negativa.

Realizarea echilibrului functional ridica problema alegerii strategiei de finantare a nevoii de fond de rulment: finantarea integrala cu fonduri permanente (presupunand o lipsa de flexibilitate), sau partiala si in completare cu resurse de scurta durata. Exista o parte stabila a nevoii de fond de rulment care trebuie, in general, sa fie finantata din fondurile permanente si o parte fluctuanta care poate fi finantata din capitalurile provizorii. Strategia optima de finantare va fi cea care asigura cel mai scazut cost al procurarii capitalurilor. O politica eficienta de gestiune a ratelor de dobanda, in perioada de instabilitate a acestora, trebuie sa ia in considerare ansamblul finantarilor exterioare, deoarece structura ratelor de dobanda poate avantaja recurgerea la finantari pe termen scurt in detrimentul celor pe termen lung.

4.Metoda ratelor folosita in studiul bilantului

Analiza pe baza ratelor ajuta la evaluarea performantelor managementului, apreciaza starea de sanatate financiara a firmei, realizeaza unele predictii privind situatia si performantele financiare ale intreprinderii, ajuta la cunoasterea gradului de independenta economica si financiara a unei intreprinderi, la detectarea in momentul oportun a diferitelor cauze care genereaza schimbari nedorite in activitatea intreprinderii, permite compararea rentabilitatii si a riscurilor intreprinderilor de dimensiuni diferite si permite dezvoltarea unor analize pe nivelurile managementului financiar, insotite de elaborarea si adoptarea deciziilor cu implicatii economico-financiare privind, mentinerea si dezvoltarea intreprinderii, de conservare a structurii financiare.

Fiind un instrument traditional si deosebit de raspandit al analizei financiare, care a cunoscut in ultimii ani importante actualizari si aprofundari, recurgerea la aceasta metoda se face din dorinta de a stabili norme, praguri, care sa constituie criterii pentru a aprecia starea unei intreprinderi, prin compararea ratelor calculate cu anumite valori de referinta. In postura de valori de referinta se pot afla:

aceleasi rate stabilite la nivelul unui domeniu de activitate;

aceleasi rate inregistrate de o firma cu care intreprinderea in cauza doreste sa concureze sau pe care o considera un exemplu;

obiectivele pe care si le propun actionarii sau managerii.

In analiza bilantului patrimonial se utilizeaza in principal ratele echilibrului financiar, ratele de indatorare, ratele de lichiditate si solvabilitate.

Ratele echilibrului financiar

Acestea fac parte din categoria ratelor structurii financiare, impreuna cu ratele de indatorare. Ratele structurii financiare reprezinta anumiti parametrii de orientare pentru conducerea unitatii in ceea ce priveste influenta costului surselor de finantare asupra nivelului eficientei, si in acelasi timp pentru potentialii creditori in ceea ce priveste riscul redobandirii capitalurilor imprumutate.

Ratele de finantare

Rata fondului de rulment

; unde:

R_fr - Rata fondului de rulment

CPM - Capitaluri Permanente

AI - Active imobilizate in valoare neta

Daca rata are o valoare supraunitara inseamna ca imobilizarile sunt finantate din capitaluri permanante. Cresterea valorii exprima o ameliorare a structurii de finantare, iar diminuarea raportului prezinta o deteriorare a situatiei.

Rata finantarii activului economic

; unde:

R_ae - Rata finantarii activului economic

CPM - Capitaluri permanente

NFRE - Nevoia de fond de rulment pentru exploatare

Trebuie sa apreciem aceasta rata si in functie de rata fondului de rulment, aceasta din urma daca este supraunitara, iar rata fondului de rulment subunitara atunci intreprinderea va recurge la credite de trezorerie pentru finantarea excedentului nevoilor de fond de rulment in raport cu capitalurile permanente.

Rata creditelor de trezorerie

; unde:

R_CRT - Rata creditelor de trezorerie

CRT - Credite de trezorerie

NFRE - Nevoia de fond de rulment pentru exploatare

Aceasta rata masoara gradul in care intreprinderea apeleaza la credite pe termen scurt pentru suplinirea capacitatii de autofinantare.

Ratele echilibrului economico-financiar

Rata autonomiei financiare

; unde:

R_af - Rata autonomiei financiare

CP - Capital propriu

Rata de autofinantare a activelor

; unde:

R_aa - Rata de autofinantare a activelor

CP - Capital propriu

AI - Activ imobilizat

ACR - Activ circulant

Rata de finantare a stocurilor

; unde:

R_fs - Rata de finantare a stocurilor

FRN - Fondul de rulment net

Ratele de lichiditate si solvabilitate

Rata lichiditatii generale

; unde:

R_lg - Rata lichiditatii generale

ACR - Active circulante

DTS - Datorii pe termen scurt

Aceasta reflecta posibilitatea activelor circulante de a fi transformate in timp scurt in lichiditati. Valoarea supraunitara ne arata ca pe termen scurt intreprinderea isi poate onora datoriile. Valoarea subunitara nu prezinta un aspect negativ in cazul in care gradul de lichiditate al activelor circulante este mai mare decat gradul de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt.

Rata lichiditatii reduse

; unde:

R_lr - Rata lichiditatii reduse

CR - Creante

DPB - Disponibilitati banesti

DTS - Datorii pe termen scurt

O rata cuprinsa intre 0,5 si 1 reprezinta o situatie favorabila din punct de vedere al solvabilitatii partiale, ea trebuie sa tinda catre o marime unitara.

Rata lichiditatii imediate

; unde:

R_li - Rata lichiditatii imediate

DPB - Disponibilitati banesti

DTS - Datorii pe termen scurt

Si aceasta rata trebuie sa tinda catre o marime unitara astfel incat daca o intreprindere este obligata sa-si achite datoriile pe termen scurt ea sa dispuna de lichiditati sa le acopere.

Rata solvabilitatii pe termen lung

; unde:

R_sl - Rata solvabilitatii pe termen lung

Un raport mai mare de 1,5 ne arata ca intreprinderea este capabila sa isi onoreze datoriile fata de anumiti terti. In schimb, o valoare mai mica de 1,5 dovedeste riscul de insolvabilitate al intreprinderii.

Ratele de indatorare

Rata levierului

; unde:

R_L - Rata levierului

CP - Capital propriu

Indica gradul in care datoriile intreprinderii sunt sustinute de capitalurile proprii ale acesteia. Daca raportul este supraunitar atunci intreprinderea se afla in situatia in care depinde mai mult de creantierii sai si invers.

Rata datoriilor financiare

; unde:

R_df - Rata datoriilor financiare

CPM - Capitaluri permanante

Exprima ponderea datoriilor financiare in totalul capitalurilor permanente ale intreprinderii, considerandu-se ca acest raport trebuie sa fie mai mic de 0,5.

Rata independentei financiare

; unde:

R_if - Rata independentei financiare

CP - Capitaluri proprii

CPM - Capitaluri permanente

Complementara cu rata datoriilor financiare, ne arata independenta financiara a intreprinderii prin ponderea capitalurilor proprii in resursele permanente. Rata trebuie sa fie egala cu cel putin 0,5.

Ratele de structura ale activului

Rata Activelor Imobilizate

Se calculeaza ca raport intre activele imobilizate si totalul activelor.

; unde:

R_AI - Rata activelor imobilizate.

Rata Imobilizarilor Corporale

Se calculeaza ca raport intre imobilizarile corporale si totalul activelor.

; unde:

IC - Imobilizari corporale;

R_IC - Rata imobilizarilor corporale.

Rata Activelor Circulante

Se calculeaza ca raport intre activele circulante si totalul activelor.

; unde:

R_ACR - Rata activelor circulante.

Rata Stocurilor

Se calculeaza ca raport intre stocurile unitatii si totalul activelor.

; unde:

R_S - Rata stocurilor.

Rata Creantelor Comerciale

Se calculeaza ca raport intre creantele comerciale si totalul activelor.

; unde:

CC - Creante comerciale;

R_CC - Rata creantelor comerciale.

Rata Activelor de Trezorerie

Se calculeaza ca raport intre activele de trezorerie si totalul activelor.

; unde:

AT - Active de trezorerie;

R_AT - Rata activelor de trezorerie.

Ratele de structura ale pasivului

Rata Solvabilitatii Financiare

Se calculeaza ca raport intre capitalul permanent si totalul pasivului.

; unde:

CPM - Capital permanent;

R_SF - Rata solvabilitatii financiare.

Rata Autonomiei Globale

Se calculeaza ca raport intre capitalurile proprii si totalul pasivului.

; unde:

CP - Capitaluri proprii;

R_AG - Rata autonomiei globale;

Rata Indatorarii Globale

Se calculeaza ca raport intre datoriile totale si totalul pasivului.

; unde:

R_IG - Rata indatorarii globale.