Bilantul

Bilantul

Realizarea scopului analizei financiare- stabilirea unui diagnostic asupra situatiei financiar-patrimoniale a intreprinderii- are ca si principala sursa informationala situatiile financiare intocmite periodic de catre contabilitatea financiara. Situatiile financiare reflecta efectele trecute si prezente ale deciziilor adoptate de managementul intreprinderii. Acestea sunt intocmite pe baza unor reguli care incearca sa interpreteze in mod corect si realist procesele care se desfasoara in cadrul intreprinderii pe parcursul unei perioade definite in timp. Insa, prin natura lor, aplicarea acestor reguli lasa loc interpretarilor.

Din aceasta cauza, demersul de analiza financiara incepe cu descifrarea continutului situatiilor financiare, care, in mod normal, furnizeaza informatiile esentiale pentru aprecierea modului in care intreprinderea a functionat sau functioneaza din punct de vedere financiar. Analiza financiara implica studiul a trei domenii ale procesului decizional legat de situatia financiara: investire, finantare si exploatare. Inainte de a demara analiza financiara propriu-zisa, este utila abordarea naturii, corelatiilor si limitelor principalelor componente a situatiilor financiare. Conform legislatiei in vigoare, acestea cuprind: Bilantul contabil, Contul de profit si pierdere si Notele explicative.

Bilantul este documentul de sinteza cu ajutorul caruia se prezinta situatia patrimoniala a intreprinderii la un moment dat, adica bunurile economice, drepturile si obligatiile reflectate in activul, respectiv pasivul bilantului. In functie de continutul informational si de modul de prezentare al informattiilor se poate vorbi de trei tipuri de bilant: Bilant contabil, Bilant financiar si Bilant functional.

1.1.1. Bilantul contabil

Informatia financiara, asa cum este prezentata de contabilitate prin intermediul bilantului contabil, are unele neajunsuri si contine o serie de inadvertente, astfel ca in cadrul demersului de analiza nu este utilizat nemijlocit bilantul contabil, ci formele prelucrate ale acestuia.

Functie de continutul informational si de modul de prezentare a informatiilor se poate vorbi de trei tipuri de bilant: bilantul contabil, bilantul financiar si bilantul functional.

Bilantul contabil este un document contabil de sinteza pe care fiecare agent economic este obligat sa-l intocmeasca la sfarsitul unui exercitiu financiar.

Bilantul contabil descrie mijloacele utilizate in cadrul activitatii intreprinderii, precum si obligatiile financiare corespunzatoare, fata de creditori si proprietari intr-un anume moment.

Obiectivul principal al bilantului contabil este reflectarea cat mai exacta a situatiei patrimoniale rezultata din inregistrarea cronologica si sistematica a operatiunilor desfasurate de intreprindere pe parcursul unei perioade de gestiune.

Bilantul contabil contine informatii statice, deoarece reflecta situatia din momentul intocmirii acestuia. De asemenea acestea sunt informatii cumulative, deoarece reprezinta efectul tuturor deciziilor si proceselor care au loc si u fost inregistrate in contabilitate pana la data bilantului.

Elementele din activ se inscriu la valoarea lor neta si sunt ordonate de sus in jos dupa gradul de lichiditate crescator. Gradul de lichiditate eprezinta capacitatea unui element de activ de a fi transformat in lichiditati, in conditii normale de utilizare.

Grupele de activ sunt:

A.     Active imobilizate;

B.     Active circulante;

C.     Cheltuieli inregistrate in avans.

A. Activele imobilizate sunt bunuri de orice natura, mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achizitionate sau produse de intreprindere, care intra in patrimoniul firmei ca urmare a deciziilor investitionale, fiind destinate sa serveasca o perioada indelungata activitatea firmei. Din punct de vedere financiar, acestea sunt elemente stabile, care se uzeaza si se inlocuiesc lent si a caror depreciere ireversibila se reflecta prin amortizare.

Activele imobilizate se ompun din:

a.       Imobilizari necorporale (intangibile);

b.      Imobilizari corporale (tangibile);

c.       Imobilizari financiare.

a. Imobilizarile necorporale reprezinta active identificabile nemonetar, fara suport material si detinute pentru utilizarea in procesul de productie sau furnizarea de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau in scopuri administrative. Un activ imobilizat necorporal trebuie recunoscut in bilant daca se estimeaza ca va genera beneficii economice pentru intreprindere si costul activului poate fi evaluat in mod credibil.

In cadrul imobiliarilor necorporale se cuprind: cheltuielile de constituire; cheltuielile de dezvoltare; concesiunile, brevetele, licentele, marcile, drepturile si alte valori similare; fondul comercial; alte imobilizari necorporale; imobilizarile necorporale in curs de executie.

Chetuielile de constituire sunt cele ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea societatii comerciale: taxe si alte cheltuieli de inscriere si inmatriculare, cheltuieli privind emisiunea si vanzarea de actiuni si obligatiuni, cheltuieli de prospectare a pietei, etc. Acestea se amortizeaza in maxim 5 ani.

Cheltuielile de dezvoltare sunt cele generate de aplicarea rezultatelor cercetarii sau a altor cunostinte an scopul realizarii de produse sau servicii noi sau imbunatatite substantial, inainte de stabilirea productiei de serie sau utilizare. Perioada de amortizare este de maxim 5 ani.

Concesiunile, brevetele, licentele, marcile, drepturile si alte valori similare, aportate, achizitionate sau dobandite pe alte cai, se inregistreaza in conturile de imobilizari necorporale la valoarea de aport, costul de achizitie sau costul de productie, dupa caz. Concesiunile se amortizeaza pe o perioada egala cu cea a contractului de concesiune.

Fondul comercial apare de regula la consolidare si reprezinta diferenta dintre costul de acizitie si valoarea justa, la data tranzactiei, a partii din activele nete achizitionate de catre o persoana juridica. Acestea nu se amortizeaza dect in cazuri exceptionale, de exemplu demolare.

In cadrul altor imobilizari necorporale se inregistreaza programele informatice create de unitate sau achizitionate de la terti, pentru necesitatile proprii de utilizare, precum si alte imobilizari necorporale. Programele informatice se amortizeaza in maxim 3 ani.

Imobilizarile necorporale in curs reprezinta imobilizarile necorporale neterminate pana la sfarsitul peioadei, evaluate la costul de productie, respectiv costul de achizitie.

Valoarea acestei categorii de imobilizari este modificata in sensul reducerii de amortizarea anula calculata precum si vanzarea unor elemente de imobilizari necorporale. Cresterea valorii acestora poate fi determinata de achizitionarea de noi elemente. Actiunile de reevaluare pot conduce atat la cresterea cat si la diminuarea valorii imobilizarilor necorporale.

b. Imobilizarile corporale constituie substanta unui agent economic si determina capacitatea de productie a acestuia. Un activ corporal trebuie recunoscut in bilnt daca se estimeaza ca va genera beneficii economice pentru intreprindere si costul activului poate fi evaluat in mod credibil.

Imobilizarile corporale cuprind: terenuri, constructii, instalatii tehnice si masini, alte instalatii, utilaje si mobilier, avansuri si imobilizari corporale in curs.

Spre deosebire de restul elementelor de imobilizari corporale, terenurile nu se amortizeaza si deci isi pastreaza valoarea constanta in timp, cu exceptia actiunilor de reevaluare.

Celelalte categorii de imobilizari corporale isi modifica valoarea sub influenta urmatorilor factori: amortizarea calculata anual diminueaza valoarea acestora; achizitionarea si punerea in functiune de noi elemente de astfel de imobilizari conduce la cresterea valorii imobilizarilor corporale; actiunile de reevaluare a imobilizarilor corporale, care pot conduce atat la cresterea cat si scaderea valorii acestei categorii de active.

Sensul si semnificatia modificarii valorii imobilizarilor crporale pot fi evaluate cu ajutorul indicilor, iar o prima imagine asupra eficientei utilizarii lor este pusa in evidenta prin compararea acestor indici cu indicele variatiei cifrei de afaceri sau a altor indicatori de rezultate reprezentativi.

c. Imobilizarile financiare sunt formate: din titluri de participare, imobilizari financiare sub forma de interese de participare, alte titluri imobilizate si creante imobilizate.

Titlurile de participare reprezinta drepturile sub forma de actiuni si alte titluri cu venit variabil detinute de o societate in capitalul altor societati comerciale, a caror detinere pe o perioada lunga este considerata utila societatii.

Interesele de participare reprezinta drepturi detinute in capitalul altei societati comerciale. Interesele de participare sunt detinute pe termen lung in scopul garantarii contributiei la activitatile persoane juridice respective. Ele cuprind investitii in intreprinderi asociate si investitii strategice.

O participare de 10% pana la 20% in capitall altei societati este o investitie strategica. Titlurile de participare detinute in capitalul intreprinderilor asociate intr-o proportie de 20-50% asigura posibilitatea exercitarii unei influente semnificative.

Creantele imobilizate reprezinta acele creante ale intreprinderii care rezulta din acordarea de imprumuturi unor terte societati comerciale, fie acestea din cadrul grupului sau din afara acestuia.

Cresterea valorii imobilizarilor financiare este determinata de investitiile in noi titluri de participare sau interese de participare precum si dobandirea acesora pe alte cai, acordarea de imprumuturi si alte modalitati de sporire a creantelor imobilizate. Reducerea valorii imobilizarilor financiare are loc prin vinderea titlurilor detinute, restituirea imprumuturilor acordate si lichidarea creantelor imobilizate.

B. Activele circulante sunt acele active care:

-sunt achizitionate sau produse pentru consum propriu sau in scopul comercializarii si se asteapta a fi realizate in termen de maxim 12 luni de la data bilantului;

-sunt reprezentate de creante aferente ciclului de exploatare;

-sunt reprezentate de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata.

In categoria activelor circulante sunt cuprinse: stocuri, inclusiv valoarea serviciilor pentru care nu a fost intocmita factura, creante, investitii financiare pe termen scurt si casa si conturi la banci.

Stocurile sunt formate dintr-o serie eterogena de elemente, si anume: marfuri; materii prime; materiale consumabile; material de natura obiecteor de inventar; stocuri de productie in curs de executie; produse, care , la randul lor, includ: semifabricate, produse finite, rebuturi, materiale recuperabile sau deseuri, animale si pasari, ambalaje.

Toate aceste elemente de stocuri pot fi repartizate in trei mari grupe: cele aferente activitatii de aprovizionare (materii prime si materiale), stocuri generate in activitatea de productie (stocuri in curs de executie, obiecte de inventar) si cele aferente activitatii de comercializare (stocurile de produse).

Valoarea elementelor de stoc aferente activitasii de aprovizionare deinde, in general, de trei factori: cantitatea elementelor aflate in stoc, structura acestora pe sortimente si presul de evaluare a materiilor prime si materialelor.

Factorii de influenta asupra nivelului stocurilor aferente activitatii de productie sunt: volumul fizic al productiei, durata ciclului de fabricatie, structura productiei si costul de productie.

Creantele reflecta sumele banesti ce urmeaza sa fie incasate de catre societate, reprezentand contravaloarea marfurilor, produselor, semifabricatelor vandute si/sau a serviciilor si lucrarilor prestate sau din alte surse.

Analiza creantelor necesita gruparea acestora cel putin dupa trei criterii:

-dupa natura lor: creante aferente bunurilor vandute si serviciilor prestate, creante din diferente de curs valutar si creante datorate de clienti incerti; pentru aceste categorii de creante se urmareste nivelul absolut si pondera fiecarei categorii in total, evolutia in timp si durata medie de incasare a lor;

-pe principalii beneficiari, urmarindu-se nivelul creantelor pe beneficiari si ponderea lor in total, vechimea creantelor si durata medie de incasare si natura relatiilor cu beneficiarii;

-in functie de vechimea lor alegand intervale de timp specifice activitatii de comercializare a agentului economic: creante sub 30 de zile, creante intre 30 si 60 de zile, creante intre 60 si 90 de zile si creante peste 90 de zile.

Cea mai utila analizei este clasificarea creantelor folosind cele trei criterii simultan, cand se obtine gruparea creantelor dupa natura lor, pe beneficiari si dupa vechime.

Evolutia creantelor este determinata in principal de modificarea cifrei de afaceri, a duratei medii de incasare a acestora, precum si de influenta unor factori aleatori.

Evolutia creantelor este analizata in corelatie cu cea a cifrei de afaceri, urmarindu-se durata medie de incasare cu efectele sale asupra activitatii societatii comerciale.

Investitiile financiare pe termen scurt reprezinta titlurile de plasament pe care intreprinderea le detine ca urmare a plasarii, pe termen scurt, a excedentului de trezorerie rezultat in cadrul activitatii desfasurate. Titlurile de plasament cuprind: actiunile proprii rascumparate, actiunile achizitionate, obligatiunile emise si rascumparate, obligatiunile achizitionate si alte titluri de plasament achizitionate in vederea realizarii unui profit pe termen scurt.

Casa si conturile la banci reprezinta sumele de bani, lichiditatile firmei aflate in casa si in conturile bancare, cuprinzand disponibilitati in lei si in valuta, cecuri si efecte comerciale depuse la banci, cecurile unitatii, creditele bancare pe termen scurt, precum si dobanzile aferente disponibilitatilor si creditelor acordate de banci in conturile curente.

Pe baza experientei practice, se apreciaza ca disponibilitatile banesti pot satisface cerintele de plata imediata daca detin 5-25% din totalul activelor circulante sau de 10% din totalul activului.

Modificarea volumului disponibilitatilor banesti fata de perioada precedenta este influentata de: viteza de rotatie a activelor circulante, raportul dintre nivelul creantelor si cel al datoriilor pe termen scurt, raportul dintre elementele de incasare a creantelor si cele de plata a obligatiilor si nivelul profitului.

C. Cheltuielile inregistrate in avans sunt acele cheltuieli care urmeaza a se suporta esalonat pe cheltuieli, in baza unui scadentar, in perioadele/exercitiile viitoare. In cadrul acetora sunt inregistrate: sume reprezentand chirii, abonamente, cheltuieli efectuate anticipat, valoarea dobanzilor aferente contractelor de leasing financiar.

Pasivul bilantului contine sursele de finantare ale intreprinderii, acestea fiind ordonate in sensul descrescator al gradului de exigibilitate.

Grupele de elemente de pasiv, inscrise in bilant, sunt:

D.     Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an;

E.      Datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an;

F.      Provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

G.     Venituri integistrate in avans;

H.     Capital si rezerve.

D. Datoriile ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an sunt datoriile care sunt exigibile in maxim 12 luni de la data bilantului si se astepta sa fie decontate in cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii. Atat datoriile pe termen scurt cat si cele pe termen lung sunt formate din mai multe categorii de elemente:

-imprumuturi din emisiuni de obligatiuni;

-datorii ce privesc imobilizari financiare;

-alte imprumuturi si datorii asimilate;

-dobanzi aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate;

-varsaminte de efectuat privind imobilizarile financiare;

-furnizori si efecte de platit acestora;

-furnizori de imobilizari si efecte de platit acestora

-furnizori- facturi nesosite;

-clienti-creditori;

-personal- salarii datorate, personal- ajutoare materiale datorate, participarea personalului la profit, retineri din salarii datorate tertilor, alte datorii in legatura cu personalul;

-datorii legate de contributii ale societatii si angajatilor la asigurarile sociale si la fondul de somaj, precum si alte datorii sociale;

-datoriile societatii fata de bugetul administratiei centrale si locale de stat, privind impozitele calculate ( impozit pe profit, TVA, impozit pe venit);

-datoriile societatii fata de actionari si fata de alte societati, din cadrul grupului si din afara acestuia, inclusiv in ceea ce priveste dividendele de plata;

-credite bancare pe termen scurt;

-creditori diversi.

Toate aceste elemente se pot grupa, funtie de caracteristicile specifice, in cateva categorii: imprumuturi si datorii asimilate, furnizori si conturi asimilate, avansuri primite de la clienti si alte datorii.

Nivelul imprumuturilor si datoriilor asimilate creste prin contractarea de noi credite intr-o suma mai mare decat rambursarile din aceeasi perioada si scade prin rambursarea acestora intr-o suma mai mare decat eventualele imprumuturi contractate in cursul perioadei.

Datoriile fata de furnizori si asimilate sunt influensate de factori ca: sporirea sau diminuarea volumului intrarilor de materii prime, materiale, energie, obiecte de inventar, servicii, modificarea preturilor sau tarifelor pentru intrari, marirea sau micsorarea numarului mediu de zile de plata a datoriilor.

Avansurile primite de la clienti sunt generate de politica comerciala a intreprinderii si natura activitatii acesteia, care ii permite sau necesita incasarea totala sau partiala in avans a contravalorii bunurilor vandute sau serviciilor prestate. Nivelul acestui element depinde in primul rand de volumul desfacerilor effectuate cu plata in avans.

In categoria creditorilor diversi sunt incadrati toti ceilalti terti carora intreprinderea le datoreaza sume de bani, care nu au putut fi incadrati la una din celelalte categorii.

E. Datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an sunt datorii exigibile in mai mult de 12 luni de la data bilantului. Acestea, la fel ca si datoriile pe termen scurt, sunt formate din mai multe elemente:

- imprumuturi din emisiuni de obligatiuni;

- datorii ce privesc imobilizari financiare;

- alte imprumuturi si datorii asimilate;

- dobanzi aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate;

-varsaminte de efectuat privind imobilizarile financiare;

- datoriile societatii fata de actionari si fata de alte societati, din cadrul grupului si din afara acestuia, inclusiv in ceea ce priveste dividendele de plata;

-credite bancare pe termen lung;

-creditori diversi.

F. Provizioanele reprezinta pasive cu exigibilitate si valoarea incerta. Acestea sunt destinate acoperirii de riscuri si cheltuieli pe care evenimentele survenite sau in curs de desfasurare le fac probabile. Astfel de evenimente privesc cazuri precise, dar realizarea lor este nesigura. Provizioanele reflecta politica de prudenta, de anihilare sau de reducere a riscurilor care apar in activitatea firmei.

Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:

-litigiile, amenzile si penalitatile, despagubirile, daunele si alte datorii incerte;

-cheltuieli legate de activitatea de service in perioada de garantie si alte cheltuieli privind garantiile acordate clientilor;

-alte provizioane.

Modificarea sumei provizioanelor are loc prin:

-cresterea valorii provizioanelor constituite;

-diminuarea valorii acestora prin utilizarea lor sau anularea ca urmare a neproducerii riscului.

G. Veniturile inregistrate in avans reprezinta incasari sau creante aferente unor bunuri nelivrate, a unor lucrari sau prestatii neefectuate si care nu afecteaza veniturile exercitiului la care se refera bilantul. Suma veniturilor inregistrate in avans creste prin extinderea activitatilor pentru care se solicita avansuri si scade prin livrarea produselor pentru care s-a incasat avansul sau restituirea lui.

H. Capital si reserve reprezinta drepturile actionarilor asupra activelor unei intreprinderi, dupa deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile cuprind: aportuei de capital, prime de capital, rezerve, rezultatul reortat, rezultatul exercitiului.

Capitalul social reprezinta ansamblul aporturilor in bani si natura efectuate de catre asociati, fie in momentul constituirii societatii, fie pe parcurs, cu ocazia cresterii de capital.

Primele legate de capital reprezinta excedentul valorii de emisiune fata de valoarea nominala a actiunilor sau partilor sociale.

Rezervele sunt constituite, la randul lor, din cateva elemente:

-rezervele din reevaluare reprezinta plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizarilor corporale;

-rezervele legale se constituie anual din profitul brut, in propotie de 5% din acesta, pana la un nivel de 20% din capitalul social;

-rezervele statutare se constituie in conditiile prevazute in statutul societatii comerciale;

-societatea mai poate recurge si la constituirea altor categorii de rezerve decat cele prezentate mai sus, in diverse scopuri, potrivit hotararii Adunarii Generale a Actionarilor sau Asociatilor, cu respectarea prevederilor legale.

Rezultatul reportat reprezinta acel rezultat sau parte a rezultatului exercitiilor precedente, a caror repartizare a fost amanata de Adunarea Generala a Actionarilor sau Asociatilor.

Rezultatul exercitiului este diferenta dintre veniturile totale si cheltuielile totale ale unei societati comerciale, putand fi favorabil, caz in care reprezinta un profit, sau nefavorabil, reprezentand o pierdere.

Cresterea capitalului propriu in perioada curenta fata de perioada precedenta poate avea loc datorita:

-aportului actionarilor in numerar si/sau in natura;

-inregistrarea primelor legate de capital in cazul emisiunii, aportului in natura, fuziunii sau conversiei;

-cresterea rezervelor pe seama repartizarilor din profitul net;

-diferente favorabile din reevaluarea elementelor de activ si pasiv, potrivit normelor legale;

-cresterea soldului profitului nerepartizat;

-incheierea exercitiului financiar cu profit.

Reducerea capitalului propriu este generata de:

-retrageri de capital de catre actionari sau asociati;

-acoperirea pierderilor din exercitiile precedente;

-incheierea exercitiului financiar cu pierdere.

Bilantul financiar

Bilantul financiar, numit si patrimonial reflecta dimensiunea reala a patrimoniului la un moment dat. Il putem numi si bilant "lichiditate - exigibilitate" deoarece urmareste sa puna in evidenta capacitatea intreprinderii de a-si onora angajamentele asumate fata de terti. Bilantul financiar este construit in valori nete, reflectand o imagine statica a patrimoniului la un moment dat, aceasta imagine fiind mult mai reala decat in cazul bilantului contabil.

Principiile care stau la baza determinarii bilantului patrimonial, sunt:

-pentru activ: ordinea inversa a lichiditatii (aptitudinea posturilor de activ de a se transforma in numerar);

-pentru pasiv: ordinea inversa a exigibilitatii (timpul cat sursa respectiva ramane la dispozitia intreprinderii).

Astfel, luand ca punct de pornire bilantul contabil, pentru a stabili bilantul patrimonial se impun unele tratari (corectii) ale informatiilor acestuia, dupa cum urmeaza:

A. In activ:

a) eliminarea activelor de natura nonvalorilor (activelor fictive). Aceste elemente sunt inscrise in activul bilantului contabil dar care, din punctul de vedere al lichiditatii nu au nici o valoare intrucat nu dau nastere unui flux de numerar. Principalele active de natura nonvalorilor sunt: cheltuieli de constituire, cheltuieli de dzvoltare, cheltuieli inregistrate in avans, primele privind rambursarea obligatiunilor, debitorii din capital subscris si nevarsat, diferente de conversie de activ.

Pentru eliminarea acestor elemente din bilantul patrimonial se procedeaza astfel:

-cheltuielile de constituire, debitorii din capitalul subscris si nevarsat si cheltuielile de repartizat pe mai multe exercitii financiare se scad din activ si concomitent din capitalurile proprii;

-primele privind rambursarea obligatiunilor: se scad din activul bilantului contabil si din pasiv din imprumuturi si datorii asimilate pe termen mediu si lung;

-diferentele de conversie activ: se elimina din activul bilantului contabil si se corecteaza in sensul scaderii capitalurilor proprii, intrucat reprezinta o pierdere latenta.

b) includerea in activele imobilizate a activelor circulante ( stocuri, creante) cu termen de lichiditate mai mare de un an, iarimobilizarile financiare mai mici de un an - la active circulante ;

c) cuprinderea in activele circulante sau in activele imobilizate, in functie de lichiditatea sumelor inregistrate la "Decontari din operatiuni in curs de clarificare" (soldul debitor al contului 473);

d) efectele scontate neajunse la scadenta sunt creante cedate bancii pentru care sa inregistrat o crestere a disponibilitatilor, in consecinta cu valoarea acestora se majoreaza activele circulante (creantele), concomitent cu majorarea creditelor pe termen scurt.

e) deoarece elementele patrimoniale sun inregistrate la valori istorice, se recomanda reevaluarea acestora (imobilizari si stocuri), diferentele in plus sau minus afectand concomitant elemental reevaluat si in corespondenta postul de pasiv "diferente din reevaluare".

B. In pasiv:

Corectiile mai sus mentionate, genereaza modificari cu caracter de consecinta si in pasivul bilantului. Pe langa acestea, se impun a fi efectuate si urmatoarele:

a) subventiile pentru investitii, provizioanelor reglementate si provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli, se include la capitaluri proprii;

b) veniturile inregistrate in avans se include la capitaluri proprii;

c) cu diferentele de conversie pasiv se majoreaza capitalurile proprii, ele reprezentand un profit potential.

d) datoriile totale ale intreprinderii se grupeaza in doua mari categorii:

- datorii pe termen scurt, cele care au un termen de exigibilitate sub un an, inclusive ratele aferente creditelor pe termen lung scadente in anul current.

- datorii pe termen mediu si lung, cele care au un termen de exigibilitate mai mare de un an.

1.1.3. Bilantul functional

Bilantul functional are rolul de a oferi o imagine asupra modului de functionare din punct de vedere economic a intreprinderii, punand in evidenta utilizarile si sursele corespunzatoare fiecarui ciclu de functionare. Ciclurile intreprinderii sunt: de investitii, de exploatare, de finantare). Ciclul de investitii cuprinde achizitionarea de active imobilizate, iar ciclului de exploatare ii corespund fluxurile de aprovizionare, productie si distributie (vanzari) atat sub forma unor fluxuri fizice, cat si a unor fluxuri financiare. Ciclul de finantare cuprinde ansamblul operatiunilor dintre intreprindere si proprietarii de capital (actionarii si creditorii intreprinderii). Fluxul de finantare permite ca intreprinderea sa faca fata decalajului dintre fluxul de lichiditati de intrare si de iesire provocat de ciclul de exploatare.

Stabilirea bilantului functional se realizaeza avandu-se in vedere urmatoarele

principii:

-activele sunt luate in calcul la valoarea lor bruta (se are in vedere valoarea de intrare in patrimoniu);

-imobilizarile inchiriate, detinute in leasing operational sau in locatie de gestiune sunt integrate in activ si, corespunzator, in pasiv la "Imprumuturi si datorii asimilate" datorita faptului ca ele servesc ciclului de exploatare;

-conceptul de activ fictiv nu mai este operational;

-cheltuielile ce privesc exercitiile financiare urmatoare se asimileaza activelor imobilizate;

-efectele scontate neajunse la scadenta, debitorii privind capitalul subscris si nevarsat, primele privind rambursarea obligatiunilor si diferentele de conversie de activ si de pasiv se trateaza in acelati mod ca si la elaborarea bilantului patrimonial;

-se elimina din pasiv valoarea diferentelor din reevaloare, pornind de la principiul pastrarii valorii initiale, si se diminueaza cu aceeasi suma valoarea elementelor de active afectate de reevaluare;

-veniturile inregistrate in avans sunt asimilate datoriilor de explotare ;

-amortizarea este inclusa in pasivul bilantului functional ca surse aciclice (care raman la dispozitia intreprinderii o perioada mai mare de un an);

-provizioanele, pentru care exista certitudinea de producere a riscului, vor fi assimilate datoriilor de exploatare, si daca nu - capitalurilor proprii.