CONCEPTUL DE ANTREPRENORIAT

CONCEPTUL DE ANTREPRENORIAT

1. Definitii privind antreprenoriatul

Activitatea antreprenoriala consta sintetic in identificarea si valorificarea unor oportunitati economice. Activitatea antreprenoriala este un proces care se deruleaza in diferite medii si unitati de afaceri ce cauzeaza schimbari in sistemul economic prin inovari realizate de persoanele care valorifica oportunitatile economice creand valori atat pentru indivizi cat si pentru societate.

Structura activitatii antreprenoriale. Activitatea antreprenoriala reprezinta un proces care include in structura ei 10 actiuni distincte:

Tabel 1.1 Structura activitatii antreprenoriale

Caracteristicile activitatii antreprenoriale.

Ansamblul actiunilor antreprenoriale care alcatuiesc procesul prezentat anterior prezinta cateva caracteristici:

Este un act de vointa umana;

Se produce la nivelul unei firme economice;

Implica o schimbare de stare a firmei;

Este un sistem holistic (sistemic);

Este un proces dinamic;

Este un demers unic;

Implica numeroase variabile;

Rezultatul antreprenorial depinde de numerosi factori.

Dupa alti autori, antreprenorul poate fi definit ca in caseta 1

J. B. Say (1860) "Antreprenorul scoate resursele economice dintr-un domeniu cu productivitate scazuta si le introduce intr-un domeniu cu productivitate ridicata si randament superior. " in Germania - "Antreprenor" - o persoana care este proprietar si care intra in afaceri (se face distinctie de managerul profesionist) in U. S. A. - "Antreprenor" - cineva care-si incepe propria sa afacere de proportii mici (nu orice noua mica afacere este antreprenoriala sau reprezentativa pentru acest sistem)

Principalii factori care influenteaza activitatea antreprenoriala sunt factori interni si factori externi.

Factorii interni depind de: marimea intreprinderii, tipul si specificul activitatii, personalitatea si pregatirea intreprinzatorului si nivelul de pregatire al persoanelor implicate si cultura firmei. Acesti factori au un impact mult mai mare asupra performantelor intreprinderii.

Factorii externi depind de: caracteristicile si functionalitatea sistemului economic, conjunctura economiei nationale si piata pe care firma actioneaza. Acesti factori, datorita continutului favorizant sau defavorizant, pot avea un impact major asupra initiativelor antreprenoriale.

Unul dintre factorii importanti care incorporeaza atat factori interni cat si factori externi este stakeholderul. Stakeholderii cuprind atat elemente interne (proprietari, manageri, salariati, sindicate) cat si elemente externe (banci, furnizori, clienti, administratie publica). Stakeholderi au impact semnificativ asupra activitatii antreprenoriale, insa putem spune ca factorul cu cea mai mare influenta il constituie intreprinzatorul prin spiritul sau antreprenorial. Intreprinzatorul este fermentul care declanseaza activitatea antreprenoriala, fara acesta toti ceilalti factori fiind inerti din punct de vedere antreprenorial.

3. Stabilirea obiectivelor antreprenoriale

Obiectivele antreprenoriale pot fi grupate in trei grupe:

Obiective de natura personala, prin care intreprinzatorul isi justifica activitatea antreprenoriala. Ele tin de persoana, constituind un imbold interior alimentat de ideile care declanseaza activitatea antreprenoriala. In cadrul acestei grupe se cuprind:

obiective de securitate si siguranta personala;

obiective de asigurare a unui statut social;

obiective de garantare a propriei independente;

obiective de reusita in afaceri;

obiective privind satisfacerea eu-lui (obiective de autoimplinire).

Obiective ale afacerii.

Obiective generale, care presupun prestarea de servicii utile necesare societatii (producerea si comercializarea unor produse si servicii) si realizarea de profit (remunerarea pentru asumarea riscului investirii banilor intr-o afacere). Tot aici se cuprind si obiectivele sociale care presupun asumarea unor responsabilitati sociale (protectia intereselor consumatorilor, realizarea intereselor salariatilor si ale comunitatii din care firma face parte).

Obiective subsidiare care sunt stabilite pentru fiecare domeniu functional in parte (productie, comercial, financiar-contabil, cercetare, personal) acestea aflandu-se in interdependenta unele cu altele.

Obiective mixte sunt acelea care reprezinta o corelatie intre realizarea profitului, satisfacerea consumatorului, satisfacerea intreprinzatorului si cea a salariatilor. Aceste obiective apar in situatia in care obiectivele personale sunt corelate si in concordanta cu obiectivele afacerii

4. Principiile esentiale ale activitatii antreprenoriale

In faza de proiect a afacerii, in momentul in care sunt stabilite necesitatile, valorile, dimensiunile si avantajele ei trebuie prefigurata si finalitatea activitatii antreprenoriale. Intreprinzatorul trebuie sa cunoasca, in aceasta etapa, principiile ce vor calauzi intreaga activitate:

Elaborarea de obiective, strategii si planuri de actiune clare ce vor fi revizuite in mod sistematic in functie de context;

Producerea si livrarea de bunuri si/sau servicii pe care oamenii si le doresc;

Atragerea si pastrarea unei clientele;

Realizarea unui profit suficient pentru a atrage potentialii investitorii si a-i pastra pe cei existenti;

Oferirea de recompense (materiale si morale), stimulative care sa antreneze resursele umane.

5. Satisfactiile si insatisfactiile activitatii antreprenoriale

Intreprinzatorul poate avea, in urma initierii unei afaceri, atat satisfactii cat si insatisfactii.

Dintre cele mai importante satisfactii se pot aminti:

Independenta (autonomia) - este castigata, in urma initierii unei afaceri, deoarece el este cel care ia decizii si face ca lucrurile sa aiba o anumita directie stabilita de el insusi. Pentru antreprenor, afacerea presupune si un grad ridicat de responsabilitate. Si in aceasta situatie, intreprinzatorul doreste sa si-o assume. Libertatea de decizie si actiune care este conferita de detinerea unei afaceri apare pentru el ca o necesitate asumata.

Autorealizarea - intreprinzatorul, detinand o afacere proprie, nu mai intampina piedici in autorealizare, singurele fiind cele determinate de propria sa capacitate si creativitate.

Posibilitatea unui castig nelimitat - cei mai multi intreprinzatori obtin mult mai mult castig decat daca ar lucre pentru altii. Intreprinzatorul, in cazul in care are success, poate obtine un profit care sa ii acopere dobanda la capitalul imprumutat si care ar putea recompense riscul asumat, efortul depus, talentul si propria capacitate antreprenoriala si managerial.

Siguranta muncii - este un alt aspect pentru intreprinzatorul care are siguranta unui loc de munca si avantajul ca poate lucre atata timp cat este capabil de munca fara sa fie obligat sa iasa la pensie.

Angajarea membrilor familiei - in cazul in care afacerea inregistreaza rezultate bune, intreprinzatorul isi va putea angaja toti membri familiei. Acesta este un alt aspect avantajos, deoarece afacerea va avea continuitate prin preluarea ei de catre copii. Pe de alta parte, in afacerea derulata de membrii familiei poate exista o morala si o incredere mai buna.

Folosirea independenta a capitalului acumulat - intreprinzatorul poate sa-si plaseze capitalul in propria afacere, in loc sa investeasca in afacerile detinute de altii si care pot fi riscante sau in loc sa-si tina banii in depozite bancare.

Aplicarea cunostintelor si abilitatilor proprii - Pentru unele personae gasirea unui loc de munca adecvat cunostintelor proprii poate fi o problema (datorita excesului de forta de munca in domeniul respectiv). In felul acesta un intreprinzator poate initia o afacere, unde cunostintele si abilitatile sale sa constituie un avantaj.

Iesirea din rutina - este o alta problema, des intalnita. Sunt personae care simt nevoia unei schimbari, care doresc sa paraseasca o activitate monotona, de rutina. Initierea unei afaceri reprezinta o ocazie pentru a implini aceasta satisfactie personal.

Putere si influenta - pentru orice intreprinzator a afacere confer putere si influenta deoarece el este cel care ia deciziile, influenteaza cursul actiunilor, decide soarta intreprinderii, iar toate aceste aspect ii creeaza o satisfactie psihologica deosebita.

Insatisfactiile activitatii antreprenoriale pot fi:

Incertitudinea veniturilor - datorita oscillatiilor in evolutia afacerii pot sa apara fluctuatii ale veniturilor. In multe cazuri intreprinzatorul va fi ultimul care va fi platit datorita numeroaselor plati financiare.

Riscul pierderii capitalului investit - multi intreprinzatori contribuie cu bunuri sau cu sume importante de bani. Acestea pot fi pierdute in cazul unei afaceri nereusite.

Povara responsabilitatii totale - in caz de esec sau success in afaceri, intreprinzatorul este singurul raspunzator. Odata cu marimea firmei, cresc si responsabilitatile. Daca pentru unele personae munca de conducere este ceva atractiv, pentru altele ea poate constitui o adevarata povara. Deciziile luate ii afecteaza nu numai pe intreprinzatori si firma, ci si pe clienti, salariati. De aceea multe persoane prefera sa lucreze pentru altii limitandu-si responsabilitatea la sarcinile de munca in cadrul programului lor de lucru.

Periclitarea carierei In caz de esec, una din marile probleme intalnite la unele persoane care doresc sa devina intreprinzatori este ca ele nu vor mai fi capabile sa se intoarca la vechiul lor loc de munca in caz de esec. Aceasta preocupare o au persoanele care au un loc de munca bine platit.

Apelarea la experti deoarece un intreprinzator nu poate fi cunoscator in toate domeniile de activitate el se vede nevoit sa apeleze la experti si sa asculte recomandarile lor. Acest lucru reprezinta o lezare a spiritului lor de interdependenta.

Frustrarea in caz de succes - in cazul dezvoltarii firmei va trebui suplimentat numarul de salariatii si atribuite unele prerogative, ceea ce pentru unii intreprinzatori poate parea frustrant.Cea mai neplacuta decizie in caz de cresterea a afacerii este pentru unii intreprinzatori, aceea de a ceda o parte din control sub forma de societate pe actiuni.

Abaterile de la etica - uneori, in caz de success, se impune o abatere de la valorile de etica profesionala. In cazul in care practicile vin in conflict cu etica intreprinzatorului se pot crea stari de nemultumire

Program de lucru foarte incarcat - intreprinzatorul nu are un program de lucru fix. El este primul care vine si ultimul care pleaca. In fazele de inceput ale afacerii el trebuie sa faca totul 14 ore pe zi, 7 zile pe saptamana, fara concediu.

Deteriorarea relatiilor familiale - datorita programului de lucru prelundit si consumului de energie si timp intreprinzatorul are putin timp pentru familie si cei dragi.

Afectarea starii de sanatate - munca indelungata, stresul prelungit, consumul nervos si de energie, aduc organismul intr-o stare de epuizare facand loc frecvent aparitiei unor boli.

6. Istoricul antreprenoriatului

Richard Cantillon (1697 - 1734) a introdus termenul de intreprinzator, pentru el acest termen gravitand in jurul asumarii riscului. El descrie intreprinzatorul ca fiind un negutator care-si risca propriul capital.

Din acea perioada si pana in zilele noastre, activitatea antreprenoriala a fost asociata cu asumarea riscului.

Al doilea autor interest de aspectele antreprenoriale si care a adus o contributie foarte mare scolii de gandire antreprenoriale a fost Jean Baptiste Say (1767 - 1832).

Astfel in opinia lui Say, intreprinzatorul isi dedica timpul, talentul si resursele in directia producerii, distribuirii si consumului de bunuri si servicii. Rasplata intreprinzatorului, dupa opinia lui Say, reprezinta surplusul de venit al unei firme.

In 1848 John Stuart Mill, in "Principiile Economiei Politice", a tratat acest subiect al intreprinzatorului, care ulterior a disparut din literature economica, pe la sfarsitul secolului XIX. Motivul, asa cum spunea Mark Carsson [1], a fost simplu. Economistii au inceput sa foloseasca, in modelele lor matematice despre activitatea si comportamentele economice, presupunerea cum ca toti oamenii dintr-o economie ar avea acces perfect la informatie. Aceasta nu mai lasa loc intreprinzatorului.

In ultimii ani, economistii au renuntat la aceasta ipoteza. Progresul in domeniul antreprenoriatului i se datoreaza, in mare masura, economistului Joseph A. Schumpter si scolii austriece.

Joseph Schumpeter in 1934 spunea: "In antreprenoriat exista o intelegere pe care o facem in legatura cu un anumit tip de comportament si care include: initiative, organizarea si reorganizarea mecanismelor socio-economice, acceptarea riscului si a esecului"[2]

Pentru Schumpeter un intreprinzator este o persoana capabila sa converteasca o ide noua intr-o inovatie de succes, care realizeaza "noi combinatii", cum ar fi introducerea de noi produse sau procese, identificarea unor noi piete de export sau a unor resurse sau crearea unor noi tipuri de organizare.  El a creat o viziune eroica a intreprinzatorului, ca fiind o persoana motivata de "visul si dorinta de a intemeia un regat privat", "dorinta de a cuceri, impulsul de a lupta, de a se dovedi superior celorlalti", si "bucuria de a crea"

Acest proces dinamic si-a trait epoca de aur in Occident la finele secolului al XIX-lea si primele decenii ale secolului XX.

Antreprenoriatul va ramane, pentru toate tarile, o importanta configuratie organizatorica si manageriala, continuand sa existe atata timp cat societatea va genera conditiile pentru aparitia acestui tip de organizatie, si anume:

Ø      Aprecierea initiativei antreprenoriale;

Ø      Incurajarea rezultatelor firmei;