DEFINIREA CONCEPTULUI DE INTREPRINZATOR

DEFINIREA CONCEPTULUI DE INTREPRINZATOR

1. Definitia intreprinzatorului

Termenul de intreprinzator provine de la "entrepreneur", o persoana ce initiaza o actiune, o activitate pe cont propriu.

Definitia 1: Intreprinzatorul este persoana care identifica oportunitatea unei afaceri, isi asuma responsabilitatea initierii acesteia si obtine resursele necesare pentru inceperea activitatii.

Definitia 2: Intreprinzatorul este persoana care isi asuma riscurile conducerii unei afaceri.

Definitia 3: Intreprinzatorul este cel care gestioneaza resursele necesare functionarii unei afaceri bazate pe inovatie.

Definitia 4: Intreprinzatorul este o persoana fizica autorizata sau o persoana juridica care, in mod individual sau in asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizeaza o societate comerciala in vederea desfasurarii unor fapte si acte de comert in scopul obtinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestari de servicii, din vanzarea acestora pe piata, in conditii de concurenta. (Legea 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii).

In literatura de specialitate, intalnim urmatoarle acceptiuni ale acestui termen:

"Intreprinzatorul este cel care isi asuma riscuri, pregatind inovatia; el "intreprinde". Aceasta caracteristica este esenta intreprinzatorului; el inoveaza in functie de oportunitatile ivite, obtine si organizeaza utilizarea resurselor, pentru a produce si a comercializa produse si/sau servicii cerute pe piata"[1]

"Intreprinzatorul este cel care organizeaza si coordoneaza activitatile facand sa functioneze o firma in vederea unui castig personal. El plateste materiile prime consumate, terenul pe care-l utilizeaza, angajatii, asigura tot capitalul necesar. In plus "aduce" initiativa personala, talentul, abilitatea sa - planificand, organizand si administrand firma. De asemenea, isi asuma eventualitatea de a castiga sau de a pierde in functie de circumstante neprevazute si necontrolabile. Ca atare, foloseste in scop propriu tot ceea ce ramane din incasari dupa plata diverselor obligatii" (R. Ely si R. Hess[2]

Profesorul Ovidiu Nicolescu este de parere ca "intreprinzatorul poate fi definit ca o persoana care initiaza sau dezvolta o afacere, prin care deruleaza activitati noi, implicandu-se nemijlocit, in mod intens, in vederea obtinerii de profit"[3]

Putem concluziona ca intreprinzatorul este o persoana care initiaza si deruleaza un set de activitati caracterizate de risc si inovare cu scopul de a obtine satisfactii materiale si personale.

Intreprinzatorii actioneaza in toate domeniile - educatie, medicina, cercetare, inginerie etc. - dar cei mai multi se manifesta in domeniul economic.

In literatura de specialitate s-au desprins doua conceptii:

Potrivit primei conceptii, intreprinzatorul este persoana ce indeplineste sarcina identificarii si obtinerii resurselor necesare infiintarii unei afaceri si in acelasi timp isi asuma riscul utilizarii resurselor alocate

Intreprinzatorul, potrivit celei de a doua conceptii, este initiatorul unei afaceri care se concentreaza pe inovatie, elaborand produse si servicii noi si creand o noua piata si un nou client.

Putem, deci, defini intreprinzatorul ca persoana sau grupul ce initiaza o activitate lucrativa promovand schimbarea si inovand noi produse pe piata, asumandu-si riscurile inerente unei afaceri in schimbul unor satisfactii si interese personale.

2. Tipuri de intreprinzatori

John Miner[4] identifica patru tipuri de intreprinzatori, in functie de caracteristicile psihologice si cunostintele detinute de acestia:

1. Intreprinzatorul performant personal

Ø      dedica mult timp afacerii;

Ø      are incredere in propria persoana;

Ø      invata cat mai mult despre propria afacere pe care o deruleaza;

Ø      folosesc tehnici de planificare;

Ø      reactioneaza foarte rapid la schimbarile mediului;

Ø      au o mare capacitate de a rezolva problemele;

Ø      in situatii de criza se descurca foarte bine.

2. Intreprinzatorul "supervanzator"

Ø      are mereu preocuparea de a vinde;

Ø      se concentreaza asupra a ceea ce vinde si cum vinde;

Ø      niciodata nu renunta sa vanda;

Ø      apeleaza la alte persoane pentru a dirija afacerile curente ale firmei;

Ø      pune mare accent pe relatiile umane si pe munca in echipa.

3. Intreprinzatorul - manager

Ø      detine calitati si pregatire manageriale apreciabile;

Ø      conduce proprii angajati si se straduieste sa dezvolte o firma de dimensiuni cat mai mari;

Ø      isi aloca timpul si resursele pentru a convinge potentialii clienti sa cumpere produsele sale;

Ø      incurajeaza angajatii sa-si construiasca si sa urmeze o cariera in cadtul companiei;

Ø      pune accent pe eliminarea diferentelor culturale intre persoane si construirea unei culturi organizationale specifice firmei;

Intreprinzatorul expert, generator de idei

Ø      detine cunostinte vaste intr-un domeniu pentru a fi considerat expert

Ø      detine libertatea de a inova si de a-si implementa propriile idei

Ø      acorda atentie atragerii de persoane care au calitati complementare lui, pentru a finaliza noua idee;

Ø      isi consacra energia obtinerii sprijinului pentru a implementa o idee noua.

3. Calitatile necesare intreprinzatorului

1. Spiritul de initiativa - de multe ori acest spirit este evident in viata de zi cu zi. El poate sa insemne o idee noua in rezolvarea problemelor vechi, un drum mai drept si mai sigur pentru atingerea ubui obiectiv-

2. Dorinta de a face - este complementara spiritului de initiativa. Ideile valoroase trebuie puse in practica si valorificate

3. Capacitate organizatorica - o calitate necesara pentru a putea organiza eficient o activitate si pentru utilizarea eficienta a resurselor limitate: bani, forta de munca, timp disponibil

Putere de decizie - presupune cunoasterea posibilitatilor reale de a fi increzatori in fortele proprii sau in cele ale colaboratorilor,

5. Capacitatea de a-si asuma riscuri - este in stransa interdependenta cu puterea de decizie pentru ca orice decizie inseamna asumarea unor riscuri.  Intreprinzatorul are incredere in sine si isi asuma riscuri calculate.

6. Capacitatea de a fi lider - presupune existenta unei puteri de a influenta oamenii.

7. Originalitate - urmareste combinarea resurselor disponibile dupǎ idei noi si personale.

8. Centrat pe rezultate - dovedeste spirit ofensiv si constructiv urmarind obtinerea rezultatelor dorite.

9. Materialism- banii sunt principalul criteriu de masurare a performantelor.

10. Flexibillitate- se adapteaza cu usurintǎ la oameni si situatii.

Byron Williamson apreciaza ca cea mai mare parte a intreprinzatorilor care au reusit in afaceri au urmatoarele trasaturi comune:

O sanatate fizica si mentala buna si posibilitatea de a depune eforturi prelungite;

Capacitatea de a identifica rapid solutii in rezolvarea problemelor dificile;

Capacitatea de a aborda global situatiile si de a integra detaliile in aceste obiective globale;

Increderea in sine;

Perseverenta;

Dorinta de a conduce si de a controla propria afacere concomitent cu asumarea de responsabilitati maxime;

Realismul, acceptarea realitatii si abordarea problemelor in mod pragmatic;

Gustul moderat al riscului, pe baza calculului consecintelor deciziilor adoptate in vederea realizarii obiectivelor;

Prudenta

Capacitatea moderata de delegare a autoritatii, fiind "singurul stapan" isi determina singur obiectivele;

Stabilitate emotiva, capacitatea de a gestiona corect tensiunile ce apar in cadrul unei firme.

Trasaturile intreprinzatorilor

Trasaturile personale ale celor care devin intreprinzatori au fost grupate in trei categorii

Trasaturi personale comune intreprinzatorilor de succes.

Trasaturi improprii intreprinzatorilor de succes.

Trasaturi irelevante pentru succesul in afaceri.

Trasaturi personale comune intreprinzatorilor de succes.

A.     Dorinta de asumare a riscului economic - in cazul in care afacerile nu merg, intreprinzatorul isi pierde reputatia, pozitia sociala si prestigiul. Pentru ca sansele de succes sa devanseze posibilitatea unui esec, intreprinzatorul trebuie sa-si asume un risc calculat, ca raport intre posibilitatea de succes si cea de esec.

Rc - risc calculat

S - succes

E - esec

Intreprinzatorul poate incerca sa reduca riscul prin controlul afacerii urmarind:

Ø      alegerea atenta a produsului si a pietei;

Ø      finantarea creativa;

Ø    formarea unei echipe competitive;

Ø    planificarea riguroasa a activitatii.

B. - Dorinta de a fi propriul sau stapan, de a conduce si de a nu fi condus

Ø      Spirit inovator

Ø      Nevoia de succes (de implinire, realizare).

Ø      Acceptarea incertitudinii.

Ø      Increderea in sine

Ø      Perseverenta si hotarare

Ø      Spiritul de initiativa

Ø      Sesizarea oportunitatilor de afaceri

Ø      Potentialul energetic ridicat

Trasaturi improprii intreprinzatorilor de succes.

Ø      Lacomia.

Ø      Necinstea

Ø      Actiunile pripite

Ø      Neincrederea in oameni.

Ø      Necunoasterea domeniului si mediului de afaceri poate duce la faliment..

Trasaturi irelevante pentru succesul in afaceri.

Ø    varsta;

Ø    sexul;

Ø    starea civila

Ø    nivelul de educatie

Ø    religia

Max Weber afirma cǎ persoanele de religie protestantǎ au trǎsǎturile si mentalitatea cele mai adecvate intreprinzǎtorilor. Tǎrile cu religie protestantǎ sunt si cele cu economie de piatǎ dezvoltatǎ: S.U.A., Olanda, Anglia, Germania etc. Totusi practica a demostrat cǎ sunt intreprinzǎtori si de alte religii care au succes in afaceri.

5.Factorii care determina activitatea antreprenoriala

Multe lucrari de specialitate trateaza acea stare ce declanseaza activitatea antreprenoriala.

Factorii (variabilele) care determina indivizii sa intreprinzatori, conform teoriei antreprenoriale, sunt:

variabila de situatie

variabila psihologica

variabila sociologica

variabila economica

a. Variabila de situatie - este explicata prin schimbarile de natura pozitiva sau negativa ce pot interveni in situatia actuala a individului. Printre schimbarile negative se pot exemplifica: transferul unei persoane intr-un oras in care nu doreste sa mearga, concedierea unor colegi, ceea ce indica perspectiva somajului. Schimbarile pozitive pot fi indemnurile familiei de a intra intr-o afacere, incurajarea din partea prietenilor de a initia o afacere pe cont propriu.

b.Variabila psihologica - predispozitia individului pentru actiunea de a intreprinde o afacere, determinata si de trasaturile personalitatii lui care pot face din nevoia de independentalucrul cel mai important pentru el.

c. Variabila sociologica. - prin increderea persoanei in a intreprinde o afacere, alaturi de experienta profesionala, variabila sociologica poate stimula un individ sa devina intreprinzator.

Aceste trei variabile pregatesc o persoana sa treaca de la stadiul de intreprinzator potential la stadiul de intreprinzator real. Pentru a se realiza aceasta este nevoie si de variabila economica.

d. Variabila economica. - este decisiva pentru transformarea unei persoane in intreprinzator efectiv si este reprezentata de disponibilitatea resurselor necesare (spatiu, masini, materii prime, resurse financiare, resurse umane calificate).

7. Functiile intreprinzatorului

Rolul intreprinzatorului in economie este relevat prin functiile pe care le indeplineste:

a. Functia de initiere si organizare a productiei.- este cel care asigura utilizarea si combinarea optima a resurselor care sunt necesare desfasurarii procesului de productie in scopul obtinerii celui mai ridicat rezultat.

alea procesului de productie pentru a obtine cel mai ridicat rezultat posibil.

Intreprinzatorul indeplineste doua grupuri de sarcini majore:

sarcini tehnice, ce constau in organizarea procesului de productie (stabilirea amplasamentului, alegerea utilajelor si angajatilor, salariile, asigurarea materiilor prime, gasirea pietei de desfacere).

- sarcini economice, care constau in diagnosticarea situatiei economice, alegerea strategiei, controlul realizarii planului, adaptarea produselor la cerintele consumatorilor.

b. Functia de autoritate. Intreprinzatorul isi impune viziunea si conceptia privind societatea si isi exercita autoritatea sa de initator al afacerii

c. Functia de asumare a riscurilor. Intreprinzatorul isi asuma toate tipurile de risc, specifice activitatii, derivate din actiunile sale. Aceste riscuri pot fi financiare, psihice, sociale. Am putea spune despre intreprinzator ca impartaseste soarta intreprinderii, rea sau buna. Functia sa esentiala este de a-si asuma riscul economic.

d. Functia de inovare Intreprinzatorul cauta schimbarea, ii raspunde si o exploateaza ca pe o oportunitate, el este un inovator, realizand mereu combinatii noi ale resurselor.