NOTIUNEA SI POLITICA DE INVESTITII

NOTIUNEA SI POLITICA DE INVESTITII

Investitori de capital si managerii trebuie sa opteze pentru investirea si pentru finantarea eficienta. Politica financiara este deci ansamblul de decizii de optiuni fundamentate pentru cea mai eficienta alocare a capitalurilor. In domeniul finantelor cea mai importanta (prin implicatiile sale) este decizia de investitii. Cum piata financiara nu este perfecta, deciz¡a de investitii trebuie fundamentata impreuna cu decizia de finantare. Alegerea intre sursele proprii si/sau imprumutate de capital este, la randul sau dependenta de decizia (politica) de dividend.

Mediul cert nu exista in realitate. Construirea unor modele pe supozitia ca fluxurile financiare viitoare sunt certe, are un caracter explicativ.

Intr-un mediu economic-social determinist se presupune cunoastetea a priori si certa a ratei dobanzi si a fluxurilor monetare viitoare ale proiectelor de investitii. Variatiile posibile ale ratei dobanzii si riscul de activitate defectuasa, respectiv de atingere a pragului de rentabilitate (a punctului mort) si/sau de a deveni insolvabila si de a intra in faliment, nu sunt luate in calculul de fundamentare a eficientei investitiilor.

Fundamentarea deciziei de investii in mediu cert are mai mult un caracter teoretic, de intelegere a instrumentelor esentiale de analiza a proiectelor de investitii. Este vorba de utilizarea calculului actuarial in a selectiona proiectele de investii sau portofoliile de proiecte care maximizeaza averea investitorilor de capital (actionari si creditori) si deci maximizeaza valoarea intreprinderii. Conceptele de rata a dobanzii, ca rata de rentabilitate fara risc (Rf) si de valoare actuala neta (VAN) sunt deci in centrul analizei in mediul cert.

In al doilea rand, investitori de capital opereaza pe o piata financiara perfecta, respectiv o piata  perfect concurentiala si fara impozit.

Decizia de investitii este independenta de decizia de finantare, intructat toate sursele de capital sunt oferite la pretul lor de echilibru dintre cerere si oferta.

In al treilea rand, daca ipoteza pietei perfecte este nerealista, totusi ipoteza pietei financiare eficiente are mai multe sanse de confirmare. In realitate, piata financiara este departe de a fi perfecta si eficienta, criteriul VAN ramane totusi principalul instrument de evaluare a proiectelor de investitii.

Notiunea de investitie defineste o categorie financiara pe cat de complexa, pe atat de controversata.

In sens financiar, reprezinta schimbarea unei sume de bani prezenta si certa pe speranta obtinerii unor venituri superioare, dar probabile: achizitionarea unei masini pentru cresterea productivitatii muncii, constructia unei uzine pentru cresterea productiei, asimilarea unui brevet pentru fabricatia de produse noi etc.

In sens contabil, aceeasi investitie desemneaza alocarea unei trezorerii disponibile pentru procurarea unui activ fix care va determina fluxuri financiare de venituri si cheltuieli de exploatare.

Din punctul de vedere al politicii generale a intreprinderii putem distinge doua categorii de investitii, fiecare dintre ele fiind rezultatul unei anumite strategii de dezvoltare: investitii interne si investitii externe.

Investitiile interne constau in alocarea capitalurilor pentru achizitia de active materiale si nemateriale (echipamente, constructii, licente, stocuri suplimentare, etc.), pentru dezvoltarea si perfectionarea aparatului productiv si de distributie a bunurilor si serviciilor intreprinderii. Motivatia realizarii acestor investitii de crestere interna rezida intr-o strategie de specializare a productiei si de consolidare (eventual extindere) a pozitiei pe piata de desfacere a bunurilor si serviciilor sale.

Pastrarea pozitiei concurentiale determina eforturi din partea intreprinderii pentru investitii in cercetare-dezvoltare, in specializarea personalului si, indeosebi, in modernizarea tehnologiei de productie si a retelei de distributie. In fapt, investitiile interne au, deci, un caracter industrial si/sau comercial.

Investitiie externe constau in plasamente de capital pentru cresterea participarii financiare la formarea capitalurilor (proprii sau imprumutate) ale altor societati comerciale. Strategia, care anima promovarea unor investitii de crestere externa, este diversificarea activitatii.

Investitiile externe, numite si investitii financiare reliefeaza conceptul de portofoliu de proiecte de investitii ce caracterizeaza activitatea investitionala a intreprinderii in ansamblul ei. O analiza globala a investitiilor, din perspectiva teoriei portofoliului, este de o mare relevanta pentru urmarirea si atingerea obiectivului major de crestere a valorii intreprinderii. Intr-o politica dinamica de investitii se va face intotdeauna selectia proiectiilor care maximizeaza averea si se va dezinvesti in activitatile care afecteaza negativ aceasta avere. Dezinvestitiile nu trebuie sa apara ca o penalizare a unor proiecte vechi de investitii care, in timp, au devenit mai putin eficiente, si ca o decizie intr-o acceptiune dinamica de promovare a celor mai rentabile dintre ele.

Evident ca posibilitatea modificarii structurii portofoliului de investitii este mult mai redusa decat cea a unui portofoliu de titluri.

Investitia reprezinta o alocare permanenta (pe o durata adesea nedeterminata) de capitaluri, in achizitia de active fizice si/sau financiare, care sa permita desfasurarea unor activitati rentabile, superioare ratei actuale de rentabilitate a intreprinderii si acoperitoare pentru riscurile asumate.

Constituirea patrimoniului intreprinderii ca un portofoliu de proiecte de investitii