Sectorul tertiar si strategiile de dezvoltare macroeconomica

Sectorul tertiar si strategiile de dezvoltare macroeconomica

Ø     1. Serviciile - componenta a economiilor moderne

Ø     2. Cauzele expansiunii serviciilor

Ø     Trasaturi ale economiei serviciilor

Ø     4. Domenii strategice pentru dezvoltarea serviciilor

Ø     1. Serviciile- componenta majora a economiilor moderne

Ø     Evidentele statistice arata in mod indiscutabil ca serviciile se afla in centrul transformarilor economice, tehnologice si institutionale care se petrec in societatea contemporana, ele putand fi considerate atat cauza (premisa), cat si efect (rezultat) al acestor schimbari.

Ø     Evolutia in directia expansiunii activitatilor de servicii in economiile moderne este demonstrata de preponderenta serviciilor atat in termenii contributiei la PIB si ocuparea fortei de munca, precum si al locului detinut in schimburile internationale.

Ø     Astfel, intr-un numar destul de mare de tari dezvoltate economic (SUA, Marea Britanie, Danemarca, Belgia, Olanda s.a.) ponderea serviciilor in ocuparea populatiei si crearea PIB se situeaza intre 70 si 75% in ultimii ani.

Ø     In ceea ce priveste participarea schimburilor invizibile la comertul mondial, ea este relativ mai modesta
(aproximativ 30%), datorita ponderii mari a serviciilor netransferabile, a celor care trebuie furnizate 'in situ', raspunzand cerintei de diferentiere si personalizare a lor si care implica o productie in contact cu consumatorul.

Ø     In gandirea economica se disting doua puncte de vedere in ceea ce priveste rolul actual al serviciilor in dezvoltarea economica, sintetizate in :

Ø     teoriile neo-industriale.

Ø     teoriile post-industriale

Ø     Primul curent de gandire

Ø     - vizeaza abordarea serviciilor in contextul modelului stadial al dezvoltarii economice, in cadrul caruia are loc transformarea unei economii bazate predominant pe agricultura intr-una bazata pe industria prelucratoare (faza societatii industriale) si, in final, intr-o economie bazata predominant pe servicii (faza societafii post-industriale).

Ø     Unul din promotorii teoriilor post-industriale este Daniel Bell care explica aparitia societatii post-industriale prin tendintele in evolutia cererii sub influeta cresterii veniturilor (Legile lui Engel) si sporurile mai lente ale productivitatii muncii in sectorul tertiar.

Ø     Al doilea curent de gandire

Ø     Este cel al teoriilor neo-industriale, incearca sa explice cresterea serviciilor sustinand in acelasi timp rolul primordial al industriei in procesul de dezvoltare economica

Ø     Teoria neo-industriala bazata pe self-service (care il are ca principal reprezentat pe Jonathan Gershuny) si care sustine, in esenta, ca sporirea consumului de servicii in societatea moderna se bazeaza pe cresterea auto-productiei acestora cu ajutorul unor echipamente tehnice din ce in ce mai performante.

Ø     Teoria modificarilor in modul de productie, in ce si cum se produce. Adeptii acestei teorii argumenteaza cresterea serviciilor prin faptul ca productia devine din ce in ce mai intensiva in servicii.

Ø     2. Clauzele expansiunii serviciilor

Ø     Urbanizarea;

Ø     Productivitatea scazuta a muncii in servicii

Ø     Inzestrarea cu factori (inzestrarea cu factori determina ca forta de munca sa fie mai ieftina in tarile in curs de dezvoltare si implicit si serviciile datorita faptului ca ele sunt intensive in forta de munca. Acest fapt poate reprezenta un element de atractie pentru companiile internationale si, prin urmare, o oportunitate pentru dezvoltarea acestor ;

Ø     Interventia statului;

Ø     Progresul tehnologic;

Ø     Cresterea complexitatii sarcinilor;

Ø     Liberalizarea schimburilor (comertului) si dezvoltarea comertului exterior;

Ø     Cresterea cererii de servicii individualizate;

Ø     Cresterea cererii de servicii publice;

Ø     Cererea crescuta a consumatorilor individuali;

Ø     Cererea crescuta a serviciilor pentru intreprinderi si externalizarea

Ø     Studiind schimbarile structurale si serviciile intensive in cunostinte, Peneder, Kaniovski si Dachs identifica trei cauze principale pentru a explica de ce in economiile dezvoltate schimbarile sectoriale favorizeaza in special serviciile:

Ø     Schimbari in tiparele internationale ale avantajelor competitive Procesul de tertiarizare este explicat de presupusul declin constant al avantajelor concurentiale in productia de bunuri materiale, urmat apoi de concurenta din tarile slab dezvoltate economic, cu salarii mici, care beneficiaza de integrarea globala a pietelor

Ø     Schimbarea tehnologica organizationala. Diferentierea si complexitatea crescuta a productiei duce la o cerere crescuta pentru servicii complementare;

Ø     Cererea crescuta pentru servicii.Se observa o schimbare generala a gusturilor si preferintelor spre componentele intangibile ale satisfactiei consumatorului, fenomen ce devine evident pe masura ce veniturile si nivelul de trai cresc.

Ø     Trasaturi ale economiei serviciilor

Ø     Intre trasaturile fundamentale ale economiei serviciiior care a deschis noi oportunitati pentru dezvoltare pentru toate categoriile de tari, se numara

Ø     In ultimele trei decenii activitatile de servicii au devenit un instrument important in producerea valorii economice in toate sectoarele;

Ø     Notiunea economica de valoare trebuie redefinita in economia serviciilior prin raportare la performantele utilizarii produselor in timp. Aceasta presupune luarea in considerare a costurilor determinate nu numai de producerea si distributia produsului, dar si de mentinerea randamentului in utilizare a acestuia pe intreaga sa durata de viata;

Ø     Cresterea riscului si a incertitudinii;in economia serviciilor, riscul este extins de la riscul antreprenorial sau comercial, specific economiei industriale, la riscul pur;

Ø     . Globalizarea si complementaritatea intre investitii si comert.

Ø     4. Domenii strategice pentru dezvoltarea serviciilor

Ø     Industria de software (tehnologia informatiei IT);

Ø     Transporturile- imbunatatirea si dezvoltarea infrasfructurii pentru transporturi sunt considerate a fi cheia integraarii pe pietele mondiale si una din conditiile de baza pentru atragerea investiilor private;

Ø     Serviciile pentru productie (afaceri) -dezvoltara lor trebuie sa reprezinte o prioritate deoarece ele pot contribui la cresterea competitivitatii sectorului productiv al economiei romanesti. Acestea cuprind o gama variata de activitati incepand cu serviciile de cercetare dezvoltare, design industrial, studiere a pietelor si promovare a produselor continuand cu cele de formare si perfectionare a fortei de munca, servicii de inginerie, activitati de distributie si asistenta in utilizarea produselor

Ø     Serviciile de consum (pentru populatie) - respectiv turism si alte servicii legate de petrecerea timpului liber

Ø     Servicii destinate dezvoltarii resurselor umane, cresterii gradului de ocupare si combaterii excluderii sociale

Ø     6. Servicii destinate protectiei mediului;

Ø     7. Dezvoltarea infrastructurii de mediu, construirea de sisteme de management pentru resursele naturale, imbunatatirea procesului de prevenire a riscurilor de mediu, extinderea actiunilor de conservare a naturii si de protectie a mediului, ca obiective specifice legate de aceasta prioritate, sunt importante pentru ca reprezinta o conditie sine qua non a imbunatatirii calitatii vietii

Ø     8. Servicii de administratie publica

Ø     CATEVA CONCLUZII

Ø     Strategiile de dezvoltare in economia serviciilor trebuie sa vizeze nu numai realizarea unor obiective economice, dar si sa conduca la evolutii pozitive din punct de vedere social, cultural, de mediu si chiar filozofic

Ø     O strategie globala de afaceri, indiferent de sector, trebuie sa si propuna combinarea investitiilor cu comertul, utilizand capital uman si resurse locale.

Ø     In economia serviciilor exporturile sunt strans legate de investitii, deoarece investitiile sunt strans legate de utilizare, iar, la randul ei, utilizarea este strans legata de prezenta consumatorului si asigurarea satisfactiei in consum a acestuia.