PRINCIPALELE FORME DE UTILIZARE SI COMERCIALIZARE A FLORILOR TAIATE

principalele Forme de utilizare si comercializare a florilor taiate

"Treceam printre tigri si le aruncam

garoafe,

Treceam printre jaguari si le aruncam

trandafiri,

Treceam printre leoparzi si le aruncam

Crizanteme,

Iar ei, cuprinsi de perplexitate

ma lasau sa trec."

(Treceam, Geo Bogza)

1. Scurta istorie a modului de utilizare al florilor

Florile, cu nesfarsita lor gama de forme si culori, cu gingasia lor de necontestat pentru toate gusturile, constituie una din cele mai vechi si mai raspandite cai de satisfacere a cerintelor de frumos ale omului, insotindu-l in toate evenimentele marcante ale vietii sale.

Fie ca sunt oferite, fie ca sunt primite, florile invita numai la sentimente delicate si inalte; ele simbolizeaza numai binele.

Dintr-un articol folosit ocazional, florile au devenit o prezenta cotidiana. Omul nu e numai o constiinta responsabila a muncii, ci si un iubitor de frumos. El e dornic sa-si faureasca un habitat in care florile sa-i fie partenere de viata, atat acasa cat si la locul de munca. Chiar si numai cateva fire de flori proaspete, aranjate cu gust intr-un vas cu apa, realizeaza prin coloritul si parfumul lor o atmosfera interioara reconfortanta, placuta. (Alexandrina Amariutei, Pastrarea florilor taiate).

In decursul evolutiei horticulturii, fiecare ramura s-a specializat potrivit cerintelor societatii. In timp ce arta ornarii farfuriei si a cosului de flori reprezinta o ramura relativ tanara a artei impletirii florilor, originea artei alcatuirii buchetelor poate fi gasita, alaturi de cea a impletirii coroanelor si a ghirlandelor de flori, in timpurile stravechi. Arta impletirii florilor si aranjarii lor a devenit independenta in decursul timpului, dezvoltandu-se in mai multe directii. Unele ramuri ale artei impletirii florilor isi au obarsia in trecutul indepartat, altele insa acum isi cauta modul corespunzator de exprimare". (Nagy Bella, prefata la Flori. Buchete. Coroane).

Primele dovezi referitoare la impletirea florilor provin de la egipteni. Aceasta arta s-a dezvoltat in paralel cu dezvoltarea gradinaritului, in aceasta perioada florile avand o raspandire si intrebuintare variata. Ele erau evident luxul sarbatorilor si petrecerilor. Peretii salilor erau ornamentati cu ghirlande impletite din ramuri verzi si flori iar mesele erau ornate cu flori taiate aranjate in vase.

Cu impletitul florilor se presupune ca s-au ocupat multi, dar este probabil ca in aceasta indeletnicire, primatul sa fi apartinut sclavilor.

Faraonul Ramses al III-lea, a donat in cinstea zeului Amon, aproximativ 500 de gradini de flori si 19 milioane de cununi de flori.

Dintre popoarele antice, probabil ca grecii au avut o arta a impletirii florilor ceva mai dezvoltata. Materialul preferat pentru impletirea cununilor era dafinul, planta inchinata lui Apollo, zeul luminii.

Tot in aceasta epoca putem gasi si obarsia farfuriilor de flori; in farfuriile colorate de ceramica se asezau flori taiate. Legarea florilor a jucat un rol important in cultul pentru morti.

La ceremoniile funebre se aminteau gradina si florile preferate de care defunctul se despartea pentru totdeauna. Se cunosteau cel putin 20 de specii de plante care serveau la inmormantari, printre ele fiind amintite: macul, nemtisorul, albastrita si Chrysantemum carinatum.

Romanii au preluat de la greci printre altele si cultul pentru flori. In timpul domniei imparatului Augustus, s-au infiintat in imprejurimile Romei (orasul Campenia) primele centre comerciale de flori care au satisfacut in primul rand cerinta mare de flori a populatiei. Printre dovezile scrise se numara si opera lui Pliniu cel Batran, (23-79 e.n.), intitulata "Historia naturalis", in care se dau pentru prima data indicatii despre creatiile artei romane de impletire a florilor. Mai tarziu in secolul II e.n. apare o carte despre impletirea cununilor scrisa de Festus. (Nagy Bella Flori. Buchete. Coroane)

La romani buchetul a fost denumit "fasciculos florum", ceea ce echivala cu "legatura de flori". Nemtii il numesc "Strauss" sau buket, iar francezii, bouqet. Aceasta denumire era acordata buchetelor de flori de la sfarsitul secolului trecut si inceputul secolului nostru, intrucat inmanunchiau numai plante parfumate.

Cu timpul impletirea florilor a devenit o ramura speciala a artei mestesugaresti. O trasatura caracteristica a acestei indeletniciri consta in faptul ca "materialul" folosit este un organism viu de ale carui proprietati biologice dar si de alta natura, trebuie sa se tina seama cand se alcatuieste compozitia de culoare si forma. Impletirea florilor, capodopere ale artei florale, decoreaza mediul tot asa de bine ca si orice alta opera de arta. Nu e lux, ci devine o cerinta zilnica a omului, ca simbol al vietii culturale.

In decursul timpului, modurile de aranjare a florilor, utilizarea lor au suferit mari schimbari din toate punctele de vedere: specii folosite, modul lor de utilizare, forma buchetelor, culorile florilor care alcatuiau buchetele, accesoriile, etc. La inceputul folosirii lor in diverse ocazii, florile erau doar adunate si legate intr-un manunchi (fasciculos florum, cum il numeau romanii), fara a se respecta anumite principii de forma, culoare sau marime. Florile aveau o anumita incarcatura simbolica, acesta fiind singurul criteriu dupa care unele specii erau selectate. Aceste manunchiuri de flori erau inchinate zeitatilor si mai tarziu templelor lor. Acesta este punctul de plecare al aranjamentelor florale si al simbolisticii. Florile mai erau folosite si la ornarea locuintelor doar pentru simpla lor frumusete sau pentru parfum.

In istoria evolutiei aranjamentelor florale, inca de la primele incercari de alcatuire a unor buchete sau cununi au existat mari diferente intre vechile civilizatii ale lumii. In timp de arta europeana evolua spre o bogatie extraordinara a formelor si culorilor, arta orientala era inclinata spre simplitate, suplete si rafinament. Aceste doua mari curente nu si-au gasit puncte comune multe secole de-a randul. Abia foarte tarziu s-a constatat o tendinta de completare reciproca a stilurilor, imprumutand unul de la celalalt principii de alcatuire a buchetelor, specii, tipuri de vase si accesorii.

Arta orientala, in special cea japoneza, pune accent pe linia compozitiei, inspirandu-se mai ales din natura in fata careia japonezul se inchina cu dragoste si umilinta. Pentru el, frumusetea unei flori nu sta numai in aspectul ei fizic. In cultura orientala frumusetea este data de efemeritatea plantelor pe de o parte si de eternitatea lor pe de alta parte, prin continuarea existentei ei in samanta din care va lua nastere o alta planta.

Buchetele lor sunt in general simple, caracterizate printr-un numar mic de elemente, cu o pozitie si inclinare precise, si suple. Se folosesc numai specii care apartin in exclusivitate peisajului japonez. Caracteristic artei orientale este si bogatia foarte mare a simbolurilor. Plantele sunt personificate fiind impartite in plante de sex masculin si plante de sex feminin din punct de vedere al simbolurilor. In alcatuirea buchetelor sunt respectate cu strictete anumite principii, plecand de la asimetrie si echilibru perfect, cu respectarea cresterii naturale a elementelor vegetale si mergand pana la o alegere a speciilor si aranjarea lor in vase, functie de ceea ce ele simbolizeaza, de importanta lor spirituala, de pozitia elementelor in peisajul natural, puncte cardinale. Pana si pozitionarea frunzelor (cu fata superioara in sus sau in jos), avea o deosebita importanta in realizarea aranjamentului si ceea ce el insemna in final.

Pentru japonezi, ikebana, arta aranjarii florilor, reprezinta exprimarea cultului pentru frumos, este "expresia desfasurarii vietii si a vitalitatii", primordiale in arta florala japoneza. Aceasta preocupare face parte din cotidian, exprima insasi filosofia de viata a japonezilor.

Diametral opus acestei culturi, arta occidentala se caracterizeaza printr-o mare varietate a formelor si culorilor care alcatuiesc buchetele, prin maretie si supradimensionare. Cand florile au inceput sa fie folosite in lucrari de legatorie, la realizarea buchetelor nu se tinea cont de armonia culorilor si de forma florilor. Buchetele erau foarte mari, multicolore. Ceea ce le evidentia insa, era o simetrie perfecta, cat mai cautata. In buchetele rotunde cercurile concentrice de flori respectau strict o anumita ordine.

La fel ca si in arta japoneza, forma buchetelor occidentale a suferit mari modificari si poarta amprenta caracteristica epocii. Pana aproape de sfarsitul secolului XVIII, s-au impus buchetele discoidale. Astfel, in alcatuirea buchetelor biedermaier se neglija forma tipica a plantelor, imprimanduli-se forme artificiale. In jurul unui centru bine reliefat erau inmanunchiate foarte inghesuit, plantele care alcatuiau buchetul. Acesta abunda in decoruri de voal si panglici. Florile erau fixate pe sarma.

O forma caracteristica de buchet o constituie buchetul farfurie, cu suprafata plana, cu o manseta de hartie de jur imprejurul lui si cu un decor de panglici. La sfarsitul secolului XIX, mansetele de hartie sau voalurile erau abandonate si inlocuite cu frunze de feriga. Aceste buchete au fost mult raspandite intre anii 1815-1850.

Intre 1850-1870, devine dominant buchetul de forma piramidala. Centrul buchetului era marcat de o floare fixata in varful unui bat drept. Florile destinate buchetului erau fixate pe sarma si apoi se dispuneau in jurul batului astfel incat sa formeze o piramida. Adeseori inaltimea unui astfel de buchet depasea 1m. Desi interesant ca forma, acest buchet nu mai corespunde exigentelor actuale.

Dupa 1870, se evidentiaza buchetul Mokart, denumit astfel dupa numele pictorului vienez Hans Mokart. In tablourile lui se disting cele mai diferite culori, dar inmanunchiate mai lejer, amanunt retinut si preluat de catre impletitorii de flori. In alcatuirea acestor buchete enorme, bogate in culori, se mai foloseau si numeroase plante exotice si indigene, flori, frunze, (in special frunze de palmier), fructe in culori naturale sau divers colorate. Ele se impodobeau cu pene de paun sau chiar fluturi tropicali. O larga raspandire au avut in acea vreme culturile de ierburi decorative si ale florilor de imortele colorate.

2. Principalele forme de utilizare a florilor in aranjamente

In cultura europeana, Anglia este prima tara care contribuie la dezvoltarea artei florale. Sunt adusi gradinari japonezi specializati in arta florala. Aici iau nastere si primele scoli care ofereau cunostinte de botanica, horticultura si arta florala.

Desi la origine, diferentele intre arta florala europeana si orientala erau tot atat de mari ca si in aceea dintre stilul gradinilor respective, in prezent se observa o tendinta de stergere a particularitatilor in acest domeniu. O arta florala universala care face apel la intregul patrimoniu floristic al planetei, ba si la elemente neflorale ca: lemnul, fanul, masele plastice sau fibrele textile, e pe cale de a se constitui.

Materialul viu care completeaza aranjamentele florale poate fi de la frunze verzi, fructe colorate din flora spontana, la licheni, muschi, ferigi, conifere.

De asemenea intre vasele, farfuriile sau cosurile cu flori trebuie sa fie o stransa dependenta deoarece ele servesc floarea si inlocuiesc solul.

Florile taiate ofera posibilitati variate de folosire, un singur fir intr-o vaza fiind suficient pentru a schimba atmosfera mediului inconjurator. Pentru aceasta trebuie sa alegem forma si culoarea vasului care sa fie in concordanta cu aspectul si culoarea florii. (Aranjarea florilor, C.P. Agricultorul roman, nr. 3/1994).

Arta aranjarii florilor intr-un buchet ocupa un loc din ce in ce mai stabil  in viata noastra. Ea s-a impus cu deosebire in ultimii 20 de ani. Niciodata nu s-au vazut la noi atatea buchete cu flori in vitrinele magazinelor, institutiilor publice, in salile pentru receptii sau diverse alte festivitati, in locuintele particulare precum si in cadrul a numeroase expozitii.

Arta executarii aranjamentelor florale, in care se impun maestrii floristi, retine azi din ce in ce mai mult interesul maselor de neprofesionisti in special femei care doresc sa-si infrumuseteze propriul camin.

Un buchet, oricat de mic ar fi, este o creatie pentru persoana care stie sa-l compuna. El reflecta in buna masura talentul, educatia si personalitatea celui care-l executa.

Compunerea unui buchet se bazeaza pe de o parte pe cunostinte referitoare la insusirile morfologice si estetice (forma, marime, culoare, textura) ale materialului vegetal si pe de alta parte pe stapanirea anumitor mijloace tehnice de transpunere in cadrul aranjamentului floral, a principiilor artistice cum sunt: liniile, proportia, simetria sau asimetria, culoarea, etc.

Din punct de vedere economic, moda crescanda a aranjamentelor florale din ce in ce mai elaborate inseamna afaceri in comertul cu flori. Este suficient sa mentionam numarul mare de magazine specializate in comertul cu flori si spatii rezervate florilor in mai toate pietele agroalimentare sau cele de pe strazile cu circulatie pietonala intensa. (Elena Selaru,  Arta florala - mijloc de existenta artistica si materiala).

Gustul in arta florala, ca si in pictura se indreapta acum spre stilizare, catre liniile simple dar sugestive, catre bogatia si armonia culorilor, pentru care paleta floricola sa fie cat mai vasta.

In arta florala occidentala se contureaza cateva forme de buchete care vor fi apoi utilizate pe scara foarte larga datorita posibilitatilor multiple de combinare a speciilor si culorilor, usurintei cu care ele se construiesc. Principalele tipuri de aranjamente florale  care se realizeaza la noi sunt:

buchetul rotund, care este cel mai raspandit si se gaseste sub doua forme:

buchetul plat, discoidal

buchetul bombat: - rotunjit

- piramidal

buchetul tip jerba care e mai lejer si poate fi simetric sau asimetric

aranjamente funerare: - coroane

- jerbe

coroane ornamentale

Buchetul rotund - este cel mai raspandit. Caracteristica lui consta in aranjarea florilor in jurul unui punct central. La alegerea florilor se tine cont atat de culoarea vazei in care urmeaza a fi asezat cat si de culoarea rochiei persoanei care va purta buchetul. In cazul buchetelor confectionate din flori diferit colorate, accentul cade pe alegerea culorii, numai astfel putandu-se realiza efectul armonios. Aranjarea lor se face corespunzator formei lor naturale. In centrul se aseaza intotdeauna flori cu tija rigida iar la periferia buchetului, cele ale caror tulpini au sistem de sustinerea mai slab dezvoltat. Florile aranjate lejer imprima buchetului un aspect mai placut.

In cazul buchetului rotund trebuie sa existe un raport intre inaltime si latime egal cu 1:1. In vaza se introduce 1/3 din inaltime iar restul de 2/3 se mentine in afara ei.

Buchetele rotunde discoidale au florile asezate la acelasi nivel, poate fi privit de jur imprejur, iar in plan vertical, de sus in jos, florile avand o pozitionare simetrica. Se considera ca un buchet rotund produce un efect mai mic decat cel de tip jerba care este mai lax.

Buchetele bombate presupun tijarea florilor, cu o pozitionare foarte precisa in cadrul buchetului. Se pot folosi specii cu aceeasi corola sau de forme asemanatoare pentru ca efectul sa fie cel scontat. Folosirea unor specii cu corole de forme diferite trebuie facuta cu grija, astfel incat sa nu afecteze simetria buchetului. Aceste buchete de forma rotunda pot fi realizate in asa fel incat florile sa fie stranse intre ele fara a lasa spatii care ar putea fi umplute cu materiale auxiliare, sau pot fi mai aerisite.

In cazul florilor cu aparat foliar redus se impune folosirea altui material verde. La buchetele confectionate din flori cultivate in sera, se utilizeaza frunze de ferigi, ramuri de Asparagus, Ficus pumila, Hedera. In buchetele de flori anuale colorate se aseaza Gypsophila. Florile diferitelor specii de Aster, indeosebi cele cu flori albe precum si frumoasele spice ale ierburilor anuale ornamentale, (de exemplu, Pennisetum), sunt decorative nu numai in buchetele de imortele ci si in cele colorate, confectionate din flori anuale si perene. Cantitatea de verdeata se reduce la minimum, atat cat sa asigure obtinerea unui buchet lax. Este de dorit ca acestea sa nu depaseasca nivelul florilor.

Legarea florilor cu sarma nu e recomandabila, insa, cand nu exista alta posibilitate se va utiliza numai sarma subtire, moale, vopsita in verde. La finalizarea unui astfel de buchet, randul marginal poate fi constituit si din alte specii de flori sau frunze. Apoi buchetul se inveleste intr-un cornet de hartie colorata, poleiala, tul, care sa acopere tijele artificiale. Acestea trebuie sa constituie o exceptie si nu o regula in realizarea buchetelor.

Buchetele tip jerba se desfasoara pe plan vertical si in general sunt mai spectaculoase decat cele de tip rotund. Pozitionarea tijelor nu mai e simetrica. Echilibrul se cauta in asimetria aranjarii florilor, frumusetea buchetului rezultand din etalarea tijelor.

Buchetul jerba poate fi construit cu o singura fata (plan) sau poate fi realizat sub forma unui buchet rotund cu tije pendente, avand in acest caz o forma bombata. Acesta se poate admira din toate unghiurile. Jerba bombata scoate florile in relief. La constructia unei jerbe plane, se aseaza intai fondul verde de frunze care constituie fundalul. Jerbele bombate sunt mai greu de realizat, florile se tin in mana stanga si se aseaza cu mana dreapta. Aranjarea tijelor se face in spirala sau prin incrucisare, sprijinindu-se reciproc.

Conturul unui buchet tip jerba poate avea forma rotunda, ovala, dreptunghiulara sau triunghiulara. La aranjarea florilor trebuie avut grija ca speciile cu inflorescenta mare sa fie situate la baza si in centrul buchetului. Periferia si varful vor fi ocupate cu flori mici, zvelte sau cu tije mai moi. Subordonarea tijelor florale in cadrul unui buchet desfasurat pe verticala se face la 3/4 din cele situate deasupra. Este foarte important ca florile sa nu se suprapuna sau sa se acopere. Fiecare floare are un loc bine stabilit. Dimensiunile buchetelor jerba sunt mult mai mari. Unele dintre ele sunt sustinute de cosuri de rachita care au o latura a cosului ridicata. Acest gen de aranjamente este foarte mult folosit acum, el putand fi expus pe mese la receptii sau direct pe podea.

Pentru construirea buchetelor si a tuturor aranjamentelor florale sunt necesare o serie de cunostinte tehnice si o instruire generala din punct de vedere estetic. Aceasta arta tinde sa devina o stiinta prin multitudinea de principii si reguli care trebuie respectate pentru ca rezultatul unei astfel de munci sa fie cel putin satisfacator.

La alcatuirea unui buchet se tine cont nu numai de specia folosita sau de culoare, dar si de un raport echilibrat intre dimensiunile buchetului: inaltime si latime, precum intre dimensiunile buchetului si ale vasului. Astfel s-a stabilit o Lege a proportiei de aur care prevede ca intr-o compozitie florala 3/8 din ea sa fie reprezentata de vas iar restul de aranjamentul floral. Aceeasi proportie se pastreaza si la desfasurarea in plan orizontal.

Concordante care trebuie respectate la realizarea unei compozitii florale

Tabel nr. 18

Asocierea culorilor la flori

Tabel nr. 19

Culoare	rosu	galben	albastru	verde	portocal	violet
Rosu
Galben
Albastru
Verde
Portocal
Violet

In functie de forma vasului in care sunt asezate, buchetele au fost impartite in: compozitii florale volumetrice si compozitii florale liniare. Primele se incadreaza intr-o forma geometrica pe care, florile impreuna cu vasul in care acestea sunt asezate, o contureaza, si poate fi:

circulara, cand vasul are o forma obisnuita, cu gura larga si baza aplatizata, folosit pentru buchete ample;

triunghiulara, cand vasul este sub forma de platou;

dreptunghiulara cand vasul are o forma alungita cu gura stramta si nu permite asezarea unui buchet larg.

Cele liniare sunt reprezentate de vase in care se aseaza un numar mic de fire sau chiar unul singur si care urmeaza aceeasi directie a vasului. Acest tip de buchete au suferit probabil influenta stilului oriental in care se folosesc putine elemente florale.

Asadar, o compozitie florala este arta, doar atunci cand realizatorul este inzestrat si cu talent, cu o anumita traire emotionala, pe langa cunostintele tehnice si instruirea generala din punct de vedere estetic. Meseria de florist poate fi ridicata la rangul de arta florala numai atunci cand stiinta si tehnica sunt dublarea de talentul celui care o practica.

Aranjamente funerare

Demult cu ocazia inmormantarilor erau obisnuite jertfele cu flori, pentru care se impleteau din ramuri si flori, ghirlande rotunde care se aruncau in groapa. Acestea pot fi considerate stramosi ai actualelor coroane. Simbolul coroanei, exprimat prin forma sa rotunda, este eternitatea vietii. Conferirea unei cununi decorative a insemnat onoare, distinctie, fapt pentru care la inceput cununa a fost purtata pe cap.

Actualele forme ale coroanelor, precum si modul lor de confectionare s-au fixat in urma unui indelungat proces de dezvoltare. Ghirlanda de la inceput a fost inlocuita mai tarziu de coroana alcatuita din frunze si flori, fixate pe un schelet dinainte pregatit. Deja, la romani, se remarca scheletul coroanei, asa-numita coroana romana, frecvent intalnita si azi. Si ei au folosit frunze stilizate. In zilele noastre scheletul coroanei constituie partea ei principala, decorul accentuand intotdeauna scheletul, simbolic. Scheletul poate fi impletit din ramuri infrunzite de arbori, din varfurile ramurilor de conifere sau din frunze de ferigi.

La unele buchete funerare, centrul se evidentiaza printr-o floare frapanta. Materialul auxiliar trebuie utilizat cu prudenta. Pentru unele tipuri de buchete, alegerea florilor trebuie facuta astfel incat sa nu necesite material auxiliar.

Impletirea coroanelor funerare impune, ca si la celelalte tipuri de buchete, cunoasterea unor reguli speciale. Prin amplasarea bazei coroanei se stabileste proportia corpului si deschiderea ei, care depinde felul coroanei de flori, daca e laxa sau compacta, de culoarea fondului. Coroanele funerare se deosebesc dupa forma si modul de impletire. Cele mai raspandite in prezent sunt:

coroane circulare

coroane conice, tip jerba

coroane grecesti (sau romane, fiind preluate de acestia de la greci)

Baza coroanei circulare se fixeaza pe un schelet care poate fi confectionat din nuiele de alun sau de salcie, sarma sau fierbeton subtire sudat; eventual se pot utiliza chiar cercuri de lemn. Scheletul de sarma poate fi confectionat si etajat, diametrul superior fiind mai mic cu 4-5 cm. Fondul de frunze poate fi reprezentat de stejar, frasin, mahonia, conifere. Speciile care sunt folosite la decorare sunt dintre cele mai variate, dar in general trebuie sa fie in contrast cu fondul.

Coroanele conice de tip jerba se alcatuiesc pe un schelet constituit din niste tije de lemn pe care se fixeaza pedunculul florii cu ajutorul sarmei sau pot fi impletite fara sa aiba un suport solid, capatand astfel un aspect lejer, pendent. Cel mai adesea se folosesc garoafele pentru ca sunt mai usor de legat si au o durata mai mare de pastrare, dar se folosesc si crizanteme, gerbera, in asociatie cu alte flori mai delicate, functie si de varsta celui decedat.

Scheletele coroanelor grecesti se confectioneaza din paie lungi de secara care se impletesc in forma circulara si se intaresc cu sarma. Cercul trebuie sa fie dens. In unele tari, cercurile de paie sunt fabricate industrial si se gasesc in comert.

Pe scheletul coroanelor grecesti se pot fixa, frunze verzi asemenea tiglelor de pe acoperis. Aspectuoase sunt coroanele acoperite cu conuri despicate de Pinus strobus, precum si acelea de culoare galben pai, confectionate din solzii de Pinus excelsa. La aceste coroane trebuie evitata lacuirea lor pentru ca aceasta le depreciaza calitatea si le imprima un aspect artificial.

Pentru invelirea scheletului se pot folosi si varfurile ramurilor de conifere. Dintre frunze foarte apreciate sunt cele de dafin (care sunt si foarte scumpe), iedera, ficus. Ca flori, se folosesc specii cu inflorescenta compacta si usor de fixat: Tagetes, Crysanthemum, Zinia, precum si imortele.

Ornamentul coroanelor poate fi constituit din buchete inflorite, parti verzi ale plantelor ornamentale, ciuperci, diferite panglici. Buchetul de flori se poate fixa se poate fixa in orice parte a coroanei, dar forma lui trebuie sa urmeze linia coroanei.

Coroane ornamentale

Coroanele insa nu au numai aceasta destinatie. Sunt si coroane ornamentale, de sezon, care se folosesc pentru anumite ocazii sau sarbatori.

Foarte frumoase sunt coroanele de mai care se impletesc din flori de primavara. In aceste coroane se asociaza numeroase specii in culori variate.

Coroanele de seceris se impletesc din spice si flori de camp. Aceste coroane trebuie sa fie omogene si aranjate astfel incat nici una din parti sa nu fie evidentiata.

Coroanele specifice sarbatorilor de iarna, sunt impletite din frunze de conifere, ilex, mahonia care se asociaza cu bace de culori variate, conuri de diferite marimi, etc.

Coroanele sunt ornamentate in prezent si cu flori artificiale, frunze stilizate acoperite cu parafina sau ceara pentru ca ele sa dureze mai mult. Aceste "opere" sunt achizitionate in cantitati mari, in special de publicul nepriceput, ele fiind mai ieftine decat coroane impletite din flori vii. In locul florilor artificiale ar putea fi utilizate imortelele care sunt mai decorative si cu sic. Preferintele publicului ar trebui schimbate astfel incat sa descopere vulgaritatea acestor obiecte de balci care supara bunul gust.

3. Cum folosim florile?

Florile nu au insa numai atributul emotionalului si al frumosului. Valoarea lor estetica fara a se pierde a fost transformata in valoare comerciala si economica.

Pentru ca toate aceste aranjamente florale sa fie valorificate cat mai bine din punct de vedere estetic in comertul cu flori si-au facut aparitia, in timp o serie de accesorii si suporturi a caror varietate de forme si culori e coplesitoare. Cel mai simplu sau banal buchet de flori asezat intr-un vas adecvat isi poate schimba radical imaginea. De aceea alegerea vaselor de expunere a florilor are o importanta atat de mare.

Sunt flori elegante, precum crinii, trandafirii, gerbera, freziile, irisi si multe altele care necesita vase simple, elegante, cu o inaltime potrivita tijei florii. La alte flori mai rustice, robuste, cu tije inalte si cu un aparat foliar bogat se pot folosi vase mari in culori inchise sau mai deschise care sa contrasteze cu verdele frunzisului. Aceste vase pot fi puse si pe podea. Florile de camp, imortelele sau altele de dimensiuni mai mici, se pot aseza si in vase lut ars, colorate sau cu diferite modele florale.

Accesoriile pentru buchete constau in principal in panglici si funde colorate, alaturi de ambalajele de celofan, staniol si hartii colorate sau cu diverse imprimeuri, mesaje, etc. La folosirea lor trebuie avuta mare grija in asa fel incat ele sa nu domine buchetul, sa nu acopere florile si astfel sa ia din valoarea lor decorativa. Intr-un buchet sunt importante florile si nu accesoriile. Acestea au doar rolul de a evidentia, culoarea florilor sau a frunzelor folosite.

Abundenta de flori si aranjamente florale pe piata este ametitoare. La folosirea lor in diverse ocazii ar trebui sa se tina seama de mai multe criterii:

ocazia pentru care ele sunt solicitate

sexul si varsta celei care urmeaza sa le primeasca

mediul si locul unde ele vor fi expuse

simbolul florilor sau al culorii lor.

Dintre flori, trandafirul devine elementul indispensabil al celor mai fastuoase si rafinate serbari. Corabiile veneau din Egipt pline cu petale. Se povesteste ca Nero a platit nu mai putin de 4 milioane pentru petalele de trandafir cu care a acoperit oglinda lacului Lucrin, pe malurile caruia se desfasura o petrecere.

La Roma se organizau "ploi de petale de trandafir", si tot cu trandafiri erau primiti si impodobiti soldatii victoriosi.

Participantii la petreceri se impodobeau cu cununi de flori, buchete si ghirlande. Cununile aurite erau purtate pe cap de catre nobili iar cununa de lotus constituia simbolul tainic al dragostei.

Astfel de-a lungul timpului s-a incetatenit obiceiul de a aduce anumite flori la o anumita ocazie sau flori de o anumita culoare. Familiei cu un nou nascut i se ofera un buchetel cu flori gingase de crini, garoafe, narcise, liliac sau irisi. Daca noul venit e baiat buchetul va fi legat cu panglica de culoare alba sau bleu. Daca e fata buchetul va fi legat cu panglica alba sau roz si va cuprinde "nu-ma-uita", lacramioare, garoafe albe sau roz, margarete sau liliac alb. In ambele cazuri buchetele vor fi de dimensiuni reduse.

Tinerelor fete li se ofera buchete de garoafe, lalele , trandafiri, etc. Se vor alege flori cu tije lungi, colorate roz, alb, galben, rosu.

Daca florile se ofera cu ocazia zilei de nastere, e indicat ca numarul tijelor sa fie egal cu numarul anilor impliniti. La aniversarea unui barbat se ofera de regula garoafe cu floare galbena.

La sarbatoarea nuntii de argint e recomandat un buchet de trandafiri rosii cu 2-3 boboci albi in centru. Pentru nunta de aur se pot folosi crizanteme galben-aurii.

La ornarea meselor pentru diverse festivitati se tine seama de felul sarbatorii, numarul de persoane, forma mesei. Pentru intrunirile familiale, nu sunt necesare multe flori. Pot fi folosite flori de sezon de dimensiuni reduse si discret parfumate. Vasele sunt simple, deschise la culoare in armonie cu vesela de pe masa. Pentru aniversarea unei zile de nastere se aleg flori in culori vii, cu panglici multe si colorate, in special pentru copii. Pe masa vasele trebuie sa aiba inaltimi reduse pentru a nu deranja comunicarea intre meseni. Pentru mesele mari de nunta, decorul poate fi mai mare si mai bogat, in culori vesele. La primirile oficiale se incearca respectarea nationalitatilor prin combinatia de culori a florilor.

In modul de folosire al florilor exista o anumita traditie si cateva reguli care trebuie respectate pentru ca gestul de oferire sau de primire al florilor, sau intentia cu care ele au fost folosite sa nu fie anulate prin comiterea unor mici greseli. In acest sens este necesara o educare a publicului larg, dar si acelor care au contact direct cu florile: producatori, comercianti, dar mai ales acelor care se ocupa cu realizarea aranjamentelor florale si cu decorarea interioarelor.