Particularitati ale procesului investitional

Particularitati ale procesului investitional

Investitiile din domeniul agriculturii si al transformarii produselor agricole in alimente prezinta o serie de particularitati legate de specificul activitatii din aceste ramuri sau de trasaturile caracteristice ale mijloacelor in care se materializeaza aceste cheltuieli. Cunoasterea si intelegerea acestor particularitati este necesara si utila viitorilor economisti si de aceea ne vom opri in cele ce urmeaza la cele mai importante dintre ele.

Prima si cea mai importanta particularitate a investitiilor agroalimentare este legata de prezenta pamantului ca principal mijloc de productie in agricultura. Acesta este limitat ca intindere si nu poate fi inlocuit. La un nivel dat al tehnicii, capacitatea sa de productie este, de asemenea limitata si, drept urmare, aditionarea de investitii la unitatea de suprafata atinge, in productia agricola, un optim peste care divine nerationala. Aceasta particularitate este evidenta in cazul investitiilor destinate productiei vegetale. Aici, de pilda, dotarea cu tractoare si masini peste necesarul care asigura executarea lucrarilor in conditiile agrotehnice solicitate duce la marirea cheltuielilor pe unitatea de suprafata, fara o compensare prin cresterea volumului productiei obtinute.

Prezenta pamantului ca mijloc specific de productie influenteaza insa , in mod indirect, si asupra investitiilor din sectorul cresterii animalelor si din cel al industrializarii produselor agricole. Astfel, principala resursa pentru zootehnie o reprezinta furajele din sectorul vegetal , iar dezvoltarea ei este conditionata de productia de furaje disponibila. Marimea capacitatilor de industrializare este subordonata bazei de materii prime agricole ce poate fi asigurata.

O alta particularitate se refera la stransa conditionare care exista intre investitiile destinate diferitelor ramuri ale productiei agroalimentare. Astfel, investitiile in achizitionarea de animale de productie implica investitii in baza furajera (irigatii, de exemplu), iar acestea, la randul lor necesita investitii in obiective ce permit pastrarea si prelucrarea in bune conditiuni a productiei de furaje

s.a.m.d.

Prezenta organismelor biologice (a plantelor si animalelor) ca mijloace de productie specifice determina impletirea in agricultura a reproductiei economice cu cea naturala.Timpul de munca reprezinta aici doar o parte a timpului de productie, intrucat, sub influenta acestor organisme, procesul de productie agricola continua si in perioadele in care nu intervine munca omului. Ca urmari asistam la o sezonalitate a productiei, fapt ce determina o folosire intermitenta in timpul anului a mijloacelor fixe realizate pe calea investitiilor. Acest lucru este valabil pentru tractoare, masini agricole si alte mijloace din sectorul vegetal, dar si pentru mijloacele sectorul cresterii animalelor (grajdurile, instalatiile, etc.) si din cel al industriilor agroalimentare (fabricile de zahar, de pilda, inregistreaza perioade de varf in campania de recoltare a sfeclei si goluri de activitate productiva, folosite pentru reparatii si intretineri).

Datorita acestei particularitati, pentru folosirea cat mai completa a mijloaccelor realizate prin investitii, se impun aici masuri specifice de diversificare a structurii de productie a unitatilor economice prin imbinarea unor ramuri si activitati cu perioade diferite de munca,de universalizare a utilajelor pentru a putea fi folosite la cat mai multe culturi si categorii de animale si de realizare a unor constructii care sa poata fi usor reprofilate, in sensul de a li se putea schimba, la o eventualitate, destinatia productiva fara cheltuieli prea mari. In aceeasi directie actioneaza si cooperarea cu alte unitati economice din cadrul sectorului sau din afara lui pe linia utilizarii bazei tehnico- materiale a productiei, urmarindu-se prestarea de servicii catre terti in cazul excedentului de capacitate si posibilitatea inchirierii de mijloace straine in situatii de deficit.

Spre deosebire de industrie, unde prin investitii se realizeaza, de obicei, procese de productie noi, care se finalizeaza in produse noi, in agricultura, functiile noi ale capitalului fix realizat pe calea investitiilor se traduc in cea mai mare parte in influenta exercitata asupra volumului si eficientei produselor existente. Experienta ultimelor doua secole evidentiaza, in acest sens, faptul ca, in afara de cartof si sfecla de zahar, care au fost introduse in cultura, la noi in tara in secolul al XlX-lea, alte produse cu totul noi nu s-au obtinut[1]. Faptul ca in prezent consumul alimentar cuprinde o mare varietate de bunuri noi se datoreaza indeosebi proceselor de prelucrare a produselor agricole ugricole si mai putin procesului agricol de productie propriu-zis.

Introducerea progresului tehnic in agricultura, pe langa aportul la cresterea volumului produtiei, mai poate contribui si la imbunatatirea calitatii produselor agricole existente (valoare nutritiva mai ridicata , continut proteic superior, procent mai mare de ulei sau de zahar etc.) sau la crearea de noi soiuri de plante ori rase de animale mai productive si adaptate la conditiile naturale de productie din difetitele zone ale tarii. Astfel, au fost create noi soiuri de grau, orz, sflecla de zahar, in, porumb, etc., iar prin incrucisarea raselor de animale autohtone cu rase de mare productivitate provenite din import s-a obtinut ameliorarea fondului biologic existent.

O caracteristica a mijloacelor fixe in agricultura, indeosebi a celor destinate mecanizarii, o constituie specificitatea lor constructiva.Este vorba despre masivitate, putere sporita, rezistenta mai mare, etc., trasaturi necesare utilajelor agricole din cauza conditiilor mai grele de lucru din acest sector.