Boli la ceapa, usturoi si praz

Boli la ceapa, usturoi si praz

Viroze

1. Ingalbenirea si piticirea cepei - Onion yellow dwarf virus

Boala cunoscuta sub numele de strierea galbena sau nanismul cepei, a fost descrisa in SUA - statul Yowa in 1927 insa acum este raspandita in America de Nord, Europa si Australia, la noi fiind citata de E. Radulescu inca din 1949.

Simptome. Boala apare la ceapa incepand de la frunzele bazale care devin plate, manifesta dungi - striuri galbene si prezinta adancituri succesive care i-au dat denumirea de 'boala urmelor de degete'. Frunzele atacate se culca la pamant, iar cepele raman mici si nu rezista la pastrare in timpul iernii, putrezind sau incoltind mai devreme. In culturile semincere, tulpinile florifere de la plantele virotice sunt deformate, cu dungi galbene, mai scurte, cu inflorescente mici si aproape in totalitate cu flori sterile (fig. 13.19).

Transmitere-raspandire Virusul se transmite de la planta la planta numai prin sucul adus de afide. Transmiterea de la un an la altul se face prin bulbii de arpagic si butasii pentru samanta, transmiterea prin samanta nefiind confirmata.Virusul ataca si narcisele.

Prevenire si combatere. La infiintarea culturilor de arpagic, bulbi sau seminceri, trebuie sa se respecte o izolare spatiala intre ele de minim 500-1000 m, precum si fata de culturile din anul precedent de unde ar putea aparea plante - samulastra. Izolarea spatiala este necesara si fata de gradinile cu narcise.

Culturile semincere se vor infiinta numai cu bulbi ce sunt tari si nu au incoltit mai devreme. Eliminarea plantelor cu simptome, se va face la 3-6 zile de la aparitia simptomelor.

Dintre soiurile de ceapa avizate a fi cultivate in Romania nici unul nu manifesta rezistenta, numai soiul Siriu de usturoi este mijlociu de rezistent fata de aceasta viroza.

Tratamentele repetate cu insecticide ce distrug speciile de afide, sunt obligatorii in culturile semincere.

Micoplasmoze

2. Proliferarea si aspermia cepei - Onion proliferation

Proliferarea cepei a fost observata in 1941 in California, insa natura ei infectioasa a fost demonstrata de V. Severin si N. Frazier in 1945. Studii ample asupra materialului recoltat de la Baneasa si Buzau au mai fost executate de Z. Petre si I. Ploaie in 1973.

Simptome. Frunzele tinere ale plantelor bolnave se ingalbenesc in partea bazala, apoi toate frunzele se ingalbenesc si se rasucesc.

In culturile semincere, tulpinele florale se adancesc, in loc de flori apar bulbili care dau frunze albe. Inflorescentele prezinta o crestere anormala a elementelor florale care dau aspectul de 'capete mitoase' (fig. 13.20). Florile nu dau seminte.

Transmitere-raspandire. Transmiterea micoplasmei se face prin cicade dar si prin cuscuta.

Prevenire si combatere. Se recomanda eliminarea plantelor bolnave din culturile semincere si stropiri pentru distrugerea cicadelor ce transmit micoplasma.

Bacterioze

3. Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapa si praz -Erwinia carotovora pv. carotovora

Bacterioza descrisa inca din anul 1906 in Franta a fost semnalata la noi in tara pe ceapa in 1944 de Tr. Savulescu si col., iar din 1969, Al. Alexandri si col., o descriu si pe praz. Bacteria produce pagube insemnate in culturile semincere dar si in culturile de camp si la materialul din depozite.

Simptome. In culturile destinate bulbilor pentru pastrare, atacul bacteriei apare spre sfarsitul vegetatiei cand, daca se sectioneaza bulbul se observa ca unele foi carnoase isi schimba culoarea, par umede si se inmoaie. La bulbii puternic atacati, la presare, discul bazal se scufunda.

Bulbii partial atacati pot putrezi in intregime daca sunt pastrati in depozite mai umede sau, se usuca (din bulbi ramanand numai foile exterioare), daca depozitele sunt cu atmosfera uscata (fig. 13.21). Din bulbii atacati se degaja un miros patrunzator, neplacut.

La culturile semincere de ceapa si praz, simptomele sunt vizibile si pe parcursul vegetatiei. Tulpinile se dezvolta slab, iar pe vreme umeda pe o zona de 20-30 cm la baza, apare putregaiul umed. Tulpinile afectate nu ajung la inaltimea normala, sunt intarite, iar inflorirea si fructificarea sunt reduse.

Transmitere-raspandire. In mod deosebit se remarca transmiterea bacteriei prin seminte la praz, in afara transmiterii obisnuite prin resturi vegetale.

Prevenire si combatere. Ingrasamintele pe baza de fosfor, evitarea cultivarii in soluri umede si reci, o rotatie de minim 3 ani precum si cultivarea unor soiuri tolerante limiteaza pagubele. Soiurile de ceapa Django F-1 si Romito, prezinta toleranta fata de aceasta bacterie, iar soiul de praz Jolant este mijlociu de rezistent.

Boli produse de ciuperci

4. Mana cepei - Peronospora destructor

Mana cepei este considerata acum cea mai periculoasa boala care, poate compromite in totalitate culturile de arpagic, ceapa de consum sau cultura semincera. Descrisa in 1841 de J.M. Berkeley in Anglia, boala s-a raspandit cu repeziciune in toate tarile cultivatoare, in Romania fiind semnalata inca din 1935.

Simptome. Frunzele si tijele florale parazitate prezinta pete ovale de decolorare, cu tesuturi ingalbenite, pe suprafata carora apare un puf cenusiu-violaceu. Frunzele si tijele plantelor manate se frang din dreptul zonei afectate, asa incat partea lor superioara se usuca. Frunzele capata aspectul cifrei 1, iar tijele frante nu mai produc seminte (fig. 13.22). Tesuturile distruse se usuca sau, daca vremea este ploioasa, sunt acoperite cu micelii brune-negricioase de la alte ciuperci saprofite (Macrosporium etc.).

Bulbii raman mici, iar in timpul pastrarii se inmoaie si putrezesc.

Transmitere-raspandire.Transmiterea patogenului de la un an la altul este asigurata pe doua caii: prin sporii de rezistentace raman in resturile vegetale si prin bulbilii si bulbii infectati. Infectiile primare in primavara sunt asigurate prin germinarea sporilor de rezistenta, iar in timpul vegetatiei, sporii aparuti pe micelii sunt cei ce raspandesc ciuperca. Acestia apar la temperaturi cuprinse intre 3-27^oC cu optimum de 11-12^oC. Germinarea sporilor se produce in conditii de umiditate atmosferica 100 % timp de cel putin 10 ore. Sporii sunt purtati usor de vant si vor da noi infectii pe ceapa dar si pe alte plante ca: usturoi, ceapa cioreasca, praz, hajme.

Prevenire si combatere. Se recomanda distrugerea resturilor vegetale din culturi pentru micsorarea rezervei de oospori (organe de rezistenta), asigurarea unei rotatii de minim trei ani, precum si fertilizarea echilibrata, fara exces de azot. Bulbii sau bulbilii folositi la infiintarea culturilor, trebuie sa provina din culturi ce au fost tratate pana la recoltare. In timpul vegetatiei se vor face irigari numai prin aspersiune, iar tratamentele se vor efectua numai la avertizare. In culturile semincere se aplica 2-3 tratamente pana la aparitia tijelor florale, apoi tratamente la acoperire dintre care ultimul cu produse sistemice.

Soiurile cu bulbi rosii sunt mai rezistente, iar dintre cele avizate Django F1 [i Romito se dovedesc mijlociu de rezistente.

Tratamentele se pot face cu produsele : Antracol 70 WP 0,2-0,25 % (t.p. 28 z.); Dithane 75 WG-0,2 %; Dithane M 45-0,2 %; Nemispor 80 WP-0,2 %; Vondozeb-0,2 %; Vondozeb 75 DG-0,2 %; Polyram combi-0,2 %, etc.

In solutiile de stropit se adauga obligatoriu aracet 0,15 % si se va avea grija ca pulverizarea sa fie foarte fina.

5. Putregaiul alb al cepei si prazului - Sclerotium cepivorum

Boala a fost descrisa in 1841 in Anglia si s-a raspandit in toate tarile cultivatoare de specii ale genului Allium, fiind descrisa si in Romania inca din 1918 de Moesz. Ea produce in anii ploiosi si calzi pagube ce pot atinge chiar 70 % din recolta.

Simptome. In primaverile umede, in lunile martie-aprilie, poate aparea o ingalbenire a varfului frunzelor, ingalbenire ce progreseaza spre baza acestora si produce pieirea plantelor. In vetrele de atac circulare sau alungite, in directia randurilor, plantele au radacinile si tunicile putrezite, acoperite cu un miceliu alb, pufos, in care se formeaza scleroti mici, negri, sferici, de 0,2-0,5 mm in diametru.

Putrezirea plantelor continua si in depozit. Ppartile carnoase ale bulbilor sunt moi, putrezite si pot fi invadate de bacterii.

Transmitere-raspandire. In camp, in urma atacului se formeaza scleroti negri, de diferite forme din care in anii urmatori vor iesi micelii de infectie. Sclerotii isi pastreaza viabilitatea 4-5 ani dar, pot produce noi infectii pe radacini chiar la o luna dupa formarea lor.

In culturi exista doua perioade de maxima sensibilitate a plantelor fata de aceasta ciuperca, una in martie-aprilie si alta dupa formarea bulbilor si pana la recoltare, atacul fiind favorizat de ranile ce apar pe radacini sau bulbi.

Plantele aflate in soluri reci si umede sunt mai sensibile, intrucat ciuperca poate ataca de la +2^oC cu optim la 17-20^oC si cu o temperatura limita de 35^oC, cand miceliul este distrus.

Ciuperca rezista in sol 4-5 ani prin sclerotii dusi de apa de irigatie sau prin lucrarile de intretinere. Sclerotii pot fi semnalati si pe bulbilii si bulbii destinati plantarii, mai ales la usturoi.

Prevenire si combatere. Asolamentul de 5-6 ani, aratura adanca precedata de arderea resturilor de plante bolnave, fertilizarea echilibrata, folosirea de bulbili sanatosi la plantare si tratarea preventiva a acestora, limiteaza atacul si pagubele.

Bulbilii de usturoi si arpagic se vor trata cu Ronilan 50 DF-0,25 %, Rovral 50 WP-60 gr/100 kg bulbili, dupa o usoara umectare pentru ca substantele sa adere. In teren se aplica Ronilan 50 WP-2,5 kg/ha.