Clasificarea speciilor legumicole

Clasificarea speciilor legumicole

Speciile legumicole se clasifica dupa originea lor geografica, dupa apartenenta botanica, dupa durata de viata, dupa criterii tehnologice, dupa partile lor comestibile.

Clasificarea dupa originea geografica se bazeaza pe localizarea genezei speciilor si raspandirea lor in mai multe geocentre dintre care 9 sunt specifice plantelor legumicole: Mediteranean (ceapa, morcovul, patrunjelul, sfecla, mazarea, etc.), Asiatic (usturoiul, spanacul, bobul, pepenii galbeni, varza, etc.), Chino-Japonez (fasole, ridichi), America Centrala si de Sud (dovlecelul, tomatele, ardeii), Hindustan (vinetele, castravetii) .

Tabelul 1..

Clasificarea botanica grupeaza speciile de legume in trei clase: Basidiomycetes (Agaricum si Pleurotus); Dicotiledonatae (Beta, Spinacia, Phaseolus, Pisum, Vicia, Daucus, Petroselinum, Apium, Coriandrum, Anethum, Brassica, Cucumis, Cucurbita, Lycopersicum, Capsicum, Solanum, Cicorium) Monocotiledonatae (Allium, Asparagus), cu sutele de specii si zeci de mii de soiuri, din care numai unele se cultiva pe suprafete mari si au importanta tehnico-economica (Tab. 2.).

Tabelul 2

Clasificarea botanica a plantelor legumicole

Clasificarea legumelor dupa durata de viata se face in: legume anuale (castraveti, tomate, mazare, fasole etc.) specii de legume bienale (patrunjel, morcov, varza, ceapa ceaclama etc.), specii de legume trienale (ceapa din arpagic), specii de legume perene (hreanul, sparanghelul, leusteanul etc.). Speciile bienale isi formeaza in primul an partile vegetative si in al doilea an tulpinile florale, fructele si semintele.

Clasificarea dupa partile lor comestibile, in functie de faptul ca sunt generative sau vegetative (tab. 3).

Tabelul.3

Clasificarea legumelor dupa organele comestibile

(dupa    N. S t a n, 1 9 9 2)

Principalele parti generative ale speciilor de legume sunt: inflorescenta la conopida; fructe consumate la maturitatea tehnologica la dovlecei, castraveti, fasole, mazare-pastai, ardei; fructe consumate la maturitatea fiziologica (de reproducere sexuala a plantei) la tomate, pepeni, ardei; seminte la mazare si fasole boabe.

Partile vegetative folosite in alimentatia omului sunt:

a) parti crescute in pamant: radacini ingrosate la morcovi, patrunjel de radacina, sfecla rosie; radacini tuberizate la hrean si bulbi la usturoi;

b) parti vegetative crescute deasupra nivelului solului: tulpini ingrosate la gulie; tulpini false la praz; frunze de spanac, salata; muguri la varza alba.

In functie de criteriile tehnologice, plantele legumicole se clasifica in: radacinoase, varzoase, bulboase, solanofructuoase, verdeturi, pastaioase, plante aromate, plante perene, ciuperci. (Tab.4.).

Tabelul 4.

Clasificarea plantelor legumicole dupa tehnologia de cultura

Gruparea speciilor de legume dupa organele lor vegetative si de reproducere in care se depun substante nutritive constituind partile lor comestibile si dupa tehnologiile de cultura aplicate: grupa legumelor pentru radacini (morcovul, patrunjelul, pastarnacul, telina, ridichi, batatul, hreanul, napul), bulbi (ceapa, usturoiul, prazul), tuberculi (cartoful, gulia), verdeturi (spanacul, loboda, leusteanul), muguri (varza, salata, cicoarea de vara), inflorescente (conopida, anghinarea), solanofructuoase (tomate, ardei, vinete), cucurbitacee (castraveti, pepeni galbeni si verzi, dovlecei), pastai (mazare, bob, fasole), ciupercile, condimente (marar, patrunjel).

Organografia speciilor legumicole

Plantele legumicole prezinta o parte subterana si o parte aeriana.

Partea subterana este constituita din radacini cu rol fiziologic de fixare, depozitare, respiratie si nutritie. Radacinile au forme, dimensiuni si extindere in sol diferite in functie de specie, de conditiile ecologice, de agrotehnica aplicata si de varsta plantei. La speciile de legume radacinoase se produce o ingrosare secundara, radacina se tuberizeaza. La legumele varzoase radacina este un pivot. Legumele solanacee au radacina fibroasa, fasciculata. Legumele bulboase prezinta in sol, la baza bulbului ingrosat, radacini fibroase superficiale. Cunoasterea formei, dimensiunilor, dar mai ales a ariei de raspandire a radacinilor in sol, prezinta o importanta capitala in vederea stabilirii cerintelor fata de apa si elemente nutritive a fiecarei specii si a fiecarui soi. Pe    baza acestor date se alege tehnologia de cultura cu indicarea agrotehnicii corespunzatoare si mai ales a normelor de udare, a numarului de udari si a metodei de irigare .

Partea aeriana este alcatuita din tulpina cu muguri, frunze, inflorescente, flori, fructe, seminte. Tulpina plantelor    legumicole are rol esential in circulatia sevei brute si elaborate. Marimea ei, numarul de tulpini, gradul de ramificare difera in functie de specie. Ex.: tulpina scurta discoidala la ceapa, tulpina ingrosata la gulie, tulpina ierbacee la tomate, tulpina volubila la fasolea si mazarea de gradina, tulpina taratoare la castravete si pepene.

Tulpina prezinta noduri pe care se insera frunzele, care alterneaza cu internoduri. In dreptul nodurilor, la subsioara frunzelor, se afla situati muguri axilari, prin care se dezvolta noi ramificatii. Majoritatea speciilor legumicole infloresc odata, dar unele ca hreanul si sparanghelul, plante legumicole perene, infloresc de mai multe ori in viata. Tulpinele aeriene mor in fiecare an. Tulpinele subterane ale legumelor bienale si perene ierboase au rol de depozitare a substantelor de rezerva, de inmultire vegetativa si de rezistenta la conditiile nefavorabile din timpul iernii. In aceasta categorie intra rizomii (revent), tuberculii (cartof) si bulbii (ceapa, prazul, usturoiul).

Mugurii amplasati pe tulpini sunt alcatuiti din complexe merismatice, care vor genera lastari purtatori de frunze, inflorescente, flori si fructe. Dupa pozitia lor pe tulpina mugurii pot fi: terminali (apicali) si laterali (axiliari). La unele legume, partea comestibila rezulta din depozitarea substantelor de rezerva in mugurele terminal (capatanile de varza alba, varza rosie si salata) sau in mugurii axilari (varza de Bruzelles).

Frunzele unor specii sunt suculente, comestibile, bogate in saruri minerale si vitamine (salata verde, spanacul, macrisul). Alte specii au frunzele aromate folosite drept condimente (cimbrul, busuiocul, tarhonul, patrunjelul, mararul, leusteanul). Petiolul frunzei la unele legume s-a dezvoltat si este suculent, fiind consumat pentru salate (telina de petiol) sau compot (reventul).

Inflorescentele si florile variaza foarte mult, unele din ele fiind modificate prin selectie si devenind comestibile (conopida). Alcatuirea, culoarea si forma lor variaza mult. Morfologic si fiziologic, florile plantelor legumicole sunt hermafrodite sau unisexuale. Polenizarea si fecundarea florilor poate fi autogama sau alogama. Fructele sunt foarte variate ca alcatuire, marime, forma. La unele specii ele se pot consuma crude sau preparate, la maturitatea de consum, cand fructele sunt tinere (fasolea de gradina, castravetii, vinetele) sau la maturitatea fiziologica (tomatele, pepenii, gogosarii). Semintele de legume au culori si dimensiuni diverse, uneori reprezinta partea comestibila (mazare, linte, bob).

1c.Prezentarea principalelor specii legumicole

In tara noastra, cu un climat temperat, se cultiva circa 60 de specii de plante legumicole, din care 40 prezinta importanta economica, celelalte fiind cultivate pe suprafete mici.

Cunoasterea sortimentului este necesara pentru stabilirea structurii culturilor pe zone si alegerea celor mai potrivite soiuri si hibrizi in functie de specislizarea fermelor, de tehnologiile aplicate, de destinatii si de sisteme de cultura.

Plantele legumicole din grupa radacinoaselor prezinta radacini ingrosate, prin depozitarea unor cantitati insemnate de substanta de rezerva, in special glucide substante energetice si bioactive, de forme, marimi si culori diferite. Legumele radacinoase sunt plante bienale, cu exceptia ridichiilor de luna si de vara, care sunt plante anuale. In primul an rezulta partile comestibile, iar in anul al doilea sunt culturi semincere. Suprafata cultivata in tara noastra este de circa 20.000 ha. Cu exceptia telinei care se cultiva prin rasad, celelalte specii se cultiva prin semanat direct. Perioada critica pentru apa si elemente nutritive este perioada de depunere a substantelor de rezerva in radacini. Speciile cultivate sunt - morcov, patrunjel pentru radacina, pastarnac, telina de radacina, ridichiile, sfecla rosie, scortonera.

Plantele legumicole din grupa verzei detin o pondere insemnata in alimentatie, datorita unui continut ridicat in saruri minerale si vitamune si a efectului terapeutic manifastat fata de unele afectiuni. Majoritatea sunt legume bienale, cu exceptia conopidei. In primul an se formeaza partea comestibila ca mugure terminal sau lateral, iar in anul al doilea se formeaza semintele. In faza de formare intensa a capatanii plantele au cerinte mari fata de fertilitatea solului si de umiditate. Varza se cultiva in general prin rasad. Din aceasta grupa fac parte - varza alba, varza rosie, varza creata, varza de Bruxelles, varza de frunze, varza chinezeasca, conopida, broccoli, gulia.

Plantele legumicole din grupa solanacee datorita continutului in vitamine, saruri minerale si aczii organici, ocupa 60% din suprafetele de cultura. Ele sunt plante anuale la care se consuma fructele in diferite faze de dezvoltare. Plantele se cultiva in sistem neprotejat in camp, in sistem protejat si in sistem fortat si sunt destinate consumului in stare proaspata sau dupa prelucrare industrializata . Speciile cultivate - tomate, ardei, vinete.

Plantele legumicole din grupa cucurbitaceelor cuprind 6 specii - castravetele, pepenele galben, dovlecelul, dovlecelul patison, pepenele verde, dovleacul comestibil. Sunt plante anuale cu tulpini erbacee taratoare sau urcatoare. Culturile sunt infiintate prin semanat, iar castravetele si prin rasad. Castravetele este pretentios fata de umiditatea solului si umiditatea atmosferica, iar pepenii manifesta rezistenta la seceta.

Plantele legumicole cultivate pentru pastai, boabe verzi si capsule sunt reprezentate la noi de patru specii legumicole, erbacee, anuale - mazarea si fasolea de gradina, bobul de gradina si bamele. Ele pot fi consumate sub forma de pastai tinere sau seminte verzi in preparate culinare sau conservate prin pasteurizare, congelare sau deshidratare,    Plantele prezinta proprietatea de a fixa azotul atmosteric si de a ameliora structura solului, iar vrejii pot fi folositi ca furaj sau ingrasamant verde . Tulpuna este erbacee, la unele soiuri ea este volubila, agatatoare, iar la alte soiuri tulpina este scurta, cu pozitie erecta.

Plantele legumicole verdeturi - salata de gradina, spanacul, cicoarea de vara, labada de gradina, telina de petiol si frunze, sfecla pentru frunze si petiol, patrunjelul pentru frunze, spanacul de Noua Zeenlanda. Majoritatea sunt plante anuale cu perioada scurta de vegetatie, rezistente la temperaturi scazute. Ele sunt cultivate in camp ca culturi succesive sau culturi asociate, mai ales primavara si toamna.Iarna si primavara sunt in culturi fortate si protejate in sere, solarii sau rasadnite.

Plantele legumicole condimentare - mararul, cimbrul, asmatuiul, busuiocul, coriandrul, fenicolul. Sunt plante erbacee anuale, rustice, de la care se folosesc frunzele crude sau uscate pentru preparate culinare sau pentru pregatirea preparatelor an industria conservelor.

Plantele legumicole bulboase - ceapa comuna, usturoiul, prazul, ceapa esalota, ceapa de Egipt, ceapa de iarna. Speciile prezinta o valoare alimentara superioara datorita continutului in zaharuri, acid scorbic, saruri minerale, aminoacizi liberi, vitamine si compusi secundare cu rol antibiotic. Gunoiul de grajd fermentat se aplica la culturile premergatoare anului de cultura. Cultura se face prin semanat direct, prin plantare de arpagic si prin rasad.

Plantele legumicole perene sunt- sparanghelul la care se consuma lastarii tineri etiolati sau verzi, formati anual din muguri vegetativi grupati pe rizom, cu valoare nutritiva ridicata, culturi cu durata de 10 -15 ani. Reventul prezinta ca parte comestibila petiolii frunzelor, care contin hidrati de carbon, acizi organici, vitamina C, saruri minerale, din care se prepara compoturi, cidru, dulceata, peltea si marmelada. Hreanul se cultiva pentru radacinila puternic dezvoltate, cu gust picant, utilizate drept condiment si conservant, bogate in glucide, vitamina C, fitoncide si uleiuri volatile. Leusteanul este o planta legumicole condimentara, care prezinta si propietasi medicinale si care se inmulteste prin seminte si vegetativ prin despartire de tufe.

Plante legumicole de la care se consuma tuberculii si radacinile tiberizate - cartoful timpuriu si batatul. In Romania , consumul anual de cartofi este de 87 kg pe locuitor, din care 17 kg cartofi timpurii si de vara, obtinuti pe o suprafata de 50.000 ha. Cartoful este o planta anuala , care dezvolta in sol vtulpini subterane, pe care cresc radacini subtiri si stoloni, care prin tuberizare formeaza la varf tuberculii care constituie partile comestibile ale plantei. Radacinile tuberizate ale batatului se conduma sub forma variata de preparate datorita unei compozitii biochimice superioara cartofului. Vrejii pot fi folositi ca furaje in hrana animalelor.

Ciupercile de cultura prezinta o valoare nutritiva de exceptie datorita continutului ridicat in proteine, elemente minerale, glucide si vitamine. Obiectul culturii la ciuperca Agaricus bisporus il formeaza tulpinile selectate de culoare alba, cultivate pe anumite substraturi de cultura si temperatura.