Faza lichida a solului

Faza lichida a solului

Apa are cea mai mare influenta asupra cresterii si fructificarii plantelor.    Este necesara in cantitatea cea mai mare comparativ cu alte substante care contribuie la cresterea si dezvoltarea plantelor. Cele mai importante roluri ale apei in plante sunt:

reprezinta 90% din tesutul plantei;

este solvent si transportor al elementelor nutritive necesare plantei;

mentine turgescenta celulelor;

regleaza temperatura

Capacitatea solului de a retine apa, in cantitati mai mari sau mai mici, si in forme mai mult sau mai putin accesibile plantelor, depinde de textura si de continutul sau in materie organica.

Principalele forme de apa din sol sunt :

apa legata chimic, care poate fi : apa de constitutie ( din reteaua cristalina a mineralelor) si apa de cristalizare ( legata de reteaua cristalina a mineralelor);

apa legata fizic, care poate fi : apa de higroscopicitate si apa peliculara ;

apa libera, care poate fi: apa capilara, apa gravitationala si apa freatica .

La formarea solutiei solului contribuie in primul rand apa capilara, apoi apa gravitationala si in mica masura apa peliculara. Apa capilara este retinuta cu forte slabe, fiind usor accesibila plantelor. Apa peliculara este retinuta cu forte superioare celor de absorbtie ale radacinii plantelor.

Solutia solului este o solutie apoasa diluata in care se gasesc de dispersie ionica, moleculara sau coloidala diferite substante minerale, compusi organici si gaze. Solutia solului este principalul mediu din care radacinile plantelor absorb apa si elementele nutritive, fiind totodata si mediul de difuziune al substantelor nutritive din ingrasaminte si de deplasare a ionilor nutritivi spre radacini.

Din punct de vedere fizic, solutia solului este alcatuita din partea extractibila sau solutia libera a solului, care poate fi extrasa; si partea neextractibila sau solutia legata de fortele moleculare ale mineralelor argiloase.

Din punct de vedere chimic solutia solului este alcatuita din:

componenta minerala formata din H⁺ , K⁺, Na⁺, Mg²⁺, Ca²⁺, NH⁺₄, mai rar Fe³⁺ si Al³⁺ si NO₃^-, H₂PO₄^-, Cl^-, HCO₃^-, SO₄^2-. Concentratia medie a fazei lichide in ioni minerali este variabila, avand valori cuprinse intre 20-120 me/L. Dintre cationi cel mai bine reprezentat este Ca²⁺, dar si Na⁺ pe solurile saraturate. Dintre anioni, cea mai mare concentratie o au ionii bicarbonat HCO₃^- si carbonat CO₃^2-; iar in ultima vreme, ca urmare a chimizarii agriculturii cu mari cantitati de ingrasaminte cu azot s-au observat concentratii crescute de NO₃^-. Microelementele se gasesc in cantitati scazute in solutia solului, exceptie facand zonele afectate de poluare.

componenta organica, este reprezentata de partile solubile ale acizilor humici, produse de metabolism ale microorganismelor, secretii radiculare, substante organice rezultate din procesul de humificare.

componenta gazoasa, este reprezentata mai ales de oxigenul si bioxidul de carbon provenite atat    din descompunerea materiei organice, cat si din procesul de respiratie.

Concentratia solutiei solului este redusa, si in functie de tipul de sol variaza intre cateva zeci de mg pana la cateva g per litru de solutie de sol. Exceptie fac solurile saline, unde concentratia solutiei solului poate ajunge la zeci sau chiar sute de g/L, predominand clorurile si sulfatii de magneziu si sodiu.

Concentratia solutiei solului este influentata de urmatorii factori: aplicarea ingrasamintelor si amendamentelor, capacitatea de schimb cationic si anionic a solului, continutul de humus, irigatiile, precipitatiile, temperatura solului, intensitatea activitatii microflorei si microfaunei solurilor, metabolismul plantelor superioare.

Din punct de vedere al fertilitatii solului, solutia solului intereseaza mai ales ca nivel al concentratiei acesteia in ioni nutritivi si in saruri. Ionii din solutia solului sunt luati de catre plante prin interceptie radiculara (10% din necesar) si prin scurgere si difuziune ( 90% din necesar) (Mocanu, 2003).

Pentru utilizarea elementelor nutritive din solutia solului de catre plante , un rol important il are presiunea osmotica a solutiei solului. Atunci cand aceasta este egala cu presiunea osmotica a sucului celular al plantelor sau mai mare, patrunderea apei in plante nu mai are loc. se considera ca suctiunea ( forta de sugere a radacinilor majoritatii plantelor de cultura) nu depaseste 100-120 MPa (Blaga si colab., 2005). Presiunea osmotica depinde de concentratia solutiei solului si de gradul de disociere al substantelor solubilizate.

Cunoasterea compozitiei chimice a solutiei solului are un rol important in optimizarea acesteia la nivelul cerut de plante. De aceea, in agrochimie, se practica la scara mare analiza extractului apos, ce caracterizeaza faza lichida a solului si dupa care, se apreciaza mai ales bioaccesibilitatea elementelor nutritive.