MEIUL

MEIUL

1. Importanta. Biologie. Ecologie

Meiul (Panicum miliaceum L.) este considerat una dintre cele mai vechi plante cultivate, in China ocupa suprafete importante cu 3.000 ani i.H., boabele fiind folosite in alimentatie; de asemenea, a fost cultivat inca din vechime, in India, in Egipt, sudul si sud-estul Europei, in climatele mai calde, a fost inlocuit in mare masura de porumb, iar in climatele umede si racoroase, de cartof.

In prezent, suprafata mondiala semanata cu aceasta specie de mei, caracteristica zonei temperate, este de aproximativ 10,1 mii. ha, din cele circa 36,5 mil. ha suprafata totala ocupata cu diferite specii de mei, majoritatea apartinand genurilor Setaria, Pennisetum, Eragrostis, Eleusine, cultivate in zonele aride din Asia si Africa; suprafete mai importante exista in Asia Centrala si de Est (Federatia Rusa, Mongolia, Japonia), Orientul Mijlociu, Europa de Est. Productia medie mondiala se situeaza in jur de 800 kg boabe/ha, in Europa si in SUA, meiul este semanat pe suprafete limitate, mai mult pentru furaj (1308 mii ha in 2001, din care 1027 mii ha in Federatia Rusa si 268 mii ha in Ucraina).

In Romania, meiul a fost cultivat din timpurile vechi, jucand un rol foarte important in alimentatie; treptat, insa, suprafetele s-au restrans, meiul fiind inlocuit in cultura si in alimentatie, de porumb. Prin comparatie cu anii 1930 -1939, cand s-au cultivat cu mei 47,5 mii hectare (productie medie de 812 kg boabe/ha), pana in 1965 suprafetele s-au redus la doar 20 - 30 mii hectare, concentrate in zonele secetoase ale tarii, in prezent, meiul a devenit o cultura de importanta cu totul secundara, prezentand un oarecare interes, mai ales in cultura succesiva, pentru fan sau chiar pentru boabe, datorita rezistentei la seceta si a perioadei scurte de vegetatie. De altfel, si in perioada interbelica, meiul era considerat o planta de completare, destinata inlocuirii, primavara tarziu, a semanaturilor nereusite, precum si pentru terenurile care au fost inundate. Boabele de mei contin circa 10,6 - 18,0% proteine, 61,1 - 68,9% glucide, 3,6% lipide, 8,1% celuloza, 3,4% saruri minerale.

Boabele decorticate pot fi prelucrate sub forma de faina utilizata in alimentatie pentru prepararea de crupe, pasat sau mamaliga. Prin decorticare se pierd 20 - 40% din masa boabelor.

Fig.3.69. - Meiul (Panicum miliaceum)

Mamaliga de mei este hranitoare, dar ceva mai greu de digerat. Boabele pot fi destinate, de asemenea, furajarii animalelor (rumegatoare, pasari). Paiele si pleava au o valoare furajera ridicata, continand 4,5 - 5% proteine. Planta intreaga este folosita sub forma de masa verde sau fan, oferind un furaj de foarte buna calitate.

In prezent, in tara noastra exista in cultura soiurile romanesti: "Minerva" (1987) - soi mai precoce, recomandat pentru zonele cu deficit termic; "Margarit" (1989) - soi ceva mai tardiv, recomandat pentru zone cu resurse termice si hidrice; "Marte" (1992) - soi precoce (60 - 70 zile perioada de vegetatie), rezistent la seceta si cadere, destinat pentru cultura succesiva; "Matador" (1994) - soi mai tardiv cu 2 zile ca Minerva, Mirel, Marius, cu 3 - 5 t boabe/ha productivitate.

Meiul este o planta erbacee anuala, cu capacitate mare de infratire (fig.3.69). Planta are pretentii ridicate fata de caldura (semintele germineaza la 10-12C) si este sensibila la temperaturi scazute in toate fazele de vegetatie (la -2C plantele mature sunt distruse). Este o planta cu crestere rapida; perioada de vegetatie este scurta, de numai 60 - 90 zile, interval in care trebuie sa se acumuleze 800 - 850C, temperaturi mai mari de 10C.

La germinat rezulta o singura radacina embrionara. Sistemul radicular este puternic dezvoltat, ceea ce imprima o rezistenta deosebita la seceta. Pentru germinat necesita numai 25% apa din masa semintei. Meiul are cel mai mic consum de apa dintre toate cerealele. Prezenta perisorilor pe intreaga planta, numarul mic de stomate, structura anatomica apropiata de a plantelor de desert si semidesert ii confera o mare rezistenta la seceta si arsita. Nu intamplator, datorita rezistentei la seceta, care-i permite sa fie cultivat si pe terenuri mai slab productive, meiul a fost denumit "graul nisipurilor" (N. SAULESCU, 1947).

Tulpina ajunge la circa 80 - 120 cm inaltime si infrateste. Inflorescenta este un panicul lung de 20 - 25 cm si ramificat, cu inflorire si maturare a boabelor foarte neuniforme. Fecundarea este alogama. Boabele se caracterizeaza prin MMB de 4 - 7 g, MH = 70 kg si procentul de pleve 17 - 20%.

Meiul da rezultatele cele mai bune pe soluri mijlocii, cu reactie neutra si fertilitate ridicata, cum ar fi cernoziomurile sau solurile aluviale; suporta pH pana la 5,5-5,8.

In cultura principala pentru boabe, meiul este recomandat pentru cultivare in zonele de campie din sud, Campia Transilvaniei si in Moldova. In cultura succesiva pentru furaj, se recomanda sa fie semanat in campiile din sud si vest; pentru a realiza culturi reusite si productii bune trebuie sa fie amplasat cu prioritate pe terenurile amenajate pentru irigat. In acest sens, in cultura succesiva este necesar ca la semanat, in sol, sa existe o rezerva de apa care sa asigure rasaritul si dezvoltarea plantelor cel putin in primele 20 - 25 zile de vegetatie sau se iriga; apoi, in timpul vegetatiei, trebuie sa cada 150 - 180 mm precipitatii sau sa se intervina cu udari.

2. Tehnologia de cultivare

Pentru a da recolte mari, meiul este foarte exigent fata de starea de fertilitate a solului si fata de gradul de imburuienare. Din aceste motive, in cultura principala pentru boabe este de dorit ca meiul sa fie amplasat dupa cereale paioase de toamna sau de primavara, plante furajere anuale sau prasitoare (floarea-soarelui, porumb, sfecla sau cartof), in cultura succesiva pentru furaj, poate fi cultivat cu bune rezultate dupa cereale de toamna, in primul rand orz si grau, dar si dupa secara pentru furaj sau pentru boabe, borceag, cartofi timpurii.

Fertilizarea. Azotul este principalul element nutritiv care trebuie aplicat in cultura meiului; se recomanda doze moderate, de 50 - 70 kg N/ha in cultura neirigata si de 60 - 80 kg N/ha in cultura irigata.

Fosforul se administreaza in functie de aprovizionarea solului si de ingrasamintele aplicate la planta premergatoare. De regula, se recomanda 50 - 80 kg P2O₅/ha. Pe solurile cu reactie acida (pH = 5,5 - 5,8) se pune problema aplicarii ingrasamintelor cu potasiu (50 - 60 kg K₂O) si a amendamentelor calcaroase.

Lucrarile solului. Meiul cere sa fie semanat intr-un teren bine maruntit, curat de buruieni, fara resturi vegetale. Pentru meiul in cultura principala, lucrarile de pregatire a terenului sunt cele recomandate, de regula, pentru plantele care sunt semanate primavara. Pentru meiul in cultura succesiva se efectueaza lucrari superficiale cu grapa cu discuri, eventual ultima lucrare in agregat cu tavalugul inelar.

Semanatul. Samanta folosita la semanat trebuie sa aiba puritatea de minimum 97% si germinatia de minimum 85%.

In cultura principala, se recomanda ca meiul sa fie semanat atunci cand temperatura solului a ajuns la 10 - 12C, in mod normal in intervalul 15-25 aprilie in zonele de campie si 25 aprilie - 5 mai in zonele colinare. Semanatul se efectueaza la 25 cm intre randuri (chiar la 50 cm intre randuri pe terenurile imburuienate), folosind o cantitate de 10 - 25 kg samanta/ha. Se seamana superficial, la 2 - 2,5 cm adancime.

In cultura succesiva, trebuie semanat imediat dupa recoltarea premergatoarei si nu mai tarziu de 15 iulie, in zona de campie si de 6 - 10 iulie, in zone colinare. Se seamana la distante mai mici intre randuri, de 12,5 cm, cu o cantitate de samanta de circa 25 kg/ha.

Lucrarile de ingrijire. Dupa semanat, se recomanda sa se efectueze o lucrare de tavalugit pentru grabirea rasaritului. Cea mai importanta lucrare de ingrijire este combaterea buruienilor. Exista posibilitatea aplicarii inainte de semanat, la pregatirea patului germinativ, cu incorporare cu combinatorul, a erbicidelor pe baza de atrazin - Onezin 50 PU, Gesaprim 50 WP, s.a., in doze de 5 - 10 kg/ha, impotriva buruienilor dicotiledonate se pot efectua tratamente cu: SDMA, 1,5 - 2,5 l/ha; Icedin forte, 2 l/ha; Glean 75 DF, 50 g/ha sau Lontrel 438 C, 4 - 5 l/ha, aplicate cand plantele de mei sunt in faza de infratit si inainte de alungirea paiului.

Meiul este atacat de putine boli. Retine atentia taciunele, care se combate prin tratarea semintei cu un preparat pe baza de carboxina (Vitavax 200, 2,0 kg/tona de samanta).

Meiul reactioneaza favorabil la aplicarea udarilor, indeosebi atunci cand este semanat in cultura succesiva. Se recomanda sa se aplice o udare imediat dupa semanat, cu 300 - 350 m³ apa/ha, urmata de udari cu norme mai mari, de 500 -550 m³/ha, la interval de 15 - 18 zile (in functie de evolutia umiditatii solului).

Recoltarea. La alegerea momentului de recoltare a culturilor pentru boabe trebuie avut in vedere faptul ca meiul are o coacere neuniforma, existand pericolul scuturarii boabelor, in plus, boabele se sparg usor la treierat; ca urmare, turatia batatorului nu trebuie sa depaseasca 700 - 800 turatii/minut. Faza optima de recoltare este atunci cand boabele de la varful paniculului au capatat culoarea caracteristica si 85 - 90% din boabe s-au intarit, iar cele din mijlocul paniculului sunt in parga.

Se recolteaza cu combina de cereale, printr-o singura trecere. In anumite situatii, meiul poate fi recoltat si divizat; in prima faza, cand 70 - 75% dintre boabe s-au intarit, se taie plantele cu vindroverul, la 15 - 20 cm inaltime si numai pe roua, pentru a nu se scutura boabele; dupa 2 - 4 zile de la cosire se treiera cu combina, prevazuta cu ridicator de brazda. Trebuie retinut ca meiul are paiul plin cu maduva, cu umiditate mai ridicata si, ca urmare, se usuca mai greu.

Raportul boabe : paie este de 1:1,3 - 1,5. Pe plan mondial, productiile sunt cuprinse, de obicei, intre 450 si 2.000 kg boabe/ha, in conditiile tarii noastre se pot obtine productii de l .000 - 2.500 kg boabe/ha si 2.000 - 4.000 kg paie/ha.

Pentru furaj, meiul poate fi recoltat in faza de lapte-ceara (pentru insilozare) sau chiar mai devreme (pentru masa verde sau fan).